Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Creaţie sau evoluţie. Trebuie să alegem?

Creat de Eugen7, Iunie 05, 2012, 04:01:08 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Electron

Sieglind, ai o aprobare de la mine pentru postarea anterioara. Sper sa ramana de referinta pentru a reduce fabulatiile despre credintele religioase ale lui Einstein, si incercarile unora de a justifica elucubratiile religioase prin citate scoase din context.

e-
Don't believe everything you think.

Eugen7

#31
Citat din: Sieglind din Iunie 15, 2012, 01:05:00 AMMacar Susskind are sansa sa se opuna explicit rastalmacirilor. Sarmanul Einstein nu o are: de unde sa fi banuit ca Internetul va face din el un Mare Propovaduitor al Proniei Ceresti!
Nimeni nu pretinde ca Einstein este un propovaduitor al religiei sau un om religios (asa cum se poate afirma de savantul Georges Lemaitre spre exemplu). Dar nici nu se poate pretinde ca era ateu.

Viziunea acestuia din care reiese distinctia intre cele doua domenii (stiinta si religie), si care cosidera ilara orice forma de  fundamentalism fie religios fie ateist este pertinenta.

Einstein spune la un moment dat ca din punctul de vedere al unui preot iezuit ar fi in mod cert un ateist, dar tot el este cel care afirma ca fanatismul unui necredincios i se pare la fel de amuzant ca cel al unei persoane religioase.

Einstein se considera liber cugetator (freethinker), concept apropiat de ateism, dar nu identic cu acesta, pentru ca nu exclude total acceptarea ideii de divinitate. Se pare ca nu rezulta de nicaieri ca Einstein ar fi respins orice concept al divinitatii.

Referinta:
http://atheism.about.com/od/einsteingodreligion/tp/Was-Einstein-an-Atheist-.htm

Multi oameni de stiinta se declara atei. Acest lucru este pertinent din punct de vedere al stiintei si al filzofiei.

A fi om de stiinta nu implica necesitatea negarii existentei lui Dumnezeu (ateism, fie tare fie slab) din moment ce existenta divinitatii nu face parte din stiinta.
De asemenea, a fi o persoana religioasa nu implica refuzul studiului stiintific sau a negarii acestuia.
Georges Lemaitre a aratat fara echivoc ca o persoana profund religioasa (el fiind preot romano-catolic) poate fi un om de stiinta remarcabil.


Din nefericire noul curent ateist (Dawkins, Dennett...) depaseste granitele stiintei "aventurandu-se" in filozofie si teologie si "tarand" stiinta dincolo de granitele ei. Consider ca aceasta atitudine fundamentalist ateista are aceleasi efecte nefaste ca si fundamentalismul creationist "itelligent design" (cu ridicolele pretentii de teorie stiintifica).

Susskind se declara ateu. Pozitie pertinenta pentru un om de stiinta si demna de tot respectul.
http://brainz.org/50-most-brilliant-atheists-all-time/
Efortul sau de a combate cu succes pseudo-stiinta sustinuta de creationismul fundamentalit "intelligent design" este apreciata nu doar de catre comunitatea stiintifica dar si de catre credinciosii adepti ai viziunii evolutionismului teist.
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

Sieglind

#32
Citat din: Eugen7 din Iunie 15, 2012, 04:48:27 PM

Einstein se considera liber cugetator (freethinker), concept apropiat de ateism, dar nu identic cu acesta, pentru ca nu exclude total acceptarea ideii de divinitate. Se pare ca nu rezulta de nicaieri ca Einstein ar fi respins orice concept al divinitatii.[/b]
Referinta:
http://atheism.about.com/od/einsteingodreligion/tp/Was-Einstein-an-Atheist-.htm

Multi oameni de stiinta se declara atei. Acest lucru este pertinent din punct de vedere al stiintei si al filzofiei.

A fi om de stiinta nu implica necesitatea negarii existentei lui Dumnezeu (ateism, fie tare fie slab) din moment ce existenta divinitatii nu face parte din stiinta.
De asemenea, a fi o persoana religioasa nu implica refuzul studiului stiintific sau a negarii acestuia.
Georges Lemaitre a aratat fara echivoc ca o persoana profund religioasa (el fiind preot romano-catolic) poate fi un om de stiinta remarcabil.



Am şi eu o zicere, mult mai bine ştiută:

Errare humanum est, sed perseverare diabolicum

A continua cu CITATE SCOASE DIN CONTEXT, culese de pe net, în condiţiile în care ne sunt la îndemână scrierile lui Einstein, mi se pare o abordare cel puţin lipsită de onestitate.

Iar de data asta voi fi mult mai directă: nu comentez ce înseamnă a fi o ,,persoană religioasă". Dar nici nu pot accepta că TOŢI oamenii de ştiinţă care nu au negat fără echivoc şi în mod public existenţa divinităţii pot fi contabilizaţi de partea taberei religioşilor, mai mult sau mai puţin insidios. Unii vor fi căutat să menajeze sensibilităţi (aşa cum mulţi o fac), alţii de teama unor repercusiuni pentru imaginea lor publică (a se citi: obţinerea de fonduri pentru cercetare) ori pentru că problema nu-i interesa deloc, socotind-o un aspect cu totul nerelevant în respectivul domeniu, iar alţii, probabil, drept o chestiune care ţine de convingeri intime, pe care nu le clamezi în piaţa publică. Şi câte altele! Pentru fiecare dintre ei poate fi o alegere, pe care urmează să o considerăm şi să o respectăm ca atare, iar nu folosindu-ne de aserţiuni cu presupusă (şi pretinsă) valabilitate generală!

Prin urmare, nu voi face greşeala ca dintr-o ,,tehnică" practicată în cadrul unor discuţii pe acest forum (ştiinţific) să trec la o caracterizare globală. Nu am habar dacă este vorba de o directivă sau dacă este o iniţiativă personală (de altfel, la ce mi-ar folosi?). Important mi se pare că în această dezbatere se folosesc argumente bazate pe un ,,adevăr" falsificat, distorsionat şi manipulator, valorificabil pe scară tot mai largă. Citatele culese de pe net sunt accesibile oricui, pe sute şi mii de pagini ori site-uri. Rupte din context, alteori mincinoase de-a dreptul (cum ar fi legenda care circulă pe seama unui Einstein-elev, umilindu-şi cică profesorul cu demonstraţia existenţei lui Dumnezeu, nemaivorbind că demonstraţia în sine este un non sequitur), ele pot influenţa gândirea unuia sau altuia. Mai puţin probabil ca toţi cei care iau cunoştinţă în acest mod despre aşa-zisa religiozitate (raţionamentul per a contrario!) a lui Einstein să şi ajungă vreodată să-i citească textele cu pricina (din lipsă de timp, de interes sau de bani pentru cărţi). Unui număr oarecare dintre ei li se va imprima convingerea că Einstein chiar a fost un om religios, convingere cu care vor rămâne de-acum înainte şi pe care, de bună credinţă, o pot transmite şi altora. Dacă până şi Einstein a crezut ... , nu? Căci nu întâmplător a fost ales Einstein, personalitate emblematică a umanismului şi, desigur, pentru gândirea ştiinţifică. Extrem de util pe deasupra, fiindcă nu poate reacţiona în faţa măsluitorilor internauţi. Asistăm astfel la propagarea exponenţială a unei minciuni, iar cei care ştiu că nu este aşa se trezesc puşi în faţa unei dileme: cum să-i împiedice difuzarea fără a fi acuzaţi de cenzură, fără a li se reproşa că încalcă libertatea de exprimare?

