Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Teoria vortex a materiei

Creat de Scientia, August 30, 2011, 04:53:57 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Electron

Citat din: protelisav din Ianuarie 25, 2014, 12:56:16 PM
Aveţi răbdare, aşa cum am mai afirmat, voi răspunde la provocări pertinente.  Restul le consider perturbaţii pe forum...
protelisav, de cand ai venit pe acest forum, ti-am adresat niste intrebari legate de asa zisa ta teorie. De ce nu sunt pertinente acele intrebari? Pe ce criteriu stabilesti tu care intrebari si provocari sunt pertinente si care nu? Daca imi spui ce gresesc cu intrebarile mele de pana acum, imi vei spori sansele sa pot sa-ti pun intrebari pe care sa le consideri pertinente si la care sa binevoiesti sa raspunzi.


e-
Don't believe everything you think.

anemona

Domnule profesor Vasile, mie mi se pare interesanta teoria dvs. si va admir eforturile de a ramane calm la provocari.
M-ar interesa sa stiu daca ati testat-o si ce utilitate practica are?
Si eu sunt o iubitoare a stiintei adevarate si consider ca teoria modelului standard este un fake. :)

Electron

Citat din: anemona din Ianuarie 26, 2014, 10:58:50 PM
[...] consider ca teoria modelului standard este un fake.
De ce consideri acest lucru?


e-
Don't believe everything you think.

protelisav

Citat din: anemona din Ianuarie 26, 2014, 10:58:50 PM
Domnule profesor Vasile, mie mi se pare interesanta teoria dvs. si va admir eforturile de a ramane calm la provocari.
M-ar interesa sa stiu daca ati testat-o si ce utilitate practica are?
Si eu sunt o iubitoare a stiintei adevarate si consider ca teoria modelului standard este un fake. :)
Vă mulţumesc pentru aprecieri!
Teoria dipolilor vortex este o concepţie dialectică, care explică unitar  interacţiunile şi structurarea materiei pe diverse nivele de organizare, cu o largă deschidere pentru fascinante interpretări filosofice şi religioase.  
Ca  punct de plecare în lansarea ipotezelor novatoare, se  menţionează că,  materia şi antimateria nu pot exista împreună, deoarece se anihilează reciproc, transformându-se în energie. Pentru a depăşi această enigmă, se impune introducerea conceptului de dipol vortex, ca "punte  de legătură" între  materia din  Universul nostru şi antimateria din Universul complementar, prin care se face schimb de particule universale primordiale de tipul fotonilor şi gravitonilor.
Am preferat conceptul de "Univers complementar", format din antiparticule, în locul termenului de  "Antiunivers", deoarece este mai sugestiv şi exprimă mai bine legătura dialectică cu Universul în care trăim.  În acest cadru conceptual - al interpretării dialectice a existenţei la nivel general şi abstract -  cele  două  Universuri  nu  sunt paralele, ci  coexistă,  ca Univers cvadridimensional dual,  având în comun axa timpului.
Pe de altă parte, modelul de dipol vortex este sugerat  de teoremele lui Gauss pentru câmpul gravitaţional şi câmpul electric, care pun în evidenţă surse de tip convergent (puţuri) şi divergent (izvoare) pentru  particulele universale, aflate în stările de graviton respectiv de foton. Referitor  la legea atracţiei universale şi legea lui Coulomb, se  poate  demonstra  teoretic  şi verifica experimental că, vortex-urile convergente  se atrag, iar cele divergente  se  resping  prin  forţe  invers proporţionale  cu  pătratul  distanţei dintre ele.
Oricărei  microparticule  i  se  poate  asocia  un  vortex  simplu  sau  reprezintă  o  anumită configuraţie  a  acestora  în  cazul  unor  vortex-uri  complexe,  rezultate  prin  interacţiuni  între  vortex-urile  simple  componente. Prin extindere la Universul dual cvadridimensional, dipolul vortex este un model fizic al  unităţii  dialectice de contrarii "particulă-antiparticulă", având un pol în Universul nostru, iar celălalt pol se află în Universul complementar.
Faptul că proprietăţile particulelor sunt reflexia "în oglindă" a proprietăţilor antiparticulelor  corespunzătoare, poate fi explicat prin raportare la dipolul vortex în cele două Universuri,  în care particulele universale implicate  intră  printr-un  pol  şi ies prin celălalt pol cu sensuri de mişcare opuse.  Pe de altă parte, se deduce că particulele şi antiparticulele corespunzătoare au aceeaşi pondere în Universul dual, ceea ce reprezintă o concluzie firească în structurarea primordială a existenţei.
În esenţă, un dipol vortex este un model fizic  asociat unităţii dialectice particulă-antiparticulă, având două stări posibile, şi anume:
-starea  normală, în  care  particula  se  află  în Universul  nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în  Universul complementar;
-starea  inversată, în care polii  vortex-ului  au locaţia  schimbată  faţă de cazul  normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puţin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare.
În cursul reacţiilor nucleare la energii mari pot să apară pentru scurt timp şi antiparticule în stări metastabile, ca de exemplu, pozitroniul.  De fapt,  procesele de anihilare sau de generare de particule exprimă  descompunerea, respectiv refacerea configuraţiilor dipolilor vortex  din particulele universale primordiale.
Deschiderea sau închiderea unui dipol vortex înseamnă apariţia, respectiv dispariţia simultană a particulei şi antiparticulei corespunzătoare, iar energia de legătură coincide cu dublul energiei totale a fluxului de particule  universale  într-un  interval  de  timp  egal  cu  timpul mediu necesar acestora  pentru  traversarea dipolului  vortex.
Forţa motrice a schimbului de particule universale primordiale  între cele două Universuri - coexistente în sens dialectic - este diferenţa de concentraţie a acestora, care asigură schema devenirii existenţei.
Un bilanţ pozitiv pentru schimbul global de particule universale prin vortex-uri este cauza expansiunii Universului în care trăim.   Se poate afirma că, Universul nostru se află într-o buclă de expansiune, iar Universul complementar se află  într-o buclă de contracţie.
Un argument astronomic în favoarea teoriei propuse, este evoluţia unor stele către stadiul de gaură neagră (,,Black Hole"), un  veritabil  megavortex convergent care se manifestă la scară cosmică.
Găurile de vierme, numite şi poduri Einstein-Rosen, reprezintă o extensie a găurilor negre, dincolo de raza Schwarzschild, a unor soluţii pentru ecuaţiile teoriei relativităţii generalizate. Ele sunt construcţii topologice care ,,leagă printr-o scurtătură" zone îndepărtate ale Universului. În teoria vortex, podurile Einstein-Rosen asigură schimbul de particule universale între zone din Universul nostru prin  scurtături din  Universul complementar.
Referitor la implicaţiile gnoseologice ale teoriei dipolilor vortex, este suficient să menţionez că această concepţie transdisciplinară oferă  o nouă posibilitate de a evalua cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm...
Legea atracţiei universale şi teorema lui Coulomb capătă o explicaţie simplă în teoria dipolilor vortex, deci pot fi considerate drept argumente teoretice. Validarea pe cale experimentală a teoriei dipolilor vortex se poate realiza riguros în centrele de cercetare ştiinţifică dotate cu acceleratoare de particule, ca de exemplu, cel de la Geneva.
La nivelul posibilităţilor de care dispun, atracţia dintre vortex-urile convergente şi respingerea dintre vortex-urile divergente le-am verificat experimental cu ajutorul unor sfere goale cu orificii distribuite uniform, care au fost racordate la tuburi flexibile prin care am evacuat dintr-o incintă, respectiv am introdus forţat aer, apă sau alte fluide.
Vă propun să reflectaţi la o nouă aplicaţie a teoriei dipolilor vortex.
 

Sieglind

#139
E a 3-a oară când ne vâră sub ochi acelaşi text.  ;D

La cât mai multe!  :D


protelisav

Corelarea teoriei dipolilor vortex cu teoria lui Dirac

anemona

Citat din: Electron din Ianuarie 27, 2014, 10:04:54 AM
Citat din: anemona din Ianuarie 26, 2014, 10:58:50 PM
[...] consider ca teoria modelului standard este un fake.
De ce consideri acest lucru?


e-
Deoarece traiesc cu picioarele pe pamant si simt asta in fiecare moment. Si fiind mai conservatoare din fire, prefer teoria stringurilor.

Electron

Don't believe everything you think.

07Marius

#143
Citat din: protelisav din Ianuarie 27, 2014, 11:19:40 AM
În esenţă, un dipol vortex este un model fizic  asociat unităţii dialectice particulă-antiparticulă, având două stări posibile, şi anume:
-starea  normală, în  care  particula  se  află  în Universul  nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în  Universul complementar;
-starea  inversată, în care polii  vortex-ului  au locaţia  schimbată  faţă de cazul  normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puţin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare.

