Filozofia ştiinţei, filozofie, psihologie, sociologie şi limba română > Limba română

La vânătoare de "ve-ţi, î-ţi şi a-ţi"

<< < (2/5) > >>

Sieglind:

--- Citat din: puriu din Octombrie 24, 2012, 01:06:08 p.m. ---Nu m-as mira ca toate agramatismele ce bantuie liber sa ajunga intr-o zi norme. Academia nu creeaza reguli, ci constata ca o forma este frecvent utilizata si o declara tolerata, apoi alternativa, iar la urma intra in manuale.
 Nasol!

--- Terminare citat ---

Ca să devină ea însăşi „normă”, „abaterea” trebuie să fie însuşită de un număr (foarte) mare de vorbitori, astfel încât să corespundă uzajului comun şi curent. Într-adevăr, normele lingvistice nu sunt statice (dar ce, ştiinţa e?), iar conflictul dintre tradiţie şi inovaţie se rezolvă prin atitudinea comunităţii faţă de codificarea implicită (prin uz). Chiar dacă ajunge să cunoască variaţii în timp, norma reprezintă totuşi un „sistem de realizări obligatorii, de impuneri sociale şi culturale” [Eugen Coşeriu] pentru vorbitorii aceleiaşi limbi, dat fiind că orice act de comunicare presupune existenţa unui model de vorbire, cu un anumit nivel de formalizare (acceptat şi urmat).  

Topicul ăsta nu-i însă dedicat situaţiilor gramaticale în care normele încetează să mai corespundă cu uzul unitar (faptele de evoluţie a limbii), ci unor cazuri de nerespectare a regulilor (nici măcar contestate de aberanţi, pentru simplul motiv că n-au habar de ele).

Cât despre Academie ... s-a întâmplat să creeze ea şi reguli, la începutul anilor ’90, când distinşii oameni de ştiinţă din domeniul fizicii, chimiei, medicinei, agronomiei etc. au votat cu toţii „pentru” schimbarea normelor (= reforma ortografică), mai puţin singurii doi specialişti în materie (academicienii lingvişti). Trist episod.    

Ăsta-i motivul pentru care contemplăm o realitate schizoidă (şi ireconciliabilă) între adepţii perechii „â/sunt” şi cei rămaşi fideli scrierii cu „î/sînt”. Primii n-au niciun argument valid, dar respectă o normă, obligatorie de vreme ce-i publicată în Monitorul Oficial; ceilalţi au de apărat un principiu.

Nu-i înţeleg pe cei care scriu „sânt”: oare unde se încadrează?    

Şi-acum, ca să nu plec cu tolba goală, citatul zilei:


--- Citat din: Gheorghii din Septembrie 29, 2012, 07:27:54 p.m. ---Va rog sa-mi spune-ti cine cunoaste: - se poate pastra Mercurul lichid in vase de inox. Daca "da" - cat timp?

--- Terminare citat ---
 

Răspunsul inovatorului: mult, foarte mult... până când cel care întreabă ajunge să-l determine pe un altul să-şi spună [sieşi] ceva ce-i spune totuşi ăstuilalt, la rugămintea lui. E o "poziţie gramaticală" pe care nu mi-o pot imagina altfel decât văzând în vorbitor un acrobat, un gimnast contorsionist ori practician yoga.

 

Sieglind:
Din "meniul zilei": Edward Ladell (1821–1886); Nationality: British



http://www.bbc.co.uk/arts/yourpaintings/artists/edward-ladell

Reforma ortografică ne-a lăsat un set de reguli cam complicate, nu-i aşa?  ;)


--- Citat din: cip din Septembrie 21, 2012, 11:35:07 a.m. ---deci, recomandari ceva?

m-ar interesa bineanteles si pe mine

--- Terminare citat ---

Această struţocămilă, născută din ignoranţă, s-a împuiat rapid pe forumuri, dovadă că ne-am trezit cu un „â” prohibit atunci când, fiind vorba de un compus (bine+înţeles), o logică elementară ne dictează regula: „î” de la începutul celui de-al doilea cuvânt (înţeles) rămâne neschimbat, indiferent de poziţia în interiorul cuvântului astfel compus.
 
Pentru a lămuri pe deplin chestiunea, norma impusă în 1993 stabileşte că „se va reveni în grafia limbii române la utilizarea lui â în interiorul cuvintelor”, după care face trimitere la REGULILE „Sextil Puşcariu” aprobate de Academia Română în anul 1932:

Literele â şi î corespund aceluiaşi sunet, întrebuinţându-se după următoarele reguli:
a) î se scrie totdeauna la începutul şi la sfârşitul nemijlocit al cuvântului: îl, îmbărbatez, împărat, înger, îşi, îţi; amărî, coborî, hotărî, târî, urî...;
b) tot î scriem şi în corpul cuvintelor, când, prin compunere, î de la începutul cuvintelor ajunge medial: neîmpăcat, neîndurat, neînsemnat, preaînălţat, preîntâmpinat... Vom scrie într'însul, dar dânsul.
NOTĂ:
Spre deosebire de ortografia din 1904, adoptată şi de Dicţionarul Academiei, nu vom scrie î, ci â, în derivatele verbelor cu infinitivul în -rî, deci: amărât, chiorâş, coborâre, hotărâtor, mohorât, pârât, posomorând, tăbărâse, târâtor, urâţenie...
c) în toate celelalte cazuri se scrie, în corpul cuvintelor, â: bând, când, facând, gât, mormânt, râu, român, sfânt, vânt... [Monitorul Oficial nr.21/18 februarie 1992]

P.S. Cei cu „sânt” au de partea lor şi argumente, fie istorice, fie de ordin logic-formal, pe care însă nu le dezvolt aici. De aceea nu-i trec nicicum între „exemplarii” de mai sus/jos.  

Sieglind:
Alţii par să nu se fi decis (încă) din ce tabără fac parte: dacă aderă pe deplin la norma academică sau dacă, nostalgici ori principiali, rămân adepţii lui „î/sînt”. Consecvenţi doar cu sine, îl aleg când pe „î”, când pe „â”, deşi logica i-ar sili să apeleze la una şi aceeaşi regulă, oricare ar fi setul de reguli pentru care au optat. Mă declar incapabilă să întrezăresc criteriile unei asemenea fluctuaţii:


--- Citat din: 07Marius din Octombrie 23, 2012, 04:38:23 p.m. ---
mersi de raspunsuri. Cautand solutii la intrebarile puse, am gasit si o parte dintre raspunsuri. Nu era ce ma asteptam, dar cel putin am mai invatat cite ceva. Campul Higgs nu da masa gaurii negre. Intrebarea care urmeaza desigur: atunci cine sau ce da masa gaurii negre?

va invit la lectura ca sa intelegeti mai bine.

--- Terminare citat ---


--- Citat din: 07Marius din Octombrie 22, 2012, 12:13:37 p.m. ---Sunt citeva teorii despre originea gravitatiei si de ce forta gravitationala este atat de slaba. Acestea erau prezentate in prima referinta video... Sigur ca este o prezentare in termeni generali usori de inteles ptr. publicul larg.
....

1) Aceasta interactiune mecanica (ciocniri) dintre fluxul de particule si gaura neagra, este discutabil cel putin deoarece suprafata de interactiune "mecanica" cu gaura neagra este zero. O analogie as putea incerca aici, nu stiu daca e cea mai reusita, dar in fine: gandeste-te ...

2) Fluxul de particule care poseda masa si care depasesc orizontul gaurii negre, contribuie la cresterea continua si necontrolata a masei gaurii negre, care practic ar ajunge sa aiba o masa infinita. Din ceea ce s-a observat pina in prezent...

--- Terminare citat ---


--- Citat din: 07Marius din Octombrie 22, 2012, 12:23:21 p.m. ---Nu-mi dau seama despre ce anume este vorba si recunosc ca n-am avut rabdare si timp sa citesc toate postarile.
Daca imi poti da mai multe informatii, parerea mea pot sa mi-o prezint in masura in care cunosc cite ceva despre subiectul discutat. Niciodata insa nu am avut pozitii radicale indiferent despre ce a fost vorba, ptr. simplul motiv ca este f. usor sa gresesti chiar si atunci cand esti convins ca ai 100% dreptate.

--- Terminare citat ---

Right!  :D

Sieglind:


Oare savantul, specialistul în microelectronică, ştiinta şi tehnologia informaţiei, cel care ... "nu a facut decât sa convinga prin raportul sau pentru revenirea la ortografia Academiei Române schimbata arbitrar în 1953" s-a gândit ori ar fi fost dator ca măcar în ultima clipă, citindu-şi comunicarea prin care desfiinţa opinia altor specialişti, să anticipeze consecinţele unei aberaţii normative pe cale de a fi indusă într-un sistem?

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/web-Dupa_19_ani_de_la_introducerea_cuvantului_-sunt-romanii_inca_scriu_si_pronunta_-sant_0_647935595.html

tavy:
Ar mai fi o problemă cu utilizarea corectă a alfabetului. Spre exemplu mulți folosesc literele „ş” și „ţ”, inexistente în alfabetul limbii române, în loc de „ș” și „ț”. Sau ghilimele englezești "..." în loc de cele românești „...”.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă

Du-te la versiunea completă