Geologie, mediu şi ştiinţe planetare > Geologie si stiinte planetare

Pledoarie sub lumina Lunii

(1/4) > >>

protelisav:
  Pentru abordarea acestui subiect într-un cadru motivaţional adecvat,  vă invit, stimaţi cititori, la un moment poetic de sensibilizare a sufletului faţă de astrul selenar.
                                              „Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară
                                              Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară
                                              Stele nasc, umezi pe bolta senină
                                              Pieptul de dor, fruntea de gânduri ţi-e plină”
                                                                                    Sara pe deal - Mihai Eminescu
Ce poate fi mai frumos pentru fiinţa umană decât ritualul iubirii în mijlocul naturii, unde planul uman-terestru  se îmbină armonios cu planul universal-cosmic, care îndeamnă la  tulburătoare meditaţii...
Chiar şi imaginaţia populară , exprimată în folclor într-un limbaj figurat de metafore, alegorii, simboluri şi personificări, a creat povestiri fabuloase în care Soarele şi Luna sunt eroii unei iubiri cosmice. Pentru  muritorii telurici  lumina blândă a Lunii pare privirea ocrotitoare a mamei celeste.
[eliminat pasaj irelevant dpdv stiintific]
Astronomii au cu totul o altă părere despre formarea  sistemului solar, a cărui origine este plasată cu circa 5 miliarde de ani în urmă, într-o colosală nebuloasă de gaz şi praf cosmic, aflată în mişcare de rotaţie şi supusă   acţiunii de atracţie a forţelor gravitaţionale. Prin contracţie gravitaţională  a rezultat o masă de materie centrală ( Soarele) , înconjurată de un disc turtit  în care au apărut vârtejuri, care au dus la formarea planetelor şi sateliţilor. Este de presupus că în acest proces  cosmic au intervenit probabil şi ciocniri aleatorii, care explică unele anomalii – excentricitatea orbitelor, mişcarea retrogradă a unor sateliţi, formarea asteroizilor etc.
Au fost propuse trei ipoteze pentru formarea Lunii:  ruperea din protomasa terestră încă din perioada de început a Terrei, separarea din nebuloasa solară, împreună cu Pământul, ca un sistem binar, respectiv captarea  în câmpul gravitaţional terestru a unui corp ceresc. Misiunile spaţiale efectuate pe Lună au pus în evidenţă vârsta comună şi compoziţia chimică similară cu cea a Pământului. S-a constatat că relieful selenar este alcătuit din munţi cu  înălţimi de până la 8000 m şi depresiuni întinse ale scoarţei, lipsite de apă, precum şi   cratere din care pornesc radiar şanţuri tectonice care ajung până la 2000 km lungime.  
Luna este un corp ceresc fără lumină proprie, care reflectă spre Pământ doar o parte relativ redusă din radiaţia incidentă provenită de la Soare, datorită proceselor intense de absorbţie la suprafaţa acesteia.
Pentru un observator terestru, Luna prezintă aceeaşi emisferă vizibilă, datorită faptului că perioada sa de  rotaţie –aproximativ de 27,3 zile terestre- coincide  cu perioada de revoluţie, interval de timp în  cursul căruia trece succesiv prin fazele de Lună nouă, primul pătrar, Lună plină, al doilea pătrar. Strălucirea Lunii depinde de configuraţia astronomică a acesteia cu Soarele şi Pământul - conjuncţie, opoziţie, cuadratură. În faza de Lună plină, strălucirea este maximă iar discul selenar se vede în întregime, fiind iluminat total de razele solare. În primul şi al doilea pătrar discul selenar-iluminat parţial de razele solare-este vizibil doar pe jumătate din suprafaţa  sa, iar în faza de Lună nouă este invizibil, radiaţia solară fiind obturată de Pământ.
Datorită intensităţii reduse a câmpului gravitaţional propriu, Luna nu reţine moleculele de gaze şi vaporii de apă, atmosfera selenară fiind practic inexistentă. Lipsa atmosferei şi a precipitaţiilor, variaţiile mari de temperatură de la zi la noapte, sau între zonele luminate şi cele neluminate, vântul solar şi impactul meteoriţilor sunt principalele condiţii în care s-a format stratul superficial denumit regolit -constituit dintr-un amestec de praf şi fragmente de roci de diverse dimensiuni,care pot atinge valori de ordinul metrilor sau chiar mai mult. Rocile aflate pe suprafaţa Lunii sunt de natură eruptivă sau provin de la meteoriţi, aşa cum rezultă din informaţiile transmise de sateliţi sau obţinute prin analiza eşantioanelor aduse de cosmonauţii care au participat la programul “Apollo”- când s-a realizat aselenizarea unui modul lunar cu oameni la bord şi s-au efectuat ample cercetări cu aparatură ultramodernă. Ele pot fi grupate în două mari categorii : roci cristaline bazaltice, cu granulaţie fină sau medie, respectiv brescia- o rocă compactă formată prin conglomerea de sol lunar. Compoziţia mineralogică şi chimică a fragmentelor existente pe suprafaţa Lunii depinde de cea a rocilor de provenienţă din substrat şi are un rol decisiv în stabilirea bilanţului energetic radiativ. Singurele elemente chimice care apar în concentraţii procentuale supraunitare sunt în ordine descrescătoare O,Si,Fe,Ca,Ti şi Mg, aflate în combinaţii chimice de tipul piroxenilor,olivinelor, cuarţului etc.
