Ar putea fi gravitatia un fenomen mecanic?

[virgil 48]

Raspunsul meu la intrebarea din topic este NU

Nici nu ma mir, Ariel. Toata viata ai fost "indoctrinat" cu TRG, daca se schimba
ceva, poti scapa si de asta fara multa suferinta.
Cum ai continuat, ai dreptate. Am auzit ca baietii de la Skype cerceteaza si
posibilitatea ca berea sa poata circula pe net.  Cu fusul orar ne descurcam noi.

[Sieglind]

Ti se pare ca pornind de la un flux concentric sau de la unul unidirectional, ai aceeasi ipoteza de plecare? Din infima parcurgere a cercetarii despre gravitatie a d-lui Feynman, si ma refer la filmuletul adus pe topic, eu am inteles ca a avut in vedere fluxuri unidirectionale.

Era unu' Feynman, dar ignoranta intentionata si ipocrizia lui virgil 48 sunt prea mari pentru a se putea discuta serios cu el.

Recunosc necunoasterea totala a lucrarii citate pe topic a distinsului fizician, insa am vazut filmuletul in care se referea la influenta unor fluxuri terestre asupra franarii miscarii(parca era vorba de o locomotiva). Daca stiti ca s-a referit si la un flux similar fluxului omogen izotrop, care ar produce acelasi rezultat, anuntati-ma ca sa ma opresc.

A existat in a doua jumatate a secolului 18 o teorie de care s-a amintit la inceputul acestui topic.Citez din Richard P. Feynman "Sase lectii usoare" Ed. Humanitas 2010 Tr. Mihai Gavrila si Oliviu Gherman p. 146-147
"Inchipuiti-va ca ar exista mai multe particule miscandu-se prin spatiu cu o viteza foarte mare in toate directiile, particule slab absorbite cand strabat materia. Cand sunt absorbite ele dau un impuls pamantului. Totusi, intrucat numarul celor care se deplaseaza intr-o directie e acelasi cu numarul celor care se deplaseaza in directie opusa, toate impulsurile se echilibreaza. Dar daca soarele se afla in apropiere, particulele care se indreapta spre Pamant dinspre soare sunt partial absorbite, astfel ca dinspre soare sosesc mai putine decat din directia opusa. Asadar, pamantul resimte un impuls net catre soare si nu e greu de vazut ca el este invers proportional cu patratul distantei  - din cauza variatiei cu distanta a unghiului solid pe care il subintinde soarele. Ce e gresit in acest mecanism? El implica unele consecinte care nu sunt adevarate. Aceasta idee prezinta urmatoarea dificultate: Pamantul, miscandu-se in jurul soarelui, s-ar izbi de mai multe particule sosind din fata decat din spate (cand alergati prin ploaie, va ploua mai tare pe fata decat pe spate!) prin urmare, pamantul ar primi un impuls mai mare din fata si ar resimti o rezistenta la inaintare care i-ar incetini miscarea pe orbita. Se poate calcula cat timp i-ar trebui pamantului sa se opreasca drept rezultat al acestei rezistente, si de fapt pamantul ar fi trebuit sa se fi oprit deja"

cu o completare: " ... aşa încât acest mecanism nu e bun. Nu a fost niciodată imaginat vreun mecanism care să ,,explice" gravitaţia şi care să nu prezică de asemenea alte fenomene inexistente."

So:

  Poate exista fluxul concentric?     ( 1 )
Inainte de a relua disputa ce pare deja pierduta, cu Electron, pe aceasta tema, voi posta un scenariu care sa ii ofere o sansa fluxului. (...)
Repet ce am mai spus, ca toate afirmatiile sunt insotite de un semn de intrebare dar textul este redactat in termeni siguri pentru fluenta.
Prin urmare, repet precizarea ca existenta fluxului concentric o pun pe seama materiei intunecate, fara a avea nici o legatura cu antimateria. Materia intunecata, care pare a fi acceptata de lumea stiintifica, nu o putem detecta si nu ii cunoastem proprietatile. Dar mi se pare normal sa consideri ca se afla intr-o stare difuza si in permanenta agitatie.

Eu inteleg ca-s aceleasi ipoteze de plecare prin urmare dupa o analiza stiintifica ar trebui sa ajungem la acelasi rezultat. Tu daca intelegi altceva poti ajunge la alte concluzii, insa pana acum nu ai dovedit nimic (nici alte concluzii si nici ca intelegi altceva).

Daca este cineva mai informat si arata ca m-am inselat, concluzia asupra topicului este clara. Daca nu, voi relua ceace consider eu ca este o demonstrare a faptului, ca fluxul concentric (...)

De ce nu? in perpetuum  

Din acelaşi pasaj citat: Au fost propuse multe mecanisme pentru gravitaţie. E interesant de considerat unul dintre acestea, la care mulţi oameni s-au gândit de la o epocă la alta. Când îl ,,descoperi", eşti emoţionat şi încrezător, dar îţi dai imediat seama că nu este corect. El a fost descoperit pe la 1750.

Feynman a fost şi un excelent comunicator (nu degeaba era adulat). Lecţiile sale de fizică, uşoare (sau nu, dacă mă gândesc la unul ca mine), se bazau pe o metodă căreia prefera să-i spună, şăgalnic, ,,bun-simţ":

Odată, în timpul unei lecţii, încerca să explice de ce o idee nu trebuie verificată folosind aceleaşi date care o sugeraseră de la bun început. Părând că se îndepărtează de subiect, Feynman s-a apucat să vorbească despre plăcuţele de înmatriculare ale maşinilor. ,,Azi mi s-a întâmplat un lucru extraordinar. Venind încoace ca să ţin lecţia, am trecut prin parcare. Şi n-o să vă vină să credeţi ce mi s-a întâmplat. Am văzut o maşină cu plăcuţa de înmatriculare ARW 357. Vă daţi seama? Dintre milioanele de plăcuţe de înmatriculare din statul nostru, ce şansă aveam ca azi s-o văd tocmai pe asta? Uluitor!"

Eu cred că merită citită cartea. Inclusiv Prefaţa  

btw: tu ai aderat la "doctrina" lui Ricardo Carezani? (also investigating a conceptual flaw in Einstein's theory)  

http://www.autodynamics.org/main/index.php?module=pagemaster&PAGE_user_op=view_page&PAGE_id=27&MMN_position=35:34

[virgil 48]

 Multumesc, Sieglind, este interesant sa afli si parerea, sau macar impresia, altor
participanti la forum. Sper ca nu ai asociat acest topic cu perpetuum mobile,
oricum nu ar mai functiona peste limita clarificarii problemei. Si mai sper sa nu
ramana in coada de peste.

[valangjed]

Multumesc pentru completare Sieglind!Nu am scris-o , la momentul respectiv , pentru ca , banuiam eu , ar putea fi interpretata ca apel la autoritate , acum imi dau seama ca am gresit.Toate cele bune!

[Sieglind]

De nada, Valangjed  

Lasă că are cine să-i conteste autoritatea! Vezi mai sus  

Toate de bine!

[HarapAlb]

Ti se pare ca pornind de la un flux concentric sau de la unul unidirectional, ai aceeasi ipoteza
de plecare? Din infima parcurgere a cercetarii despre gravitatie a d-lui Feynman, si ma refer la
filmuletul adus pe topic, eu am inteles ca a avut in vedere fluxuri unidirectionale.

Eu vad ca ne invartim in jurul cozii de cand ai deschis acest topic. Pana la urma ipoteza ta este aceeasi cu cea expusa in cartea lui Feynman? Da sau nu. Daca nu, inainte de a studia sau a aduce in discutie orice alt fenomen trebuie sa raspunzi la intrebarile astea doua http://www.scientia.ro/forum/index.php/topic,3143.msg55826.html#msg55826

[virgil 48]

  Fiecare punct din galaxie sau din univers este traversat permanent, din toate directiile, de un flux concentric de particule subatomice, cunoscute sau necunoscute, cu caracteristici diverse.
  Acelasi lucru se intampla cu corpurile ceresti. Masa lor, in functie de marime, retine partial
sau total aceste particule impreuna cu energia lor cinetica.

Feynman aminteste in cursul sau aceasta ipoteza, vezi "Theory of Gravitation". Interesant este ca ne conduce la aceeasi lege a atractiei. Din pacate nu functioneaza deoarece planetele ar intampina o rezistenta la inaintarea lor prin fluxul de particule si facand calculele rezulta ca ar fi trebuit sa se opreasca din miscare cu mult timp in urma

Raspunsul la cele doua intrebari il ai aici. In ceace priveste partea cu rezistenta la inaintare in
conditiile fluxului concentric-omogen izotrop, vezi # 173, pe care nu l-a contracarat nimeni.
Este urmat si de altele, dar intr-adevar asta inseamna invartire in jurul cozii.
Am inteles ca si pentru tine raspunsul la intrebarea din titlul topicului este NU.   

[virgil 48]

  ariel55, daca scrii in topicul despre Facultatea de la Magurele ca te-ai intalnit
cu lucrarile d-lui Feynneman, ai putea fi tu cel ce transeaza problema acestui
topic.
Este nevoie de cineva care sa indice fara ocolisuri, daca atunci cand fizicianul
citat a contracarat ideea gravitatiei produsa de fluxuri, a avut in vedere si un
flux de particule similar fluxului omogen izotrop. Fiindca daca a demonstrat ca
si acesta ar induce o franare suplimentara corpurilor din Univers, atunci ne
pierdem timpul. Suplimentara fata de aceleasi particule, aflate intr-o stare de
agitatie obisnuita sau de repaus. A combatut cumva ideea existentei fluxului
despre care scriu? Oricum acesta este numai o ipoteza, care si in prezent isi
gaseste numai o slaba confirmare.
Este asteptat oricine poate da un raspuns fara echivoc.

[Electron]

(Re)Cititi cu atentie mesajele "#26" si "#36", prezente in acest topic de mai bine de un an de zile.

e-

[puriu]

  Ma bucur ca este cel putin un participant interesat, mai ales ca fizica teoretica nu este un produs de larg consum.
  Revin si incep descrierea, intr-o ordine logica, a catorva consecinte teoretice ale modelului gravitational de mai sus.
  a) Campul gravitational.
  Rezultatul ciocnirii dintre un fascicul de gravini de impuls p si un corp este o forta (p = F*t) aplicata corpului pe directia si in sensul de deplasare a gravinilor si proportionala cu numarul ciocnirilor in unitatea de timp. Ca urmare a ciocnirilor numarul de gravini ce ies din corp este mai mic decat al celor ce au intrat, iar diferenta o reprezinta un numar egal de gravini degenerati ce parsesc corpul.
  Aici este necesara o paranteza: In cadrul teoriei cuantice a campului este acceptata existenta unei particule ipotetice, un boson, numita GRAVITON. Acesta are sarcina electrica zero, masa de repaus zero, spin intreg, viteza egala cu c (sau mult mai mare) si durata de viata foarte mare, dar finita. Gravitonii sunt emisi spontan si continuu de toate corpurile cu masa de repaus nenula si intermediaza interactiunea gravitationala, avand ca efect atractia dintre corpuri. Nu se specifica originea energiei gravitonilor si nici mecanismul aparitiei fortelor de atractie. Conform modelului P, in care ne situam, gravinii degenerati sunt, foarte probabil, gravitoni. Am inchis paranteza.
  Consideram un corp sferic masiv cu diametrul D si masa m = m1 aflat in spatiu liber, intr-un flux izotrop de gravini ce intra in corp. Forta asupra corpului ce rezulta ca urmare a ciocnirilor este nula. Fluxul de gravini ce iese din corp este deasemenea izotrop, dar este diminuat cu o cantitate de gravini ce au suferit ciocniri, proportionala cu masa corpului.
  Din acest motiv in apropierea corpului, pe directie radiala, densitatea gravinilor (Nd+Ns) este mai mica decat in spatiul liber. Pe directie tangentiala densitatea gravinilor nu se modifica (gravinii nu trec prin corp). Din acelasi motiv in apropierea corpului viteza medie a gravinilor este diferita de zero si are directia si sensul catre centrul de masa al corpului.
  Consideram un mic corp de proba, de masa unitara, la distanta R de corpul cu m = m1. Corpul de proba "vede" aria gravinica (definita mai sus) a corpului ca pe o "pata neagra" prin care nu trec gravini.  Ungiul solid Us sub care se vede aria gravinica a corpului mare este proportionala cu masa m1 si invers proportional cu patratul distantei R. Forta aplicata de gravini asupra corpului de proba nu mai este nula ca in spatiul liber, ci este proportionala cu unghiul solid Us si cu densitatea locala a gravinilor. Aceasta forta defineste intensitatea g a campului gravitational al corpului cu m = m1 la distanta R. Se observa ca relatia este cea cunoscuta, cu un factor dimensional proportional cu densitatea gravinilor, numit in prezent constanta gravitationala G.
  Conform prezentului model densitatea gravinilor nu este o constanta universala, ci se modifica in timp si in spatiu, chiar si cu directia. La fel se intampla si cu intensitatea campului gravitational al unui corp.
  Rezultatul nu contravine rezultatelor experimentale. Constanta G s-a masurat pana in prezent printr-o singura metoda indirecta, cea a lui Cavendish, numai la suprafata Pamantului si numai in plan orizontal. In ciuda preciziei extreme a aparaturii valorile obtinute dau diferente mari si inexplicabile, dupa locul si momentul masuratorii.
  Urmeaza sa scriu capitolul despre atractia universala.

[Electron]

   Aici este necesara o paranteza: In cadrul teoriei cuantice a campului este acceptata existenta unei particule ipotetice, un boson, numita GRAVITON. Acesta are sarcina electrica zero, masa de repaus zero, spin intreg, viteza egala cu c (sau mult mai mare) si durata de viata foarte mare, dar finita.

Ai vreo referinta in acest sens, anume ca gravitonii in modelul curent pot avea viteza mult mai mare decat c?

Gravitonii sunt emisi spontan si continuu de toate corpurile cu masa de repaus nenula si intermediaza interactiunea gravitationala, avand ca efect atractia dintre corpuri. Nu se specifica originea energiei gravitonilor si nici mecanismul aparitiei fortelor de atractie.

Asta conform teoriei actual acceptate, sau conform "modelului P" ?

Conform modelului P, in care ne situam, gravinii degenerati sunt, foarte probabil, gravitoni. Am inchis paranteza.

Cum, corpurile emit spontan gravini degenerati? De unde apar gravinii nedegenerati?

Urmeaza sa scriu capitolul despre atractia universala.

Inante de asta, te-as ruga sa prezinti la ce concluzii ajungi in cazul in care corpurile se misca fata de fluxul izotrop de gravini.


e-

[virgil 48]

  Daca dupa prima ciocnire cu substanta, la suprafata corpului, gravinul isi
pierde proprietatile, ajungem la problema ridicata de HarapAlb: in adancimea
corpului cine mai asigura greutatea masei?
Daca trecand prin corpul respectiv, gravinul si-a pierdut proprietatile, inseamna
ca fluxul de iesire nu mai este activ si greutatea unui obiect este egala pe un
corp mare sau unul mic.

Observatia aceasta a cazut.
Inteleg din # 369 ca trecand printr-un corp, nu toti gravinii se lovesc de materia
acestuia. Unii trec prin el fara a-si pierde proprietatile, raman tot gravini. Dar
cu cat corpul este mai mare, gravinii ce trec prin el si ies in forma initiala, sunt
mai putini, deci fluxul de iesire este mai slab si gravitatia mai mare.
Asta intr-o exprimare de larg consum.

[HarapAlb]

(...) vezi # 173, pe care nu l-a contracarat nimeni. (...)
Am inteles ca si pentru tine raspunsul la intrebarea din titlul topicului este NU.   

Mesajul respectiv nu contine raspunsul la niciuna din intrebarile adresate. Am impresia ca pierdem timpul degeaba cu discutia asta.

[Electron]

In plus, mesajul respectiv "#173" a fost comentat de mine la "#180". Dar ignoranta-i cu carul, ce sa-i faci?

e-

[virgil 48]

Ai doua corpuri m1 si m2 ale caror centre de masa se afla la distanta d unul de celalalt, ca in figura de mai jos.

1) Cum apare forta de atractie intre ele in urma interactiunii cu fluxul tau de particule ?

2) Care este expresia fortei atractie ? Depinde ea de distanta intre corpuri, de masa, de temperatura, de presiune .... ?

- Daca nu ai inteles raspunsul la pct. 1, chiar iti pierzi timpul degeaba. Dar nu te cred.
- Daca  ai scris ca interesant este ca ne conduce la aceeasi lege a atractiei,
doresti sa demonstrez eu acest lucru? Sunt convins ca asa este, dar demonstratia tu
esti cel indicat sa o faca. Continuam cu ipoteza ta, demonstratia ta, topicul tau?