Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Care este mecanismul superstiţiei? Ce spune psihologia despre aceasta?

Creat de Diamond, Martie 01, 2011, 08:26:12 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Diamond

Cred că sunt puţini cei care nu au superstiţii. E drept, unii sunt mai ridicoli decât alţii. În special ridicoli sunt cei care îşi manifestă superstiţiile în spaţiul public, ca fotbaliştii, de exemplu.
Dar mai cred că sunt puţini care nu au măcar o superstiţie ori care atunci când întâlnesc o pisică neagră nu le vine în minte instantaneu că nu e tocmai cea mai fericită întâmplare.
Cred că superstiţii au şi cei mai inteligenţi şi mai culţi, adică cei care, într-o discuţie, îţi vor demonstra că superstiţiile sunt simple aiureli.

Sunt curios să aflu păreri despre mecanismul superstiţiei: de ce cei mai mulţi nu ne putem debarasa de ea? Cum explică psihologia existenţa superstiţiei? dacă o explică...

Şi nu în ultimul rând, care sunt superstiţiile voastre? Acum să vedem ce curaj aveţi.

sumalan dorin


Salutari

Eu unul nu cred in nicio superstie! Nu cred in cifra 13,marti trei orele "rele" nu cred in pisica neagra,nu cred in "intoarcerea din drum" nu cred in nici in "varsatul sarii " cica sarea daca o scapi pe jos inseamna cearta,nu cred nici in superstitia ca daca tin cutitul cu lama in sus,inseamna cearta,etc.Pupatul de relicve,sau ce tine de ...religie ,etc.Pana la urma horoscopul si astrologie e o superstitie care e exploatata la maxim .De multe ori am auzit fraze gen: "nu cred in horoscop" dar cred in " astrologie" care e diferenta dintre cele doua?-niciuna a, ba da- "astrologia" "e o stiinta care ne arata cum e persoana respectiva ,ii arata punctele tari si slabe" ...asta e pentru cine crede,iar cine crede ,aduce si "argumente" forte in categoria asta!

Psihologia explica "superstitia" - incultura oamenilor in domenii vaste.De ce uni oameni considerati inteligenti sunt supusi datorita superstitiei -pai ei opereaza doar cu informatiile pe care le cunosc si le stapanesc la perfectie,ce nu stapanesc poate fi considerat "superstitie"

Cei care se pricep la matematica ar trebui sa faca un calcul sa vada cat la suta este probabil ca superstitia respectiva sa fie adevarata!











Diamond

Eu cred că superstiţia ţine de natura umană. Cred că mulţi matematicieni au superstiţii. În fapt şi cunosc unul. Probabil că este vorba de tendinţa ancestrală a omului de a pune ordine în lume şi de a predetermina cumva viitorul.
Semnele în care crede superstiţiosul trebuie să fie conectate cu viitorul, altfel nu se poate explica de ce o pisică neagră ne spune ceva despre un eveniment nefast care va să vină.
Nu ştiu dacă la facultate de psihologie se discută aşa ceva...

sumalan dorin

Uite eu propun sa : ori sa vorbim de superstitii in general ori sa vorbim de o superstitie in particular gen " pisica neagra" si sa vedem la ce concluzii ajungem! Ce zici esti de acord?

florin_try


Superstiile ca si religiile cred caci vin din incapacitatea noastra de a explica fenomenele naturii.
Se bazeaza pe capacitatea noastra de a crede in ceva, fara a avea demonstratia faptului.
Cred ca e ceva hard-wired in creierul nostru. Nu cred ca are rost sa scapam de superstitii, atita timp cit nu fac rau nimanui. Ba chiar as zice ca un om de stiinta e mai indreptatit si merita mai mult sa aiba superstitii, la cit se chinuie el sa explice totul logic si natural.

===

Andrei Chirita

Pentru a înţelege cum apar superstiţiile, trebuie înainte să înţelegem o lege importantă a învăţării numită condiţionare operantă. Pe scurt, această lege spune că orice comportament al unui organism care are o consecinţă pozitivă va fi întărit (adică cresc şansele de repariţie a acelui comportament în situaţia respectivă sau în alte situaţii asemănătoare), iar orice comportament care are o consecinţă negativă va fi stins (scad şansele de reapariţie). De exemplu, dacă joci o dată poker şi câştigi, este posibil să repeţi acest comportament până vei câştiga din nou. Dacă asta nu se întâmplă după multă vreme, probabil nu vei mai juca poker. Iar dacă pui mâna pe aragaz şi te arzi, probabil vei avea grijă să nu mai faci asta.

Astfel, o superstiţie este, practic, un comportament care este întărit fie pentru că aduce un beneficiu, fie că elimină o consecinţă negativă. Ne putem imagina un om prin Evul Mediu care de fiecare dată când vedea o pisică neagră păţea ceva rău. Apoi el a spus asta copiiilor, copiii copiiilor lor ş.a.m.d. şi astfel toată lumea a început să creadă că dacă vezi o pisică neagră ai un ghinion. Trebuie să remarcăm că o superstiţie apare doar atunci când situaţia are o valoare importantă pentru supravieţuire sau reproducere. De exemplu, o elevă poate vedea în fiecare zi când se duce la şcoală o Dacie albă în colţul străzii fără să acorde vreo importanţă acestui fapt. Dar dacă o elevă vede de fiecare dată înainte de un examen picat sau, respectiv, trecut (situaţie care este decisivă pentru viitor, deci cu valoare pentru supravieţuire) o Dacie albă în colţul străzii, atunci probabil va considera că acest fapt îi va aduce ghinion sau, respectiv, noroc.

