Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: Cercurile din lanuri  (Citit de 59202 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

thunder

  • Vizitator
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #120 : Aprilie 24, 2013, 05:00:53 a.m. »
Eu nu cred ca am complicat nimic. Am inteles ca ai contestat folosirea acelui termen si ti-am aratat ca este un termen comun in domeniul magnetismului.
Daca am inteles gresit, scuza-ma. Poate incerci sa explici mai bine ce anume vroiai sa spui.
Domeniu sau nu... eu nu prea te inteleg... ce sa-i faci... :)
Oricum eu nu am intentionat sa iti explic "stiinta".
Am inteles ca vrei sa iti faci singur lectiile si am respectat asta.

Multumesc! Am recunoscut si recunosc ca la mine e problema cu termenii.

M-am jucat mai mult cu magnetii decat cu termenii si mi-am pus mai tare problema, nu cum influenteaza magnetii in jurul lor, ci de ce nu se ‘descarca’ magnetul ala, ca asa ar fi logic, dupa mine? Si am un magnet de cand eram copil si isi face treaba si acum … fara sa ceara nimic in schimb …

Sau e lucru prea elementar? ... sau din alt domeniu?  :)

Offline valangjed

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1093
  • Popularitate: +62/-19
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #121 : Aprilie 24, 2013, 02:16:18 p.m. »
In cazul acesta nu mai e vorba de un lucru elementar.Explicatia implica anumite cunostinte de mecanica cuantica , daca vrei sa fii cat mai aproape de "adevar".
Nu sunt un bun pedagog , de aceea nu ma hazardez in explicatii , dar te-ai gandit vreodata: de ce magnetii nu atrag decat anumite metale?Nu cumva metalele respective au un "ceva" comun cu magnetii naturali? :)
Filosofia este abuzarea sistematica de un limbaj creat anume cu acest scop.

Offline mircea_p

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1979
  • Popularitate: +140/-12
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #122 : Aprilie 25, 2013, 06:20:48 a.m. »
La prima vedere pare o chestie la figurat, in esenta nu stiu insa daca este o chestie cu adevarat la figurat. Sa vedem:
Ideea tunurilor mari era ca sa trimiti obuzul sau ghiuleaua cat mai departe.
O solutie ar fi intr-adevar sa maresti calibrul tunului. Dar la fel de adevarat - daca distanta este obiectivul - este sa faci ghiuleaua mai mica si sa-i imprimi o energie mai mare. La limita pentru varianta II, este laserul unde ghiuleaua a fost micsorata la dimensiunea unui foton. De acord, probabil in varianta initiala armurierii nu intrevedeau sa construiasca tunul laser. Nu se inventase inca, era cam greu sa o faca...  :)
Ideea tunurilor mari era sa distruga cat mai mult fara ca dusmanul sa poata retalia.
La fel ca ideea rachetele balistice.
Dar nu cred ca e relevant. Faptul e ca a folosit tehnologia vremii pentru efectul "artistic".
Nu inteleg exact la ce vrei sa ajungi cu analogiile.
Dar analogiile sant "ieftine". Adica e usor sa faci analogii si sa "vezi" posibile conexiuni. Creierul nostru e facut asa.

Calatoria lor cu proiectilul in jurul lunii mie imi sugereaza tramvaiul 13 de pe vremuri care facea o bucla larga la capatul de la fabrica Granitul si se intorcea inapoi in Militari.
Vezi? Militari - tun - proiectile. Si aia de la Gun-Club erau un fel de ingineri militari. Sau fosti. Granitul - luna e un satelit stancos, fara apa si fara vegetatie.
Concluzia: Jules Verne a prezis tramvaiele din Bucuresti. Pai nu? :D
Ti se pare ridicol? De acord.  :)
Ca sa nu mai spun ce i-ar putea sugera proiectilul ala lui Bula. Numai sa-l fluturi un pic. :)

Pina una alta cand ma mai gandesc la asta, un exemplu de levitatie acustica.

Da, asta mi se pare un subiect intersant. La fel si levitatia cu supraconductori de tipul II, din clipul celalalt. Dar ce are cu Jules Verne? Sau e in legatura cu cercurile din lanuri?
S-a cam "incurcat" discutia asta.

Offline mircea_p

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1979
  • Popularitate: +140/-12
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #123 : Aprilie 25, 2013, 06:40:10 a.m. »
Multumesc! Am recunoscut si recunosc ca la mine e problema cu termenii.

M-am jucat mai mult cu magnetii decat cu termenii si mi-am pus mai tare problema, nu cum influenteaza magnetii in jurul lor, ci de ce nu se ‘descarca’ magnetul ala, ca asa ar fi logic, dupa mine? Si am un magnet de cand eram copil si isi face treaba si acum … fara sa ceara nimic in schimb …

Sau e lucru prea elementar? ... sau din alt domeniu?  :)

E o intrebare retorica? Sau chiar astepti un raspuns?
Magnetismul nu e "elementar", in sensul de simplu, trivial.

Un raspuns general e ca nu se poate "descarca" pentru ca nu e "incarcat".
Spre deosebire de "electrizarea" cu sarcina electrica care se poate realiza printr-un adaus de particule incarcate, la magnetizarea unui material feromagnetic nu se adauga "ceva" (de genul unor particule) la material. Ceva care (logic) s-ar putea eventual pierde.


 

Offline 07Marius

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 606
  • Popularitate: +24/-38
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #124 : Aprilie 25, 2013, 10:09:56 a.m. »
Un raspuns general e ca nu se poate "descarca" pentru ca nu e "incarcat".
Spre deosebire de "electrizarea" cu sarcina electrica care se poate realiza printr-un adaus de particule incarcate, la magnetizarea unui material feromagnetic nu se adauga "ceva" (de genul unor particule) la material. Ceva care (logic) s-ar putea eventual pierde. 

Cred ca poti sa-i explici mai in detaliu nu neaparat cu aparat matematic.
Orice magnet permanent sufera o demagnetizare naturala. este insa f. lenta. Cca. 1% in 10 ani. Cam greu de depistat fara aparate de masura, doar din aprecieri empirice.
Deasemenea aceasta magnetizare poate fi imbunatatita intr-o oarecare masura daca magnetului respectiv se aplica un alt camp magnetic de "atractie" si nu de "respingere". Polaritatea campului magnetic este importanta si campurile magnetice puternice afecteaza "puterea" magnetului permanent. Prin urmare exista pierderi, iar daca magnetul respectiv este folosit de ex. intr-un motor gen "castig supraunitar" acel castig se face pe seama scaderii campului magnetic al magnetului permanent.
Ceea ce se "pierde" este de fapt "ordinea" - respectiv tot mai multi electroni fara pereche din orbitalii atomilor materialului magnetic, se orienteaza diferit (spinul lor) in raport cu cei similari din atomii vecini, astfel ca momentele magnetice ale acestor electroni, nu mai contribuie la cresterea momentului magnetic global ci dimpotriva il anuleaza local.
In concluzie, se pierde "ordinea"... Ca sa faci "ordine" trebuie sa cheltuiesti energie, iar orice fel de "ordine" - indiferent de natura ei -  in timp converge spre dezordine. Entropia face toata treaba. Un principiu fundamental al universului, explicat f. frumos de Brian Cox:
The imagination is the prisoner of our mind.

Offline 07Marius

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 606
  • Popularitate: +24/-38
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #125 : Aprilie 25, 2013, 10:26:33 a.m. »
Da, asta mi se pare un subiect intersant. La fel si levitatia cu supraconductori de tipul II, din clipul celalalt. Dar ce are cu Jules Verne? Sau e in legatura cu cercurile din lanuri?
S-a cam "incurcat" discutia asta.

 :). Mda. Asa se intampla cand fiecare fir se despica in patru, care la randul lor se despica in 16, etc. - pina la urma pierzi ideea de baza si nu mai stii ce cauti de fapt. Doavada clara ca lumea este complexa. ;D

Pe de alta parte, traim intr-un ocean de lucruri, respectiv informatii pe care noi le asociem acestor lucruri pentru a prezice comportamentul lor si a trage niste foloase de pe urma succesului nostru. Este o tesatura incalcita si uneori solutia cea mai simpla este sa faci ca A. Macedon - tai nodul si toate lucrurile se simplifica, devin clare si se face lumina in tesatura.
Daca vrei insa sa le pricepi, atunci te tii bine de firul pe care esti si speri sa ajungi la capatul lui...

Cercurile din lanuri (acelea care ridica semne de intrebare...) vor fi rezolvate in momentul in care vine cineva cu o explicatie plauzibila pentru ceea ce s-a observat cu tulpinile plantelor, distributia de alungiri, deshidratarile locale, arsurile locale, etc.
Pina atunci ne putem doar imagina ce s-a intamplat de fapt...
The imagination is the prisoner of our mind.

thunder

  • Vizitator
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #126 : Aprilie 27, 2013, 08:18:15 p.m. »
[...]Explicatia implica anumite cunostinte de mecanica cuantica [...]

Chiar asteptam un raspuns, nu neaparat pentru mine cat pentru cititorii care nu poseda cunostinte de ‘mecanica cuantica’, dar magnetii ii vad ca se atrag sau se resping, sau atrag alte ‘obiecte’.

[...]Magnetismul nu e "elementar", in sensul de simplu, trivial [...]

Nu, nu e elementar.

Campul magnetic ce se afla in jurul magnetilor permanenti este produs de curentii moleculari care se formeaza prin miscarea electronilor pe orbitele atomilor, in planuri perpendiculare pe axul magnetului. Deci, este datorat miscarii electronilor pe orbitele atomilor cat si prin rotirea lor in jurul propriilor axe. Daca orientarile acestor curenti nu sunt ordonate, din punct de vedere macroscopic, ei nu produc camp magnetic.

Parerea mea e ca magnetismul are un rol important in tot universul, rol pe care nu-l intelegem noi complet. Si o sa ma explic si ma puteti ‘ataca’ unde credeti ca o iau razna tare.

[...]Cred ca poti sa-i explici mai in detaliu nu neaparat cu aparat matematic[...]