D-le Protelisav
am cateva intrebari pentru dvs. referitor la teoria propusa si fara sa iau pe nimeni peste picior, nu-mi sta in caracter decat silit de imprejurari. Deocamdata, marturisesc ca am un vortex in capul meu si nu prea am priceput prea multe din acest model si v-as ruga sa ma lamuriti cu cateva chestiuni ptr. inceput:

1. Spuneati ca antiparticula se manifesta in universul complementar, iar perechea ei in universul nostru cunoscut. Ma intreb atunci, cum explicati tomografia cu emisie de pozitroni, daca pozitronul nu se poate manifesta in universul nostru? Sau experimentul lui Anderson, camera de ceata in care a pus in evidenta existenta pozitronului in radiatia cosmica? Mie mi se pare ca pozitronul poate calatori destul de bine prin sistemul solar (in afara vortexului), vreme indelungata - cel putin pina il punem evidenta in camera de ceata... pe pamant.

2. Cum vedeti vortexul mai concret? cum se initiaza, cum se inchide, ce se intampla pe durata existentei lui?

3. Daca este o punte intre cele doua universuri, o conexiune fizica, un transfer de informatie intre 2 universuri - unul familiarizat noua, iar altul din antimaterie si spuneati ca "se poate afirma că, Universul nostru se află într-o buclă de expansiune, iar Universul complementar se află  într-o buclă de contracţie"  eu gasesc destul de ciudata aceasta idee. Sa va explic: pina acum natura ne-a demonstrat un principiu fundamental si anume cel al convergentei oricarui sistem catre o stare de echilibru. Daca doua subsisteme ajung in contact, ele se vor indrepta catre o stare de echilibru in mod natural.
Cu alte cuvinte, daca 2 universuri au o punte, o conxiune fizica tip vortex, cele doua universuri vor cauta sa se echilibreze reciproc energetic si starea prin care diferenta energetica se majoreaza intre cele 2 sisteme, atunci aveti nevoie logic de un complex de factori care sa duca la accentuarea starii de dezechilibru, sa explice aceasta tendinta pe care dvs. o formulati prin expansiune-contractie a celor 2 universuri. Un fel de principiu a vaselor comunicante, daca doriti.

4. De ce credeti ca ar exista o axa a timpului comuna intre cele 2 universuri? Ce sincronizeaza cele 2 universuri? Aceasta ipoteza ar obliga sa partajeze si spatiul, deoarece timpul nu este o variabila independenta cel putin in universul nostru. Iar daca partajeaza timpul si spatiul, atunci ce le mai separa?

Citat din: protelisav din Ianuarie 27, 2014, 11:19:40 AM
Vă propun să reflectaţi la o nouă aplicaţie a teoriei dipolilor vortex.  

Ar mai fi si altele, dar sa nu va impovarez cu prea multe intrebari. Cred ca putem reflecta daca ne acordati sprijinul dvs.
Cele bune
Marius
The imagination is the prisoner of our mind.

protelisav

#144
Citat din: Sieglind din Ianuarie 23, 2014, 12:11:38 PM
Citat din: protelisav din Ianuarie 23, 2014, 11:50:27 AM
Destăinuire
Sunt un simplu muritor de rând fascinat de enigmele existenţei. Afirm cu sinceritate că, deşi sunt dezamăgit de unele opinii exprimate pe forum, cred în teoria dipolilor vortex, altfel nu aş mai persevera.  Îmi doresc doar să găsesc "lungimea de undă" pentru transmiterea unor idei novatoare într-un cadru stimulativ de emulaţie intelectuală. Restul nu mai contează...

Înainte de-a trece la stimulări şi transmisiuni de tot soiul, eu vă rog să-mi explicaţi, ca unui elev dintr'a IX-a, ce-i aia legea conservării energiei cinetice.  :o

Citat din: protelisav din Octombrie 17, 2011, 09:48:02 PM
In viata, totdeauna ai de invatat...  Imi pare nespus de rau ca nu ai sesizat esenta teoriei vortex a materiei, care explica structurile elementare si interactiunile fundamentale din Univers intr-un cadru conceptual extrem de simplu - particulele universale implicate in vortex-uri interactioneaza intre ele doar prin ciocniri aleatoare. In acest caz, legea conservarii energiei mecanice se reduce la legea conservarii energiei cinetice.  In manualul de clasa a IX-a, studiul ciocnirilor elastice are la baza legile de conservare pentru impulsul mecanic si energia cinetica.