Investigaţiile efectuate cu ocazia misiunilor Apollo au arătat că valoarea albedoului selenar (fracţiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz) depinde de compoziţia chimică a rocilor, în special de rapoartele Al /Si şi  Mg /Si. În general, majoritatea silicaţilor aflaţi în pulbere au un albedou mai mare decât al  particulelor opace, bogate în fier, de la suprafaţa  solului selenar (Schaber,1980).      
Pe de altă parte, datorită reliefului selenar extrem de variat- munţi,”mări”,cratere, şanţuri tectonice- discul selenar prezintă o strălucire neuniformă. Albedoul selenar are o valoare medie de 6…24%,fiind mai mare cu 3…14% în zonele înalte faţă de cele depresionare.
   Modificarea strălucirii discului selenar este posibilă, într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat, prin acoperirea părţii vizibile a Lunii cu materiale reflectorizante având proprietăţi de reflexie mai bune decât cele ale solului lunar. Aceste materiale trebuie să reziste la  presiuni extrem de mici, precum şi la o radiaţie solară intensă şi la variaţii de temperatură cuprinse între -160 0C şi +130 0C, corespunzătoare trecerii de la noaptea la ziua selenară. Lipsa atmosferei şi a hidrosferei pe Lună prezintă şi aspecte benefice, având în vedere că nu există precipitaţii şi curenţi de aer sau apă care să provoace procese de degradare a materialelor utilizate pentru amenajarea reflectorizantă a discului selenar. Dacă la aceste condiţii se adaugă faptul că solicitările mecanice sunt datorate doar gravitaţiei selenare, de şase ori mai mică decât cea terestră, atunci se justifică afirmaţia că “urmele paşilor cosmonauţilor şi ale vehiculelor lunare folosite în deplasări se vor conserva cel puţin 50 000 de ani “ (Ştefan Airinei, Pământul ca planetă).
În prezent se cunosc diverse materiale ieftine şi cu proprietăţi reflectătoare bune, care pot rezista un timp îndelungat în condiţiile existente pe Lună, ca de exemplu, aluminiul sau varul.    
Stratul reflectorizant se poate obţine prin acoperirea, pe arii din ce în ce mai mari, a  părţii  vizibile  a  Lunii  cu  table  subţiri  din aluminiu, precum şi prin împrăştierea prafului de var cu pulverizatoare centrifugale.
Suprafaţa care trebuie acoperită fiind foarte mare, este necesar ca grosimea stratului reflectorizant să fie cât mai mic posibilă, pentru a reduce consumul de materiale. Dintr-un metru cub de aluminiu se pot obţine table de 0,1 mm grosime, care permit  acoperirea unei suprafeţe de 10 000m2, iar o tonă de praf de var este suficientă pentru a acoperi suprafeţe de 10…20 de ori mai mari.
   Realizarea stratului reflectorizant cu mijloacele tehnice actuale se poate face numai în etape succesive care pot dura chiar şi sute de ani, însă acest interval de timp se poate reduce semnificativ prin dezvoltarea mijloacelor cosmice de transport –rachete, navete spaţiale, vehicule lunare.
Pe baza unor studii riguroase de fezabilitate, corelate cu evoluţia tehnicii şi tehnologiei, se poate stabili dacă este avantajos ca materialele reflectorizante să fie aduse de pe Pământ cu ajutorul unor mijloace cosmice de transport sau pot să fie extrase direct din rocile lunare şi prelucrate  cu maşini şi instalaţii  automatizate.
Calciul,element care formează diverse combinaţii chimice, se găseşte în cantităţi însemnate atât pe Pământ cât şi pe Lună, însă aluminiul trebuie să fie adus de pe Pământ în stare prelucrată- sub formă de pachete din table subţiri, bine ambalate, pentru a asigura siguranţa transportului.
Deşi aplicarea metodei este dificilă în condiţiile tehnicii actuale şi presupune uriaşe eforturi materiale şi financiare, avantajele sunt incomensurabile pentru evoluţia civilizaţiei pe Pământ, deoarece modificarea strălucirii discului selenar asigură pentru o perioadă îndelungată de timp, nu numai îmbunătăţirea iluminării nocturne a suprafeţei terestre la scară globală, ci şi a climei şi dinamicii atmosferei, prin efectele benefice asupra bilanţului radiativ şi a distribuţiei gradienţilor termici şi de presiune.
Necesitatea utilizării unor surse neconvenţionale de energie, regenerabile şi nepoluante, reprezintă o opţiune sigură pentru viitorul omenirii, în condiţiile dezvoltării şi integrării economice la nivel planetar, pentru a preveni situaţiile critice datorate epuizării rezervelor disponibile de cărbune, petrol şi gaze naturale.
Intesificarea radiaţiei selenare ar permite locuitorilor Terrei reducerea considerabilă a consumului de energie electrică pentru iluminatul public iar plimbările îndrăgostiţilor sub clar de lună ar deveni mai romantice.
   În perspectivă, satelitul natural al Pământului, poate deveni o staţie intermediară pe traseele interplanetare, extrem de utilă în cucerirea spaţiului cosmic pentru aprovizionarea cu alimente şi combustibil.
Realizarea unor habitate umane şi amenajarea suprafeţei Lunii, prin acoperirea unor zone extinse cu un strat reflectorizant, sunt deziderate  pentru omenire care pot deveni realizabile  prin participarea tuturor naţiunilor, precum şi a unor organisme şi organizaţii internaţionale. Să nu se uite că trebuie să respectăm şi să ocrotim lumina Lunii, darul cel mai preţ pentru încântarea ochilor noştri oferit de bolta înstelată în nopţile senine.
Închei această pledoarie cu îndemnul să reflectaţi la o posibilă acţiune de umanizare a Lunii, astfel ca  discul selenar, prin amenajare reflectorizantă, să devină mai strălucitor pentru generaţiile viitoare.  

Pozitron:
@protelisav: ai fost deja avertizat a propos de propavaduirea religiei tale pe acest forum. Esti rugat sa te conformezi pe viitor.

<Pozitron>

Electron:

--- Citat din: protelisav din Octombrie 26, 2011, 04:01:35 p.m. ---  [...] Aceste materiale trebuie să reziste la  presiuni extrem de mici, precum şi la o radiaţie solară intensă şi la variaţii de temperatură cuprinse între -1600C şi 1300C, corespunzătoare trecerii de la noaptea la ziua selenară.
--- Terminare citat ---
De unde te documentezi cand scrii asemenea enormitati?


--- Citat ---Deşi aplicarea metodei este dificilă în condiţiile tehnicii actuale şi presupune uriaşe eforturi materiale şi financiare, avantajele sunt incomensurabile pentru evoluţia civilizaţiei pe Pământ, deoarece modificarea strălucirii discului selenar asigură pentru o perioadă îndelungată de timp, nu numai îmbunătăţirea iluminării nocturne a suprafeţei terestre la scară globală, ci şi a climei şi dinamicii atmosferei, prin efectele benefice asupra bilanţului radiativ şi a distribuţiei gradienţilor termici şi de presiune.
--- Terminare citat ---
Ce studii concrete ai facut/folosit pentru a ajunge la o asemenea concluzie?


e-

virgil 48:
 Textele acestea stiintifico-literaro-religioase, care nu prea sunt sustinute dupa postare
 de autor, nu ar fi mai potrivite in sectiunea "Scrie pe Scientia"?

Quantum:

--- Citat din: protelisav din Octombrie 26, 2011, 04:01:35 p.m. ---În primul şi al doilea pătrar discul selenar-iluminat parţial de razele solare-este vizibil doar pe jumătate din suprafaţa  sa, iar în faza de Lună nouă este invizibil, radiaţia solară fiind obturată de Pământ.

--- Terminare citat ---
Radiatia solara nu are cum sa fie obturata de Pamant din moment ce Luna se afla intre Pamant si Soare. Luna nu este vizibila din cauza ca este luminata numai partea Lunii opusa Pamantului.


--- Citat din: protelisav din Octombrie 26, 2011, 04:01:35 p.m. ---[...] forţelor gravitaţionale de atracţie [...]

--- Terminare citat ---
Am vazut de mai multe ori expresia asta si mie mi se pare un pleonasm pentru ca nu exista mai multe feluri de forte gravitationale.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

Du-te la versiunea completă