Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Despre metoda duhovniceasca

Creat de Electron, Mai 21, 2012, 04:58:29 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Eugen7

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 05:44:32 PM
Exact; am vreun motiv să suspectez întâi că fereastra e murdară, sau să refuz ideea că pur și simplu afară e noapte?
:) Evident ca nu aveti nici un motiv. Nu pretind ca exemplele oferite sunt cele mai bune. Le consider totusi relevante in contextul subiectului discutat pentru face analogii cu ideile sustinute.
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

Eugen7

Citat din: mork din Mai 29, 2012, 05:19:47 PM
De fapt, dacă realitatea duhovnicească nu se mapează realității obiective ea va dispare în lipsa agentului inteligent (ma rog, în același mod în care dispar conceptul de numere dacă nu exista nimeni care să îl utilizeze/descopere).
Nu sunt de acord cu aceasta asertiune.
Matematica exista independenta de conceptul de numere (romane) spre exemplu. Se pot folosi ale conventii (termeni) pentru studiul matematic (rationament deductiv).
In contextul exempului dvs. realiatea duhovniceasca trebuie asociata cu conceptul de "matematica" si nu cu cel de "numar".
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

AlexandruLazar

#47
Citat din: Eugen7 din Mai 29, 2012, 06:24:27 PM
Cum pot eu sa vad (percep) lumina daca nu deschid ochii? Convingerea faptului ca exista lumina este posterioara actiunii de deschidere a ochilor.

Să presupunem că lumina există. Dacă sunt ferm convins că ea nu există, și totuși deschid ochii, nu ar trebui ca eu să o văd totuși?

Edit: ah -- cred că acum am prins raționamentul pe care încerci să îl faci. E ceva de tipul următor:

1. Existența sau inexistența lui Dumnezeu este independentă de calitatea mea de a o putea percepe.
2. Totuși, calitatea mea de a o putea percepe se poate dobândi -- însă numai atâta vreme cât dobândesc anumite calităti, între care și aceea că accept faptul că Dumnezeu există înainte de a dobândi această calitate. (Edit pentru clarificare: prin urmare, existența lui Dumnezeu -- dacă este adevărată -- este într-adevăr un fapt, pentru că nu depinde de vreuna din calitățile mele).

Corect? Pentru că dacă da, am următoarele întrebări:

1. Dacă accept de dinainte că Dumnezeu există și îmi poate vorbi prin intermediul metodei duhovnicești, punându-și amprenta asupra intelectului meu, cum pot distinge (independent de vreo calitate de-ale mele) între feedback-ul din partea divinității și o plăsmuire a imaginației mele? Altfel spus, pot evalua obiectiv succesul cu care aplic metoda duhovnicească?

2. Întrucât accept a-priori faptul că Dumnezeu există, mai este posibil prin intermediul metodei duhovnicești să ajung la concluzia că Dumnezeu nu există? Altfel spus, la întrebarea "Există Dumnezeu?", poate metoda duhovnicească, prin structura ei, să răspundă cu "nu" -- așa cum de exemplu, metoda științifică poate prin structura ei să răspundă cu "nu" la întrebarea "Există unde electromagnetice?" (Prin comparație, nu există nimic care constrânge metoda științifică să răspundă cu "da" sau cu "nu" la întrebarea asta -- pot face un experiment și răspund cu "da" sau "nu" în funcție de rezultatul lui, însă structura metodei științifice nu impune ca rezultatul la această întrebare să fie cunoscut dinaintea aplicării ei).

Edit tot pentru clarificare: eu nu contest validitatea raționamentului amintit mai sus în postul acesta; practic, sunt de acord că existența lui Dumnezeu -- dacă este adevărată -- este într-adevăr un fapt obiectiv, pentru că nu depinde de vreuna din calitățile mele. Ceea ce contest este faptul că prin metoda duhovnicească, pot obține un răspuns obiectiv la întrebarea "Există Dumnezeu?". Eu contest doar calitatea acestui răspuns de a fi obiectiv, nu caracterul existenței.

Eugen7

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 05:22:45 PM
Cum așa? Funcționează metoda duhovnicească fără această certitudine?
Imi cer scuze pentru exprimarea mea defectuoasa care a condus la aceasta concluzie.
Ca sa nu existe echvoc afirm: Metoda duhovniceaca nu functionaza fara certiudinea comunicarii cu Dumnezeu. (Pentru a ajunge la certitudine este insa nevoie de actiunea credintei, care este similara deschiderii ochilor ce are ca urmare perceptia luminii al carei scop congnitia corespunzatore acestei perceptii.)

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 05:22:45 PM(Problema pe care de fapt o ridic eu:) Poate metoda duhovnicească să răspundă obiectiv la întrebarea "Există Dumnezeu"? Da, poate, pentru că pentru ca ea să funcționeze, trebuie să accepți în prealabil că există Dumnezeu (din câte înțeleg, un ateu n-are cum să o practice).
Sunt de acord cu asertiunea dvs.
Un ateu (pozitv, "tare") care afirma inexistenta divinitatii, nu poate practica medota isihasta (duhovniceasca) intrucat certitudinea existentei lui Dumnezeu este ulterioara acceptari existentei divinitatii (asa cum cognitia prin perceptia vizuala este ulterioara deschiderii ochilor).

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 05:22:45 PMDe ce trebuie să accepți în prealabil că există Dumnezeu? Pentru că altfel nu poți folosi metoda duhovnicească, și deci n-are cum să răspundă la întrebarea asta. Un răspuns obiectiv nu ar trebui să depindă de calitatea mea de a crede sau nu în Dumnezeu
Sunt pertinente afirmatiile dvs.
Ele provin insa dintr-o logica empirista in care sistemele senzoriale ce asigura perceptia si congnitia corespunzatoare sunt activate implicit.

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 05:22:45 PM
Raționamentul de bază este de tipul:
1. Pentru a cunoaște ceva în mod obiectiv, cunoașterea aceea trebuie să nu depindă de o calitate a mea.
2. Dacă cunosc ceva prin intermediul vreunui tip de percepție, cunoașterea depinde de calitatea mea de a fi receptiv la tipul de stimul corespunzător acelui tip de percepție.
3. Prin urmare, pe bază de percepție nu pot cunoaște nimic în mod obiectiv.
Asertiunea dvs vizeaza si metoda stiintifca bazata pe empirism. Astfel cunoastera stiintifica nu mai poate fi considerata obiectiva.

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 05:22:45 PMPentru lucruri care nu sunt "percepute" printr-un simț fizic lucrurile devin și mai dificile, pentru că atunci trebuie explicat (și nu e deloc prea ușor) cum pot să îmi dau seama dacă ceea ce  "percep" e ceva exterior intelectului meu, sau dacă dimpotrivă, e ceva ce am inventat -- și trebuie propus și un mecanism prin care ceva care e în afara mea ajunge în intelectul meu fără mijlocirea vreunui fel de percepție fizică.
Sunt de acord cu afirmatiile dvs. Peceptia (extra-senzoriala) metafizica ce are ca scop cognitia metafizica este dificil de explicat intelectual. Metoda isihasta (duhovniceasca) explica mecanismul de care vorbiti (perceptia intelectuala extra-senzoriala) prin legatura directa intre mintea umana si Dumnezeu Duhul Sfant ce are ca efect o cognitie metafizica.
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

Eugen7

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 06:36:46 PM
cred că acum am prins raționamentul pe care încerci să îl faci. E ceva de tipul următor:
1. Existența sau inexistența lui Dumnezeu este independentă de calitatea mea de a o putea percepe.
2. Totuși, calitatea mea de a o putea percepe se poate dobândi -- însă numai atâta vreme cât [...]accept faptul că Dumnezeu există înainte de a dobândi această calitate. (Edit pentru clarificare: prin urmare, existența lui Dumnezeu -- dacă este adevărată -- este într-adevăr un fapt, pentru că nu depinde de vreuna din calitățile mele).

Corect? Pentru că dacă da, am următoarele întrebări:
Da este corect.
Voi reveni cu raspunsuri la intrebarile dvs pe care le consider pertinente si elocvente.
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

AlexandruLazar

CitatAsertiunea dvs vizeaza si metoda stiintifca bazata pe empirism. Astfel cunoastera stiintifica nu mai poate fi considerata obiectiva.

Corect -- n-am zis că sunt de acord cu acest raționament însă  ;D.

Electron

Eugen7, daca cumva nu ai decis sa ma ignori, iti relansez intrebarea esentiala despre "metoda duhovniceasca": Cum se poate testa corectitudinea rezultatelor obtinute prin aceasta metoda? Repet ca nu intreb cum pot eu sa determin asta, ca potential "orb duhovniceste", ci cum se testeaza de catre cei care au "vedere duhovniceasca".