Eu una consider că, în asemenea cazuri particulare, această nouă faţetă a propagandei religioase este încă şi mai subversivă, mai dăunătoare adevărului, decât ,,tradiţionala" propovăduire – făţişă, deci ONESTĂ – a credinţei în Dumnezeu. Au existat atâţia martiri care, mărturisindu-şi credinţa, au înţeles să dea glas unui ADEVĂR al lor, deasupra acestei lumi. Ar fi absurd ca în aceste vremuri să le pretindem credincioşilor o jertfă egală. La fel de absurd mi s-ar părea însă ca utilizatorii de aici să năvălească pe forumul Patriarhiei sau al Seminarului teologic ca să înceapă să demonteze Dogmatica Sfântului Ioan Damaschinul. Ba, şi mai şi, să-i măsluiască scrierile, prin jumătăţi de adevăr. Suntem datori să respectăm ORICUI convingeri religioase şi credinţe, precum şi libertatea de a le practica, împărtăşi sau răspândi. Dar putem emite măcar pretenţia ca vestitorii Împărăţiei Domnului, dacă tot sosesc aici, să se comporte onest.

Bibliografie utilă (pentru unii):

Vladimir Volkoff, Tratat de dezinformare (de la Calul Troian la Internet).
Piotr Wierzbicki, Structura minciunii.

sumalan dorin


Salutari

Sa fiu muschetar al stiintei daca vad vre-un viitor al bisericii in general.Vaticanul e scuturat din temeli prin deconspirarea unor documente secrete.Cine stie ce aduce viitorul.

AlexandruLazar

Partea care mie mi se pare greşită este ideea de a "ţine scorul". Chiar are importanţă dacă Einstein era sau nu ateu? S-a înşelat în destule privinţe; faptul că a fost un mare om de ştiinţă nu ne-a oprit să nu îi luăm în calcul opiniile ştiinţifice greşite; nu văd de ce am pune vreun fel de bază pe convingerile lor cel mai puţin argumentate.

Ascunsă undeva în spatele celor care o tot turuie cu credinţa lui Einstein, Lemaitre sau Newton încearcă să fie presupunerea că au la fel de multă dreptate în privinţa asta cât au avut în privinţa relativităţii, a expansiunii Universului sau a atracţiei universale, ca şi când nu ar fi aceiaşi oameni responsabili pentru erorile în privanţa privinţa validităţii mecanicii cuantice, a legăturii dintre razele cosmice şi Big Bang sau a acţiunii la distanţă prin forţe oculte.

A doua presupunere, mai subtilă, este de tipul "dacă până şi aceşti mari savanţi au putut să creadă în Dumnezeu, e clar că nu poate fi nicio incompatibilitate între ştiinţă şi credinţă". De parcă savanţii ar fi feriţi de disonanţa cognitivă.

Sieglind

Citat din: AlexandruLazar din Iunie 16, 2012, 02:01:06 AM
Partea care mie mi se pare greşită este ideea de a "ţine scorul". Chiar are importanţă dacă Einstein era sau nu ateu? S-a înşelat în destule privinţe; faptul că a fost un mare om de ştiinţă nu ne-a oprit să nu îi luăm în calcul opiniile ştiinţifice greşite; nu văd de ce am pune vreun fel de bază pe convingerile lor cel mai puţin argumentate.

Cred că exemplul cu "Georges Lemaitre ... persoana profund religioasa care s-a dovedit om de stiinta remarcabil" l-am văzut scris de nenumărate ori pe aici. Are sau nu legătură cu discuţia, el este invocat: ce vă sugerează repetiţia asta? la ce serveşte? (raţionament inductiv amplificator)

Îmi pare rău, chestiile astea par să fie mai curând tehnici decât erori.

Eugen7

Citat din: Sieglind din Iunie 16, 2012, 12:17:22 PMCred că exemplul cu "Georges Lemaitre ... persoana profund religioasa care s-a dovedit om de stiinta remarcabil" l-am văzut scris de nenumărate ori pe aici. Are sau nu legătură cu discuţia, el este invocat: ce vă sugerează repetiţia asta? la ce serveşte? (raţionament inductiv amplificator)
Credeti sau considerati...
Cum definiti credinta?

Scopul referintei le exemplul lui Georges Lemaitre este cel precizat mai sus:
"A fi om de stiinta nu implica necesitatea negarii existentei lui Dumnezeu (ateism, fie tare fie slab) din moment ce existenta divinitatii nu face parte din stiinta.
De asemenea, a fi o persoana religioasa nu implica refuzul studiului stiintific sau a negarii acestuia."

In acest sens ar fi indicat un topic cu titlul: "Religie si stiinta. Trebuie sa alegem?"
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

Sieglind

#37
Citat din: Eugen7 din Iunie 16, 2012, 01:19:48 PM
Citat din: Sieglind din Iunie 16, 2012, 12:17:22 PMCred că exemplul cu "Georges Lemaitre ... persoana profund religioasa care s-a dovedit om de stiinta remarcabil" l-am văzut scris de nenumărate ori pe aici. Are sau nu legătură cu discuţia, el este invocat: ce vă sugerează repetiţia asta? la ce serveşte? (raţionament inductiv amplificator)
Credeti sau considerati...
Cum definiti credinta?

Aici, nimic mai mult decât o politeţe ("exprimare atenuată").
Substanţa rămâne.

Pentru definiţii, avem un Dicţionar explicativ al LR:

CRÉDE, cred, vb. III. 1. Tranz. A fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru. ◊ Expr. Cred și eu! = se înțelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o amenințare sau o afirmare sigură. 2. Intranz. A recunoaște dreptatea cuiva, a fi înțelegător față de durerea sau de suferința cuiva. ◊ Expr. A nu-i veni (cuiva) să creadă sau a nu-și crede ochilor (sau urechilor), exprimă mirarea față de un lucru de necrezut. 3. Tranz. A socoti, a fi de părere, a-și închipui, a i se părea. ♦ A considera pe cineva altfel decât este în realitate. ♦ Refl. A avea despre sine o părere exagerat de bună; a fi îngâmfat. 4. Intranz. A avea încredere deplină în cineva sau în ceva; a-și pune toată nădejdea în cineva sau în ceva. 5. Intranz. A admite existența lui Dumnezeu și a accepta dogmele bisericii; p. ext. a avea o anumită credință religioasă. – Lat. credere.

Electron

Citat din: Eugen7 din Iunie 16, 2012, 01:19:48 PM
"A fi om de stiinta nu implica necesitatea negarii existentei lui Dumnezeu (ateism, fie tare fie slab) din moment ce existenta divinitatii nu face parte din stiinta.
De asemenea, a fi o persoana religioasa nu implica refuzul studiului stiintific sau a negarii acestuia."
Nimeni de aici nu contesta asta. Nu ai intels inca faptul ca oamenii au tendinta de a se minti frumos pe ei insisi, sustinand simultan idei incompatibile, fara sa le pese de erorile de logica implicate? Un foarte bun exemplu esti chiar tu, Eugen7.

Retine totusi ca asta nu demonstreaza compatibilitatea dintre "religii" si "stiinta" in general, nici compatibilitatea intre "creatie" si "evolutie" in particular. Cele doua din final sunt incompatibile si cei care au integritate intelectuala trebuie sa "aleaga" pe care o considera adevarata (corespunzatoare realitatii) si pe care nu. Ambele nu pot fi adevarate, fiind incompatibile.

CitatIn acest sens ar fi indicat un topic cu titlul: "Religie si stiinta. Trebuie sa alegem?"
Esti in eroare. "Creatia" este o idee religioasa (daca tu crezi ca e stiintifica, vino cu argumente in acest sens), in timp ce "evolutia" este o problematica stiintifica. Deci, faptul ca cele doua sunt incompatibile implica si faptul ca religia e incompatibila cu stiinta.

Precizez inca o data, pentru ca se pare ca Eugen7 prefera sa ignore cauzele incompatibilitatii:
- in primul rand, religia a incercat dintotdeauna sa faca afirmatii infailibile in domeniile stiintifiice, stiinta demonstrand a posteriori ca acele elucubratii erau doar atat: niste elucubratii (inventii umane neconforme cu realitatea)
- in al doilea rand, demersul religios (de genul: hai sa inventam ceva, si apoi sa sucim interpretarile ca sa rezulte ca avem mereu dreptate, a posteriori, dupa ce stiinta nu mai poate fi contestata) e incompatibil din start cu demersul stiintific.

Ca sa devina cele doua compatibile, e nevoie sa se remedieze deja problema din primul rand. Dar si mai greu e sa se remedieze problema din al doilea rand, pentru ca reprezentantii bisericii (si credinciosii in general) au o oroare evidenta de a-si admite erorile. Cum sa fii "inspirat divin" si sa gresesti in acelasi timp? E imposibil. De aceea cele doua demersuri vor ramane inca multa vreme incompatibile.



e-
Don't believe everything you think.

Eugen7

Citat din: AlexandruLazar din Iunie 16, 2012, 02:01:06 AMChiar are importanţă dacă Einstein era sau nu ateu? S-a înşelat în destule privinţe; faptul că a fost un mare om de ştiinţă nu ne-a oprit să nu îi luăm în calcul opiniile ştiinţifice greşite; nu văd de ce am pune vreun fel de bază pe convingerile lor cel mai puţin argumentate.
Asa cum am precizat anterior, consider pertinenta si de referinta viziunea lui Einstein cu privire la orice forma de fundamentalism fie stiintific, fie religios. Astfel el nu "vedea" nici o diferenta intre ele, considerandu-le ilare.

Pentru a nu divaga, cine este interesat sa discute detaliat despre Einstein este invitat sa deschida un topic separat.

Citat din: AlexandruLazar din Iunie 16, 2012, 02:01:06 AMA doua presupunere, mai subtilă, este de tipul "dacă până şi aceşti mari savanţi au putut să creadă în Dumnezeu, e clar că nu poate fi nicio incompatibilitate între ştiinţă şi credinţă". De parcă savanţii ar fi feriţi de disonanţa cognitivă.
Presupunerea mentionata nu este cea intentionata. Pentru a evita echivocul precizez ca intentia a fost aceea de a sublinia ca a fi om de stiinta nu implica a fi ateu. Metoda stiintifica care nu implica metafizicul.

Stiinta nu are o pozitie inchizitorie fata de metafizica (ce implica filozofia, teologia). Consider regratabil faptul ca stiinta este "tarata" in dispute meschine de genul: "nu poate exista cognitie bazata pe perceptie extra-senzoriala" sau "Nu exista Dumnezeu <<in afara>> universului".

Stiinta trebuie respectata si tratata corespunzator mai ales de catre filozofi si teologi. Paradigma stiintifica actuala este extrem de utila inclusiv pentru cele doua categorii mentionate.
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

Eugen7

Citat din: Sieglind din Iunie 16, 2012, 01:28:46 PM
Citat din: Eugen7 din Iunie 16, 2012, 01:19:48 PM
Citat din: Sieglind din Iunie 16, 2012, 12:17:22 PMCred că exemplul cu "Georges Lemaitre ... persoana profund religioasa care s-a dovedit om de stiinta remarcabil" l-am văzut scris de nenumărate ori pe aici. Are sau nu legătură cu discuţia, el este invocat: ce vă sugerează repetiţia asta? la ce serveşte? (raţionament inductiv amplificator)
Credeti sau considerati...
Cum definiti credinta?
Aici, nimic mai mult decât o politeţe ("exprimare atenuată").
Substanţa rămâne.

Pentru definiţii, avem un Dicţionar explicativ al LR:
Am inteles.
Precizez ca aceasta definitie nu este prea utila in cadrul unui dialog de specialitate intre domenii diferite. Definitia teologica a credintei este semnificativa.

In acest context definitia timpului din DEX LR nu este prea utila intr-un dialog specializat in domeniul stiintific (unde este necesara precizarea teoriei stiintifice care utilizeaza acesta notiune).
http://dexonline.ro/definitie/timp
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

Electron

Citat din: Eugen7 din Iunie 16, 2012, 01:50:35 PM
Consider regratabil faptul ca stiinta este "tarata" in dispute meschine de genul: "Nu exista Dumnezeu <<in afara>> universului".
Eugen7, nu stiinta e implicata in aceasta disputa, ci LOGICA. Asa cum remarca si AlexandruLazar la un moment dat (apel la autoritate ! :P), chiar si filozofia si "metafizica" trebuie sa fie coerente. Toate aburelile echivoce care sucesc si inventeaza definitii sunt doar dovada ca sunt probleme de logica in acele "rationamente".

Asta e relevant, desigur, doar atata timp cat vrem sa facem un demers relevant in sensul cunoasterii realtiatii. De remarcat ca realitatea, cel putin pana acum, pare covarsitor de coerenta. Cum zicea cineva (nu conteaza ca era "tocmai" Albert Einstein) : "Cel mai incomprehensibil lucru despre Univers este faptul ca este comprehensibil".


e-
Don't believe everything you think.

Sieglind

Citat din: Eugen7 din Iunie 16, 2012, 01:56:17 PM
Am inteles.
Precizez ca aceasta definitie nu este prea utila in cadrul unui dialog de specialitate intre domenii diferite. Definitia teologica a credintei este semnificativa.

In acest context definitia timpului din DEX LR nu este prea utila intr-un dialog specializat in domeniul stiintific (unde este necesara precizarea teoriei stiintifice care utilizeaza acesta notiune).
http://dexonline.ro/definitie/timp

Tipic: întrebarea iniţială a fost ce înţeleg eu prin "credinţă", în contextul în care îmi începusem enunţul cu formula "Cred că..."

Ha! Asta era dialogul "specializat" în domeniul ştiinţific? nu cred  :D

AlexandruLazar

Citat din: Eugen7 din Iunie 16, 2012, 01:50:35 PM
Stiinta nu are o pozitie inchizitorie fata de metafizica (ce implica filozofia, teologia). Consider regratabil faptul ca stiinta este "tarata" in dispute meschine de genul: "nu poate exista cognitie bazata pe perceptie extra-senzoriala" sau "Nu exista Dumnezeu <<in afara>> universului".

De acord; totuşi observă că niciuna din întrebarile pe care le-am pus, legate de existenţa lui Dumnezeu în afara universului sau de percepţia extrasenzorială, nu au avut ceva de-a face cu observaţiile empirice, ci exclusiv cu consistenţa logică a acestor două idei. Faptul că ştiinţa bazată pe observaţii empirice nu are cum să trateze astfel de elemente nu înseamnă că ele nu pot fi supuse unei examinări logice.

Eugen7

Citat din: AlexandruLazar din Iunie 16, 2012, 03:08:39 PM
Citat din: Eugen7 din Iunie 16, 2012, 01:50:35 PM
Stiinta nu are o pozitie inchizitorie fata de metafizica (ce implica filozofia, teologia). Consider regratabil faptul ca stiinta este "tarata" in dispute meschine de genul: "nu poate exista cognitie bazata pe perceptie extra-senzoriala" sau "Nu exista Dumnezeu <<in afara>> universului".
De acord; totuşi observă că niciuna din întrebarile pe care le-am pus, legate de existenţa lui Dumnezeu în afara universului sau de percepţia extrasenzorială, nu au avut ceva de-a face cu observaţiile empirice, ci exclusiv cu consistenţa logică a acestor două idei. Faptul că ştiinţa bazată pe observaţii empirice nu are cum să trateze astfel de elemente nu înseamnă că ele nu pot fi supuse unei examinări logice.
Evident. Insa consider ca orice examinare (cercetare) trebuie sa aiba ca scop cognitia specifica.
Gnoseologia ce vorbeste despre cognitia obiectelor metafizice (ce includ si "obiectele teologice" ce au o existenta "in afara universului" ce implica o existenta independenta in primul rand de  spatiu si timp) nu poate fi limitata la obiecte matematice sau filozofice.
In acest sens teologia se bazeaza evident pe logica. (Cunoasterea Logos-ului este scopul oricarui teolog la care se poate ajuge doar cu ajutorul Logos-ului).
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)