Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: Măsurarea temperaturii atmosferice și punerea în evidență a schimbărilor climatice  (Citit de 48907 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline mircea_p

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1981
  • Popularitate: +140/-12
In legatura cu pierderile prin convectie, un site NASA arata o imagine cu importanta diferitelor mecanisme de pierdere de caldura.
Dupa ei, 5% se pierde prin convectie si 17% prin radiatie.
Eu nu am mijloacele de a verifica asta, nici experimental nici teoretic, din pacate.

Offline Adi

  • Global Moderator
  • *****
  • Mesaje postate: 11301
  • Popularitate: +15/-7
    • Site personal Adrian Buzatu
Poate distanța între Venus și Soare să aibă o importanță mai mare în faptul că temperatura pe venus este mai mare decât pe Pământ?
Chiar este? Cum putem sti daca temperatura pe Venus e mai mare? Ce sens fizic are termenul "temperatura pe Venus"? Ori presupui ca intreaga planeta e la echilibru termic?


Haha, l-ai prins aici!
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Offline tavy

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 544
  • Popularitate: +26/-26
\delta T este eroarea maximă dată de măsurătoare, bineînțeles că nu cunoaștem eroarea reală pentru că asta ar presupune că cunoaștem valoarea exactă a mărimii și atunci nu mai are rost măsurătoarea.
Ok, nu inteleg ce vrei sa spui cu asta. Faptul ca nu stim valoarea reala este irelevanta pentru analiza statistica.
Tot mai crezi ca media erorilor aleatoare este egala cu eroarea unei singure masuratori?
O să încerc să fiu mai explicit.
Presupunem că masurăm mărimea fizică M cu un aparat de măsură și obținem valoarea v. În acest moment știm că valoarea mărimii M, v_{real} se găsește în intervalul \left [ v-\delta v, v+\delta v \right ], unde \delta v este dat de modul în care fac măsurătoarea, acest \delta v îl numesc eu eroare în contextul dat.
Acum, noi știm că v_{real} se găsește în intervalul \left [ v-\delta v, v+\delta v \right ] cu o anumită certitudine (probabilitate), cu alte cuvinte există o anumită încertitudine, incertitudine datorată factorilor aleatori și care poate fi estimată cu oarece precizie dar modul de estimare deja este alt subiect și prea complicat ca să-l explic aici (ne facem că nu observăm că am uitat cum se face).
Mergem mai departe și facem N masurători ale mărimii fizice M obținând valorile v_1, v_2, \dots, v_N cu erorile de măsură (așa cum am definit eroarea anterior și nu eroarea reală) \delta v_1, \delta v_2, \dots, \delta v_N.
Calculând media aritmetică a valorilor reale \overline{v} putem spune că v_{real}\in \left [ \overline{v}-\delta \overline{v}, \overline{v}+\delta \overline{v} ] unde \delta \overline{v}=\frac {\sum_{i=1}^{N} \delta v_i} {N}. Putem observa că prin mediere nu am crescut precizia măsurătorii, pentru claritate putem presupune că \delta v_1=\delta v_2=\dots=\delta v_N=\delta v pentru că, de obicei, se folosesc aparate din aceeași clasă de precizie sau același aparat iar măsurătorile se fac în condiții similare, în condițiile acestea v_{real}\in \left [ \overline{v}-\delta v, \overline{v}+\delta v ]. Dacă nu am crescut precizia măsurătorii de ce se recomandă totuși să facem mai multe măsurători? Ne aducem aminte de incertitudine, prin mediarea valorilor masurate am reușit să reducem incertitudinea de la să zicem 0,1% la 0,001%, nici nu este nevoie de foarte multe măsurători ca să reducem incertitudinea de o sută de ori (nu mă intreba cum se determină, găsești sigur articole pe web).

In legatura cu pierderile prin convectie, un site NASA arata o imagine cu importanta diferitelor mecanisme de pierdere de caldura.
Dupa ei, 5% se pierde prin convectie si 17% prin radiatie.
Eu nu am mijloacele de a verifica asta, nici experimental nici teoretic, din pacate.
Și restul de pâna la 100% cum se pierde?
Oricum, faptul că se pierde mai puțină prin convecție nu înseamnă decât că se pierde suficient de multă prin radiație și nu mai apucă să se piardă suficientă prin convecție ceea ce înseamnă că gazele alea cu efect de seră nu prea-și fac treaba.
În realitate cam toată energia pierdută de Pământ se face până la urmă prin radiație pentru că atmosfera este înconjurată de vid destul de înaintat. Când m-am referit la convecție m-am referit la transportul energiei din păturile inferioare ale atmosferei către cele superioare, odată ajunsă în păturile superioare evident că energia se pierde prin radiație.

