Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: constienta.  (Citit de 35007 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Mishulanu

  • Vizitator
Re: constienta.
« Răspuns #15 : Aprilie 15, 2010, 07:45:21 p.m. »
Cum explici faptul ca unor programe din astea le plac alte programe "exterioare"(de obicei de sex opus) pana la nivelul in care se considera predestinate. La fel de aberant poate fi si pe invers adica nu se pot suporta, nu neaparat avand explicatii exacte.

Psihicul uman are mai multe niveluri. Constientul este cel mai nou si mai simplu dintre ele. E ca un fel de interfata, ca desktopul sistemului de operare. Daca vrei sa vezi un clip pe calculator, dai click pe iconita corespunzatoare si gata a pornit filmul. Pare simplu si magic, dar pentru ca acel film sa ruleze, calculatorul a trebuit sa execute o gramada de functii si de operatii pe care utilizatorul nu are cum sa le perceapa. Aici intervine subconstientul, CPU-ul creierului. El proceseaza multimea de informatii pe care simturile o transmit creierului si livreaza constientului doar rezultatul final. Atractia/repulsia dintre persoane si alte atatea sentimente au in spate o multime de calcule pe care subconstienul le efectuaza continuu dar pe care nu avem cum sa le percepem pentru ca probabil ne-am bloca instantaneu.
Avand la dispozitie suficienta putere de calcul si un algoritm care sa simuleze relatia simturi-subconstient-constient, cred ca ar putea fi realizate constiinte arficiale.
Cu cateva linii de cod, niste programatori plictisiti au facut un Dumnezeu artificial, cam rudimentar ce-i drept :)
http://www.titane.ca/igod/main.html




Offline AlexandruLazar

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1754
  • Popularitate: +95/-17
Re: constienta.
« Răspuns #16 : Aprilie 16, 2010, 03:43:36 a.m. »

Mi se pare ca imaginea noastra despre sine se formeaza spontan, adica se introduc tot timpul stari noi in program, care nu au fost efectiv concepute la "startul" sau.


Dar e posibil ca o entitate hardware, la un moment dat sa poata lua la cunostinta de sine, doar rulind un algoritm?

Daca da, atunci (teoretic/in principiu cel putin) am putea virtualiza acel algoritm pentru procesorul x86. Iar la rulare ar trebui ca orice computer x86 sa capete constienta de sine?
 

Tocmai, nu cred ca se poate intampla lucrul asta. Constienta de sine inseamna extraordinar de mult; matematica nu mi se pare ca merge suficient de departe pentru a o exprima in mod corespunzator. Constienta de sine sta pe o intreaga piramida de alte idei: pe o conceptie abstracta despre existenta (adica, pe definirea personala a conceptului de existenta, pe intelegerea lui, care implica imediat si intelegerea conceptului dual -- acela de inexistenta si de nimic), pe existenta individualitatii (si chiar si pentru oameni, asumarea si intelegerea individualitatii a fost un proces foarte lung, care nu se incheiase inca in zorii istoriei scrise), pe o intelegere macar schematica sau ipotetica a naturii fizice personale (nu ne putem astepta ca un procesor sa inteleaga ca e facut din straturi de siliciu cu difuzie laterala s.a.m.d., dar macar sa aiba ideea unor elemente fundamentale, sa creada ca e facut din pamant si apa, de pilda). E foarte mult pana aici si nu cred ca se poate exprima asa ceva in cadrul unui sistem axiomatic.

florin_try

  • Vizitator
Re: constienta.
« Răspuns #17 : Aprilie 16, 2010, 05:22:25 a.m. »

Sa ne imaginam ca unei persoane in coma i se transmit acele impulsuri electrice in creier ce au ca rezultat imitarea perfecta a comportamentului unei persoane "normale". Atit de bine imita ca eu daca as privi nu mi-as da seama ca e imitat ci natural.
Poate fi insa imitata si starea de constienta?
Daca da, cel ce imita poate lua la cunostinta ca de fapt ceea ce el percepe a fi constienta e de fapt o imitatie?
Daca nu, pot eu sti vre-data cu certitudine ca ceea ce eu percep a fi constienta de prorpiul meu sine e in fapt ceva autentic au doar o imitatie a acestui fapt?

Offline AlexandruLazar

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1754
  • Popularitate: +95/-17
Re: constienta.
« Răspuns #18 : Aprilie 16, 2010, 05:29:35 p.m. »
Te poți comporta ca și când ai fi conștient, fără a fi efectiv conștient -- cred că se poate emula asta (adică să ai un "program" care să te facă să debitezi verbal lucruri pe care le spune un om conștient de sine). Dar comportamentul conștient e o manifestare a conștienței, nu conștiența ca atare.

Offline raul

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 323
  • Popularitate: +0/-0
Re: constienta.
« Răspuns #19 : Aprilie 25, 2010, 11:19:58 a.m. »

Sa ne imaginam ca unei persoane in coma i se transmit acele impulsuri electrice in creier ce au ca rezultat imitarea perfecta a comportamentului unei persoane "normale". Atit de bine imita ca eu daca as privi nu mi-as da seama ca e imitat ci natural.
Poate fi insa imitata si starea de constienta?
Daca da, cel ce imita poate lua la cunostinta ca de fapt ceea ce el percepe a fi constienta e de fapt o imitatie?
Daca nu, pot eu sti vre-data cu certitudine ca ceea ce eu percep a fi constienta de prorpiul meu sine e in fapt ceva autentic au doar o imitatie a acestui fapt?

Coma tocmai de asta apare, pt ca neuronii nu mai functioneaza bine si nu mai pot transmite normal impulsurile si curentul electric. Daca o astfel de persoana ar putea fi stimulata cum zici tu, atunci nu ar mai fi in coma.

Eu cred ca constiinta este un produs al creierului, care la randul sau este un produs al selectiei naturale. Apoi, ca si alte functii ale creierului, anumiti neuroni si conexiuni neuronale sunt raspunzatoare pt ea. Iar daca acei neuroni nu sunt excitati, totusi putem sa facem diverse lucruri, de ex sa ne miscam, sau sa respiram (inconstient), pt ca centrii care comanda miscarea pot functiona "singuri".

florin_try

  • Vizitator
Re: constienta.
« Răspuns #20 : Aprilie 25, 2010, 06:12:46 p.m. »
Citat
Daca o astfel de persoana ar putea fi stimulata cum zici tu, atunci nu ar mai fi in coma.

Nu ar mai fi in coma. De acord. Insa acestei persoane (sa-l numim John) i-au fost transmise semnalele biochimice ale activitatii altei creierului persoane (numita Alice),

Prima intrebarea pe care mi-o puneam era: Persoana "resuscitata" se va manifesta ca John sau ca Alice?
A doua intrebare: "Se va percepe pe sine ca fiind John sau Alice" ?
A treia intrebare: "Va rezulta de fapt o persoana consienta de sine sau o papusa ce imita prin pur reflex gesturile lui Alice (pe perioada cit semnalele lui Alice au fost inregistrate).


Offline raul

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 323
  • Popularitate: +0/-0
Re: constienta.
« Răspuns #21 : Aprilie 25, 2010, 06:42:10 p.m. »
Se va manifesta conform semnalelor primite. Neuronii, indiferent de stimul, functioneaza prin a se depolariza sau nu, adica a transmite curent electric sau nu. Complexitatea connsta tocmai din sinapsele care se formeaza, din comunicarea intre neuroni.

Un exemplu simplu dar sper eu, sugestiv, este urmatorul: toata lumea stie ca celulele nervoase ale retinei raspund si sunt sensibile la lumina (in termeni biologici, sunt depolarizate de lumina). Insa daca cineva primeste un pumn in ochi, acele stele verzi care se zice ca le vede cineva in o astfel de situatie, sau acel flash luminos, e produs tocmai prin stimularea de asta data mecanica a celulelor retiniene. Doar ca in cazul asta stimulul mecanic trebuie sa fie destul de puternic.

Teoretic, cred ca daca s-ar putea stimula anumite trasee nervoase, si actiunile ar fi ci functie de specializarile neuronilor respectivi. Tot asa fac si neurochirurgii in timpul operatiilor cand vor sa verifice anumite zone: stimuleaza usor zona motorie a creierului de ex, iar daca e asa, se vor misca membrele. Sau chiar sunt operatii pe creier cu pacientul constient, iar el este pus sa numere si in acelasi timp stimulat pt a se gasi aria vorbirii. Iar in momentul cand ea este atinsa pacientul nu mai poate vb bine.

tudor

  • Vizitator
Re: altfel
« Răspuns #22 : Iunie 22, 2010, 04:56:29 p.m. »
Să lasăm puţin experimentele şi să schimbăm puţin filozofia. Maşina(orice entitete, calculator sau altceva) nu poate face spiritul să-şi recunoască existenţa şi forma. Ca să ne înţelegem orice entitate este o formăexistenţăspirit ca simultaneitate.   Recunoaşterea formei şi existenţei de către propriul spirit este o proprietate ce rezultă din infinitateafinită care alcătuieşte orice entitate şi în particular omul. Cea mai mică particulă care alcătuieşte omul nu este atomul şi nici "particula lui dumnezeu" pe care o căutăm (această particulă este mult prea mare)este o particulă infinit de infinit de mică ce conţine în ea destinul universului la fel cum ADN-ul conţine destinul omului. Orice entitate are un astfel de nucleu (element) chiar şi atomul şi studiile atuale merg spre o astfel de direcţie. Ce credeţi că se întîmplă cu un om pe soare unde temperatura depăşeşte posibilităţile acceleratoarelor noastre, dar într-o gaură negră, dar intr-o gaură neagră infinită? oare în acest caz tot ce este om dispare în nimic, într-un cîmp, sau în ce? eu i-am spus particulă infinit de mică. Ce credeţi?  Să revenim la spiritul nostru şi al celorlalte entităţi unde această particulă conţine viitorul universului neconvenţional peste care simultan este suprapus universul convenţional. (caz particular omul) Acum datorită celor menţionate putem spune că orice entitate are suflet, doar autorecunoaşterea sau cunoaşterea lui este diferită de la entitate la entitate,de la pozitiv la negativ pe o scară finitinfinită (finită pentru că orice entitate este finită şi infinită simultan ca entitate şi ca particule neconvenţionale).Evidenţierea spiritului se face de către şi la entităţile unde spiritul (gîndirememoriesimţsentimenteintuiţieinstinct- simultaneitate)recunoaşte propria formă şi existenţă. Amnezicul deşi este om decade din convenţia sa pînă la materie amorfă dacă amnezia îi anulează spiritul în totalitate adică memoria în totalitate respetiv memoria gîndirii, asimţurilor, aintuiţiei, a instinctului,şi a sentimentelor. Dar nu doar memoria lui ci şi a grupurilor de entităţi care îl alcătuiesc(organe,atomi molecule,etc.) În raport de nivelul memoriei lui ca individgrup simultan existenţa lui se transformă, ca şi sufletul. Să nu credem că piatra sau florile, asu animalele nu au suflet dacă noi nu le vedem sufletul asta nu înseamnă că nu exista, ca şi particula elementară infinit de infinit de mică.   

Offline AlexandruLazar

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1754
  • Popularitate: +95/-17
Re: altfel
« Răspuns #23 : Iunie 22, 2010, 05:20:01 p.m. »
Să lasăm puţin experimentele şi să schimbăm puţin filozofia. Maşina(orice entitete, calculator sau altceva) nu poate face spiritul să-şi recunoască existenţa şi forma.

De ce?

Citat
Cea mai mică particulă care alcătuieşte omul nu este atomul şi nici "particula lui dumnezeu" pe care o căutăm (această particulă este mult prea mare)este o particulă infinit de infinit de mică ce conţine în ea destinul universului la fel cum ADN-ul conţine destinul omului.

De unde stii asta?


Citat
Orice entitate are un astfel de nucleu (element) chiar şi atomul şi studiile atuale merg spre o astfel de direcţie. Ce credeţi că se întîmplă cu un om pe soare unde temperatura depăşeşte posibilităţile acceleratoarelor noastre,

Eu cred ca arde. Cu spiritul si toate celelalte nu am de unde sa stiu ce se intampla, iar cine pretinde ca stie ori minte, ori e reincarnarea lui Vishnu si nu ne-a anuntat si pe noi :D.

tudor

  • Vizitator
Re: alexandru lazar
« Răspuns #24 : Iunie 22, 2010, 06:05:44 p.m. »
      Universul întreg stă sub semnul paradoxului, nu există ceva care nu este paradox şi eu şi tu şi cel mai banal lucru. De ce spunem nelimitatului infinit? Noi nu sîntem creatori sîntem doar contemplatori si transformatori ai entitaţilor universale.
     
      Nu este greu să-i imaginezi ca universul lucrează cu forţe şi energii infinite, oare ce particulă ar pute exista in acest mediu?


       Cînd omul nu are nici un raspuns apelează la încăpăţinare sau la fabulaţie. Arderea este noţiune poetică nu ştiinţifică. Atomul nu arde se descompune eventual.

Offline AlexandruLazar

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1754
  • Popularitate: +95/-17
Re: constienta.
« Răspuns #25 : Iunie 22, 2010, 06:44:30 p.m. »
Tudor, mie nu imi e greu sa imi imaginez nimic, dar concluziile care provin doar din imaginatia mea nu cred ca au vreo valoare stiintifica reala. Eu imi pot imagina, de exemplu, ca particula elementara de care vorbesti e de fapt Alba ca Zapada care mediaza interactiunile prin sapte pitici de forta infinita, si asa ca fortele sunt infinite. Asta nu inseamna ca vreunul din lucrurile astea e si adevarat.

Deci, poti sa incerci sa imi raspunzi (la obiect) la intrebarile de mai sus ;) ?

Offline mircea_p

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1981
  • Popularitate: +140/-12
Re: alexandru lazar
« Răspuns #26 : Iunie 22, 2010, 07:23:22 p.m. »
Universul întreg stă sub semnul paradoxului, nu există ceva care nu este paradox şi eu şi tu şi cel mai banal lucru.
Ce sens asociezi tu cu termenul "paradox"? Un lucru (universul, omul) poate fi paradox?!!

E cumva paradoxal ca putem folosi cuvinte pentru a forma fraze corecte din punct de vedere gramatical dar care nu au nici un sens sau continut. Ca sa nu mai vorbim de legatura cu realitatea.

tudor

  • Vizitator
Re: mircea p
« Răspuns #27 : Iunie 22, 2010, 11:41:03 p.m. »
eşti convins că o frază nu este paradox? ce este un paradox, nu cumva o interpretare finită suprapusă pe una infinită este un  paradox? orice frază citită de toate entităţile pămîntului (inclusiv de oameni) este interpretată de fiecare în felul ei, cu atît mai mult de entităţile universului. Mai mult "totul este relativ, este un absolut". Tu ce crezi eşti paradox? eşti unu la infinit de infinit adică o singură dată în nelimitat eşti paradox? Şi orice cuvînt are interpretări infinite şi finite în acelaşi timp. Este limitat de existenţa noastră sau a entităţii care face analiza, dar infinit în interpretare.

tudor

  • Vizitator
Re: alexandruLazar.
« Răspuns #28 : Iunie 22, 2010, 11:51:47 p.m. »
Cînd omul va putea să spună referitor la un singur subiect că l-a terminat sau că poate separa polii unui magnet permanent atunci şi noi ne vom înţelege. Pentru noi totul este paradox în timp ce pentru univers paradoxul este o normalitate. Singura posibilitate de a ieşi din paradox este convenţia, tot un paradox.

        Relativul nu-şi recunoaşte absolutul şi invers, sînt simultane.

Offline mircea_p

  • Senior
  • ****
  • Mesaje postate: 1981
  • Popularitate: +140/-12
Re: constienta
« Răspuns #29 : Iunie 23, 2010, 12:20:50 a.m. »
eşti convins că o frază nu este paradox? ce este un paradox, nu cumva o interpretare finită suprapusă pe una infinită este un  paradox?


Tocmai, un paradox este o fraza sau mai bine zis un enunt sau un rationament.
Nu vad cum universul sau oamenii (care nu sant fraze) pot fi paradoxuri.
Numai daca nu folosesti un alt sens al termenului.

Postarile tale dau senzatia unor jocuri de cuvinte nu a unor enunturi.
Ce inseamna de exemplu o "interpretare finita"? Sau una infinita?
Ai o imagine clara a constructiilor verbale pe care le folosesti sau e doar placerea de a asocia cuvinte?
Daca e vorba de un sens clar, folosit in limbajul filozofic de specialitate, poate il poti explica si pentru cei neavizati.
« Ultima Modificare: Iunie 23, 2010, 12:55:27 a.m. de mircea_p »