Am căutat dus-întors în tot manualul. Nu-i  :'(

Subscriu la afirmaţia: "În viaţă, totdeauna ai de invăţat"...

protelisav

Raţiunea fără pasiune este ca o catedrală fără rezonanţă. Creativitatea este o posibilitate veritabilă de a ne justifica existenţa în Univers.

protelisav

#146
Citat din: 07Marius din Ianuarie 29, 2014, 10:33:25 AM
Citat din: protelisav din Ianuarie 27, 2014, 11:19:40 AM
În esenţă, un dipol vortex este un model fizic  asociat unităţii dialectice particulă-antiparticulă, având două stări posibile, şi anume:
-starea  normală, în  care  particula  se  află  în Universul  nostru, iar antiparticula corespunzătoare se manifestă în  Universul complementar;
-starea  inversată, în care polii  vortex-ului  au locaţia  schimbată  faţă de cazul  normal.
Spre deosebire de starea normală, care este mai mult sau mai puţin stabilă, cea inversată este instabilă, având o probabilitate foarte mică de realizare.

D-le Protelisav
am cateva intrebari pentru dvs. referitor la teoria propusa si fara sa iau pe nimeni peste picior, nu-mi sta in caracter decat silit de imprejurari. Deocamdata, marturisesc ca am un vortex in capul meu si nu prea am priceput prea multe din acest model si v-as ruga sa ma lamuriti cu cateva chestiuni ptr. inceput:

1. Spuneati ca antiparticula se manifesta in universul complementar, iar perechea ei in universul nostru cunoscut. Ma intreb atunci, cum explicati tomografia cu emisie de pozitroni, daca pozitronul nu se poate manifesta in universul nostru? Sau experimentul lui Anderson, camera de ceata in care a pus in evidenta existenta pozitronului in radiatia cosmica? Mie mi se pare ca pozitronul poate calatori destul de bine prin sistemul solar (in afara vortexului), vreme indelungata - cel putin pina il punem evidenta in camera de ceata... pe pamant.

2. Cum vedeti vortexul mai concret? cum se initiaza, cum se inchide, ce se intampla pe durata existentei lui?

3. Daca este o punte intre cele doua universuri, o conexiune fizica, un transfer de informatie intre 2 universuri - unul familiarizat noua, iar altul din antimaterie si spuneati ca "se poate afirma că, Universul nostru se află într-o buclă de expansiune, iar Universul complementar se află  într-o buclă de contracţie"  eu gasesc destul de ciudata aceasta idee. Sa va explic: pina acum natura ne-a demonstrat un principiu fundamental si anume cel al convergentei oricarui sistem catre o stare de echilibru. Daca doua subsisteme ajung in contact, ele se vor indrepta catre o stare de echilibru in mod natural.
Cu alte cuvinte, daca 2 universuri au o punte, o conxiune fizica tip vortex, cele doua universuri vor cauta sa se echilibreze reciproc energetic si starea prin care diferenta energetica se majoreaza intre cele 2 sisteme, atunci aveti nevoie logic de un complex de factori care sa duca la accentuarea starii de dezechilibru, sa explice aceasta tendinta pe care dvs. o formulati prin expansiune-contractie a celor 2 universuri. Un fel de principiu a vaselor comunicante, daca doriti.

4. De ce credeti ca ar exista o axa a timpului comuna intre cele 2 universuri? Ce sincronizeaza cele 2 universuri? Aceasta ipoteza ar obliga sa partajeze si spatiul, deoarece timpul nu este o variabila independenta cel putin in universul nostru. Iar daca partajeaza timpul si spatiul, atunci ce le mai separa?

Citat din: protelisav din Ianuarie 27, 2014, 11:19:40 AM
Vă propun să reflectaţi la o nouă aplicaţie a teoriei dipolilor vortex.  

Ar mai fi si altele, dar sa nu va impovarez cu prea multe intrebari. Cred ca putem reflecta daca ne acordati sprijinul dvs.
Cele bune
Marius