Poate distanța între Venus și Soare să aibă o importanță mai mare în faptul că temperatura pe Venus este mai mare decât pe Pământ?
Chiar este? Cum putem sti daca temperatura pe Venus e mai mare? Ce sens fizic are termenul "temperatura pe Venus"? Ori presupui ca intreaga planeta e la echilibru termic?
Haha, l-ai prins aici!
Ups. Nu știam că jucăm prinsea.
Serios vorbind, cred că și pe Venus se înregistrează temperaturi minime și maxime care pot fi comparate cu minimele și maximele de pe Pământ. Când mă refer că „temperatura pe Venus este mai mare decât pe Pământ” mă refer la comparații între aceste minime și maxime.

Offline mircea_p

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1981
  • Popularitate: +140/-12
O să încerc să fiu mai explicit.
Presupunem că masurăm mărimea fizică M cu un aparat de măsură și obținem valoarea v. În acest moment știm că valoarea mărimii M, v_{real} se găsește în intervalul \left [ v-\delta v, v+\delta v \right ], unde \delta v este dat de modul în care fac măsurătoarea, acest \delta v îl numesc eu eroare în contextul dat.
Acum, noi știm că v_{real} se găsește în intervalul \left [ v-\delta v, v+\delta v \right ] cu o anumită certitudine (probabilitate), cu alte cuvinte există o anumită încertitudine, incertitudine datorată factorilor aleatori și care poate fi estimată cu oarece precizie dar modul de estimare deja este alt subiect și prea complicat ca să-l explic aici (ne facem că nu observăm că am uitat cum se face).
Mergem mai departe și facem N masurători ale mărimii fizice M obținând valorile v_1, v_2, \dots, v_N cu erorile de măsură (așa cum am definit eroarea anterior și nu eroarea reală) \delta v_1, \delta v_2, \dots, \delta v_N.
Calculând media aritmetică a valorilor reale \overline{v} putem spune că v_{real}\in \left [ \overline{v}-\delta \overline{v}, \overline{v}+\delta \overline{v} ] unde \delta \overline{v}=\frac {\sum_{i=1}^{N} \delta v_i} {N}. Putem observa că prin mediere nu am crescut precizia măsurătorii, pentru claritate putem presupune că \delta v_1=\delta v_2=\dots=\delta v_N=\delta v pentru că, de obicei, se folosesc aparate din aceeași clasă de precizie sau același aparat iar măsurătorile se fac în condiții similare, în condițiile acestea v_{real}\in \left [ \overline{v}-\delta v, \overline{v}+\delta v ]. Dacă nu am crescut precizia măsurătorii de ce se recomandă totuși să facem mai multe măsurători? Ne aducem aminte de incertitudine, prin mediarea valorilor masurate am reușit să reducem incertitudinea de la să zicem 0,1% la 0,001%, nici nu este nevoie de foarte multe măsurători ca să reducem incertitudinea de o sută de ori (nu mă intreba cum se determină, găsești sigur articole pe web).

Era vorba de media valorilor masurate, nu a celor reale.
O valoare masurata se poate imagina ca
V_masurat= v_real+eroare.
Eroarea nu este o valoare fixa ci este o variabila aleatoare.
Cand facem media mai multor masuratori, avem
<V_masurat>= <v_real>+<eroare>
Cand eroarea e aleatoare e la fel de probabil sa fie pozitiva si negativa deci se poate observa si fara demonstratii statistice ca media erorii poate (si de obicei este) mai mica decat o anumita eroare individuala.
Asta e la inceputul oricarei carti de statistica a masuratorilor. Si poti sa te convingi de asta jucandu-te cu niste date simulate, in Excel de exemplu.
In practica metrologica se face diferenta intre precizie si acuratete in masuratori (iar tu ai introdus si incertitudinea, nu stiu la care din ele te referi). In termenii acestia, medierea valorilor poate creste "acuratetea".
Intervalul (+/-) 0.5 (sa zicem)  al unui aparat indica "precizia", cat de departate pot fi doua masuratori succesive ale unei marimi constante. Daca faci o singura masuratoare si ai ghinion, poti face o eroare de 0.5, adica esti la 0.5 unitati distanta fata de valoarea "reala". Daca faci mai multe masuratori (si nu ai eroare sistematica), media va fi mai aproape de valoarea reala decat 0.5.
Statistica iti poate chiar spune care este probabilitatea (nu certitudinea) de a fi la anumita distanta de valoarea "adevarata", in functie de numarul de masuratori si forma distribuitiei (care depinde de precizia instrumentului, printre altele).

