Dar ai spus-o foarte bine. Media clasei are o relevanta (sau irelevanta) similara cu media temperaturilor.
La fel cum intr-o clasa cu jumate tampiti si jumate genii poti avea o medie asa si asa, o temperatura medie (in sensul discutat pana acum) temperata poate insemna niste extreme deosebite de tempratura.
Păi tocmai că respectiva medie este în general irelevantă, o clasa cu jumătate tâmpiți și jumătate genii poate avea cu totul alte realizări în comparație cu o clasă de mediocrii chiar dacă cele două clase au medii egale. Gândeștete, care clasă are mai multe șanse să rezolve o problemă complicată de fizică?
Atata timp cat stim ce este media respectiva nu vad nici un pericol in a o folosi. Fie ca o numim temperatura medie sau medie a temperaturilor (stiu, nu sant egale).
In privinta relevantei pentru incalzirea globala, e alta poveste. Nu am studiat destul problema ca sa ma atac.
Ok, să o folosim, pentru ...
Un senzor integrat, care vine în capsulă cu tot cu circuitul de condiţionare a semnalului, filtrare şi toate celelalte poate lucra comod la precizii de 0.1% în condiţii departe de cele ideale. N-o zic din aer ci din foaia de catalog: www.analog.com/static/imported-files/data_sheets/3B34.pdf . Cazul cel mai defavorabil (deci acurateţe minimă, neliniaritate maximă, eroare maximă la ieşirea de tensiunea) pentru o temperatură de 50 de grade dă o eroare de 0.09-0.1 grade Celsius, în condiţiile în care vorbim de un sistem ieftin, pentru aplicaţii industriale, nu de aparatură de laborator.
Ok, ai găsit un dispozitiv care măsoară cu oarece precizie o rezistență, maaaare realizare. De la corespondența între rezistența senzorului și până la temperatura senzorului și mai ales de la temperatura senzorului până la temperatura mediului de interes este cale lungă.
Să încerc să mă explic. În general, în fizică, precizia unei măsurători nu este dată numai de aparatele de măsură, există în totdeauna considerente fizice pentru care precizia nu poate fi îmbunătățită indiferent de aparatul care-l folosim. În termodinamică, precizia maximă cu care putem măsura temperatura este dată de fluctuațiile statistice. Aceste fluctuații nu sunt ceva abstract sau subiectiv, ele pot fi calculate suficient de precis. Cu alte cuvinte, putem măsura cu o anumită precizie maximă teoretic temperatura unui gaz într-o incintă cubică cu latura de 1cm și cu o precizie maximă teoretică mult mai mică temperatura aceluiași gaz într-o incintă cubică cu latura de 1m. Această precizie teoretică maximă nu poate fi depășită oricât de precis ar fi instrumentul folosit la măsurătoare.
Motivul pentru care se folosesc mai multe termometre nu e îmbunătăţirea incertitudinii inerente ci pentru a asigura reducerea incertitudinii de ordine tehnologice -- convertoare analog-numerice care scot bălării pentru că au nimerit un regim tranzitoriu mai lung sau un circuit T&H care a nimerit un caz defavorabil. Ar fi frumos dacă toată treaba s-ar rezuma la a măsura o variaţie de rezistenţă cu un ohmetru sau cu un montaj de punte, dar nu se face aşa 
.
Ai fi surprins cât de precisă poate fi o punte, în special o punte dublă atunci când măsori rezistențe foarte mici.
Vorbim, din nou, de medierea unor temperaturi din zone similare. Nu adună nimeni temperaturile din Alaska cu cele din Deşertul Kalahari şi face media. Vorbim de creşterea mediilor de temperatură fără modificarea dispersiei zonelor izoterme, adică nu creşte doar media de pe toată harta ci creşte in parte media pe fiecare izotermă. Logic, cu ocazia asta creşte şi media de pe toată harta, dar nu fiindcă în două zone e ca pe Venus în timp ce în restul mai mult se răceşte.
Nici măcar nu este vorba de temperaturi în zone similare, climatologii vorbesc în mod curent de temperatura medie
globală. Chiar și pentru aceeași zonă media temperaturilor înregistrate nu are relevanță fizică și mai ales preciziile alea de 0,1 grade nu au relevanță când dacă măsori temperatura cu astfel de precizii poți obține rezultate diferite la distanțe de numai câțiva metrii în aceeași incintă.
într-adevăr, temperatura se măsoară cel mai greu dintre unităţile fundamentale, dar incertitudinea depinde de contextul în care faci măsurătoarea. Dacă e vorba de măsurarea pe un domeniu foarte larg (sute de grade sau mai mult, unde se simte abaterea de liniaritate), sau şi mai rău, de măsurarea temperaturii unor amestecuri (nu a unui gaz), o eroare de +/- 2.5-5% e o realizare. Dar măsurarea temperaturii aerului e o chestie foarte convenabilă; domeniul de măsurare e restrâns (nici 100 de grade nu sunt), îţi permiţi să o faci în nişte incinte acceptabil de bine izolate, staţiile meteo poţi să le pui în fundul pământului şi să le alimentezi din baterii ca să ai o ecranare electromagnetică excelentă -- nu e chiar aşa grav. În asemenea condiţii, 0.05-0.1% pentru tot lanţul de măsurare nu e senzaţional de ambiţios dpdv tehnologic.
Ce s-ar presupune că trebuie să măsoare stațiile meteo din fundul pământului? Parcă vorbeam de temperatura atmosferei.
Remarc că în mod frecvent vorbești de erori relative în ce privește măsurarea temperaturii, erorile relative au sens în măsurarea temperaturii doar dacă vorbim de o scară absolută (cum ar fi scara Kelvin), în acest caz o eroare de 0,05% pentru temperatura camerei ar fi o eroare de cca. +/- 0.15K.
Mai mult, lanțul de măsurare introduce de obicei erori mult mai mici decât fluctuațiile statistice în cazul măsurătorilor meteo așa că pot să le ignor fără mari probleme.
Vorbești de amestecuri de gaze, îți aduc aminte că aerul este un amestec al naibi de neomogen.
Pentru că am deviat foarte mult de la subiectul treadului ar fi bine ca un administrator să mute mesajele relevante într-un nou tread cu nume de genul „Măsurarea temperaturii atmosferice și punerea în evidență a schimbărilor climatice”.
