Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Despre SENS-ul existentei

Creat de Electron, Iulie 22, 2012, 05:27:54 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Electron

Am gasit acest citat ca o tangenta in alta discutie, si mi se pare un subiect interesant de discutat, mai ales la nivel epistemologic. Daca va degenera in dispute religioase, voi cere blocarea subiectului.

Citat din: MariS din Iulie 22, 2012, 04:29:16 PM
[...] O existenta care apare din intamplare si dispare la fel nu o pot considera altfel decat absurda, fara sens, ilogica, trista... trista.. trista. Nu cred in asta, pentru mine totul are farmec, are maretie, are SENS. Un sens care nu vine din mine dar care ma patrunde, ma inspira si-mi da forta .. elan.. optimism, miracol, frumusete.
Foarte interesant. Intrebarea mea este: cum determinam care e acel ... sens? Atentie, nu intreb care e acel sens pentru tine, ci modul cum l-ai determinat. Asta daca l-ai determinat pana acum, desigur.

E foarte usor sa lasam pe altii sa ne stabileasca sensul si rostul existentei. De ce sa ne asumam noi aceste lucruri? E mai bine sa fie altii responsabili, iar noi sa ramanem doar cu crezutul a ceea ce ne servesc ei, cu sau fara motive ulterioare. De aceea intreb care e metoda de determinare pe care o folosesc altii pentru a-si raspunde la intrebari de genul "de ce existam"?

Daca mai sunt si altii interesati de astfel de probleme (repet, nu de determinarea sensului, ci de modul de determinare al acestuia), sper sa contribuie la discutie. Riscul de a aluneca pe panta propavaduirii religioase e mare si sunt constient de asta, de aceea va rog sa aveti grija cum formulati eventualele raspunsuri.


e-
Don't believe everything you think.

AlexandruLazar

De asemenea, eu aș fi interesat să știu de ce ar fi necesar în mod obiectiv ca existența să aibă un sens.

Electron

Citat din: AlexandruLazar din Iulie 22, 2012, 05:44:31 PM
De asemenea, eu aș fi interesat să știu de ce ar fi necesar în mod obiectiv ca existența să aibă un sens.
Cu alte cuvinte pleci de la premisa ca acest lucru e necesar in mod obiectiv?

e-
Don't believe everything you think.

AlexandruLazar

În niciun caz. Mă refeream la contextul postării inițiale, în care MariS sugera (sau poate mi s-a părut -- caz în care răspunsul la întrebarea de mai sus va fi foarte scurt ;D) că așa ar fi.

MariS

Dupa mine, logica "necesitatii" unui sens, un sens cu S mare, un sens care sa justifice existenta, este urmatoarea: daca existenta ar fi fost ceva marunt, neinsemnat sau chiar la o scara normala atunci n-as fi cerut sens pentru atata lucru, dar cum existenta e ceva imens, complex, misterios, urmeaza niste legi, contine inteligenta, are si libertate, frumusete, dragoste, etc, etc, atunci, dupa mine, musai sa aibe un SENS. Eu pot intelege o intamplare la proportii rezonabile, dar o intamplare care sa dea oblu in inteligenta, frumusete, dragoste, nu. Invers, da. ;)

Electron

Citat din: MariS din Iulie 22, 2012, 06:36:06 PM
Dupa mine, logica "necesitatii" unui sens, un sens cu S mare, un sens care sa justifice existenta, este urmatoarea: daca existenta ar fi fost ceva marunt, neinsemnat sau chiar la o scara normala atunci n-as fi cerut sens pentru atata lucru,
"Marunt"? "Neinsemnat"? "La scara normala" ? Comparat cu ce?

Citatdar cum existenta e ceva imens, complex, misterios, urmeaza niste legi, contine inteligenta, are si libertate, frumusete, dragoste, etc, etc, atunci, dupa mine, musai sa aibe un SENS.
Contrar impresiei lasate lui AlexandruLazar, eu vad aici un (fals) argument subiectiv, prin care tu, MariS, iti justifici necesitatea existentei unui SENS al existentei. In afara de "urmarea unor legi" (pe care le cunoastem mai mult sau mai putin precis azi), tot restul este doar subiectivitate. Atribute ca "imens", "complex", "misterios", "inteligent", "liber", "frumos", "dragoste" sunt pur subiective. Iar intre ele, nu toate sustin "ordinea", caci "misterul" e tocmai pecetea necunoasterii, a haosului, a lipsei de sens.

Prin aceasta asociere de criterii, fortata, se vede clar ca "argumentul" tau e superficial. Aveai "concluzia" (ca existenta trebuie sa aiba un SENS) si ai cautat ceva ce sa para ca o justifica. Si asta pentru ca tu ai nevoie ca acea "concluzie" sa fie adevarata, desi e  o simpla prejudecata, cu accent pe "pre", nu pe "judecata".

Nu o spun ca o critica rautacioasa, sau ca si cum ar fi ceva negativ. E doar o constatare valabila in multe cazuri. Oamenii au nevoie sa creada ca exista un SENS, altfel, viata lor efectiv se reduce la nonsens. Si asta pentru ca, asa cum spuneam mai sus, e mai simplu sa ti se dea pe tava o credinta (nu doar ca exista un SENS, ci si care este acesta) decat sa-ti asumi responsabilitatea cautarii/gasirii ei.

Revin deci la intrebarea de la inceputul acestui topic: cum ai ajuns sa determini care este SENS-ul? Sau nu ai gasit inca acest lucru care sa fie valabil pentru tine?

CitatEu pot intelege o intamplare la proportii rezonabile, dar o intamplare care sa dea oblu in inteligenta, frumusete, dragoste, nu. Invers, da. ;)
Ce inseamna "proportii rezonabile"? Raportat la ratiunea cui?


e-
Don't believe everything you think.

AlexandruLazar

Ce înseamnă ceva "imens"? Ce face existența să fie ceva "imens", în loc de ceva "mărunt"?

Sieglind

#7
.

MariS

Citat din: Sieglind din Iulie 22, 2012, 07:56:38 PM
Am ezitat (şi încă nu-s sigură): despre ce "existenţă" e vorba aici? a noastră, individuală? ori existenţa umană?

Nu, nu, si mai general, e vorba despre tot ceea ce exista. Asta e Existenta si ea e imensa, la scara umana, pentru ca sensul dat de noi sa conteze cu ceva. E nevoie de un altfel de Sens sa o justifice, la o alta dimensiune si de alta natura, altfel, asa cum am spus, o Inexistenta (adica faptul de-a nu exista nimic) mi se pare mai logica decat o Existenta pur intamplatoare, dar care, culmea, contine si inteligenta si constiinta, tot intamplator. ;)

Electron

Observ ca MariS ma ignora complet, adica imi ignora intrebarile. Oare cu ce i-am gresit?

e-
Don't believe everything you think.

Sieglind

#10
.

MariS

Citat din: Sieglind din Iulie 22, 2012, 08:22:00 PM

MariS, nu ştiu de ce îţi este atât de teamă de hazard. "Stochastic" sună mai bine?

Nu, nu e vorba de teama, nici macar de a nu suna bine. Am spus ca la nivel mic sau normal accept intamplarea, ba chiar o consider necesara, face parte din libertate. Dar ca ea sa fie number ONE a Existentei, a tot ceea ce exista, ea sa dea "directia" acestui Univers miraculos de complex, ea sa conduca la inteligenta si constiinta asta e deja mult prea mult. Cel putin pentru mine. Dar nu ma deranjeaza daca altii o iau drept ghid! Eu prefer alt ghid, unul cu SENS.


Citat din: Sieglind
Odată ce exist, sunt capabilă să aleg: inclusiv găsirea unui sens al existenţei (dacă tot m-am trezit cu ea, de-a gata!). Intră aici, desigur, "Maslow", apoi şi plajă, nisip, ochi & the like ... toate cele care mă fac fericită. Dar dacă sunt şi "inteligenţă / conştiinţă"?

