constienta.

[valangjed]

Cînd omul va putea să spună referitor la un singur subiect că l-a terminat sau că poate separa polii unui magnet permanent atunci şi noi ne vom înţelege. Pentru noi totul este paradox în timp ce pentru univers paradoxul este o normalitate. Singura posibilitate de a ieşi din paradox este convenţia, tot un paradox.

        Relativul nu-şi recunoaşte absolutul şi invers, sînt simultane.

Paradoxal si paradoxul e un paradox  .Cred ca oricine poate folosi cuvintele pentru a exprima lucruri pe care numai el le intelege.
Daca pentru noi totul este un paradox atunci inseamna ca si pentru noi paradoxul este o normalitate nu numai pentru univers.
Eu , in principiu , nu sunt de acord cu absolutul.Ai putea sa-mi dai un exemplu de ”ceva” absolut?

[tudor]

       Intelectul şi nici omul nu crează, doar descoperă şi doar asmbleaza elemente existente în univers în alte configuraţii.
       Într-adevăr "nu există adevăr, ci doar proiecţii ale acestuia în oglinda conştiinţei" şi cum le spuneţi acestor imagini, nu convenţii ale acelui adevăr?
       Eşti informatician, cînd crezi că vei putea găsi infinitul cu calculatorul, sau infinitul de infinit, sau dincolo de infinit de infinit? Vei mai exista atunci tu sau universul tău uman, dar calculatorul? Aît timp cît nu stapînim aceste limite nu vom putea reflecta nici adevărul universal nici realitatea, doar le convenţionalizăm.
       Sentimentele aparţin unei rezonanţe la nivelul ARN-ului şi ADN_ului uman dupa unele descoperiri, oare care este ADN_ul calculatorului, dacă nu are să-i facem. Atunci o să aibe şi sentimente.

[tudor]

ce întelegi prin ceva care nu există decît o singură dată în univers adică în infinit de infinit, sau nelimitat, atît înainte cît şi după apatiţia lui? Eu înţeleg absolutul. Şi tu eşti un absolut, doar că nu te recunoşti, sau nu vrei să te recunoşti.

[tudor]

simplu, tu ca om eşti finit (limitat) sau infinit (nelimitat)? Ca entitate om eşti limitat atît ca formă cît şi ca existenţă, sau spirit. În acelaşi timp eşti nelimitat ca atomi particule ale lui dumnezei sau alte particule încă nedescoperite. Mai mult atît timp cît exişti cine îţi limitează imaginaţia, eşti nelimitat dar limitat pentru ca o să mori şi o dată cu tine imaginaţia adică spiritul. Cum eşti, limitat sau nelimitat dacă eşti şi una şi alta eşti un paradox. Unii oameni se joacă cu cuvintele , nu este important decît ca spectacol, altii folosesc şi sensurile lor.

[valangjed]

ce întelegi prin ceva care nu există decît o singură dată în univers adică în infinit de infinit, sau nelimitat, atît înainte cît şi după apatiţia lui? Eu înţeleg absolutul. Şi tu eşti un absolut, doar că nu te recunoşti, sau nu vrei să te recunoşti.

”O singura data” inseamna ”timp” .De unde stii ca exista ”o singura data”.Nu cumva si asta e o conventie?
Nu inteleg ce vrei sa spui prin ”infinit de infinit”.Daca vrei sa spui nelimitat este de ajuns sa spui infinit ,pentru mine  infinit are acelasi sens cu nelimitat (poate sunt eu mai dobitoc , nu neg aceasta posibilitate).
Eu ma recunosc ca absolut doar din sistemul meu de referinta dar in univers exista o infinitate de sisteme de referinta.Vrei sa spui ca, din sistemul tau de referinta , eu sunt absolut?

[tudor]

da dumneata de unde ştii altfel? este convenţia mea faţă de a ta, mai sînt şi alte convenţii. Apoi pentru tine, tu eşti centrul universului, infinit de infinit în orice direcţie. În ce priveşte termenul de infinit de infinit te vei obişnui cu el cum te-ai obişnuit şi cu alte convenţii, nu este obligatoriu să fii de acord şi nici nu ar fi posibil. Nu există identitate în univers şi nu te grăbi să spui ca doi atomi sînt identici, cel puţin transformarea, spaţiul sau timpul nu sînt aceleaşi. Doi atomi de fier pot face parte din universuri diferite om, pom, floare, animal, etc. Prin termenii noi înţelege ce doreşti dar lasă-ţi libere gîndirea/memoria/simţul/sentimentele/intuiţiile/instinctele simultan, vei vedea ce iese, mai mult sau mai puţin, aceasta este diferenţa între mine şi dicţionar.Pîna unde merge nelimitatul tău, dincolo de puterea ta de gîndire te-ai gîndit, sau dincolo de dumnezeu, sau dincolo de cea mai mica particulă din interiorul tău? mai discutăm.

[valangjed]

Sincer vorbind , chestia aceasta, cu infinit de infinit , i mi aduce aminte de copilarie cand spuneam ca , cel mai tare este cel care are un infinit de arme” , si atunci aparea ”REPLICA” ,”Eu am un infinit de infinit de arme” .Lasand la o parte gluma , defineste-mi si mie infinitul (nu de alta , dar am impresia ca vorbim de doua lucruri diferite , cand spunem ”infinit”.

[tudor]

o singura dată înseamna nu doar timp, însemna şi spaţiu dar şi transformare unică, de unde concluzia că  iluziarealitate a mea etse alta faţă de a ta.Mi se pare normal.

[ICS]

o singura dată înseamna nu doar timp, însemna şi spaţiu dar şi transformare unică, de unde concluzia că  iluziarealitate a mea etse alta faţă de a ta.Mi se pare normal.

Toti cei care sunt legati de un anumit sistem de referinta nu pot avea decat aceiasi realitate.Oricine aflat in afara sistemului de referinta respectiv va trebui sa aduca corectii corespunzatoare de timp si spatiu astfel incat in conformitate cu timpul absolut si spatiul absolut realitatea sa fie aceiasi cu cea in cazul in care s-ar afla in sistemul respectiv de referinta si nu in afara lui.Daca nu se fac corectii corespunzatoare atunci realitatea este deformata grosolan.

[Electron]

Oricine aflat in afara sistemului de referinta respectiv va trebui sa aduca corectii corespunzatoare de timp si spatiu astfel incat in conformitate cu timpul absolut si spatiul absolut realitatea sa fie aceiasi cu cea in cazul in care s-ar afla in sistemul respectiv de referinta si nu in afara lui.

Poftim?

e-

[ICS]

Oricine aflat in afara sistemului de referinta respectiv va trebui sa aduca corectii corespunzatoare de timp si spatiu astfel incat in conformitate cu timpul absolut si spatiul absolut realitatea sa fie aceiasi cu cea in cazul in care s-ar afla in sistemul respectiv de referinta si nu in afara lui.

Poftim?

e-

Eu cred ca este de bun simt ca realitatea sa fie aceiasi indiferent din ce sistem de referinta este observat un eveniment dintr-un alt sistem sistem de referinta si de aceea trebuie facute corectii corespunzatoare altfel ajungem la aberatii mergand cu viteza luminii nu am mai imbatrani....

[florin_try]

Eu cred ca este de bun simt ca realitatea sa fie aceiasi indiferent din ce sistem de referinta este observat un eveniment  dintr-un alt sistem sistem de referinta si de aceea trebuie facute corectii corespunzatoare

De acord, trebuie sa fie aceeasi. Si poate fi aceeasi in 2 situatii: 1) Exista timp si spatiu absolut si e la fel indiferent de system de refereinta 2) nu exista timp si spatiu absolut iar [de exemplu] lungimea unui obiect depinde de cine o observa. Exemplu: eu observ un obiect a fi de un metru, o particula ultrarelativista observa acelasi obiect a fi de 1 mm. Tentatia exista a crede ca in acest caz realitatea nu ar fi aceeasi deoarece eu si particula ultrarelativista masuram lungimi diferite. Insa nu e asa, deoarece exista o relatie (cea de contractare a spatiului) care ma poate muta dintr-o perspectiva in alta si arata caci 1 m din perspectiva mea este acelasi lucru cu 1 mm din perspectiva cealalta.
....Lucrurile devin insa 'nasty' cu un calator catre o gaura neagra privit din cele 2 perspective, a cuiva departe de gaura neagra si a calatorului....

altfel ajungem la aberatii mergand cu viteza luminii nu am mai imbatrani....

A spune ca timpul se dilata cu viteza (si deci imbatrinim mai lent cu cit avem viteza mai mare - dar asta fata de unu ramas acasa) este absolut sinonim cu a spune ca viteza luminii luminii e constanta indiferent de unde e masurata (vezi acest video , poaate ajuta).
 Daca poti accepta caci viteza luminii e constanta atunci fara nici un fel de matematica trebuie sa accepti ca timpul e relativ, acest lucru poate fi vazut imediat din experimentul ala fictiv cu clepsidra si un foton (vezi si video de mai sus) .  Nu e aberatie, e o reformulare a faptului ca viteza luminii e constanta.

[Electron]

Oricine aflat in afara sistemului de referinta respectiv va trebui sa aduca corectii corespunzatoare de timp si spatiu astfel incat in conformitate cu timpul absolut si spatiul absolut realitatea sa fie aceiasi cu cea in cazul in care s-ar afla in sistemul respectiv de referinta si nu in afara lui.

Poftim?

e-

Eu cred ca este de bun simt ca realitatea sa fie aceiasi indiferent din ce sistem de referinta este observat un eveniment dintr-un alt sistem sistem de referinta

Faptul ca existenta unui observator poate influenta evenimentul in cauza este ceva ce s-a stabilit destul de concludent in experimentele de mecanica cuantica.

Sa presupunem insa ca ignoram acest detaliu si ca vorbim de evenimente macroscopice. Tot ce se poate spune in acest caz este ca existenta observatorului din al doilea sistem de referinta nu modifica observatiile din primul sistem de referinta, dar "realitatea" pe care o observa al doilea observator este la fel de "reala" ca si cea a primului observator.

De ce ar avea dreptul primul observator sa declare ca ce vede el e "mai real" decat ce vede al doilea? Conform fizicii actuale, acest drept nu se justifica deloc. In consecinta, nu mai poti vorbi de "o realitate" ci fiecare observator face observatii exact la fel de reale (din propriul sistem de referinta) asupra evenimentelor din univers.

Acum, daca nici unul dintre observatori nu poate declara "realitatea sa" (adica observatiile sale) mai corecta decat a celuilalt, care e "realitatea" despre care vorbesti? Este ea detectabila ?

si de aceea trebuie facute corectii corespunzatoare

Faptul ca facand transformarile de coordonate intre doua sisteme de referinta se obtin date coerente este ceva minunat, dar faptul ca aceste transformari (sau "corectii" cum eronat le numesti) se pot face in ambele sensuri face ca pretentia ta ca ar exista "o realitate" sa fie nejustificata. Repet intrebarea: care e "realitatea" aceea despre care vorbesti?

altfel ajungem la aberatii mergand cu viteza luminii nu am mai imbatrani....

Este intr-adevar o aberatie ce spui, dar asta din cauza ca e un nonsens sa vorbesti de "imbatranire" la modul absolut. Cand uiti de sistemele de referinta obtii mereu aberatii ca cea scrisa de tine.


e-

[AlexandruLazar]

ICS: dacă mergi cu viteza luminii, îmbătrânești la fel de repede ca atunci când stai pe loc. Nu diferă percepția ta asupra timpului în sistemul tău de referință, ci doar observațiile pe care ceilalți, care se mișcă mult mai încet, le fac despre el.

Altfel spus, eu te văd mergând un timp de-al meu, dar tu nu îmbătrânești deloc iar ceasurile tale abia par să se miște dacă mă uit la ele. În schimb tu te vezi îmbătrânind la fel iar ceasurile tale se mișcă perfect normal dacă te uiți tu la ele -- în schimb ale mele se mișcă al naibii de repede dacă te uiți la ele.

[Electron]

Altfel spus, eu te văd mergând un timp de-al meu, dar tu nu îmbătrânești deloc iar ceasurile tale abia par să se miște dacă mă uit la ele. În schimb tu te vezi îmbătrânind la fel iar ceasurile tale se mișcă perfect normal dacă te uiți tu la ele -- în schimb ale mele se mișcă al naibii de repede dacă te uiți la ele.

Esti sigur de asta? Tu ai aceeasi viteza relativa la el, pe care o are el relativ la tine. Daca el, mergand cu viteza (imposibila) despre care vorbeste ICS, tu il vezi ca "nu imbatraneste", de ce el, fata de care tu mergi cu exact aceeasi viteza, ar vedea ca tu "imbatranesti al naibii de repede" ?

e-