Eu am vorbit de eroare, cum este de obicei numita in laboratoarele de fizica (calculul erorilor) si sper ca acum am aratat clar la ce m-am referit.



Offline AlexandruLazar

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1754
  • Popularitate: +95/-17
Exact, problema este cu siguranţă dată de faptul că terminologia folosită este, în stilul minunat al metrologiei, plină de capcane, gropi, catacombe, tranşee, şanţuri şi alte alea  ;D.

Să încercăm mai bine cu un exemplu practic. Să zicem că vrem să măsurăm tensiunea continuă furnizată de o baterie de 9V. Dacă scala voltmetrului are 100 de diviziuni şi capătul de scală e la 10V, ar trebui în principiu sa ajungem la 90 de diviziuni.

Incertitudinea inerentă adusă de voltmetru este de 100 mV, că atâta este între diviziuni. Dacă acul pică undeva între 90 şi 91 de diviziuni, nu se poate spune că tensiunea măsurată e de 9030 sau 9050 mV. Dacă însă repetăm măsurătoarea de foarte multe ori şi găsim ba 89, ba 90, ba 91, ba 90 şi un pic, ba 89 fără un pic, şi facem media, o să dea vreo 90 de diviziuni adică vreo 9000 mV.

Dacă în schimb voltmetrul este prost adus pe 0, astfel încât în loc de 90 de diviziuni, atunci când i se aplică 9V pe intrare, el arată 95, indiferent de câte ori repetăm măsurătoarea şi facem media, tot prost o să dea. Culmea, prin mediere o să ne apropiem de ce "vede" voltmetrul, dar nu şi de rezultat. Adică, prin mediere se poate creşte certitudinea dar nu precizia măsurării. E cam ca atunci când rezolvi o problemă. Dacă o rezolvi prost, şi repeţi aceleaşi calcule de 10 ori (la fel de prost), eşti sigur că ce a dat e bine, deşi în realitate n-ai fost deloc precis în rezolvare ;D.

Asta nu înseamnă că rezultatul obţinut prin medierea măsurătorilor nu este mai bun. Dacă se poate garanta precizia aparatelor (prin calibrare, folosirea unor referinţe verificate periodic ş.a.m.d.), medierea rezultatelor dă o măsurare mai certă -- adică în mod sigur, atâta vreme cât aparatele măsoară precis, rezultatul obţinut prin medierea suficientor rezultate este mai aproape de cel real decât rezultatul unei singure măsurători. Sigur, matematic ne putem imagina că nu e aşa -- adică putem să ne imaginăm că se aliniază planetele şi toate aparatele greşesc în plus, dar asta nu se întâmplă niciodată în practică.

Edit: mâine sau vineri dimineaţa când ajung la birou promit să mă uit în cărţoiul de metrologie legală şi să vă spun şi termenii exacţi pentru fiecare din drăciile astea pentru că, naiba sa le ia, e un capitol întreg numai despre ele şi nu le ştiu pe dinafară. Dealtfel treaba e suficient de încâlcită încât pe majoritatea foilor de lucru, îndrumarelor, fişelor de catalog şi în general orice altceva decât certificate legale şi alte hârţoage pe care inginerii le scriu ca să facă mişto de avocaţi, imediat lângă numele mărimii se trece şi formula de calcul ca să nu fie dubii despre ce crede fiecare că înseamnă eroarea relativă la domeniul de măsurare, eroarea raportată la domeniul de măsurare, incertitudinea de măsurare, incertitudinea erorii nu-ştiu-de-care şi aşa mai departe ;D. Metrologii sunt mai speciali într-adevăr, pentru ei eroare se cheamă cea introdusă de aparat pentru toate măsurătorile numai dacă e inerentă lui şi-i mereu aceeaşi, incertitudine e cea introdusă de aparat pentru toate măsurările dacă e aleatoare, dar diferenţa între un singur rezultat al unei măsurători şi valoarea reală se cheamă tot eroare ;D.

În cazul staţiilor meteo, dacă tot discutam de astea, avantajul e că totuşi calibrarea se poate face foarte uşor, aşa că de fapt problemele vin din incertitudine şi se rezolvă prin mediere.
« Ultima Modificare: Februarie 03, 2011, 12:04:15 a.m. de AlexandruLazar »

Offline tavy

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 544
  • Popularitate: +26/-26
O să încerc să fiu mai explicit.
Presupunem că masurăm mărimea fizică M cu un aparat de măsură și obținem valoarea v. În acest moment știm că valoarea mărimii M, v_{real} se găsește în intervalul \left [ v-\delta v, v+\delta v \right ], unde \delta v este dat de modul în care fac măsurătoarea, acest \delta v îl numesc eu eroare în contextul dat.
Acum, noi știm că v_{real} se găsește în intervalul \left [ v-\delta v, v+\delta v \right ] cu o anumită certitudine (probabilitate), cu alte cuvinte există o anumită încertitudine, incertitudine datorată factorilor aleatori și care poate fi estimată cu oarece precizie dar modul de estimare deja este alt subiect și prea complicat ca să-l explic aici (ne facem că nu observăm că am uitat cum se face).
Mergem mai departe și facem N masurători ale mărimii fizice M obținând valorile v_1, v_2, \dots, v_N cu erorile de măsură (așa cum am definit eroarea anterior și nu eroarea reală) \delta v_1, \delta v_2, \dots, \delta v_N.
Calculând media aritmetică a valorilor reale \overline{v} putem spune că v_{real}\in \left [ \overline{v}-\delta \overline{v}, \overline{v}+\delta \overline{v} ] unde \delta \overline{v}=\frac {\sum_{i=1}^{N} \delta v_i} {N}. Putem observa că prin mediere nu am crescut precizia măsurătorii, pentru claritate putem presupune că \delta v_1=\delta v_2=\dots=\delta v_N=\delta v pentru că, de obicei, se folosesc aparate din aceeași clasă de precizie sau același aparat iar măsurătorile se fac în condiții similare, în condițiile acestea v_{real}\in \left [ \overline{v}-\delta v, \overline{v}+\delta v ]. Dacă nu am crescut precizia măsurătorii de ce se recomandă totuși să facem mai multe măsurători? Ne aducem aminte de incertitudine, prin mediarea valorilor masurate am reușit să reducem incertitudinea de la să zicem 0,1% la 0,001%, nici nu este nevoie de foarte multe măsurători ca să reducem incertitudinea de o sută de ori (nu mă intreba cum se determină, găsești sigur articole pe web).

Era vorba de media valorilor masurate, nu a celor reale.
O valoare masurata se poate imagina ca
V_masurat= v_real+eroare.
Eroarea nu este o valoare fixa ci este o variabila aleatoare.
Cand facem media mai multor masuratori, avem
<V_masurat>= <v_real>+<eroare>
Cand eroarea e aleatoare e la fel de probabil sa fie pozitiva si negativa deci se poate observa si fara demonstratii statistice ca media erorii poate (si de obicei este) mai mica decat o anumita eroare individuala.
Asta e la inceputul oricarei carti de statistica a masuratorilor. Si poti sa te convingi de asta jucandu-te cu niste date simulate, in Excel de exemplu.
In practica metrologica se face diferenta intre precizie si acuratete in masuratori (iar tu ai introdus si incertitudinea, nu stiu la care din ele te referi). In termenii acestia, medierea valorilor poate creste "acuratetea".
Intervalul (+/-) 0.5 (sa zicem)  al unui aparat indica "precizia", cat de departate pot fi doua masuratori succesive ale unei marimi constante. Daca faci o singura masuratoare si ai ghinion, poti face o eroare de 0.5, adica esti la 0.5 unitati distanta fata de valoarea "reala". Daca faci mai multe masuratori (si nu ai eroare sistematica), media va fi mai aproape de valoarea reala decat 0.5.
Statistica iti poate chiar spune care este probabilitatea (nu certitudinea) de a fi la anumita distanta de valoarea "adevarata", in functie de numarul de masuratori si forma distribuitiei (care depinde de precizia instrumentului, printre altele).

Eu am vorbit de eroare, cum este de obicei numita in laboratoarele de fizica (calculul erorilor) si sper ca acum am aratat clar la ce m-am referit.
Deci ceea ce numeam eu eroare tu numești precizie, nu este foarte important atâta timp cât am spus la ce mă refer prin termenul eroare în contextul respectiv.
Tu susții că dacă ai un aparat de măsură cu precizia (folosesc temenul tău acum) de 0,5 unități dacă fac mai multe măsurători pot determina valoarea mărimii masurate cu o precizie mai bună de 0,5. Poți să-mi spui și mie câte măsurători să fac cu rigla pentru a avea o precizie de 0,1mm? Asta ca să nu mai am nevoie de șubler. Eventual, dacă nu te deranjază, spune-mi și câte măsurători trebuie să fac cu rigla ca să înlocuiesc micrometrul (precizie 0,01mm).

Offline mircea_p

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1981
  • Popularitate: +140/-12
Hai ca esti carcotas.
Ori te faci ca nu intelegi ori chiar nu intelegi. In ambele cazuri mie mi se pare neinteresanta continuarea discutiei.

Offline tavy

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 544
  • Popularitate: +26/-26
Nu inteleg care parte din asta nu e clar. Pana la urma e irelavant daca media temperaturilor creste sau nu, cat conteaza energia disponibila in atmosfera si in oceane. Si acesta energie creste incontinuu, iar dupa ce se va topi gheta de la poli, energia se va duce direct in cresterea de temperatura in mod mai accelerat.
În legătură cu energia disponibilă în atmosferă, ne-am aștepta ca o creștere a ei să ducă la mai multe furtuni și de întensitate mai mare, uite ce am găsit eu: Global Tropical Cyclone Activity.
A se remarca că în articol nu se folosesc mărimi pseudoștiințifice de genul medierii mărimilor fizice intensive.




Dacă am avea într-adevăr de-a face cu o „încălzire globală” care să conteze cât de cât ne-am aștepta ca numărul uraganelor și al furtunilor să crească sau măcar energia lor să crească. În realitate se poate observa o ușoară scădere atât a frecvenței furtunilor/uraganelor cât și a energiei lor.
Cu toate acestea climatoologi care ne prognozează încălziri catastrofale nu tin cont de aceste aspecte ci iau în considerare doar fenomene cum ar fi topirea banchizei de la polul nord, fenomene care nu nici o relație directă de cauzalitate cu o încălzire/răcire globală.
Trebuie să spun că nu susțin că energia cumulată a furtunilor/uraganelor ar avea vreo relevanță în ce privește încălzirea globală, nu știu doar intuiesc că ar putea exista o legătură.

Nu știu cum a determinat autorul articolului energia total acumulată de uragane, pare ceva destul de dificil, dar cel puțin nu este teoretic imposibil de determinat cum este o așa zisă „temperatură globală”, energia fiind o mărime intesivă și în consecință aditivă.
În ce privește frecvența furtunilor/uraganelor este deasemenea o mărime fizică care poate fi ușor determinată în contrast cu „temperatura medie” care nu este o mărime fizică,

Offline AlexandruLazar

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1754
  • Popularitate: +95/-17
Citat
Dacă am avea într-adevăr de-a face cu o „încălzire globală” care să conteze cât de cât ne-am aștepta ca numărul uraganelor și al furtunilor să crească sau măcar energia lor să crească.

Nu neapărat -- de fapt frecvența și intensitatea furtunilor nu este cauzată de tendințe "globale" ci de diferențele de presiune și temperatură.

Offline tavy

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 544
  • Popularitate: +26/-26
Nu neapărat -- de fapt frecvența și intensitatea furtunilor nu este cauzată de tendințe "globale" ci de diferențele de presiune și temperatură.
Iar diferențele de presiune și temperatură înseamnă acumulare de energie, energie care în cazul pământului vine de la soare.
Am pornit de la ideea că încălzire ar însemna că atmosfera primește mai multă căldură decât cedează, consider că este singurul mod de a spune, fără a apela la mărimi nefizice, specifice numerologiei, cum ar fi „temperatura medie”, că avem de-a face cu o încălzire.

Așa cum am mai spus:
Trebuie să spun că nu susțin că energia cumulată a furtunilor/uraganelor ar avea vreo relevanță în ce privește încălzirea globală, nu știu doar intuiesc că ar putea exista o legătură.
Am explicat acum de ce intuiesc că ar putea avea o legătură. Intuiția mea cel puțin se bazează pe ceva spre deosebire de ceea ce susțin climatologii care se bazează pe mărimi definite arbitrar de ei (vezi „temperatura medie globala”=„media ponderată a temperaturilor măsurate”) fără nici o legătură cu fizica.
Energia furtunilor sau numărul lor pot fi adunate, mediate, etc. temperaturile nu pot fi adunate și în consecință nici mediate.

Offline tavy

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 544
  • Popularitate: +26/-26
Se pare că s-au prins și alții că se cheltuiesc prea mulți bani pe studiul schimbărilor climatice fără rezultate.

Reps Posey, Adams and Bishop Join Colleagues in Calling on House Leaders to Reprioritize NASA for Human Space Flight Missions, Drop Climate Change
Citat
In Fiscal Year 2010, NASA spent over 7.5% --over a billion dollars-- of its budget on studying global warming/climate change. The bulk of the funds NASA received in the stimulus went toward climate change studies. Excessive growth of climate change research has not been limited to NASA. Overall, the government spent over $8.7 billion across 16 Agencies and Departments throughout the federal government on these efforts in FY 2010 alone.

NASA climate programs being eyed for the budget axe
Citat
NASA spent over a billion dollars last year on climate change studies…which would you rather have? Pronouncements about death trains, expert testimony for climate vandals, failed predictions, failed models, and a questionable GISTEMP dataset, or a continued manned spaceflight program?

Offline Adi

  • Global Moderator
  • *****
  • Mesaje postate: 11301
  • Popularitate: +15/-7
    • Site personal Adrian Buzatu
Se stie ca reprezentatii partidului republican din SUA sunt pro-afaceri, chiar cu riscul de a afecta grav mediul prin poluare (afacerile cu petrol, cu armata, etc). Ei sunt de aceea mai opusi ideii de incalzire globala si schimbari climatice, caci ei ar vrea sa extra petrol si din zonele Arctice. Asadar sunt sceptic. Dar e dreptul lor sa faca intrebari catre NASA. Sa vedem care va fi decizia intregului parlament american.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Stark

  • Vizitator
« Ultima Modificare: Decembrie 19, 2014, 10:48:33 p.m. de Stark »

Offline tavy

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 544
  • Popularitate: +26/-26
Deci ceea ce numeam eu eroare tu numești precizie, nu este foarte important atâta timp cât am spus la ce mă refer prin termenul eroare în contextul respectiv.
Tu susții că dacă ai un aparat de măsură cu precizia (folosesc temenul tău acum) de 0,5 unități dacă fac mai multe măsurători pot determina valoarea mărimii masurate cu o precizie mai bună de 0,5. Poți să-mi spui și mie câte măsurători să fac cu rigla pentru a avea o precizie de 0,1mm? Asta ca să nu mai am nevoie de șubler. Eventual, dacă nu te deranjază,spune-mi și câte măsurători trebuie să fac cu rigla ca să înlocuiesc micrometrul (precizie 0,01mm).

Una singura!

Daca vreau sa masor grosimea unei foi de hartie folosind doar o rigla gradata (1mm precizie), atunci masor grosimea unui top de o mie foi, si impart valoarea masurata la 1000.
Precizia masuratorii este de 1mm/1000= 0.001mm. Neah, ca a batut  pana si micrometrul. Si asta doar cu o singura masuratoare. ;D
Numai că nu ai nu ai măsurat grosimea unei foi de hârtie, ai măsurat grosimea unui top și ai determinat grosimea unei foi presupunând că toate foile din top au aceeași grosime. Dacă nu faci presupunerea că toate foile au aceeași grosime, calculul erorilor se schimbă.

Stark

  • Vizitator
« Ultima Modificare: Decembrie 19, 2014, 10:49:11 p.m. de Stark »