Din pacate, maine s-a facut aproape o luna. Asadar, ziceam ca o sa vorbesc despre electrolit.
Electrolitul este de fapt o membrana perfluorosulfonata care permite trecerea protonilor dar nu si a electronilor. De asemenea, aceasta este o membrana impermeabila. Desi, s-a tot incercat producerea mai multor tipuri de membrane de-a lungul timpului, singurul tip ramas este creat de cei de la DuPont si se numeste Nafion. Aceasta membrana este inima unei pile de combustie deoarece aceasta permite trecerea a doi protoni din molecula diatomica de hidrogen inspre anod pentru a se combina cu oxigenul si a forma agentul termic la 80 de grade C (agentul termic=apa, in acest caz).
Pana acum am vorbit despre pile de combustie cu membrane schimbatoare de protoni (PEMFC), mai sunt si alte tipuri de pile de combustie care reprezinta diverse deviatii de la acest model, insa conditiile de operare difera (ex. temperatura, presiune, etc.). Acest tip de pile de combustie, PEMFC, este cel mai folosit si prezinta un mare interes pentru industria automobilelor.
Scurte concluzii
1. PEMFC produce energie electrica si termica prin oxidarea hidrogenului si reducerea oxigenului.
2. In principiu, catalizatorii folositi sunt Pt, dar acestia pot fi inlocuiti de alte materiale, precum grafene dopate cu azot sau nanotuburi de carbon decorate cu diverse elemente care nu apartin PMG (Platinum metal group).
3. O pila de combustie are randamentul teoretic 83% (practic cel mai mare randament a fost raportat in 2011 de 67%). Tensiunea maxima in circuit deschis este 1,29 V. Combustibilul folosit este hidrogen, iar oxigenul este luat din aer.
4. PEMFC are doar aceste trei componente (anod, catod si electrolit). Un stack, o insiruire de PEMFC, are mai multe pile de combustie dar si alte componente (placi colectoare de curent, flow field plates, etc.). Asadar un stack este un pic mai complicat decat o pila de combustie.
Maine, o sa vorbesc despre aplicatiile industriale si o sa incep sa vorbesc despre economia hidrogenului.