Daca ma ignori, atunci ignora si aceasta intrebare.


e-
Don't believe everything you think.

mork

Citat din: Eugen7 din Mai 29, 2012, 04:17:58 PM
Empirismul nu trebuie vazut ca fiind singura doctrina filozofica capabila sa descrie realitatea universului. Este adevarat ca metodele empirice au dominat stiinta pana in prezent, punand bazele metodei stiintifice, care este perspectiva clasica asupra teoriei si progresului in stiinta.
Trebuie avut in vedere ca mecanica cuantica, constructivismul (matematica, epistemologie) precum si "Structura revolutiilor stiintifice" a lui T. S. Kuhn reprezinta provocari serioase la adresa empirismului ca metoda exclusiva dupa care functionează stiinta.
Dacă informațiile obținute nu se "mapează" pe realitatea obiectivă (nu corespund cu aceasta) atunci acele informații sunt eronate iar metoda prin care au fost obținute este fie eronată fie defectuoasă. Confruntarea cu realitatea este testul suprem. Simpla postulare a unei "alte realități" este pur și simplu o speculație dacă nu este susținuta de o congruență cu realitatea (se pot postula N astfel de realități consistente intern - "obiective" conform definiției folosite de tine - și alte N realități care să le contrazică direct).
Mecanica cuantică are numeroase experimente (deci empirism la greu) care o susțin...

Nu sunt de acord cu aceasta afirmatie conform careia cercetarea stiintifica poate fi exstinsa si la domeniul metafizic.
Actiunile (urmele concrete) divinitatii in planul material pot fi evident supuse cercetarii stiintifice, dar nu au relevanta in ceea ce priveste modul de existenta metafizic al divinitatii, ci doar pot confirma o actiune in planul material a carei "cauze" cu o existenta metafizica.
O dată ce cercetarea științifica poate propune acei agenți metafizici, alte discipline pot prelua cercetarea. Dar aceasta determinare este în puterea științei - atâta vreme cât ai pretenția realității planului metafizic (spre deosebire de un construct pur teoretic, speculativ).

[/quote]Daca limitam afirmatia dvs la planul material, in care omul este privit doar ca un organism (definit conform stiintei) precum si daca refuzam orice intrebare lagate de cauza modului in care se comporta universul (precum si de scopul existentei universului si al organismelor), atunci ea este pertinenta.
De ce ar trebui să "refuzăm" acele întrebări?

mork

#53
Citat din: Eugen7 din Mai 29, 2012, 05:51:58 PM
Realitatea duhovniceasca este un demers metafizic.
Deci e unul pur teoretic (exercițiu mental) sau are aplicabilitate reală (corespunde realității observabile)?

CitatProbabil prin termenul de "mitologie" (crestin ortodoxa) ati dorit sa va referiti la mistica (crestin ortodoxa http://ro.orthodoxwiki.org/Spiritualitate).
Nu, ma refer la inventarul faptic al respectivei religii.

CitatPacatul originar (care conform teologiei ortodoxe este renuntare omului la folosirea corespunzatoare a mintii pentru cunoasterea duhovniceasca-metafizica si folosirea ei cu preponderenta pentru cognitia ca urmare a perceptii senzoriale, in care notiunea de bine este echivalata cu placerea pearceputa senzorial iar notiunea de rau este echivalata cu durerea perceputa senzorial) precum si mantuirea hristica (al carei prim scop este despatimirea umana, adica eliberarea omului de "robia" senzoriala) au un efect ontologic direct (ce vizeaza evident inclusiv realitatea fiintei ca organism).
În ce mod afectează realitatea ființei ca organism? Dacă ăsta este cazul, acest lucru este măsurabil, testabil. Din moment ce acest fenomen nu a fost observat în nici un studiu științific (și la câte s-au facut până acum ar fi fost destule oprtunități de a pune în evidență modificarea realității prin eforul volitiv al diverselor persoane)... îțî dai seama ©âtă credibilitate are afirmația ta...

CitatNu sunt de acord cu afirmatiile dvs. deoarece metoda stiintifica se bazeaza pe empirism, care este doctrina filozofica a testării, a experimentării conform careia toata cunoașterea umana provine din simțuri si din experiența.
Poți să nu fii de acord, dar asta nu face mai putin adevărat ceea ce am spus. Simțurile umane sunt supuse erorii si biasului personal așa că nu sunt o metoda valida de înregistrare. Da, tu interactionezi cu mediul din jurul tău la nivel senzorial, dar asta nu inseamna ca faci cercetare știintifică. Crezi ca daca trasul de LSD pe nas este o metodă valida de cunoaștere (hehe)?

CitatAcele date trebuie percepute (interpretate) in vederea cognitiei.
Reamintesc afirmatia de mai sus conform careia empirismul sta la baza metodei stiintifice.
Reamintesc ce am spus - interactiunea noastra cu mediul se face la nivel senzorial (pentru primirea de date) dar asta nu insemna ca faci cercetare stiintifică sau ca analizezi obiectiv. Îti scapa sensul termenului "empirism" în acest context.
De crezi ca este necesar sa utilizezi un aparat de detecție a luminii dfaca aceasta se simte pe piele si o poți vedea? Nu confunda lucrurile....

CitatPersonal nu cunosc un astfel de studiu stiintific (care sa fie condus de o autoritate competenta recunoscuta in domeniu). Avand in vedere ca suntem de acord in privita relevantei obiective stiintific, a testarii (stiintifice) a lucrurile de acest gen, consider indicat ca demersurile in acest sens trebuie incurajate.
OK, deci s-a propus ipoteza cunoașterii duhovnicești si acum se așteaptă studii relevante. Speram să existe asa ceva ținând cont că studii ESP s-au făcut încă din anii '60 (fără rezultate concrete) iar milionul lui Randi încă nu a fost revendicat.

mork

#54
Citat din: Eugen7 din Mai 29, 2012, 06:24:27 PM
Citat din: mork din Mai 29, 2012, 05:39:32 PM
Cum pot accepta eu existența lui Dzeu fără a fi convins că acesta există?
Consider ca nu este vorba de o dilema in acest caz.
Noi oamenii ne nastem avand (in mod normal) toate simturile functionale (active). Creierul (mintea) nostru are o congnitie corespunzatoare conform perceptiei prin sistemele senzoriale aferente simturilor.

Sa presupunem ca avem ochii inchisi (iar deshiderea lor nu se face in mod involuntar, ci este urmare a unei decizii constinente) ceea ce implica neutilizarea in cognitie a perceptiei prin sistemulu vizual (desi acesta este functioal si doar trebuie "activat").
Cum pot eu sa vad (percep) lumina daca nu deschid ochii? Convingerea faptului ca exista lumina este posterioara actiunii de deschidere a ochilor.
Comentariul nu adresează întrebarea mea.
Convingerea faptului ca exista lumină ține de experiența mea anterioară (am văzut de mic copil, știu la ce mă aștept când deschid ochii) sau prin prezentarea unor dovezi convingătoare (daca de exemplu nu am avut contact cu lumina până la o vârstă la care pot face rationamente complexe).
De exemplu tu ai putea sa te convingi ca Mos Craciun exista? Dacă e așa de simplu, ai putea sa te convingi de orice. Eu nu văd dovezi convingatoare că Dzeu exista deci nu cred.
Întrebare bonus: ținând cont că Dzeu si Allah sunt mutual exclusivi (și nu, nu sunt manifestări ale aceleiași entități daca ai vreo pretentie de a cunoaste ceva despre atributele acestora din mitologiile respective), cum ești "convis" de unul și nu de altul (ținând cont că acceptarea existenței trebuie să fie apriori cunoașterii efective)? Dai cu zarul? Te supui aleatorismului geografic?  

Citat din: mork din Mai 29, 2012, 05:39:32 PM
Întâi am nevoie de dovezi... dovezi care tu spui că sunt obtenibile prin metoda cunoașterii duhovnicești, care este posterioară acceptării lui Dumnezeu.
CitatEste pertinenta asertiunea dvs. daca o privim strict empirist.
Este pertinentă indiferent din ce punct o privești. Ține de functionarea minții. Este realitate observabilă (ține de standardele individuale).

CitatContinuand exempul de mai sus, ce dovezi (perceptibile prin celalte sisteme senzoriale ale sistemului nervos) poate sa imi aduca cu privire la de existenta luminii (implicit a beneficiului acesteia pentru cognitie) o persoana care a deschis ochii si vede (percepe) lumina si are o cognitie superioara, conforma acestei perceptii?
Daca vrei îți spun ce dezavantaje aduce: nu poti afla nimic despre frecvența, lungimea de undă sau natura luminii. Destule limitări, nu? Și culmea, aceste lucruri se pot afla empiric. Întrebare: cum?

mork

#55
Citat din: Eugen7 din Mai 29, 2012, 06:34:55 PM
Citat din: mork din Mai 29, 2012, 05:19:47 PM
De fapt, dacă realitatea duhovnicească nu se mapează realității obiective ea va dispare în lipsa agentului inteligent (ma rog, în același mod în care dispar conceptul de numere dacă nu exista nimeni care să îl utilizeze/descopere).
Nu sunt de acord cu aceasta asertiune.
Matematica exista independenta de conceptul de numere (romane) spre exemplu. Se pot folosi ale conventii (termeni) pentru studiul matematic (rationament deductiv).
In contextul exempului dvs. realiatea duhovniceasca trebuie asociata cu conceptul de "matematica" si nu cu cel de "numar".
Matematica nu există independent de agentul inteligent. Dacă maine toate inteligențele dispar, matematica dispare cu ele.


CitatCitat din mesajul lui: AlexandruLazar din Ieri la 04:22:45

De ce trebuie să accepți în prealabil că există Dumnezeu? Pentru că altfel nu poți folosi metoda duhovnicească, și deci n-are cum să răspundă la întrebarea asta. Un răspuns obiectiv nu ar trebui să depindă de calitatea mea de a crede sau nu în Dumnezeu
Sunt pertinente afirmatiile dvs.
Ele provin insa dintr-o logica empirista in care sistemele senzoriale ce asigura perceptia si congnitia corespunzatoare sunt activate implicit.
Ce legătura are "logica empiristă" cu ce a zis AlexandruLazar? Indiferent de logica aplicata, acel lucru este adevărat (daca ești obiectiv în sensul propriu al cuvântului).

Eugen7

Citat din: Electron din Mai 29, 2012, 07:32:34 PM
Cum se poate testa corectitudinea rezultatelor obtinute prin aceasta metoda? Repet ca nu intreb cum pot eu sa determin asta, ca potential "orb duhovniceste", ci cum se testeaza de catre cei care au "vedere duhovniceasca".
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3863.msg52974.html#msg52974
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

Eugen7

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 07:22:40 PM
CitatAsertiunea dvs vizeaza si metoda stiintifca bazata pe empirism. Astfel cunoastera stiintifica nu mai poate fi considerata obiectiva.
Corect -- n-am zis că sunt de acord cu acest raționament însă  ;D.
:) OK
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)

Electron

Citat din: Eugen7 din Mai 30, 2012, 10:25:46 AM
Citat din: Electron din Mai 29, 2012, 07:32:34 PM
Cum se poate testa corectitudinea rezultatelor obtinute prin aceasta metoda? Repet ca nu intreb cum pot eu sa determin asta, ca potential "orb duhovniceste", ci cum se testeaza de catre cei care au "vedere duhovniceasca".
http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3863.msg52974.html#msg52974
De ce imi dai un link spre o postare a lui mork? Imi raspunde el in locul tau? Poti sa raspunzi clar intr-un paragraf la intrebarea pusa de mine, sau nu?

In cazul in care vrei sa raspunzi si nu te eschivezi cu asfel de link-uri, te mai intreb ceva: La ce fel de intrebari se poate raspunde prin "metoda duhovniceasca"? Da-mi te rog trei exemple concrete.


e-
Don't believe everything you think.

Eugen7

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 06:36:46 PM
1. Dacă accept de dinainte că Dumnezeu există și îmi poate vorbi prin intermediul metodei duhovnicești, punându-și amprenta asupra intelectului meu, cum pot distinge (independent de vreo calitate de-ale mele) între feedback-ul din partea divinității și o plăsmuire a imaginației mele? Altfel spus, pot evalua obiectiv succesul cu care aplic metoda duhovnicească?
O intrebare pertinenta, imperios necesara in contextul acestei discutii.
Inca de la inceput trebuie precizat ca fiecare practicant al acestei metode isihaste (calugar ortodox) are un preot duhovnic experimentat in aceasta practica isihasta, care il ajuta.
Concret, in etapa a despatimirii (care este prima etapa a metodei isihaste, duhovnicesti) cognitia datorata perceptiei extra-senzoriale nu este elocventa desi se primeste un feedback inechivoc de la Dumnezeu in efortul personal de despatimire. In a doua etapa insa, cea a iluminarii, perceptia extra-senzoriala metafizica ce conduce la congnitia duhovniceasca este fara echivoc, inturcat vizeaza si planul material (spre exemplu cunoasterea unor boli fiziologice ale persoanelor cu care intra in contact) si planul ontologic (spre exemplu cunoasterea gandurilor oamenilor cu care intra in contact sau a bolilor psihice...)
Pentru detalii recomand lucrarea Parintelui Dumintru Staniloae "Ascetica si Mistica" Bisericii Ortodoxe, precizand ca in partea a II-a care vorbeste despre iluminarea (duhovniceasca) care poate fi numita prin analogie cu temrenii folostiti in stiinta: cognitia duhovniceaca prin perceptia (extra-senzoriala) duhovniceasca.
http://www.librariasophia.ro/carti-Ascetica-si-mistica-Bisericii-Ortodoxe-Staniloae-Dumitru-pr.-so-204.html
http://www.tezaurul-ortodox.com/files/file/214-ascetica-si-mistica-ortodoxa-prdumitru-staniloae/
http://fisierulmeu.ro/28G0R2ZNQZ2R/Pr-Dumitru-Staniloae-Ascetica-si-Mistica-pdf.html

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 06:36:46 PM
2. Întrucât accept a-priori faptul că Dumnezeu există, mai este posibil prin intermediul metodei duhovnicești să ajung la concluzia că Dumnezeu nu există? Altfel spus, la întrebarea "Există Dumnezeu?", poate metoda duhovnicească, prin structura ei, să răspundă cu "nu" -- așa cum de exemplu, metoda științifică poate prin structura ei să răspundă cu "nu" la întrebarea "Există unde electromagnetice?" (Prin comparație, nu există nimic care constrânge metoda științifică să răspundă cu "da" sau cu "nu" la întrebarea asta -- pot face un experiment și răspund cu "da" sau "nu" în funcție de rezultatul lui, însă structura metodei științifice nu impune ca rezultatul la această întrebare să fie cunoscut dinaintea aplicării ei).
Nu se poate face o analogie intre metoda stiintifica (bazata pe empirism) si metoda duhovniceaca. Metoda siintifica este o metoda intelectuala de investigatie bazata pe observatie (al carei specific este rationalitatea perceptiei. Altfel spus: observația este perceptie structurată de intelect. Iar in stiinta perceptia este senzoriala derivata din empirism) si rationamet.
Metoda isihasta implica acceptarea existentei lui Dumnezeu iar confirmarea inechivoca existentei este ulterioara datoria caracterului intrinsec al acestei metode de comunicare, colaborare inechivoca si ascendenta cu Dumnezeu. Metoda isihasta (duhovniceasca) nu are ca scop confirmarea/infiramrea existentei lui Dumnezeu ci care ca scop cognitia duhovnicesca care implica si cunoasterea lui Dumnezeu din ce in ce mai profund (in cea de a treia si ultima etapa a metodei isihaste care este desavarsirea).

Citat din: AlexandruLazar din Mai 29, 2012, 06:36:46 PMCeea ce contest este faptul că prin metoda duhovnicească, pot obține un răspuns obiectiv la întrebarea "Există Dumnezeu?". Eu contest doar calitatea acestui răspuns de a fi obiectiv, nu caracterul existenței.
Prin metoda isihasta (duhovniceasca) se obtine cognitia duhovniceasca prin perceptia extra-senzoriala duhovniceasca a realitatii metafizice. Evident ca aceasta cognitie duhovniceasca include implicit si cunoasterea lui Dumnezeu (si astfel  o intrebare de genul "Exista Dumnezeu" este "inutila", pentru ca ne aflam intr-o situatie de genul: Daca eu sunt in contact cu o persoana umana si am congnitie normala prin perceptia senzoriala si comunicare, este inutil sa ma intreb daca persoana respectiva exista, deoarece existenta ei este confirmata implicit de comunicare si cognitie.)
Caracterul obiectiv al congnitiei extra-senzoriale duhovnicesti poate fi verificat si de catre "nespecialisti" in acest domeniul prin exemplele (testele) pe care le-am precizat in postarile anterioare si despre care am fost de acord ca sunt obiective in acest sens.
"Stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate)