Ce este Stiinta?

[Udar]

Conform definitiei din DEX online:"ȘTIINȚĂ s. f. 1. ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire. 2. cunoaștere (despre ceva). 3. pregătire intelectuală, învățătură; erudiție. (după fr. science)"

[Udar]

stiinta este  singura cale spre adevar

O fi pentru tine, dar pana nu ai dovezi in acest sens, nu e recomandat sa o afirmi ca ceva incontestabil.

e-

Care este singura cale spre adevar?Cate cai sunt pe care putem ajunge la adevar?

[Electron]

Care este singura cale spre adevar?

Intrebarea este gresit pusa. Ea presupune ca ar exista doar o singura cale, premisa inca nedemonstrata.

Cate cai sunt pe care putem ajunge la adevar?

Eu nu stiu exact cate sunt, dar sunt destul de convins ca exista mai mult de "una singura".

e-

[Udar]

Care este singura cale spre adevar?

Intrebarea este gresit pusa. Ea presupune ca ar exista doar o singura cale, premisa inca nedemonstrata.

Cate cai sunt pe care putem ajunge la adevar?

Eu nu stiu exact cate sunt, dar sunt destul de convins ca exista mai mult de "una singura".

e-

Si eu cred ca sunt mai multe cai pentru a ajunge la adevar.......Care ar fi doua cai pe care putem ajunge la adevar?O cale ar fi cercetarea si o alta cale ar fi intuitia.Care ar fi legatura dintre aceste doua cai?

[Sieglind]

[...] altii nu stiu ca stiinta se prelugeste in avanpost prin paradigme, adica speculatii filosofice despre "ce poate fi dincolo de big-bang, dincolo de acest univers, ...".

Ai ceva exemple de astfel de "paradigme" ? Ma refer la niste surse concrete, nu doar vorbe in vant.

EX: Universul nostru s-a nascut la atingerea a doua falii interdimensionale dintre alte doua universuri.

Sau: Universul se contracta si se contracta vesnic intr-o inlantuire infinita de big-banguri si implozii.

Acestea sunt insotite de modele fizice, ecuatii , modele mai mult sau mai putin reusite, mai mult sau mai putin complete in plan teoretic, verificate practic, ...

Tocmai ca in domeniul paradigmelor avem probabilitati, de aceea fac parte din stiinta de frontiera si nu din axiomele miezului concretului gen 1+1=2.

Alte paradigme: Omul a aparut in Africa SAU in Asia, doua ipoteze interesante.

Dimpotrivă.  

La început de an (şi scăpaţi de Sfârşitul lumii), poate ne lămurim şi ce-i cu paradigmele astea -  căci iată-le cum tind să devină "loc comun" în diverse postări (pesemne că sună mai chic). Asta presupunând că termenul este utilizat nu în accepţiuni lingvistice (Totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt etc.) ori desprinse din filozofia lui Wittgenstein (a. Modele filozofice,  "tipare" care ne orientează gândirea în direcţii predeterminate; b. Listă de cazuri tipice de jocuri lingvistice prin care putem înţelege conceptul general…), ci în sensul epistemologic atribuit de Thomas Kuhn în lucrarea sa Structura revoluţiilor ştiinţifice (1962).

Cu acest înţeles, paradigmele sunt "realizări ştiinţifice universal recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme şi soluţii model unei comunităţi de practicieni". Prin elementele sale de natură teoretică, instrumentală şi metodologică, paradigma este de natură să agrege, în baza unei ideologii ştiinţifice sau filozofice, o anumită comunitate, diferenţiind-o de altele. Din asemenea modele (comune*) de formulare şi rezolvare a problemelor, prin metodele şi procedeele utilizate, rezultă ceea ce Kuhn numea cunoaştere tacită – în sensul că membrii aceluiaşi grup disciplinar omit de regulă să mai indice trăsături, caracteristici ale realizărilor ştiinţifice concrete, fiindu-le suficient nivelul de comunicare asigurat de paradigmă (iar redundanţele descriptiv-explicative fiind doar pentru uzul celorlalţi, outsideri).

--------------
* Iniţial am vrut să scriu "nostrificate", m-am temut însă că vor sări cu gura d’alde fizicieni blocaţi în mainstream-ul lor, cum că nu şi nu, ştiu ei mai bine ce înseamnă chestia asta.  

[Sieglind]

Un pas mai departe:

Formularea și rezolvarea de probleme pe baza acestei cunoașteri tacite cuprinse în paradigme constituie știință normală sau cercetare normală (în termenii lui Kuhn) ori, altfel spus, ştiinţa prin excelenţă, desfăşurată de-a lungul unei cariere – şi înăuntrul unei asemenea comunităţi (a ştiinţei). Fiindcă membrii unui grup disciplinar din cadrul unei comunităţi au trecut prin aceeaşi educaţie şi iniţiere profesională, au citit aceeaşi literatură de specialitate, au învăţat şi asimilat lucruri asemănătoare, comunicarea între ei este relativ deplină, iar judecata profesională – relativ unanimă.  Desigur, pot exista comunităţi la numeroase nivele: fizicieni, chimişti, astronomi, biologi, neurologi, istorici etc., dar toate se caracterizează prin câteva trăsături comune. 

Comunităţile de acest gen sunt cele "producătoare şi validatoare de cunoaştere ştiinţifică".  Ele se identifică univoc cu anumite teme ştiinţifice, ele împărtăşesc aşa-numita paradigmă (sau o mulţime de paradigme), iar membrii lor, propunându-şi să extindă sau să aprofundeze cunoaşterea într-un anumit domeniu, se lasă conduşi de paradigmă. Cercetarea bazată pe paradigme: un aspect care, în concepţia lui Kuhn, distinge cunoaşterea ştiinţifică de alte forme majore ale creaţiei intelectuale sau spirituale.

[Sieglind]

Înainte de a continua cu explicaţiile, să vedem cum se prezintă, schematic, "ciclul Kuhn" al schimbării de paradigmă:

[Sieglind]

Etape:

0. Preştiinţa – Etapa specifică unui domeniu care nu şi-a configurat încă o paradigmă funcţionabilă după care să-şi călăuzească activitatea.
1. Ştiinţa normală – Etapa în care domeniul a achiziţionat cel puţin o paradigmă (primară), ca model ştiinţific de înţelegere a lumii.
2. Deviaţia modelului – Etapa în care, dată fiind acumularea de anomalii, modelul începe să devieze.
3. Criza modelului – Deviaţia atinge un nivel excesiv, astfel încât modelul este compromis, deci nu mai poate servi drept călăuză în rezolvarea problemelor. Încercările de a-l „cârpi” eşuează, iar modelul încetează să mai fie funcţional în respectivul domeniu .
4. Revoluţia modelului – Începe odată cu apariţia unor candidaţi serioşi care să poată funcţiona ca model. Denumim etapa „revoluţie” întrucât noul model se deosebeşte radical de cel anterior.
5. Schimbarea paradigmei – Ca urmare a apariţiei noii paradigme, are loc o tranziţie a modelului la noua paradigmă, cea veche fiind abandonată. Odată cu finalizarea acestei etape, noua paradigmă devine „Ştiinţă normală”, iar ciclul Kuhn se încheie (pentru a fi reluat ulterior).

Schema este preluată de aici:

http://www.thwink.org/sustain/glossary/KuhnCycle.htm

Tranziţia de la o paradigmă aflată în criză la o nouă paradigmă (care la rândul ei va genera o nouă tradiţie de ştiinţă normală) nu este un simplu proces cumulativ, datorat extinderii vechii paradigme, ci o reconstrucţie care modifică o serie de generalizări teoretice, dintre cele care sunt fundamentale într-un domeniu. Deşi o vreme cele două abordări pot coexista (se suprapun), ele prezintă totuşi diferenţe esenţiale în modul de rezolvare a problemelor, astfel încât – la încheierea tranziţiei – "specialiştii îşi vor fi schimbat concepţia asupra domeniului, metodele şi scopurile lor".  

[07Marius]

La început de an (şi scăpaţi de Sfârşitul lumii), poate ne lămurim şi ce-i cu paradigmele astea -  căci iată-le cum tind să devină "loc comun" în diverse postări (pesemne că sună mai chic). ...

* Iniţial am vrut să scriu "nostrificate", m-am temut însă că vor sări cu gura d’alde fizicieni blocaţi în mainstream-ul lor, cum că nu şi nu, ştiu ei mai bine ce înseamnă chestia asta.  

Sieglind ma simt cu musca pe caciula vis-a-vis de postarile care suna chic - iar termenul de paradigma am impresia ca ti-a produs oarecare neplaceri in contextul respectiv. Marturisesc ca l-am imprumutat de la Dr. Edgar Mitchell (stiu, apel la autoritate) dar marturisesc sincer ca este ceea ce am simtit inauntrul meu urmarindu-l in discursul sau.

Sunt o persoana emotiva sau mai degraba empatica si am simtit nevoia sa-l folosesc si eu pentru a exprima starea mea. In general folosesc termeni comuni (nu neaparat chic) pentru a exprima punctul meu de vedere asupra unui subiect, ceea ce uneori lasa loc de interpretari, alteori nu puncteaza suficient ideile exprimate. In fine, eu zic ca dincolo de exprimare care poate fi mai reusita sau nu, unde sunt neintelegeri cred ca pot fi lamurite fara a fi lezat nimeni.

Am mai precizat in alte postari mai vechi, nu sunt fizician dar ma simt atras de fizica. Nu ma consider nici om de stiinta, desi sunt in tangenta cu activitati de cercetare. Prin urmare consider ca stiu in limite normale ce este o cercetare, cum se conduce, metodologie experimentala etc. Cred deasemenea ca fiecare dintre noi suntem deschisi mai mult sau mai putin asupra unor aspecte din realitatea inconjuratoare, pe baza de argumente, ratiuni mai mult sau mai putin obiective.

Nu judec pe nimeni, este pur si simplu ceea ce constat din experienta mea de viata.

Acum, am sa raspund intrebarii din acest topic conform cu viziunea mea, fara a dori sa dau o definitie.

Stiinta este o metoda de investigare a realitatii fizice si virtuale, bazata pe cunoastere acumulata, observatii experimentale, care emite o serie de modele a caror predictii pot fi verificate experimental, iar daca modelele propuse nu au fost validate experimental sunt considerate teorii (de exemplu Teoria Stringurilor). Desi acest termen (teoria) se foloseste si in sensul mai larg al unor parti din anumite discipline. Prin urmare tot stiinta se cheama si cautarea bozonului Higgs sau a stringurilor, de ce nu? Faptul ca nu au fost confirmate insa aceste ipoteze, nu o transforma in pseudo-stiinta. S-ar putea sa nu fie confirmate niciodata, aceste modele putand fi gresite sau incomplete.

Spuneam de realitate virtuala. Poate zgarie urechea, insa sa ne gandim la matematica. Absolut toata matematica este virtuala, un produs abstract al gandirii umane care asociaza o notiune pur abstracta (nu exista in realitatea fizica, nu o sa vedeti vreo derivata prin centru sau vreo integrala orbitand vreo planeta etc.) cu observatii din realitatea fizica, descriind astfel evolutii unor procese, fenomene observabile in realitatea fizica. Deci avem o combinatie intre o realitate fizica si una virtuala, abstracta. Este ciudat cum ceva ce nu exista fizic, tangibil este folosit pentru a descrie o realitate fizica.

De fapt acuma imi aduc aminte ca am vazut un material interesant cu Jim Al-Khalili intitulat "The Story of Information" produs in 2012, inca nu este pe youtube (am verificat) in care aceste aspecte sunt prezentate f. interesant.

Rectific: am gasit documentarul sub alt nume: Order and Disorder (2 episoade). Poate fi tras de pe youtube in 720p sau 1080p la link-ul:

Fiecare avem personalitatea noastra, a mea recunosc ca imi permite sa fiu mai putin riguros cu termenii si poate acord mai multa atentie asupra ideii sau potentialului acestora din spatele unor notiuni, modele sau teorii. Cred ca limitele stiintei nu prea pot fi ingradite pina la urma, decat de imaginatia noastra. Este adevarat, unii numesc asta pseudo-stiinta. Ceea ce astazi este considerat pseudo-stiinta, maine poate fi o realitate de care devenim constienti sau pur si simplu poate sa fie o infundatura.

Ceea ce este spectaculos in aceasta scena a stiintei, este ca de multe ori aceste infundaturi au fost doar temporare.

[Sieglind]

Marius, fără UFO şi "ei sunt aici, printre noi"! măcar pe topicul ăsta.  

Voi continua cu exemple concrete ale schimbărilor de paradigmă.

P.S. Ţi-am urat "La mulţi ani" la tine, acolo, după "modelul" pe care-l agreezi şi promovezi!  

[07Marius]

Marius, fără UFO şi "ei sunt aici, printre noi"! măcar pe topicul ăsta.  
Voi continua cu exemple concrete ale schimbărilor de paradigmă.
P.S. Ţi-am urat "La mulţi ani" la tine, acolo, după "modelul" pe care-l agreezi şi promovezi!  

M-am straduit si cred c-am si reusit sa fac acest lucru. Vorbeam in general despre stiinta. La fel si pseudo-stiinta depaseste subiectul UFO. Nu aveam de gand sa-l aduc in discutie aici.

Multumesc de urare, si numai bine in proaspatul an.

[Sieglind]

Mulţumesc, Marius  

Şi dacă mai glumeşti când şi când ... n-o să mă supăr. Chiar deloc.

Acum, dacă tot m-am apucat, o să-l duc mai departe (subiectul)  
Pentru că în orice domeniu e necesară şi o substanţială doză de rigoare. Inclusiv terminologică.

Stiinta este o metoda de investigare a realitatii fizice si virtuale, bazata pe cunoastere acumulata, observatii experimentale, care emite o serie de modele a caror predictii pot fi verificate experimental, iar daca modelele propuse nu au fost validate experimental sunt considerate teorii (de exemplu Teoria Stringurilor). Desi acest termen (teoria) se foloseste si in sensul mai larg al unor parti din anumite discipline. Prin urmare tot stiinta se cheama si cautarea bozonului Higgs sau a stringurilor, de ce nu? Faptul ca nu au fost confirmate insa aceste ipoteze, nu o transforma in pseudo-stiinta. S-ar putea sa nu fie confirmate niciodata, aceste modele putand fi gresite sau incomplete.

Între elementele care caracterizează o matrice disciplinară se înscriu anumite valori: fiind comune, ele contribuie la întărirea sentimentului de comunitate al oamenilor de ştiinţă, în ansamblu. Cele mai profunde dintre acestea, în opinia lui Kuhn, privesc predicţiile: "acestea trebuie să fie precise; predicţiile cantitative sunt preferabile celor calitative; oricare ar fi marja erorilor tolerabile, ele trebuie să fie consistent satisfăcute într-un anumit domeniu" ş.a.m.d. Alte valori servesc la evaluarea unor întregi teorii: ele trebuie întâi de toate să permită formularea şi rezolvarea problemelor în cercetarea normală (probleme puzzle, în terminologia kuhniană); acolo unde este posibil, ele trebuie să fie simple, consistente şi plauzibile, adică să fie compatibile cu alte teorii folosite în mod curent.

În context, o menţiune specială priveşte modul diferit în care aceste valori, deşi comune, sunt aplicate de membrii unui grup disciplinar. Dacă judecăţile asupra preciziei sunt relativ stabile de la o perioadă la alta, cele asupra simplităţii, consistenţei, plauzibilităţii pot să difere considerabil de la individ la individ. În exemplul dat de Kuhn, "ceea ce fusese pentru Einstein o inconsistenţă de nesuportat în vechea teorie cuantică şi care făcea pentru el imposibilă realizarea ştiinţei normale, a fost pentru Bohr şi alţii o dificultate pe care puteai să te aştepţi să fie rezolvată cu mijloace normale". Pe scurt, deşi valorile sunt larg împărtăşite de oamenii de ştiinţă, aplicarea lor este uneori afectată de trăsăturile personalităţii şi de biografiile individuale.

P.S. Nu cred că fizicienii mă iau în serios cu "nostrificarea" aia.

[mircea_p]

P.S. Nu cred că fizicienii mă iau în serios cu "nostrificarea" aia.

Poate numai dupa ce au reusit sa "nostrifice" termenul.
Ca nu e asa comun in dictionare, cu sensul pe care il folosesti acolo. Este chiar un citat din Kuhn?
Mai comun este cu sensul de a recunoaste o diploma de la alta universitate.

Bineinteles ca odata ce am gasit definitia, mi se pare ca ar fi trebuit sa fie evident, daca vine de la "nostrum". Sau e doar un "false friend"?

Dar revenind la filozofia stiintei, nu cred ca oamenii de stiinta ii iau prea in serios pe filozofii stiintei. Mai ales de cand filozofia stiintei a inceput sa fie practicata de persoane care habar n-au de stiinta si vorbesc fara sa stie depsre ce vorbesc. Cum e cazul cu asa zisii "postmodernisti".

Nu e cazul cu Popper si Kuhn, cred ca au contribuit ceva la clarificarea "teoretica" a metodelor stiintei.

[Sieglind]

P.S. Nu cred că fizicienii mă iau în serios cu "nostrificarea" aia.

Poate numai dupa ce au reusit sa "nostrifice" termenul.
Ca nu e asa comun in dictionare, cu sensul pe care il folosesti acolo. Este chiar un citat din Kuhn?
Mai comun este cu sensul de a recunoaste o diploma de la alta universitate.

Bineinteles ca odata ce am gasit definitia, mi se pare ca ar fi trebuit sa fie evident, daca vine de la "nostrum". Sau e doar un "false friend"?

Dar revenind la filozofia stiintei, nu cred ca oamenii de stiinta ii iau prea in serios pe filozofii stiintei. Mai ales de cand filozofia stiintei a inceput sa fie practicata de persoane care habar n-au de stiinta si vorbesc fara sa stie depsre ce vorbesc. Cum e cazul cu asa zisii "postmodernisti".

Nu e cazul cu Popper si Kuhn, cred ca au contribuit ceva la clarificarea "teoretica" a metodelor stiintei.

Într-adevăr, vine de la "nostrum" - nu e false friend. Termenul se utilizează şi dincolo de sensul prins în dicţionare, cel puţin într-o anumită disciplină, dar ... este cam "preţios". Nu, Kuhn nu-l foloseşte.

Am considerat că e necesar să expun şi opiniile lui, asta pentru că filozofia lui Popper este mai des vehiculată.