Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]  (Citit de 406291 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #195 : Iunie 09, 2008, 05:20:45 p.m. »

Sa-ti explic cum arata o poza cu refractie optica (eu am postat doar poze extrem de clare fara acest fenomen, stai linistit ca am luat in calcul totul):

Iata si fenomenul refractiei optice exemplificat (si care nu joaca decat un rol nesemnificativ, atunci cand pozele sunt facute cu un aparat performant; numai atunci cand capacitatea maxima a telescopului/lunetei isi atinge limita (viewing range), intervine acest fenomen, de refractie optica, in care pozele devin neclare si difuze):

http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/s/l/000e97gt_slgqxczk.jpg
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/4/i/000e97gt_4i9cehux.jpg
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/v/q/000e97gt_vq5uhplh.jpg

Deci, Ionut, uita-te cu atentie,am postat doar poze fara refractie, da?
spellbound, asa cum ti-a raspuns si Ionut, fenomenul de refractie atmosferica nu se reduce doar la efectul de "miraj" asa cum l-ai exemplificat tu in pozele de mai sus. Cand vorbim de miraj, este tipic faptul ca imaginea produsa de efect este INVERSATA, si pare ca avem o "oglinda" undeva in mijloc (in deserturi sau pe asfaltul cald pare sa fie apa unui "lac", pentru ca imaginea "reflectata" e sub cea reala). Imaginile tale de aici sunt deci exemple de "miraj".

Dar, efectul de refractie are si alte rezultate, pe de o parte exemplificat de lumina dinainte de rasarit (si de dupa apus), amintit de Ionut.

Si ca sa vezi cum gresesti (adica minti) cand faci afirmatii atat de categorice (vezi cele subliniate cu rosu) iata dovada ca exista refractie atmosferica in pozele aduse de tine cu orasul Toronto (aici un caz in care imaginea e foarte neclara la orizont):


Cum explici tu ceea ce se vede in poza de jos, la baza cladirilor ?


Deci, nu ai luat totul in calcul, pentru ca tu inca nu ai aflat ca ignoranta e boala grea, si unul din simptome e credinta nestramutata ca deja stii totul (sau ca ai luat totul in calcul, in acest caz). Asa cum nu ai luat in calcul nici faptul ca pe acest forum nu sunt doar imbecili, care cred tot ce spui, doar pentru ca afirmi ca esti mai destept decat altii.

e-
Don't believe everything you think.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #196 : Iunie 09, 2008, 06:25:30 p.m. »
Poza facuta de pe Beamer Falls, 75-85 m inaltime: nici un fel de curbura pana la Toronto (Ionut, asta e situatia pe teren, cum vezi tu lumea este conditionat de informatiile false din Newton, si Nasa vezi mai jos):
http://www.flickr.com/photos/suckamc/53037827/
[...]
Insulele tale clar vizibile, ca buna ziua:
http://www.flickr.com/photos/tundrabluephotography/312939439/

Degeaba incerci mistificari si alte chestii cu care ne pierzi timpul, nu merge electron; nu exista curbura peste lacul Ontario...
Ionut, nu ai nici un fel de scuze pentru ca pozele mele sunt foarte clare: eu nu postez prostii de genul unde ai nevoie sa incercuiesti zone sau pete pe fotografii...

Deci trebuie sa-ti arat din nou despre ce e vorba...
http://club.neogen.ro/aharddaysnight/no-curvature-over-lake-ontario-toronto/74386/2

Aici gasesti pozele cu lacul Ontario, si de acolo, vei vedea clar insulitele acelea pe:
http://www.weatherandsky.com/Mirages/TorontoDay.jpg

Uita-te la zona de langa tarm, inainte de tarm, da? Exact ce vezi si pe acele insulite...deci, inainte de portiunea cu tarmul, ai acele forme de relief, mici cladiri...

Acelasi lucru si pe:
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/c/b/000e97gt_cb1mgd7l.jpg

Inainte de tarm vezi micile cladiri, formele de relief, se vad clar de tot, numai dupa aceea tarmul cu orasul propriu-zis...

Acum iata acelasi lucru si pe o poza care infatiseaza Toronto, cu insulite cu tot, de la vreo cativa km distanta:
http://www.vignetted.com/images/200705/20070510_sm.jpg

Acelasi lucru si pe:
http://www1.istockphoto.com/file_thumbview_approve/1351778/2/istockphoto_1351778_toronto_skyline.jpg
http://www.translatorscafe.com/cafe/images/wallpapers/Toronto-Skyline.jpg

Acum ai inteles?

Eu nu postez prostii...iar pozele, toate, sunt extrem de clare Ionut...eu inteleg cum sta treaba cu ce ai invatat pana acum...mai multe detalii la sfarsitul mesajului...
E mare pacat ca refuzi (demonstrand ca de fapt nu esti in stare) sa marchezi pe poze unde vezi tu „clar ca buna ziua” insulite si alte chestii... Asa, raman cu impresia ca ai vedenii, ca vezi lucruri acolo unde nu sunt. Si asta e in contrast direct cu refuzul tau de a vedea ceea ce ESTE in poza, si anume cladirile taiate la baza, lucru imposibil pe un Pamant plat ...

Dar in fine, da-i inainte cu afirmatiile tale gratuite (si false), pozele aduse de tine insuti vorbesc foarte clar in contra ta. :)

e-
Don't believe everything you think.

spellbound

  • Vizitator
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #197 : Iunie 09, 2008, 09:26:14 p.m. »
Alex, daca vrei intram amandoi pe un forum absolut necenzurat, sa te vedem de ce esti in stare; aici esti protejat bine de tot, poti sa jignesti cat vrei, in timp ce doar eu sunt atentionat...repet, nu ai postat nimic constructiv aici, nu ai depus munca de cercetare necesara ca sa-ti dai talente...

ionut, fenomenul exemplificat de tine nu este prezent in pozele mele, uita-te cu atentie; am luat in calcul tot ce ai postat tu...

