Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Increderea si "credinta" in stiinta si teologie

Creat de Electron, Mai 29, 2008, 12:24:40 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 2 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Electron

In topicul deschis de Temari despre "Originea si evolutia vietii", s-a ivit o tangenta despre increderea si "credinta" in modelul de cunoastere propus de stiinta si de religie in general, si teologie in particular.

Eu deschid acest topic nou, pentru a nu deraia topicul original, si a ne concentra aici pe tema noua. :)

- - -

Citat din: ionut din Mai 28, 2008, 09:49:51 PM
   Ceea ce vreau sa zic cand spun ca trebuie demonstrata unicitatea unei explicatii stiintifice este exact termenul din matematica. De multe ori se cere demonstrarea unicitatitii unei anumite solutii. In cazul nostru, demostrarea unicitatii unei teorii stiintifice inseamna demonstrarea faptului ca lucrurile nu mai pot fi explicate si in alt fel. Ca si in matematica, aceasta demonstratie este deosebit de dificil de demonstrat si foarte usor de atacat. In zilele noastre, cand stiinta este departe de a fi ajuns la atotcunoastere, exista foarte multe modele care explica acelasi lucru dar pe cai diferite, folosind supozitii si aproximatii diferite (asa ceva e foarte des intalnit in stiintele de frontiera precum fizica energiilor inalte). De aceea este necesara unicitatea cand cineva pretinde ca detine adevarul despre un anumit lucru. Si dupa parerea mea, daca noi, oamenii care credem in stiinta, vrem sa negam religia trebuie ori sa demonstram ca nu exista Dumnezeu ori sa demonstram ca adevarurile pe care le detinem sunt absolute si unice. Banuiesc ca nu e foarte usor de aratat asa ceva, dar cred ca sunt cativa filozofi care au incercat :).
  Ionut
Raspund aici la partea subliniata cu albastru:

Ionut spune ca oamenii care cred in stiinta, daca vor sa nege religia, trebuie sa demonstreze inexistenta lui Dumnezeu sau sa demonstreze ca stiinta explica in mod absolut si unic fenomenele si ca atare ea, stiinta este adevarata. Am reformulat, pentru ca asta inteleg eu, daca am inteles gresit rog pe Ionut sa ma corecteze.

Aici avem mai multe probleme, comprimate in aceeasi fraza :D

1) Eu de exemplu cred ca oamenii de stiinta care vor "sa nege" religia se inseala din start, la nivel epistemologic. Adica, eu cred ca si sa vrea, tot nu e posibil sa se nege cu adevarat ceva ce este nefalsificabil, prin definitie! Ca atare, a demonstra ca nu exista un Dumnezeu care este indetectabil si netestabil prin definitie, e o aberatie logica, si ca atare nu are ce cauta in demersul stiintific. In aceste conditii, existenta "Sa" este o problema subiectiva legata de fiecare individ, care poate fi convins sau nu, in urma experientei proprii, de existenta unei asemenea entitati.

Legat de acest subiectivism, lucrurile se complica atunci cand unii
a) vor sa convinga pe altii ca experienta lor personala e "adevarata" (de incredere)
b) se lasa convinsi de altii ca exlerienta personala a acestora e "adevarata" (de incredere)

De remarcat ca in general, exista persoane care au nevoie sa creada in existenta unei entitati supranaturale (din diverse motive), si care nu au experientele personale "necesare". Sa notam acest grup cu G1. Parerea mea este ca membrii G1 sunt foarte usor manipulabili de catre cei care inteleg acest lucru, si care nu trebuie decat sa afirme ca ei insisi "au avut acele experiente". Sa notam acest grup cu G2. Ca atare, membrii G2 pot "asigura" pe cei din G1 de existenta respectiva si evident si de "mesajele primite" de la respectiva entitate. Evident, e posibil ca cei din G2 sa fie sinceri si sa spuna "adevarul", dar e posibil si sa fie niste sarlatani care profita de situatie (si de G1).

2) Stiinta, prin definitia metodei stiintifice, NU ESTE DEFINITIVA, adica, asuma din start faptul ca observatiile si experimentele de pana acum, nu DEMONSTREAZA nimic, in mod "absolut", pentru viitorul care este imprevizibil. Cazul tipic al "legii gravitatiei": Avem o lege care descrie fenomenul gravitatiei, avem o expresie matematica precisa, care este validata de fiecare data cand se observa un fenomen ce implica gravitatia in conditiile prevazute de aceasta. Dar, nici un om de stiinta care se respecta, nu poate afirma ca "maine formula va fii corecta, sigur, 100%, in mod absolut etc etc". Oamenii de stiinta pot avea incredere ca legea e corecta, pot sa fie foarte siguri ca probabilitatea ca maine sa se schimbe legile universului este foarte mica, dar nu pot afirma ca acea probabilitate este ABSOLUT ZERO. Este deci o "credina informata" ;)

3) Diferenta dintre "cunoasterea" teologica si cea stiintifca este deci, la baza, diferenta dintre "subiectiv" si "obiectiv". Teologia se transmite prin "increderea in mesager", in timp ce Stiinta se transmite prin experimente repetabile si teorii coerente, si increderea in ratiune.

De aici rezulta o serie de "divergente", cum ar fi:
a) nivelul de rationalitate al teoriilor din cele doua "tabere"
b) nivelul de incredere in concluziile teoriilor respective
c) nivelul de coerenta interna al teoriilor
d) interpretarea observatiilor "naturale"
e) extrapolarea rezultatelor "actuale" la trecut si viitor
f) evolutia si "perfectionarea" teoriilor
g) raspunsul la critici si atitudinea fata de cei care critica teoriile
etc

Cred ca ar fi multe de spus despre fiecare, daca cineva e interesat de o astfel de dezbatere, va invit pe toti sa participati. :)

e-
Don't believe everything you think.

Adi

E un topic lung, dar e un topic scurt, si curand voi raspunde si eu aici mai detaliat.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro