Să lasăm puţin experimentele şi să schimbăm puţin filozofia. Maşina(orice entitete, calculator sau altceva) nu poate face spiritul să-şi recunoască existenţa şi forma. Ca să ne înţelegem orice entitate este o formăexistenţăspirit ca simultaneitate. Recunoaşterea formei şi existenţei de către propriul spirit este o proprietate ce rezultă din infinitateafinită care alcătuieşte orice entitate şi în particular omul. Cea mai mică particulă care alcătuieşte omul nu este atomul şi nici "particula lui dumnezeu" pe care o căutăm (această particulă este mult prea mare)este o particulă infinit de infinit de mică ce conţine în ea destinul universului la fel cum ADN-ul conţine destinul omului. Orice entitate are un astfel de nucleu (element) chiar şi atomul şi studiile atuale merg spre o astfel de direcţie. Ce credeţi că se întîmplă cu un om pe soare unde temperatura depăşeşte posibilităţile acceleratoarelor noastre, dar într-o gaură negră, dar intr-o gaură neagră infinită? oare în acest caz tot ce este om dispare în nimic, într-un cîmp, sau în ce? eu i-am spus particulă infinit de mică. Ce credeţi? Să revenim la spiritul nostru şi al celorlalte entităţi unde această particulă conţine viitorul universului neconvenţional peste care simultan este suprapus universul convenţional. (caz particular omul) Acum datorită celor menţionate putem spune că orice entitate are suflet, doar autorecunoaşterea sau cunoaşterea lui este diferită de la entitate la entitate,de la pozitiv la negativ pe o scară finitinfinită (finită pentru că orice entitate este finită şi infinită simultan ca entitate şi ca particule neconvenţionale).Evidenţierea spiritului se face de către şi la entităţile unde spiritul (gîndirememoriesimţsentimenteintuiţieinstinct- simultaneitate)recunoaşte propria formă şi existenţă. Amnezicul deşi este om decade din convenţia sa pînă la materie amorfă dacă amnezia îi anulează spiritul în totalitate adică memoria în totalitate respetiv memoria gîndirii, asimţurilor, aintuiţiei, a instinctului,şi a sentimentelor. Dar nu doar memoria lui ci şi a grupurilor de entităţi care îl alcătuiesc(organe,atomi molecule,etc.) În raport de nivelul memoriei lui ca individgrup simultan existenţa lui se transformă, ca şi sufletul. Să nu credem că piatra sau florile, asu animalele nu au suflet dacă noi nu le vedem sufletul asta nu înseamnă că nu exista, ca şi particula elementară infinit de infinit de mică.