Dipolul  vortex  este un model  fizic transdisciplinar pentru unitatea dialectică "particulă-antiparticulă",  prin care se face schimb de particule universale primordiale între Universul nostru şi Universul complementar. Teoria dipolilor vortex  permite  o interpretare unitară,  generalizată  şi  abstractă a interacţiunilor şi structurării materiei pe diverse nivele de organizare - de la microcosmos, la macrocosmos  şi megacosmos. 
Din punct de vedere matematic , dipolii vortex reprezintă   "singularităţi" spaţio-temporale  în Universul  cvadridimensional  dual de manifestare  a  existenţei  ca  unitate în diversitate, a conexiunii universale şi a derulării fenomenelor conform unor legităţi primordiale pe care fiinţa umană încearcă să le descifreze pe traiectoria  evoluţiei  istorice.  Universul nostru coexistă cu Universul complementar,  având în comun axa timpului, care face trimitere la derularea corelată a evenimentelor.  Evident,  Universul nostru  este  real, pentru că îl percepem prin organele de simţ, spre deosebire de Universul complementar, care există ca posibilitate, fiind de tip virtual.  Trebuie analizat dacă Universul  nostru  este un subspaţiu accesibil fiinţei umane  într-un Univers multidimensional. Cu siguranţă, la nivelul actual al evoluţiei vieţii pe Terra, suntem dotaţi pentru  reflectarea nemijlocită  a  existenţei  la nivelul  treptei  senzoriale, singura oportunitate  fiind gândirea care se apropie asimptotic de adevărul absolut prin adevăruri relative din ce în ce mai riguroase.  
De remarcat că, în mentalul colectiv există conceptul  "Lumii de dincolo", cu semnificaţii  religioase, iar în concepţia filosofică  a  lui Hegel, la baza existenţei se află  coceptul de  "Idee  absolută", din care derivă lumea cu întreaga bogăţie de determinări, aspecte şi manifestări concrete. În automişcarea ei, Ideea absolută începe de la o abstracţie nedeterminată (teza), parcurge un proces de degradare prin care se exteriorizează sub formă de natură (antiteza) şi se ridică apoi la abstracţia finală (sinteza), etapă în care spiritul, ca unitate a ideii şi naturii, a depăşit contradicţia şi, odată cu ea, realitatea.
Se poate afima că, materia nu poate exista decât în stare de mişcare şi transformare, conceptul de vid fiind interpretat ca o zonă destructurată a existenţei în care particulele universale se mişcă aleator pe diverse direcţii  cu viteza luminii, structurarea materiei fiind asigurată prin fluxuri convergente şi divergente, iar transmiterea informaţiei se face prin  modularea fasciculelor de particule universale.
Faptul că viteza luminii în vid reprezintă o constantă universală, este "cheia" cu care putem  să pătrundem în descifrarea progresivă a enigmelor existenţei.  Numai aşa  putem  interpreta  existenţa  ca o  configurare de particule universale la nivel structural, energetic şi informaţional,  în permanentă interacţiune şi transformare,  indiferent de sistemele   de referinţă la care se raportează.
Referitor la antiparticule, acestea pot fi generate în  Universul nostru  prin reacţii nucleare, însă timpul mediu  de viaţă este extrem de scurt,   din cauza procesului de anihilare a dipolilor vortex inversaţi,  care se închid între Universul nostru şi Universul complementar, având ca efect  un surplus de particule universale care se maifestă energetic, deci şi informaţional.
În acest cadru conceptual, este firesc să considerăm că, forţa motrice a devenirii existenţei este diferenţa de concentraţie  a   particulelor  universale dintre Universul nostru şi Universul complementar.  Expasiunea  Universului  în care trăim  se poate explica simplu printr-un bilanţ pozitiv  de particule universale.
În concluzie, teoria dipolilor vortex  este  o  concepţie novatoare  de  abordare a existenţei  la graniţa dintre ştiinţă, filosofie şi religie. Împreună  putem să perfecţionăm  un model gnoseologic transdisciplinar,  pentru a răspunde la întrebarea retorică: cine suntem, de unde venim şi încotro ne îndreptăm pe traiectoria  devenirii istorice?  Numai prin participare constructivă  ne înscriem pe  traiectoria fascinantă a descifrării enigmelor  cunoaşterii...

Sieglind

#147
Citat din: 07Marius din Ianuarie 29, 2014, 10:33:25 AM

D-le Protelisav
am cateva intrebari pentru dvs. referitor la teoria propusa si fara sa iau pe nimeni peste picior, nu-mi sta in caracter decat silit de imprejurari. Deocamdata, marturisesc ca am un vortex in capul meu si nu prea am priceput prea multe din acest model si v-as ruga sa ma lamuriti cu cateva chestiuni ptr. inceput:


Te-a lămurit ?  :D :D :D

P.S. Ţi-am răspuns aici în stilul meu (see above) şi fiindcă-s cam "departe de ..." în perioada asta. Da' revin eu !    

Baftă !   ;)

protelisav

Teoria dipolilor vortex este o concepţie dialectică despre existenţă, care poate fi înţeleasă într-o nouă "cheie" de abordare a schemelor gândirii.

protelisav

În postarea precedentă am prezentat prima parte  din articolul "De la logica bivalentă la logica evolutivă". Iată şi partea a II-a: