Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Interactiunea prin particule de schimb

Creat de HarapAlb, Decembrie 12, 2007, 12:07:51 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 4 Vizitatori vizualizează acest subiect.

HarapAlb

Comparatia cu bumerangul am gasit-o pe internet. Explicatia ta cu cercul este echivalenta cu bumerangul, sau invers  :)

Adi

Mai stii site-ul unde ai gasit-o? Poate aflam mai multe acolo. Ar fi fain sa facem niste animatii cu analogia asta.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

HarapAlb

 Povestea cu bumerangele era pe o pagina de la Fermilab, unde cineva intrebase acelasi lucru: cum se explica fortele de atractie cu ajutorul particulelor de schimb. O vei gasi la o simpla cautare cu Google.

Adi

O simpla cautare pe google nu a gasit raspunsul :). E mult mai constructiv data viitoare sa cauti tu (ca stii ce cauti) si sa dai link direct. Am cautat dupa mai multe criterii si nu am gasit. Mersi.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

HarapAlb

uite aici explicatia in original:

http://www.fnal.gov/pub/inquiring/questions/charged_particle.html

de fapt, pe paginile de la Fermilab exista un set intreg de intrebari legate de fizica in general, merita retinut ca referinta:

http://www.fnal.gov/pub/inquiring/questions/index.html

marinela

In cartea lui Gamow "Biografia fizicii" fortele de schimb sunt asemanate cu doi catelusi care isi disputa acelasi os si astfel raman legati unul de altul.

HarapAlb

 Si cum explica ca se resping? Aruncau cu oase unul in celalalt ?  :D

Chestia este ca sunt fenomene care nu se pot explica prin fizica clasica (adica prin bunul simt si experienta noastra cotidiana).

Alex10101010

Dupa cum spuneati,la respingere,un foton e absorbit de cealalta particula si........dar la atractie...tot la fel.....??????? ::) :o

HarapAlb

 Pentru a explica atractia intre particule am citat un exemplu cu bumerangele (vezi raspunsurile anterioare) pe care-l lansezi in spate, acesta zboara pana in spatele celeilalte persoane pe care o loveste in spate, dandu-i astfel un impuls catre tine. Asta e numai o analogie simpla pe care o putem percepe bazandu-ne pe experienta noastra cotidiana (adica asa cum percem fenomenele prin simturile noastre: vaz, auz).


Totusi comparatiile astea sunt folosite doar pentru a usura intelegerea de catre persoane care nu au cunostinte avansate de fizica. In realitate modelul de interactiune mediata prin particule de schimb este mai complex, de exemplu particulele astea virtuale pe care le schimba doua corpuri se pot transforma in timpul zborului in alte particule pentru ca apoi sa se transforme la loc.

Adi

Azi am tinut prezentare de fizica particulelor la clase ale doameni profesoare "marinela" si am folosit aceste analogii. Mersi mult, Harap Alb, sunt foarte folositoare. Si analogia cu osul este interesanta. Orice face ca elevii sa inteleaga lucrurile sunt interesante. Si sa rupa ritmul, pentru a fi apoi atenti din nou.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

RaduH

Sunt doua lucruri pe care nu le-am inteles :
CitatDe exemplu, cand doi electroni se resping, ei schimba de fapt un foton (sau mai multi) intre ei. Cum de stie un electron ca exista un alt electron in jur, pentru a stii sa se indeparteze de el? Ei bine, asa cum caracatita are niste tentacule ce le trimite in jur, in explorare, tot asa si electronul trimite niste fotoni in jur, spre explorare. Daca acestia nu intalnesc nimic, ei dispar. Dar daca dau de un alt electron (sau o alta particula incarcata electric), sunt absorbiti de aceasta particula. Astfel, primul electron pierde energie si impuls, iar noul electron castiga energie si impuls. Astfel incat in "ciocnirea intre cei doi electroni" (dar ei nu s-au ciocnit, ci au interactionat la distanta fiind) se conserva energia si impulsul. Acest foton este virtual, in sensul ca daca nu descopera un alt electron in jur pentru a fi absorbit de el, acest foton dispare. Spre deosebire, fotonii de lumina emisi de atomi (precum lumina de la Soare) sunt fotoni reali, ce exista chiar daca nu ar mai exista nimic altceva in Univers.
Deci electronul ala emite cuante de energie si fotonii aia virtuali dispar daca nu intalnesc alti electroni de exemplu . Si atunci electronul emite fara sa piarda nimic .
CitatDupa descoperirea si explicarea fenomenelor cuantice s-a constatat ca i se poate asocia campului electromagnetic particula care se cu viteza finita (similar conceptului de actiune din aproape in aproape)  si care are rolul de a media interactiunea intre cele doua corpuri
Deci in cazul acceleratoarelor de particule unde deja particulele ajung la viteze foarte apropiate de viteza luminii cum de fotonii aia virtuali mai interactioneaza cu ele daca avem o transmitere a campului de accelerare numai cu viteza luminii .

ionut

#26
Citat din: RaduH din Iunie 13, 2008, 11:04:21 AM
Sunt doua lucruri pe care nu le-am inteles :
CitatDe exemplu, cand doi electroni se resping, ei schimba de fapt un foton (sau mai multi) intre ei. Cum de stie un electron ca exista un alt electron in jur, pentru a stii sa se indeparteze de el? Ei bine, asa cum caracatita are niste tentacule ce le trimite in jur, in explorare, tot asa si electronul trimite niste fotoni in jur, spre explorare. Daca acestia nu intalnesc nimic, ei dispar. Dar daca dau de un alt electron (sau o alta particula incarcata electric), sunt absorbiti de aceasta particula. Astfel, primul electron pierde energie si impuls, iar noul electron castiga energie si impuls. Astfel incat in "ciocnirea intre cei doi electroni" (dar ei nu s-au ciocnit, ci au interactionat la distanta fiind) se conserva energia si impulsul. Acest foton este virtual, in sensul ca daca nu descopera un alt electron in jur pentru a fi absorbit de el, acest foton dispare. Spre deosebire, fotonii de lumina emisi de atomi (precum lumina de la Soare) sunt fotoni reali, ce exista chiar daca nu ar mai exista nimic altceva in Univers.
Deci electronul ala emite cuante de energie si fotonii aia virtuali dispar daca nu intalnesc alti electroni de exemplu . Si atunci electronul emite fara sa piarda nimic .
Electronul nu emite propriu-zis acele cuante. Este doar o constructie teoretica. Electronul are mereu un camp electro-magnetic in jurul sau. La fel orice particula care e capabila de interactie electro-magnetica. Cand 2 particule se intalnesc campurile lor interactioneaza asta insemnand aparitia unui camp de  probabilitati ca intre cele 2 particule sa se produca un schimb de impuls. Imaginea cu fotonii virtuali care se plimba prin spatiu si cauta un partener de interactie este o imagine buna, dar ia-o doar ca pe o imagine.

Citat din: RaduH din Iunie 13, 2008, 11:04:21 AM
CitatDupa descoperirea si explicarea fenomenelor cuantice s-a constatat ca i se poate asocia campului electromagnetic particula care se cu viteza finita (similar conceptului de actiune din aproape in aproape)  si care are rolul de a media interactiunea intre cele doua corpuri
Deci in cazul acceleratoarelor de particule unde deja particulele ajung la viteze foarte apropiate de viteza luminii cum de fotonii aia virtuali mai interactioneaza cu ele daca avem o transmitere a campului de accelerare numai cu viteza luminii .
Lumina se propaga cu viteza luminii (scuze de repetitie) indiferent de sistemul de referinta. Asta este un postulat al mecanicii relativiste. Chiar daca sistemul de referinta se misca cu o viteza apropiata de viteza luminii, interactia electromagnetica se va propaga tot cu viteza luminii. Pana la urma din chestia asta rezulta celebrele dependente ale maselor, lungimilor si vitezelor de sistemul de referinta.

RaduH

Voiam sa spun ca daca de fapt campul electric dintre electrozi ar fi o "plimbare" de fotoni virtuali . Electrozii stau pe loc . Fata de ei fotonii virtuali ar avea viteza luminii si particulele accelerate viteze apropiate de ale luminii .

ionut

  Radu,

   Sa stii ca de fapt exista un mic adevar si in chestia asta cu viteza. Daca consideram ca x este fractia din impulsul unei particule care este schimbat cu o alta particula printr-un foton virtual atunci pot sa-ti spun ca probabilitatea(sau sectiunea eficace) ca impulsul x sa fie schimbat scade cu cresterea energiei la care sunt accelerate particulele. Este ca si cum aceste particule ar fi prea rapide ca sa mai interactioneze. Explicatia este de fapt alta in fizica energiilor inalte dar pana la urma cam tot pe lumea asta este un model.