Mai apar câteva subtilităţi care, din punctul meu de vedere, trebuie luate în seamă (pentru a clarifica sensul omnipotenţei slabe):
-1). Ceea ce se poate face în principiu nu se poate face întotdeauna şi efectiv (iar această imposibilitate limitează şi mai mult omnipotenţa slabă). Dacă în principiu putem face chibrituri, nu înseamnă că putem umple suprafaţa Pământului cu ele. Deci contează dacă obiectul creat are loc şi timp să existe fără să încalce posibilitatea existenţei unui alt obiect în acelaşi loc şi timp.
-2). Dacă nu pot face astăzi o stea, nu înseamnă că n-o voi putea face mâine. În acest sens, putem cu toţii face o stea, fapt care pune din nou sub semnul întrebării corectitudinea definirii omnipotenţei slabe.
-3). Entitatea omnipotentă trebuie să fie unică, deoarece nu pot exista doi omnipotenţi căci ei s-ar putea autoexclude prin puterile lor.
-4). Dacă poţi totul, atunci poţi şi să şti totul. Deci, dacă eşti omnipotent, atunci eşti şi omniscient.
-5). Reciproc, dacă şti totul, atunci şi poţi totul căci şti cum să acţionezi pentru a putea.
-6). Trecutul şi prezentul determină în mod univoc viitorul. Dacă ar fi altfel, deci dacă viitorul nu ar depinde strict de trecut, atunci viitorul ar conţine elemente supranaturale ce nu ar putea fi legate cauzal armonios de trecut. Ar exista discontinuităţi în traiectoriile corpurilor, apariţii şi dispariţii misterioase, inexplicabile.
-7). În consecinţă, dacă cunoşti tot trecutul, atunci cunoşti şi viitorul. În termeni mai precişi, acest lucru este spus oarecum şi de
teorema lui Taylor (dacă cunoşti complet „trecutul” unei funcţii, atunci poţi determina complet funcţia în orice „moment”).
-8). Aşadar, este exclus să poţi defini dumnezei care să cunoască tot trecutul, dar să nu cunoască viitorul.