Iată un video care poate este mai elocvent decât mine: http://www.youtube.com/watch?v=X6zS7v9nSpo&feature=related.

Scientia

Am înţeles ideea pv condiţionarea operantă. Dar cum se aplică în cazul superstiţiei? Dacă mecanismul superstiţiei ar fi cel explicat de tine, nu ar fi trebuit să dispară până acum, pentru că probabil oamenii au observat că nu li se întâmplă nimic rău atunci când văd o pisică neagră?

Ce beneficiu aduce superstiţia? Ce consecinţă negativă înlătură? E vorba doar de speranţa că va fi aşa, corect? Faptul că ceea ce cred este infirmat de realitate nu-mi va înlătura superstiţia.

Adică sper ca, făcând anumite gesturi, voi avea câştig de cauză ori voi putea înlătura nu ştiu ce ghinion. Încerc să-mi port de grijă, influenţând un viitor incontrolabil prin mici acţiuni pe care nu le înţeleg, dar care par confirmate de experienţa altora.


Andrei Chirita

Da, superstiţia ar trebui să dispară dacă nu este confirmată niciodată. Dar există aşa-numite programele de întărire, iar cele variabile sunt cele mai puternice. Adică nu trebuie să se confirme mereu, ci doar uneori. Ca şi la poker - nu trebuie să câştigi mereu ca să ajungi dependent. Iar la cei la care nu se confirmă niciodată poate într-adevăr dispărea.

De asemenea, se poate realiza un fel de transfer. De exemplu, există superstiţia că dacă te uiţi la oră fixă, te iubeşte. Îmi aduc aminte cum, înainte de admitere la facultate, dacă mă uitam la fix sau la ore de gen 21:12 sau 21:21, urma să iau examenul :)

Şi, la fel ca în cazul astrologiei, vor fi ignorate toate cazurile în care nu s-a confirmat.

Asta ar fi o variantă simplificată, dar variabilele pot fi mult mai multe. Contează, evident, foarte mult educaţia. Contează cât de dogmatici au fost părinţii când au transmis mai departe superstiţia, tipurile de activităţi ale persoanei (un sportiv va avea probabil mai multe superstiţii decât un "couch potato"), personalitatea, starea de sănătate etc.

Scientia

Sunt puţini cei care nu au avut superstiţii în viaţă, chiar dacă nu recunosc, indiferent de gradul de educaţie, mediu familial etc.
Aşa că e posibil să-şi amintească oricine senzaţia pe care o ai atunci când eşti pe punctul să "activezi" superstiţia (să-ţi dai două palme pe ceafă dimineaţa când ieşi din casă, ca să-ţi meargă bine): deşi e posibil să-ţi dai seama că e o porcărie ce faci, ţi se pare că plăteşti totuşi un preţ mic, adică faci ceva pe care nu-l ştie nimeni. Dar dacă totuşi funcţionează? te întrebi.

Următoarea este - cred - chestiunea dificil de lămurit: de ce suntem dependenţi de astfel de credinţe obscure, oricât de conştienţi am fi de ridicolul lor?

Fără a da o explicaţie, mă gândesc că probabil ţine de evoluţia omului. Istoria noastră, la urma urmelor, la scara istoriei cunoscute, este totuşi una a magicului, în care explicaţiile privind natura au fost dintre cele mai fanteziste.

> M.

Andrei Chirita

Sigur că ţine de evoluţia noastră. Suntem "primate căutătoare de tipare", nu? Mereu trebuie să găsim o cauză pentru un efect şi adesea suntem satisfăcuţi de cauzele pe care le găsim, fără a le testa neapărat. Suntem dependenţi de ele pentru că au o anumite valore pentru supravieţuire şi reproducere. Dacă te dai doi paşi în spate când vezi pisica neagră, ai mai multe şanse să laşi urmaşi :) Şi chiar dacă nu ţi se pare că păţeşti ceva rău după ce-ţi trecea calea, începi să cauţi acele ghinioane pentru că aşa ţi s-a spus de mic copil şi nu se poate să nu fie aşa.

Cu siguranţă că adevăratele cauze ale fenomenelor, cele descoperite de oamenii de ştiinţă, au în general cea mai mare valoare pentru supravieţuire şi reproducere, dar sunt mai greu de înţeles fiind contraintuitive şi atunci e mai sigur să rămâi cu ce ştii tu. Mai ales că urmările ar putea fi dezastruoase dacă oamenii de ştiinţă se înşală.

Scientia

Nu ştiu dacă sunt contra-intuitive cauzele fenomenelor descoperite de oamenii de ştiinţă în toate cazurile, dar probabil că informaţiile relevante, ştiinţifice - sunt uneori mai departe de urechea unora decât prietenii atotştiutori :).