Multumesc Marius! O sa incerc si eu o explicatie care, dupa mine, e cea mai ... logica ...

Trebuie sa spun inainte ca intreaga materie este compusa din: protoni, neutroni si electroni, sau din 2 tipuri de quarci si un electron … toti avand o sarcina electrica … si magnetica … 

In prima secunda a creatiei s-a marcat si inceputul cursei socializarii … un neutron, format din 3 quarci (up+dowm+dowm), este o particula plina de nevoi, care nu se poate intretine singur mai mult de 10 minute … pentru a supravietui, trebuie sa-si gaseasca macar un partener … isi petrece primele 3 min din viata facand o curte cosmica asidua, imperechindu-se cu un proton, format la randul lui din 3 quarci (up+up+dowm), cei doi atragand apoi repede un alt cuplu in imbratisarea lor, formand nucleul He …

Neutronii care au reusit aceasta imperechere si-au castigat practic nemurirea … "celui care are i se va da, celui care nu are i se va lua". Protonii, pe de alta parte, pareau capabili sa supravietuiasca pe cont propriu, dar chiar si asa nutreau dorinte ascunse.

Electronii, in miscarea lor permanenta si dezordonata, erau coplesiti de o incarcatura electrica pe care simteau nevoia sa o imparta cu cineva, iar protonii ii gaseau pe acesti elfi ai materiei pur si simplu irezistibili, asa ca sau incheiat noi mariaje. Din nevoile comune ale protonilor si neutronilor s-au nascut atomii.

Atomii inca incomplet formati rataceau in cautare de consoarte si se intalneau cu altii, la fel de neimpliniti, care le umpleau golurile cu electronii lor suplimentari.

Atractia irezistibila exercitata de diverse forte, de la forta nucleara si pana la cea de gravitatie, a generat ceea ce ar fi echivalentul in fizica al dorintei neimpartasite: moleculele erau facute praf, praful era comprimat apoi in fragmente celeste care, adunate, au format asteroizi, stele, sisteme solare, galaxii si chiar si megacupole de matrici multigalactice ... din aceasta pornire de neinfrant spre relationare "s-a nascut o frumusete teribila".
 
Mai spun aici ca 99,99% din universul material se gaseste in stare de plasma si mai spun ca inainte de a exista ca materie, existam ca curent electric … si magnetic. 

Unde e eroarea … de logica?

PS Am mai spus ca "academicianul" daca vrea sa ma inteleaga ma intelege ... eu vreau sa-l pun pe "academician" sa explice fizica la badea Gheorghe si ala sa-l priceapa ... sa zica "No ase!" ...  :)

Offline valangjed

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1093
  • Popularitate: +62/-19
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #127 : Aprilie 27, 2013, 10:52:14 p.m. »
"Prietene" sau "Dusmane" thunder , nu e vina mea ca ti-ai scris nickname-ul cu litera mica, ma rog, asta e "offtopic".
Crezi ca poti intelege ce este un electromagnet fara a cunoaste macar bazele mecanicii cuantice?Crezi ca poti intelege "magnetismul" , in afara fizicii cuantice (aici am gresit, un pic, numind "mecanica cuantica" ceea ce este , de fapt, fizica cuantica).
Te rog frumos ! In momentul cand citesti , acest mesaj , ia o foaie de hartie si rupe-o in doua , apoi acea jumate de foaie de hartie rupe-o iar in doua , continua acest proces pana nu mai poti sa rupi , acea hartie.In final , am si eu , o intrebare:Exista sau nu exista infinit?
Filosofia este abuzarea sistematica de un limbaj creat anume cu acest scop.

Offline 07Marius

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 606
  • Popularitate: +24/-38
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #128 : Aprilie 28, 2013, 01:15:35 a.m. »
[...]Explicatia implica anumite cunostinte de mecanica cuantica [...]

Despre magnetism se gasesc multe informatii pe net, destul de abordabile. Fara prea multa matematica.
Principiile de baza pot fi intelese, chiar daca cititorul nu este fizician consacrat.

Eu prefer informatiile in lb. engleza: pe de o parte sunt mai profesional explicate, pe de alta parte imi imbunatatesc engleza.
Aici in lb. romana un scurt istoric si informatii de baza despre magnetism rafinate in timp:
www.phys.ubbcluj.ro/~emil.vinteler/progres/04electro/4magnetism.ppt
The imagination is the prisoner of our mind.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Răspuns: Cercurile din lanuri
« Răspuns #129 : Aprilie 28, 2013, 09:27:18 a.m. »
In prima secunda a creatiei s-a marcat si inceputul cursei socializarii … un neutron, format din 3 quarci (up+dowm+dowm), este o particula plina de nevoi, care nu se poate intretine singur mai mult de 10 minute … pentru a supravietui, trebuie sa-si gaseasca macar un partener … isi petrece primele 3 min din viata facand o curte cosmica asidua, imperechindu-se cu un proton, format la randul lui din 3 quarci (up+up+dowm), cei doi atragand apoi repede un alt cuplu in imbratisarea lor, formand nucleul He
Elucubratiile astea le-ai preluat de undeva, sau sunt inventiile tale proprii?

e-
Don't believe everything you think.