Vom muri cu totii...dar nu ne pasa

[Adi]

Ionut, multumesc pentru completare si articol. L-am citit pe tot si intr-adevar, vad ca ce se intreaba acum despre LHC s-au intrebat si despre acceleratorul de la Brookhaven si despre acceleratorul Tevatron de la Fermilab. Articolul oferit de tine corecteaza lucrurile, sugerand corect ca oamenii ar trebui sa separe pericolele reale (poluarea, criza energetica, incalzirea globala) de cele fictive (acceleratoarele de particule). Vad ca ofera si ei argumentul ca in atmosfera au constant ciocniri mult mai energetice decat cele ce vor avea loc la LHC, iar daca se pot crea gauri negre ce ar devora Pamantul la LHC, atunci ele s-ar fi produs deja in atmosfera si ar fi devorat deja Pamantul.

[Adi]

Am gasit un articol despre individul american care a dat in judecata LHC-ul anul acesta cerand un control amanuntit daca nu este un pericol pentru Pamant. Se pare ca tot el a intentat proces si Brookhaven-ului acum cativa ani. Pare biolog, dar se auto-proclama si fizician in fizica nucleara.

http://blogs.nature.com/news/thegreatbeyond/2008/03/more_physics_nonsense_the_lhc.html

[ionut]

Vad ca ofera si ei argumentul ca in atmosfera au constant ciocniri mult mai energetice decat cele ce vor avea loc la LHC, iar daca se pot crea gauri negre ce ar devora Pamantul la LHC, atunci ele s-ar fi produs deja in atmosfera si ar fi devorat deja Pamantul.

Da si au oferit-o chiar acum 30 de ani . Neluarea in seama a istoriei ne condamna sa facem mereu aceleasi greseli.

[Adi]

Pai da, jurnalistii noi nu stiu istoria, asa ca nu li se poate imputa in mod direct ca nu au luat-o in seama , asa ca fiecare generatie reia aceleasi greseli.

[raul]

vin cu o intrebare. ati spus ca s-au observat in atmosfera ciocniri intre particule la energii de milioane de ori mai mari. iar daca s-au observat, de ce mai este nevoie de ex de acceleratorul de la geneva?
nu ar putea sa observe rezultatele interactiilor din atmosfera?

[HarapAlb]

 Ciocnirile astea energetice sunt evenimente rare, nu poti astepta 10 ani sa ca observi 4-5 ciocniri,  trebuie sa urci aparatele de detectie in atmosfera, sa fie la locul si momentul potrivit, apoi cand le observi "mai bate vantul, mai ploua" si pot aparea erori in identificarea acestor evenimente. In LHC conditiile sunt controlate si se poate obtine un numar suficient de mare de evenimente pentru a obtine o eroare suficient de mica cand se interpreteaza toate rezultatele.

[ionut]

 

vin cu o intrebare. ati spus ca s-au observat in atmosfera ciocniri intre particule la energii de milioane de ori mai mari. iar daca s-au observat, de ce mai este nevoie de ex de acceleratorul de la geneva?
nu ar putea sa observe rezultatele interactiilor din atmosfera?

Buna,
   Teoretic s-ar putea numai ca ciocnirile in atmosfera la energiile astea mari sunt destul de rare si au loc in conditii necontrolate. Ele sunt masurate practic prin detectarea miilor de particule pe care le genereaza in contactul cu atmosfera. Masuratorile nu sunt foarte precise si nici foarte multe dupa cum am mai zis. In fizica particulelor elementare si in fizica nucleara este nevoie de foarte multe ciocniri la aceeasi energie si in conditii foarte bine controlate.
   Oricum exista experimente care investigheaza radiatiile cosmice dar din cu totul alte puncte de vedere. Cred ca Adi are pe undeva ceva documentatie despre experimentele cu radiatii cosmice.

[ionut]

Ciocnirile astea energetice sunt evenimente rare, nu poti astepta 10 ani sa ca observi 4-5 ciocniri,  trebuie sa urci aparatele de detectie in atmosfera, sa fie la locul si momentul potrivit, apoi cand le observi "mai bate vantul, mai ploua" si pot aparea erori in identificarea acestor evenimente. In LHC conditiile sunt controlate si se poate obtine un numar suficient de mare de evenimente pentru a obtine o eroare suficient de mica cand se interpreteaza toate rezultatele.

Exact, fluxurile de particule cosmice cu energii comparabile cu cele de la LHC sau mai mari se masoara de regula in numar de particule pe km patrat pe secol

[raul]

ok.....am inteles acum.

[Adi]

HarapAlb si Ionut au explicat foarte bine. Trebuie subliniat ca istoric, primele particule subatomice "exotice", adica care nu exista in viata noastra de zi cu zi, au fost descoperite tocmai in ciocnirile radiatiilor cosmice cu atmosfera. Astfel a fost descoperit mezonul pi, care mediaza interactia nucleara tare, care tine protonii si neutronii impreuna in un nucleu stabil, sau muonul, care este un frate mai mare (si mai masiv) al electronului, dar care se dezintegreaza in un electron si doi neutrino cam dupa o milionime de secunda in sistemul de referinta al muonului. Faptul ca in atmosfera muonul poate supravietui mult mai mult (cat sa strabata intreaga atmosfera) a constituit o confirmare precisa a teoriei relativitatii a lui Einstein. Tot in radiatiile cosmice s-au descoperit primele particule "ciudate" (strange), iar ce era ciudat era faptul ca se dezintegrau dupa un timp relativ lung (la scala subatomica). Apoi au inteles ca toate acestea au un al treilea cuarc in ele (altul decat cuarcul up si cuarcul down care intra in constituenta protonilor si neutronilor). Au numit acest cuarc cuarcul "strange", iar aceste particule compuse erau mezoni K.

In continuare s-a dezvoltat un program serios de studiu al radiatiilor cosmice. Insa in acelasi timp, odata cu construirea primelor acceleratoare de particule mici in anii 30 si a primelor acceleratoare de particule mai mari in anii 50 s-au putut descoperi inca si mai multe particule.

Trebuie inteleasa diferenta intre cele doua metode de studiu in fizica particulelor. Acceleratoarele de particule permit realizarea de conditii initiale foarte precise, care permit ca experimentele sa fie repetate iar si iar. Este o conditie de baza in stiinta. Acesta este avantajul acceleratoarelor. Dezavantajul este ca esti limitat in energia disponibila. Oamenii de stiinta au avut grija sa construiasca acceleratoare cu o energie de coliziune tot si tot mai mare, pentru a produce particule tot si tot mai masive. Pe de alta parte, radiatiile cosmice au energii mai mari decat si cele de la LHC, dar n poti controla conditiile initiale (cand sa aiba loc coliziuni, ce energie sa abia coliziunile, din ce directie sa vina). Adica pur si simplu stai si astepti si speri sa aiba loc ceva interesant. Dar unele coliziuni au si energii de milioane de ori mai mari ca la LHC. Si exista oameni ce le studiaza. Cei mai celebri sunt colaborarea Pierre Auger, colaborare internationala, chiar si cu tari din Europa de Est, desigur, fara Romania. Ei au descoperit recent ca aceste radiatii cosmice foarte puternice vin chiar de la nucleele galactice active. Am publicat primul meu articol ide popularizare n Stiinta si Tehnica chiar pe aceasta tema, dar inca nu am scanul sa il pun pe net.

[raul]

am inteles si mai bine acum.

[Adi]

Ma bucur mult, Raul. Te invit sa citesti si articolele atent si sa mai pui intrebari, ne antreneaza si pe noi sa explicam si ma bucur ca putem transmite pasiunea pentru fenonmele astea fascinante, putin cunoscute, dar care totusi pot fi intelese, daca sunt explicate frumos ...

[Adi]

Iata un articol lung pe Cosmosul.ro despre LHC, care aminteste si ca unii critici se tem ca va duce la apocalipsa, dar ca oamenii de stiinta ii asigura ca nu este nici un risc.

http://www.cosmosul.ro/stiinta/apocalipsa-dupa-marele-spargator-de-atomi.html

[Adi]

Se pare ca in ultima saptamana au aparut iar o serie de articole "apocliptice" despre LHC. Iata unul dintre ele in presa romaneasca:
http://senzational.tv/stiinta/sfarsitul-lumii-experimentele-lhc-geneva.html

[Adi]

Ehe, iata si un film pe youtube pe tema asta: http://www.youtube.com/watch?v=y3-821m3Q_I