Da, Sieglind, dar astea sunt sensuri generate de noi, de mine, de tine, etc, si care vor pierii odata cu noi. Ele sunt frumoase, da, nu zic nu, dar daca sunt generate doar de "intamplare" nu pot suplini setea aceea de SENS. Chiar, Sieglind, nu simti o sete de SENS? Maslow ce spune? Parca zicea si el ceva de sens, daca imi mai amintesc bine.

sumalan dorin

ALUTARI

Interesanta intrebare.

Din punctul meu de vedere :am cateva optinii al nasterii mele:sa imi trasez un sens al vietii ,sa urmez un sens trasat de altii sau sa nu am niciun sens.Sa traiesc doar asa sa fiu doar un tub digestiv inzestrat cu sex.

Bininteles ca sa imi trasez eu un sens al vietii mele,trebuie sa urmez alte sensuri care se pliaza pe personalitatea mea,caracterul meu,tot ce tine de mine ca si persoana.Nu ma chinui prea tare pentru a afla sensul existentei mele. Normal din moment ce accept un sens sau mai multe sensuri trasate de altii consum energie, timp si tot ce tine de viata mea sau mai bine zis viata a trecut pe langa mine fara sa stiu ce vreau.Pentru asta mi-am luat masuri de precautie pentru a nu repeta greselile unui sens anume.Efortul in continuare este dublat de testarea sensului sau sensurilor adoptate.Cum?Ma abat de la ele.

E foarte adevarat ca prin incercarea mai multori sensuri se poate consuma viata sau "nu stie ce vrea" .De asemenea tot adevarat ar fii " de unde stii tu sigur ca sensul trasat de tine e cel bun"

Cum nu cred in religie si nicio teorie despre "reincarnare" asta in cazul ca unii s-or gandi sa afirme ca fiecare om a venit pe lume cu o misiune trasata de cineva din "ceruri".Prefer sa cred intr-un sens stabilit de fiecare in parte.Normal fiecare e liber sa creada ce vrea.

Sieglind

#13
.

MariS

Citat din: Şumi din Iulie 22, 2012, 10:26:44 PM
ALUTARI

Interesanta intrebare.

Din punctul meu de vedere :am cateva optinii al nasterii mele:sa imi trasez un sens al vietii ,sa urmez un sens trasat de altii sau sa nu am niciun sens.Sa traiesc doar asa sa fiu doar un tub digestiv inzestrat cu sex.

Bininteles ca sa imi trasez eu un sens al vietii mele,trebuie sa urmez alte sensuri care se pliaza pe personalitatea mea,caracterul meu,tot ce tine de mine ca si persoana.Nu ma chinui prea tare pentru a afla sensul existentei mele. Normal din moment ce accept un sens sau mai multe sensuri trasate de altii consum energie, timp si tot ce tine de viata mea sau mai bine zis viata a trecut pe langa mine fara sa stiu ce vreau.Pentru asta mi-am luat masuri de precautie pentru a nu repeta greselile unui sens anume.Efortul in continuare este dublat de testarea sensului sau sensurilor adoptate.Cum?Ma abat de la ele.

E foarte adevarat ca prin incercarea mai multori sensuri se poate consuma viata sau "nu stie ce vrea" .De asemenea tot adevarat ar fii " de unde stii tu sigur ca sensul trasat de tine e cel bun"

Cum nu cred in religie si nicio teorie despre "reincarnare" asta in cazul ca unii s-or gandi sa afirme ca fiecare om a venit pe lume cu o misiune trasata de cineva din "ceruri".Prefer sa cred intr-un sens stabilit de fiecare in parte.Normal fiecare e liber sa creada ce vrea.


Eu sunt de acord ca asta e punctul tau de vedere si ca acesta te multumeste si, poate, te face fericit. Nu am nimic cu el, ai tot dreptul sa-l ai, asa cum si eu am dreptul sa-l am pe al meu. Si eu am trait multa vreme cu sensul dat de mine si ma declaram multumit de el. Totusi, ceva in mine, cauta mai departe, setea era inca, nu se stinsese cu acel sens, vroia mai mult, vroia unul la nivel de Existenta. Asta intrebam si pe Sieglind, ca ea e mai sensibila, daca nu simte aceasta sete de SENS la nivel de Existenta?