Ti-am pus la dispozitie toate datele despre cum arata Grimsby...restul depinde de tine...locuitorii acelui oras, daca ar fi instruiti despre teoria pamantului plat si despre faptul ca pot vedea Toronto bine mersi, fara nici un fel de curbura, ar ramane uimiti la inceput, pentru ca apoi sa-si dea seama cum au fost dusi de nas...

electron, iarasi pierzi timpul...nici un fel de miraj, mirajul AR FI O IMAGINE REFLECTATA DE LACUL ONTARIO A ACELOR CLADIRILOR, INTELEGI? Lasa argumentele stiintifice pentru cei care se pricep...

Nu exista refractie optica in acele poze; te faci de ras electron...ai mai incercat asta si nu ti-a mers, te intorci iarasi la vechile metehne?


Refractia devine vizibila daca aparatul nu este performant; pozele acelea capteaza toate detaliile...inclusiv insulitele...ti-am explicat asta pe: http://www.scientia.ro/forum/index.php?topic=153.msg3352#msg3352

Nu sti ce spui sau ce declari...cu incercuirile tale copilaresti...ti-am explicat ca acea poza este facuta din alta parte a orasului Grimsby asa cum poti vedea...nu se vede nici un fel de curbura de 55 de metri all the way to Toronto...

Alex, sa luam in discutie doar stramtoarea Gibraltar, va fi mai usor pentru tine...

Documentarul The Barbarians hosted by Terry Jones:

http://video.google.com/videoplay?docid=-811260411880444286&q=barbarians+terry+jones&total=22&start= 10&num=10&so=0&type=search&plindex=1

Intre 38:28 - 38:35, se poate vedea clar tarmul african peste Stramtoarea Gibraltar, fara nici un fel de curbura vizuala (in acest caz de 3.3 metri).

Din nou si documentarul Islamic History of Europe, iarasi nici un fel de curbura vizuala, autorul filmat chiar pe plaja spaniola, se poate vedea clar tarmul african (which shows between 2:53 and 3:55, the author filmed on the beach (Spain), and with clear images of the opposite shoreline (Morocco), we can see the trees and waves splashing onto the shores):




CEA MAI EXCEPTIONALA FOTOGRAFIE REALIZATA PE STRAIT OF GIBRALTAR; ZERO CURBURA INTRE SPANIA SI MAROC, INTRE EUROPA SI AFRICA:

http://www.flickr.com/photos/luzdelsur/2318490420/



Poza realizata chiar pe plaja spaniola, ABSOLUT ZERO CURBURA PESTE O DISTANTA DE 13 KM, UNDE AR FI TREBUIT SA VEDEM 3.3 METRI DE CURBURA...NU POTI VEDEA CELALALT TARM IN ACEST CAZ SI NIMIC SUB 3.3 METRI...CE FACEM ALEX?
« Ultima Modificare: Iunie 09, 2008, 09:43:17 p.m. de spellbound »

ionut

  • Vizitator
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #198 : Iunie 10, 2008, 12:02:29 a.m. »
   Denivelarea datorata curburii globului e de 3.3 metri. Tu te-ai uitat pe poza asta sa vezi ca linia tarmului e mai jos (vezi in josul pozei)? Sau ignori chestiile care nu iti convin. Deasemenea nu se vede nici un detaliu care sa imi arate cum arata tarmul celalalt de aproape. Ca sa fie elocventa poza trebuie sa faci o poza de pe malul apei cu zoom foarte puternic ca sa vezi detalii pe celalalt tarm. Nici una din pozele pe care le citezi nu indeplinesc conditiile astea. Tu cum iti dai seama ca nu e curbura? Ti-am mai spus: "Imi trebuie date" : inaltimea de la care e facuta poza, unghiuri de fotografiere. Deasemenea cum imi dau seama care e linia tarmului pe partea africana. Nu stiu ce vezi tu, dar eu nu vad nimic. Cred ca iti ingreunezi situatia cu poza asta.

ionut, fenomenul exemplificat de tine nu este prezent in pozele mele, uita-te cu atentie; am luat in calcul tot ce ai postat tu...
   Cum ai luat asta in calcul? Nu ai zis nimic de asta. Ai pomenit doar de refractia la nivelul apei, sau am ratat eu ceva? Eu sunt un fizician indoctrinat la scoala lui Newton, Kepler si altii. Sunt mai greu de minte, te rog sa ma lamuresti cu ceva date, doar ai zis ca ai luat totul in consideratie. Daca vrei ca experimentul tau cu pozele sa fie riguros trebuie sa mergi tu acolo si sa faci pozele cum trebuie. Tu nu ai nevoie de nici o asigurare? Vorbesti cu atata convingere de locuri din Canada si Gibraltar si nu ai fost niciodata acolo. Daca te pacaleste cineva?
   Nu mi-ai raspuns la intrebarea despre variatia duratei zilei si noptii in functie de latitudine. Sau te-am pus in dificultate? O sa vii cu alte link-uri pentru asta? In modelul sferic al Pamantului asta se explica in 2-3 fraze. Vreau sa aud si explicatia ta asa cum o dai tu.
« Ultima Modificare: Iunie 10, 2008, 12:06:59 a.m. de ionut »

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #199 : Iunie 10, 2008, 11:15:58 a.m. »
   Nu mi-ai raspuns la intrebarea despre variatia duratei zilei si noptii in functie de latitudine. Sau te-am pus in dificultate? O sa vii cu alte link-uri pentru asta? In modelul sferic al Pamantului asta se explica in 2-3 fraze. Vreau sa aud si explicatia ta asa cum o dai tu.
Daca te intereseaza, explicatia pentru emisfera nordica o cunosc eu, din perspectiva oponentilor Pamantului curb. E destul de ingenioasa ;) (A fost postata pe aici in trecut). Pentru emisfera sudica chestiunea e mai ... "complicata" si se bazeaza pe anecdote la care eu nu dau crezare deloc, cu alte cuvinte e complet lipsita de ingeniozitate, pentru mine.

e-
Don't believe everything you think.

ionut

  • Vizitator
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #200 : Iunie 10, 2008, 11:32:53 a.m. »
  Buna Electron,
   As fi vrut sa o aud de la el. Dar daca stii ca exista undeva as putea sa ma uit. :)

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #201 : Iunie 10, 2008, 11:39:21 a.m. »
Ionut, citeste aici (este in engleza).

e-
Don't believe everything you think.

ionut

  • Vizitator
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #202 : Iunie 10, 2008, 01:06:11 p.m. »
     Multumesc Electron,

     Am citit putin. Am inteles in mare modelul pe care il folosesc. Explica doar in aparenta lucrurile si modelul lor poate fi usor atacat. Ignor aici faptul ca ei considera ca lumina solara este emisa doar pe o anumita raza in jurul Soarelui (probabil e ceva dogmatic pentru ei si nu am putea sa lamurim nimic). Este limpede ca "buna ziua" ca ei gresesc. in modelul sferic rasaritul si apusul Soarelui se face prin modificarea unghiului de incidenta a luminii solare cu suprafata terestra. Astfel, la rasarit si la apus lumina face 0 grade (sau 180) cu suprafata terestra. In modelul Pamantului plat si cu acel Soare ciudat care emite lumina doar pe o anumita raza nu este posibil ca lumina sa cada la zero sau 180 de grade. In modelul lor Soarele ar trebui sa se stinga incet undeva mult deasupra orizontului.
Deasemenea in jurul si deasupra cercurilor polare Soarele ar trebui sa se vada foarte putin intens, ceea ce nu e cazul. Soarele aici in Norvegia bate la fel de tare ca si in Romania, poate chiar mai tare. Q.E.D.
   Ar mai fi mai multe chestiuni care de asemenea nu sunt explicate de modelul lor, dar cred ca ce am spus mai sus e indeajuns sa demonteze cel putin lucrurile zise de ei pe link-ul pus de Electron.
« Ultima Modificare: Iunie 10, 2008, 01:10:05 p.m. de ionut »

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #203 : Iunie 10, 2008, 02:17:26 p.m. »
Taraganarile astea nu merg cu mine electron; ai comis greseli ingrozitoare la TOTI pasii postati de tine, ti le-am evidentiat,
Am raspuns la obiectiile tale facute la pasii mei. O fac si aici.
Nota: La afirmatiile tale cum ca am gresit, bazate doar pe „superioritatea ta intelectuala”, nu pot sa raspund cu alte argumente. Ceea ce spui tu, fara dovezi, are o valoare nesemnificativa pentru mine.

Citat
dar procedezi la fel ca la celelalte siruri de discutii, vezi nu exista gauri negre, unde ti se tot repeta ca gresesti, ca nu ai studiat destul, dar te faci ca ploua...
In acel topic, cel care imi repeta ca gresesc si-a dovedit nivelul de cunostinte de baza cu varf si indesat. Nici nu ma mira ca ai ajuns sa-l admiri. Mai mult nu comentez.

Citat
Iarasi, ai gresit teribil la pasul 4, pentru ca nu vrei sa recunosti, trebuie sa-ti explic din nou.
Ok, am sa reiau si eu argumentul de la pasul [2.4], ca sa vezi de ce obiectiile tale sunt complet „pe langa” argument. In plus aduci acuzatii false, fara acoperire (vezi mai jos), cu o perseverenta incredibila. Se pare ca nu ai observat ca si eu sunt perseverent in a-ti demonstra de fiecare data ca gresesti. ;)

Citat
De la bun inceput l-ai jignit fara motiv pe profesorul Rowbotham; nu ai stirbit macar vreo litera din tot ce a scris la acele doua capitole; mi-ai pierdut timpul de pomana, la fel cum ai procedat si cu Abel dincolo...
Eu am afirmat despre Parallax ca este „inestimabil” si am aratat o serie de contradictii interne in „opera sa maestra”, dar si cu bazele cele mai elementare de logica, fizica, optica si asa mai departe, in urma carora mi-am exprimat parerea ca era un incapabil in aceste domenii. Dar, am facut asta dupa ce am dat exemple, nu am „jignit fara motiv”. Daca tu iei asta ca o jignire fara motiv, n-am ce sa fac (decat sa evit apelativele care cred eu ca le merita).

Repet, pentru a nu stiu cata oara, ca daca tu consideri discutia cu mine „timp pierdut”, atunci e prerogativa ta sa ma ignori, si sa vorbesti doar cu cei care doresti dumneata. A ma acuza ca-ti pierd timpul e ca si cum m-ai acuza ca-ti dau cu un zid de cap, cand tu esti cel care, din proprie initiativa, isi da cu capul in mod repetat de zid, eu nici macar fiind prezent langa respectivul zid.

Cum insa ai demonstrat ca nu esti in stare sa respecti normele acsestui forum, nu doar in discutia cu mine ci si cu ceilalti membri, toate lamentarile tale sunt irelevante.

Totusi, am dreptul la replica si-ti explic aici (pentru ultima data) de ce gresesti, ca sa vezi ca mai sunt oameni perseverenti pe lume. ;)

Citat
Sunt astea sau nu cuvintele tale:
[...]
Daca ai fi reusit sa folosesti functia de „quote” a forumului, s-ar fi vazut mult mai usor diferenta dintre ce am spus eu si greselile pe care le faci tu. Stai linistit, ca de aceea am si deschis acest nou topic, dupa ce l-ai inchis pe celalalt, pentru a putea fi citat de cei care vor sa ma combata, ca tine. Nu voi nega ceea ce am spus, si voi rectifica atunci cand imi dau seama ca gresesc, nu de alta, dar spre deosebire de altii, eu sunt dispus sa invat lucruri noi. (Din pacate, tot ceea ce ai tu de oferit, are o valoare pe care prefer sa nu o comentez aici.)

Citat
Pai si atunci nu tie rusine mey electron sa tot incerci sa scapi de ce ai facut aici? Ce ai facut?

AI DESENAT SI ARGUMENTAT DIRECT PE O SCHEMA CARE NU AVEA SCARA/INDICE DE MASURA, NU INTELEGI? DE ACEEA NU IESE NIMIC DIN PASUL TAU 4 SI TOTI CEILALTI LA UN LOC...
Am desenat niste segmente, pentru a ma putea referi la cazul particular desenat de Parallax, adica pentru a se vedea de ce vorbesc despre „sfert” si „jumatate” in rationamentul meu. Apoi, am explicat de ce aceste fractiuni sunt irelevante la urma urmei, deoarece si in celelalte cazuri (adica in general) eroarea lui Parallax se deduce din acelasi rationament. Adica, fractiunea respectiva e doar o „variabila” din rationament, in timp ce pasii sunt „constanti” si nu depind de valoare particulara a variabilei respective. Tu ai ales sa ignori rationamentul in general pentru ca am indicat valoarea variabilei intr-un caz particular, tocmai cazul desenat de insusi Parallax. Ai ales deci sa demonstrezi cat de superficial esti, si cat de putin ai inteles argumentul in general. Si cu cat insisti mai mult pe asta, desi iti raspund de fiecare data cu tot mai multe detalii, areti ca nici macar nu esti dispus sa aprofundezi ceea ce ti se spune, si repeti mereu ca o moara stricata aceleasi obiectii irelevante. Asa tactica sigur „sporeste” prestigiul tau personal, si al proponentilor Pamantului plat in general. ;)

Citat
Ti-am aratat deja cateva exemple care iti arata cum ai gresit:

Sa luam pentru inceput, desenul (ilustratia) din faimosul experiment al lui Rowbotham, cel unde a plasat 6 steaguri la fiecare mila (1,6 km), pe o distanta de 6 mile (9,6 km), iar apoi a putut sa vada toate steagurile, de la baza la varf, cu luneta (asta este, bineinteles, alta discutie):



Ceea ce a facut electron la pasul 4 poate fi exemplificat astfel: sa anunt ca acest experiment este invalid pentru ca dimensiunile steagului #3 sunt un pic mai mici in desen decat steagurile #2 si #4; sau pentru ca steagul #6 este cu un milimetru mai inalt decat celelalte steaguri.
Asta ai inteles tu ca am facut, ceea ce e complet fals.
Ca sa dovedesti ca ai dreptate, ar fi trebuit nu doar sa afirmi ca exemplul tau e relevant, ci sa areti unde exact am vorbit eu de „milimetri” diferenta intre diverse parti ale desenului. Nu am facut asta, pentru ca asta ar fi fost intr-adevar o eroare, pe un desen „ilustrativ” fara scara de masura. Ca tu asta ai inteles ca am facut, demonstreaza cat de putin ai inteles argumentul meu, si ca-ti place sa-ti inchipui ca spun lucruri pe care nu le spun, pentru a te convinge pe tine insuti cat de tare am gresit. Dar, greselile pe care mi le imputi sunt inchipuiri de-a tale, si tot ce deduci din ele sunt greselile tale.

Citat
Daca as prezenta asa ceva drept demonstratie, iti inchipui ce ar urma...
Tocmai ai prezentat acuzatii false impotriva mea, si ce a urmat este pur si simplu replica mea care te corecteaza. La ce te asteptai altceva ?

Citat
Un alt exemplu: sa-ti arate cineva un grafic desenat de mana cu turnul Eiffel si pe baza acelei diagrame, sa incerci sa estimezi inaltimea turnului; ai comite o greseala care te-ar face de ras in fata tuturor.
Iarasi, greseli inchipuite de tine, pe care nu le-am facut nicaieri. Ca sa areti ca ai dreptate cu obiectia asta, trebuia sa citezi partea unde am vorbit eu de dimensiuna estimata a vreunui obiect in realitate, plecand de la un desen. Nu ai facut-o si nici nu puteai sa o faci, pentru ca nu am facut asa greseli ridicole. Deci, iar acuzatii false care demonstreaza impresionanta ta integritate intelectuala...

Citat
In articolul despre disparitia catargului inainte corpului navei, profesorul S. Rowbotham a facut mai multe experimente, ilustrand aceste lucruri prin diverse diagrama desenate de mana, cu scop demonstrativ, fara vreo scara de masura.
Am observat, de aceea rationamentele mele se bazeaza pe altceva decat pe valoarea particulara a unor „variabile” particulare. Din pacate pentru tine, o diagrama cu doua linii drepte in unghi reprezinta un desen demonstrativ „corect” pentru o traiectorie parabolica, asa cum ai afirmat cateva pagini mai devreme. In aceste conditii, parerile tale despre ce inseamna si cum se pot folosi desenele demonstrative si-au pierdut orice valoare.


Citat
NU POTI DEDUCE, ARGUMENTA, NICI UN FEL DE DIMENSIUNI RELATIVE SAU ABSOLUTE PE O SCHEMA CARE NU INCLUDE SCARA/INDICE DE MASURA, INTELEGI? Ai comis o greseala impardonabila, care iti anuleaza toti pasii...ai onoarea sa accepti asta, sau te vei comporta iarasi cum stim (amenintari si altele) ca sa incerci sa scapi?
Bineinteles ca pot sa folosesc dimensiunile relative, ca dimensiuni relative, ca doar asta ilustreaza desenele respective. Ca tu consideri „greseala mea” ca fiind „impardonabila” ma face sa ma simt foarte bine, si nu demonstreaza ca ai dreptate, cel putin nu dupa ce ai aratat in repetate randuri cat de „multe” stii tu despre desenele ilustrative.

Nu vreau sa scap de nimic, am propus argumentele mele in mod public pentru a fi combatut de toti cei interesati. A face afirmatii gratuite si declaratii bazate strict pe „inteligenta ta superioara” nu e o combatere care sa ma impresioneze.

Citat
Daca gresesti, si iti accepti greseala, te poti deplasa mai departe, altfel, sti deja ce parere avem despre tine...
Hopa, iar vorbesti in numele unui grup, a carui membri nu i-ai specificat niciodata. Chiar ai impresia ca vorbesti in numele unui grup? Cine intra in alcatuirea sa?

Citat
Nu se poate desena nimic, nu se poate compara nimic acolo unde nu exista scara de masura. Nu se poate compara nimic vertical cu nimic altceva, vertical sau lateral, pe o diagrama demonstrativa.
Ba se poate. Altfel, de ce e demonstrativa diagrama ? Doar ca sa arate ca cel care a facut-o stie desena? Asta nu combat. Ceea ce nu stia Parallax e logica, fizica si goemetrie, ca atare desenele sale demonsreaza prin ele insele incompetenta sa.

Citat
Ar fi acelasi lucru cu exemplul pe care ti l-am dat mai sus, sa invalidez experimentul real facut de Rowbotham pentru ca dimensiunile steagului #3 au fost desenate cu un milimetru mai mici decat restul steagurilor.
Atata timp cat nu m-am legat de milimetri si de diferenta de inaltime intre copaci (pe figura pe care am analizat-o), nu e acelasi lucru. E trist ca nu-ti dai seama de diferenta.

Citat
Acum ai inteles despre ce e vorba?
Am inteles ca ignoranta ta e impresionanta, si ca nu citesti replicile mele, oricat ti-as explica de ce obiectiile tale sunt irelevante. Revii mereu cu aceleasi povesti si folosesti cu atata avant copy/paste-ul ca nici nu te uiti ca ti s-a raspuns deja la toate obiectiile.

Citat
Sa-ti mai dau un exemplu, unde Rowbotham a observat ca un zid, aflat la Dublin Bay, de 3 mile lungime (curbura de 45 de cm), demonstra perfect ce afirmase mai inainte, si a desenat o diagrama pentru acest lucru:



Din imaginea asta sa deducem latimea/grosimea vreunei caramizi, sau chiar inaltimea reala a farului...doamne fereste...
Inca un exemplu prin care demonstrezi ca nu ai ineles argumentul meu, si ca arunci cu acuzatii false in nestire. Nu am vorbit nicaieri de latimea/grosimea vreunui element grafic, sau de vreo inaltime reala a obiectelor. Daca ai fi gasit vreun citat in care sa fac asa ceva, ai fi putut sa obiectezi, dar asa, esti doar un mincinos ordinar.

Citat
Nu se poate arata vreo eroare  pe desene sau scheme demonstrative, care nu au scara de masura (raport intre dimensiuni).
Ba se poate. O parabola ilustrata ca un unghi e o EROARE. A spune ceva si a desena altceva, e EROARE. A vorbi de o simetrie intr-un paragraf, si a desena apoi ceva fara a ilustra respectiva simetrie, e EROARE. A lua de bun tot ce scrie si deseneaza Parallax e deci o EROARE.

Citat
electron (si adrian) incearca sa intelegi ce-ti spun: nimeni nu ar fi nimic cu tine de la bun inceput; ai jignit fara rost, cu ton arogant, pe mine, pe Rowbotham, si toate astea cu demonstratiile tale unde desenezi direct pe scheme fara indice de masura...a trebuit sa te pun la punct, daca Adrian nu s-a bagat; eu nu jignesc pe nimeni fara sa fiu jignit mai intai, si atunci iese dezastru...
A pune la punct pe cineva, legat de „jigniri” nu e prerogativa ta ci a administratorului si a moderatorilor. Asta nu ai inteles, si asta ti-a adus „pieirea”, mai ales ca limbajul tau vulgar nu este tolerat pe aici.

Citat
Daca ai gresit, poti sa treci peste asta...
Daca ai fi aratat ca gresesc undeva, cu argumente relevante si corecte, as fi acceptat si as fi rectificat. Asa, cu vorbe in vant si cu obiectii irelevante, si cu acuzatii false, nu ai facut mare branza.

Intr-un mesaj viitor voi relua pasul [2.4] mai detaliat, pentru a arata cat pot de clar rationamentul meu, si cum nu depinde el de cazul particular desenat de Parallax, ci de argumentul original (gresit) al inestimabilului. Poate va intelege  "spellbound" cat de irelevante sunt obiectiile sale (desi ma indoiesc).

e-
Don't believe everything you think.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #204 : Iunie 12, 2008, 06:27:33 p.m. »
Hmmm, am recitit Pasul [2]4 si nu prea vad ce as putea sa mai adaug (e si asa cam lung). Decat sa repet pana la plictis argumentele si explicatiile de acolo, las doar link-ul spre pasul respectiv, sa-l citeasca mai usor cine doreste. :)

(nota: in al treilea post de pe prima pagina, este un index cu linkuri spre toti pasii de pana acum ;) )

e-
Don't believe everything you think.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #205 : Iunie 17, 2008, 06:18:28 p.m. »
Recent am recitit CAPITOLUL IX – Cause of sunrise and sunset din cartea lui Parallax.

M-am distrat oleaca si m-am gandit sa-l prezint si aici, sa vada cei interesati ce argumente “exceptionale” au proponentii Pamantului plat despre fenomenul de rasarit si apus al Soarelui. :)

Iata analiza pe fragmente:

1) Perspectiva in general:
Citat
ALTHOUGH the sun is at all times above the earth's surface, it appears in the morning to ascend from the north-east to the noonday position, and thence to descend and disappear, or set, in the north-west. This phenomenon arises from the operation of a simple and everywhere visible law of perspective. A flock of birds, when passing over a flat or marshy country, always appears to descend is it recedes; and if the flock is extensive, the first bird appears lower or nearer to the horizon than the last, although they are at the same actual altitude above the earth immediately beneath them. When a balloon sails away from an observer, without increasing or decreasing its altitude, it appears to gradually approach the horizon.
[Traducere]
DESI Soarele este mereu deasupra suprafetei Pamantului, el pare sa urce dimineata dinspre nord-est spre pozitia sa de la pranz, si apoi sa coboare si sa dispara, sau sa apuna, in nord-vest. Acest fenomen este rezultatul  unei simple legi a perspectivei, care se poate observa peste tot. Un stol de pasari, trecand pe deasupra unei intinderi de pamant plate sau mlastinoase, de fiecare data par sa coboare pe masura ce se indeparteaza; si daca stolul e extins, prima pasare pare sa fie mai jos, sau mai aproape de orizont decat ultima, desi toate se afla la aceeasi altitudine deasupra Pamantului de sub ele. Cand un balon se indeparteaza de un boservator, fara sa isi creasca sau sa isi scada altitudinea, apare sa se apropie in mod gradual de orizont.
[/Traducere]

Comentariul meu aici este ca, in primul rand, aceste fenomene de „apropiere de orizont pe masura ce se indeparteaza” sunt absolut compatibile cu forma curba a Pamantului, deci ceea ce e descris pana aici nu aduce nimic ... „nou”. In al doilea rand, se compara „miscarea Soarelui” cu cea a unui stol de pasari sau a unui balon (cu aer cald) cu altitudine constanta, ceea ce se justifica din punctul de vedere al oponentilor Pamantului plat pentru ca pentru ei, Soarele se afla la o distanta foarte mica de Pamant (in jur de 50 Km). Asta va produce si unul din cele mai dure contra-argumente pe care le am eu pentru explicatia ce o prezinta Parallax in continuare. ;)

 
2) Exemplu ilustrat cu felinarele
Citat
In a long row of lamps, the second--supposing the observer to stand at the beginning of the series---will appear lower than the first; the third lower than the .second; and so on to the end of the row; the farthest away always appearing the lowest, although each one has the same altitude; and if such a straight line of lamps could be continued far enough, the lights would at length descend, apparently, to the horizon, or to a level with the eye of the observer, as shown in the following diagram, fig. 63.
FIG. 63.
Let A, B, represent the altitude throughout of a long row of lamps, standing on the horizontal ground E, D; and C, H, the line of sight of an observer at C. The ordinary principles of perspective will cause an apparent rising of the ground E, D, to the eye-line C, H, meeting it at H; and an apparent descent of each subsequent lamp, from A, to H, towards the same eye-line, also meeting at H. The point H, is the horizon, or the true "vanishing point," at which the last visible lamp, although it has really the altitude D, B, will disappear.
[Traducere]
Intr-un sir lung de felinare, al doilea – presupunand ca observatorul sta la inceputlui seriei – va aparea mai scund decat primul, al treilea mai scund decat al doilea; si tot asa pana la capatul sirului; cu cat e mai departat, un felinar va aparea mai scund, desi toate au aceeasi inaltime; si daca un asemenea sir drept de felinare ar continua suficient de mult in departare, luminile ar parea sa coboare, aparent, spre orizont, sau spre nivelul ochiului observatorului, asa cum se vede in diagrama 63.
Fie AB, altitudinea unui sir lung de felinare, care stau pe solul notat cu ED, si CH, linia de vizibilitate a observatorului situat in C. Principiul de baza al perspectivei va cauza aparenta urcare a solului ED spre linia de vizibilitate CH, intalnind-o in H; si aparenta coborare a fiecarui felinar mai indepartat, de la A spre H, catre aceeasi linie de vizibilitate, de asemenea intalnindu-se in H. Punctul H, care este orizontul, sau „punctul de fuga”, este punctul in care ultimul felinar vizibil, desi are de fapt altitudinea DB, va disparea.
[/Traducere]

Observatie: Parallax foloseste aici legea (de desen) a perspectivei in care toate liniile paralele (aici AB si ED) converg in acelasi punct de fuga, indiferent de distanta lor fata de linia de vizibilitate (aici CH). Desi acesta ar fi modul corect de desen pentru suprafete plane (linia solului ED), Parallax se plange in alt capitol (CAPITOLUL XIV) de faptul ca desenatorii neexperimentati deseneaza in acest fel, INCORECT pentru el, peisajele cu perspectiva. Nu va nelinistiti, asemenea contradictii sunt obisnuite la Parallax, si prin asta isi demonstreaza ... „competenta” in ale logicii si ale geometriei, de-a lungul minunatei sale capodopere (cartea de fata). A se vedea pentru asta si Pasul 2[8] din acest topic. ;)

--- to be continued ---

e-
« Ultima Modificare: Iunie 17, 2008, 06:42:54 p.m. de Electron »
Don't believe everything you think.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #206 : Iunie 17, 2008, 06:57:47 p.m. »
--- continued ---
3) Aplicarea la Soare
Citat
Bearing in mind the above phenomena it will easily be seen how the sun, although always above and parallel to the earth's surface, must appear to ascend from the morning horizon to the noonday or meridian position; and thence to descend to the evening horizon.
In the diagram, fig. 64, let the line E, D, represent the
 
FIG. 64.
surface of the earth; H, H, the morning and evening horizon; and A, S, B, a portion of the true path of the sun. An observer at 0, looking to the east, will first see the sun in the morning, not at A, its true position, but in its apparent position, H, just emerging from the "vanishing point," or the morning horizon. At nine o'clock, the sun will have the apparent position, 1, gradually appearing to ascend the line H, 1, S; the point S, being the meridian or noonday position. From S, the sun will be seen to gradually descend the line S, 2, H, until he reaches the horizon, H, and entering the "vanishing point," disappears, to an observer in England, in the west, beyond the continent of North America, as in the morning he is seen to rise from the direction of Northern Asia.
[Traducere]
Avand in minte fenomenul descris mai sus va fi usor de vazut cum Soarele, desi mereu deasupra si paralel cu suprafata Pamantului, trebuie sa apara ca urcand dinspre orizontul de dimineata spre pozitia pe care o are la pranz; si apoi sa coboare spre orizontul inserarii.
In diagrama 64, fie linia ED suprafata Pamantului, HH orizontul de dimineata si seara, si ASB o portiune din adevarata traiectorie a Soarelul. Un observator in O, privind spre est, va vedea Soarele la inceput, dimineata, nu in A, adevarata sa pozitie, ci in aparenta pozitie H, iesind din „punctul de fuga”, sau orizontul de dimineata.. La 9 dimineata, soarele va avea pozitia aparenta 1, parand sa urce usor pe traiectoria H1S; punctul S, fiind pozitia Soarelui de la pranz. Din S, Soarele va fi vazut aparent in coborara pe traiectoria S2H, pana cand atinge orizontul H, si intra in „punctul de fuga”, si dispare, pentru un observator in Anglia, la vest, in spatele continentului America de Nord, asa cum dimineata e vazut ca rasare din directia Asiei de Nord.
[/Traducere]

Aici se vede cat de tare se inseala Parallax cu aceasta explicatie. A se remarca in special partea subliniata cu rosu, si desenul care ilustreaza aceasta greseala. Anume, Soarele e desenat, in ambele puncte H ca fiind „jumatate vizibil” pentru ca dimineata „iese din punctul de fuga” iar seara „intra in punctul de fuga” respectiv.
Pai cum se face, inestimabile, ca in punctul H, unde nu se mai disting detaliile din cauza distantei, (liniile paralele converg acolo) sa se vada Soarele doar pe jumatate in spatele orizontului? Si nu vorbesc de cazul in care observatorul e intr-o depresiune geografica si orizontul e format din dealuri si munti, ci de cazul in care rasaritul si apusul se vad pe mare adica acolo unde un este nimic la orizont mai inalt decat nivelul oceanului.

Iata cateva ilustratii frumoase, unde se vede clar ca in realitate, Soarele apare de dupa orizont, si ca nu iese dintr-un „punct de fuga” ci are o circumferinta usor observabila, ca si faptul ca este mai mult sau mai putin ascuns de orizont, lucru imposibil in vreun „punct de fuga” unde detaliile de acest fel nu s-ar mai vedea (prin definitia punctului de fuga!)

sau

O alta problema cu explicatia lui Parallax este faptul ca, daca Soarele coboara si urca spre orizont spre un punct de fuga, diametrul aparent al Soarelul ar trebui sa scada foarte drastic dimineata si seara (cand se afla la multe sute de Km fata de observator) in comparatie cu marima vazuta cand este la pranz „deasupra” observatorului (la doar 50 Km distanta). Si asta daca oponentii Pamantului rotund ar accepta ca Soarele e si el sferic! Dar pentru ei, Soarele e de fapt un disc (precum cred ei ca e si Pamantul) si ramane mereu cu „fata” la Pamant, ceea ce ar face ca pe masura ce se indeparteaza de observator sa se vada ELIPTIC si nu sa ramana mereu aparent perfect circular...

Sa mai observ aici, ca in realitate, din cauza difractiei atmosferice, Soarele pare sa „creasca” in diametru dimineata si seara, si sa fie foarte putin oval, de asemenea, fenomene care nu sunt DELOC compatibile cu o presupusa suprafata plana a Pamantului si o traiectorie a Soarelui paralela cu aceasta suprafata, asa cum am observat mai sus.

--- to be continued ---

e-
Don't believe everything you think.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #207 : Iunie 18, 2008, 04:52:59 p.m. »
--- continued ---

4) Exemplul (teoretic) cu tunelul
Citat
An excellent illustration of this "rising" and "setting" of the sun may be seen in a long tunnel, as shown in diagram, fig. 65. The top of the tunnel,
 
FIG. 65.
1, 2, and, the bottom, 3, 4, although really equi-distant throughout the whole length, would, to an observer in the centre, C, appear to approach each other, and converge at the points, H, H; and a lamp, or light of any kind, brought in, and carried along the top, close to the upper surface 1, 2, would, when really going along the line, 1, S, 2, appear to ascend the inclined plane H, S, to the centre, S, and after passing the centre, to descend the plane S, H; and if the tunnel were sufficiently long, the phenomena of sunrise and of sunset would be perfectly imitated.
[Traducere]
O excelenta ilustrare a acetui „rasarit” si „apus” ale Soarelui poate fi vazut intr-un tunel lung, asa cum arata diagrama 65. Tavanul tunelului, 1-2, si podeaua, 3-4, desi in realitate echidistante pe toata lungimea, ar aparea, pentru un observator din centrul C, ca apropiindu-se reciproc, si ca ar converge in punctele H, iar un felinar, sau o lumina de orice fel, adusa in tunel, si purtata pe langa tavan, aproape de suprafata 1-2, ar parea, desi se deplaseaza de-a lungul liniei 1S2, ca urcand planul inclinat HS spre centrul S, si dupa ce trecede centru, ca fiind in coborare pe planul SH, si daca tunelul ar fi suficient de lung, fenomenul de rasarit si apus ar fi perfect imitat.
[/Traducere]

Observatie: E ridicola mai ales pretentia lui Parallax din final, ca un tunel suficient de lung ar imita „perfect” apusul si rasaritul Soarelui. Obiectia de la fragmentul anterior ramane valabila, si anume ca acest exemplu care foloseste punctele de fuga de la cele doua capete ale tunelului, nu are de-a face cu fenomenul real de „apus” si „rasarit” pentru simplul fapt ca Soarele nu-si schimba vizibil dimensiunea (diametrul- asa cum e vazut printr-o suprafata aproape complet opaca) pe durata zilei, adica a deplasarii sale fata de observator. Asta demonstreaza pe de o parte ca distanta dintre observator si Soare de-a lungul zilei se schimba doar in masura neglijabila (marime aparent constanta) dar si faptul ca Soarele e de fapt sferic, pentru ca se vede „rotund” din orice parte l-am privi (si oriunde s-ar situa mai multi observatori simultan). In exemplul cu tunelul nu s-ar vedea in nici un moment doar jumatate din felinar, adica nu ar „aparea de dupa un orizont” si nici nu ar „disparea in spatele unui orizont” asa cum se vede clar ca face Soarele la rasarit si apus (vezi pozele din mesajul precedent, cu oceanul).

Povestea cu tunelul e relevanta pentru legea perspectivei, desigur, si daca tunelul e perfect drept (adica sa strapunga suprafata Pamantului ca o raza de lumina) atunci este foarte bun pentru a vedea cum se comporta corpurile care se misca pe suprafete realmente drepte in contrast cu traiectoriile curbe de la suprafata Pamantului (orice „linie dreapta” de la suprafata Pamantului e de fapt un arc de cerc de la suprafata globului Terestru ;) ). In Pasul 2.9, unde am folosit un „tunel cu sectiune patrata” se poate vedea in detaliu la ce ma refer.

5) Exemplul (anecdotic) cu un tunel
Citat
A very striking illustration of the convergence of the top and bottom, as well as the sides, of a long tunnel, has been observed in that of Mont Cenis. M. de Porville, when in the centre of the tunnel, noticed that the entrance had apparently become so small that the daylight beyond it seemed like a bright star. "Before us, at an apparently prodigious distance, we beheld a small star at the entrance of the gallery. Its vivid light contrasted strangely with the red glare of the lamps. Its brightness increased as the horses dashed on the way. In a short time its proportions were more clearly defined, and its volume increased. The illusion was quickly dispelled as we got over some kilometres. This soft white light is the extremity of the gallery."
[Traducere]
O foarte impactantaa ilustrare a convergenteu tavanului si podelei, precum si a peretilor laterali, ale unui tunel lung, a fost observata in tunelul Mont Cenis. M de Porville, aflat in centrul tunelului, a observat ca intrarea a devenit aparent atat de mica incat lumina zilei de afara aparea ca o stea stralucitoare. Lumina vie contrasta in mod ciudat cu aura rosiatica a felinarelor. Stralucirea ei crescu pe masura ce caii se deplasau de-a lungul tunelului. Dupa putin timp, proportiile devenira mai bine definite, si volumul ei crescu. Iluzia a fost repede risipita de indata ce s-au parcurs cativa kilometri. Aceasta lumina alba si delicata e extremitatea galeriei.
[/Traducere]

Iata cat de ... „relevante” pot sa fie asemenea anectote! Sa-mi spuna mie vreun proponent al Pamantului plat ce legatura are faptul ca lumina de la capatul unui tunel se vede „ca o stea” (din cauza difractiei de pe retina!) cu apusul si rasaritul Soarelui la orizont! Acelasi fenomen de „lumini ca stele” se observa de exemplu in fotografii (cu expunere ceva mai mare) facute noaptea in care apar lumini indepartate, si care difractand pe deschiderea obiectivului produc lumini in forma de „stele”. Fenomenul nu are nimic de-a face cu deplasarea aparenta a Soarelui pe cer, si nici cu apusul sau rasaritul. Pe scurt: aceasta anecdota e total ridicola si demonstreaza ce fel de „povesti frumoase” foloseste Parallax, pentru a impresiona cititorii sau a da impresia ca „a studiat din greu fenomenul”, fara sa-si dea seama ca ceea ce descrie el aici nu are relevanta pentru tema propriului capitol. Incompetenta din belsug, iata ce gasim in cartea inestimabilului Parallax.

6)Concluzia lui Parallax
Citat
We have seen that "sunrise" and "sunset" are phenomena dependent entirely upon the fact that horizontal lines, parallel to each other, appear to approach or converge in the distance. The surface of the earth being horizontal, and the line of sight of the observer and the sun's path being over and parallel with it, the rising and setting of the moving sun over the immovable earth are simply phenomena arising necessarily from the laws of perspective.
[Traducere]
Am vazut ca „rasaritul” si „apusul” sunt fenomene care depind in intregime de faptul ca liniile orizontale, paralelel unele cu altele, par sa se apropie si sa fie convergente la distanta. Suprafata Pamantului fiind orizontala, si linia de viziune a observatorului si traiectoria Soarelui fiind paralele cu aceasta, rasaritul si apusul Soarelui in miscare deasupra Pamantului imobil sunt simpe fenomene care se produc in mod necesar in urma legilor perspectivei.
[/Traducere]

La asa capitol, asa concluzie! :D

Daca suprafata Pamantului ar fi plana, si traiectoria Soarelui ar fi paralela cu aceasta (ar fi o curba intr-un plan paralel cu suprafata Pamantului) atunci fenomenele de rasarit din ocean si apus in ocean nu ar fi observabile, desi avem poze foarte frumoase care le exemplifica direct. Un obiect care dispare intr-un punct de fuga, dispare pentru ca e atat de departe incat nu se mai poate distinge (din cauza ungiului minim de vizibilitate al aparatelor optice folosite), altfel spus devine atat de mic incat nu se mai pot distinge partile sale. Si totusi, la apusul si la rasaritul Soarelui se poate vedea foarte usor cum discul vizibil apare de dupa orizont sau dispare in spatele sau, treptat, si deci vedem cum Soarele e doar PARTIAL vizibil din cauza curburii Pamantului. Pentru ca, daca stam sa ne gandim, ceea ce intervine intre noi ca observatori si Soare, pe masura ce Soarele "se misca" fata de noi (miscarea e relativa ;)) nu este altceva decat „burta” Pamantului, curbura sa care se interpune in campul nostru vizual si care daca Pamantul ar fi plat nu ar avea cum sa ascunda (privind inspre largul marilor/oceanelor) nici „jumatate” din Soare si nici o alta fractiune.

Oponentii Pamantului curb sunt atat de incompetenti in ale geometriei si ale logicii, incat nu isi dau seama cat de ridicole sunt argumentele prezentate de Parallax in acest capitol in special, dar si ca norma generala in aceasta carte. Eu sincer ma gandesc uneori ca Parallax a scris cartea sa in bataie de joc, sa vada cat de creduli si ignoranti sunt cei care o citesc, si ca poate se distra de minune cand vedea cata lume il ia in serios cu aberatiile sale. Dar in fine, nu pot sti sigur, pentru ca ce stiu eu despre Parallax e doar ce scrie in cartea sa, si exista ca atare posibilitatea sa fi fost cu adevarat suficient de incompetent si ignorant incat sa fi fost convins de planeitatea inchipuita a Pamantului, si sa fi scris capodopera sa la modul cel mai serios ...


e-
Don't believe everything you think.

ionut

  • Vizitator
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #208 : Iunie 18, 2008, 05:01:54 p.m. »
    Electron,
   E interesant rezumatul ideilor lui Parallax (cine o fi si persoana asta?). Am frunzarit putin prin ele datorita tie si am vazut cat de evidente sunt tampeniile spuse de personajul asta. Cred ca e cazul sa nu mai dedici asa de mult timp subiectului. ;)

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata [2.0]
« Răspuns #209 : Iunie 18, 2008, 05:26:06 p.m. »
   [...] ideilor lui Parallax (cine o fi si persoana asta?).
Parallax e pseudonimul ales de autorul cartii din care am luat aceste fragmente (vezi sub titlu). Pe baza lor am purtat mare parte din discutia cu "grupul satonek" pana acum.

Citat
Cred ca e cazul sa nu mai dedici asa de mult timp subiectului. ;)
Mda, pare "pierdere de vreme", nu-i asa? Mi s-a mai spus. Eu am motivele mele pentru a analiza in continuare aceste argumente (vezi inceputul discutiei), si pentru a le prezenta aici cat mai detaliat. Daca nimanui nu mai foloseste acest topic, asta e. Fiecare isi defineste singur(a) prioritatile. ;)

e-
Don't believe everything you think.