În opinia unui specialist (Rodica Zafiu):
Explicaţia cea mai simplă a abaterii de la normă e în acest caz analogia, regularizarea: structura negativă cu sens restrictiv –
nu are decât o problemă, nu vin decât ei etc. – a fost pur şi simplu asimilată structurilor restrictive fără negaţie, cu adverbele
numai şi
doar. De la simpla omitere a negaţiei, din cazurile în care
decât preceda un nominal (are
decât o problemă, vin
decât ei), echivalarea
doar – decât a trecut şi asupra construcţiilor propoziţionale, după modelul
doar am aşteptat aici construindu-se şi
decât am aşteptat aici.
http://www.romlit.ro/dect_o_negaieAş adăuga: tendinţa
efortului minim, pe care unii o reclamă drept
legitate, a depăşit de-acum domeniul lingvistic (cu precădere fonologia). Şi-a pus deci amprenta asupra modului nostru de viaţă: gândim cât mai puţin, mai curând imităm, pentru că, nu-i aşa? respingem disconfortul fizic, social sau mental...
Or, a folosi
decât în construcţii negative, iar
doar / numai în cele afirmative presupune de fiecare dată o alegere din partea vorbitorului. Adică un
efort.