Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: Principiul constanţei vitezei luminii.  (Citit de 86321 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #15 : Septembrie 13, 2009, 08:20:54 p.m. »
cristi, multumesc pentru referinta.

e-
Don't believe everything you think.

Offline cristi

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 260
  • Popularitate: +9/-0
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #16 : Septembrie 13, 2009, 08:25:03 p.m. »
n-ai pentru ce :) e o placere sa discutam pe seama formulelor ....
autor Fizica povestită,
www.stiinta.club

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #17 : Septembrie 13, 2009, 08:33:51 p.m. »
Deocamdata studiez articolul prezentat in referinta anterioara, asa ca pana una alta nu am ce formule sa comentez de acolo.

Dar daca tot veni vorba de discutatul pe formule, tu consideri corecte toate formulele folosite de ilasus pentru "deducerea" sa ?

e-
Don't believe everything you think.

Offline cristi

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 260
  • Popularitate: +9/-0
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #18 : Septembrie 13, 2009, 09:36:42 p.m. »
nu, ca nu le-am urmarit in detaliu ....
prefer formatul pdf...
sincer electron, in ziua de azi e chiar simplu, am procedat si eu de cateva ori asa...
ai o teorie, faci  un pdf frumos, ca latexul este gratis... pui cuvinte pe langa, apoi desene, ca un fel de articol, si apoi il prezinti pe forumuri gata preparat. asta pentru ca maximizeaza efectul, oamenii inteleg si tu primesti sustinere si sugestii daca intr-adevar le cauti... eu personal am sarit la inceput peste demostratie pentru ca mi s-a parut greu de citit. acum m-am uitat din nou si mi se pare 99% ca este principiul reciprocitatii demonstrat altfel, insa am intrebari inca, la genul ca stiu la care t se refera, etc.... eu i-as sugera lui ilasus sa faca un pdf frumos, sa il puna aici (sa imi trimite email de indata ce il pune) sa primeasca apoi feedback de la noi, fara insa sa se supere daca il criticam, si apoi sa incerce sa il publice, macar intr-o revista romaneasca. eu personal nu pot continua decat daca am pdf-ul...
numai de bine
cristi
autor Fizica povestită,
www.stiinta.club

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #19 : Septembrie 13, 2009, 09:59:04 p.m. »
prefer formatul pdf...
Pai daca nu ai observat, este un PDF cu acelasi tip de enormitati, propus de ilasus insusi. Despre acela ce parere ai?

e-
Don't believe everything you think.

ilasus

  • Vizitator
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #20 : Septembrie 13, 2009, 10:12:56 p.m. »
Citat
ilarus, daca iti descriu un experiment simplu prin care se demonstreaza ca "deducerea" ta contine formule gresite (neconforme cu realitatea), o vei lua ca atac personal si rea vointa, sau ca ajutor din partea mea ?
Evident că o iau ca ajutor din partea ta. Eu nu am luat niciodată ca “atac personal şi rea voinţă” faptul că tu n-ai înţeles punctele de vedere pe care le susţin. Nu-mi dau seama cum ai tras această concluzie şi de aceea am presupus că vrei să faci un fel de glumă prin aceasă pretenţeie de a-mi asuma răspunderea participării tale. Eu îţi doresc ca măcar de această dată să se adeverească concluzia ta că “fabulez în continuare si scriu formule eronate, care nu corespund realităţii”.


Offline cristi

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 260
  • Popularitate: +9/-0
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #21 : Septembrie 13, 2009, 10:16:24 p.m. »
aaa, pai asa e mai bine.. m-as uita pe el, dar as prefera unul pe subiectul constantei luminii..., ca muncesc acum la carte :)
si un abstract ar fi o bomboana pe tort :)

m-am uitat la inceput... o poza spatiu-timp ar fi ajutat... oricum infinit mai bine...
autor Fizica povestită,
www.stiinta.club

HarapAlb

  • Vizitator
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #22 : Septembrie 13, 2009, 10:35:08 p.m. »
Citat
Pornesti de la ipoteza (implicit asumata) ca timpul se scurge la fel in fiecare sistem de coordonate, dar in final sustii ca ai demonstrat contrariul.
     Nu am motive să presupun că timpul se scurge diferit în diferite sisteme de referinţă aflate în repaus relativ.
Asta n-avem de unde s-o stim, e mai general sa presupui ca nu timpul nu curge neaparat la fel in cele doua sisteme; asta nu exculde cazul cand timpul curge la fel in cele doua sisteme. Demonstratia propusa de tine si citata de cristi se gaseste pe wikipedia: Lorentz transformation - Derivation
 Diferenta intre relativitatea galileana (sau newtoniana) si cea a lui Einstein/Lorentz este fundamentala: in primul caz interactiunea (informatia) se poate propaga instantaneu (cu viteza infinita !) ceea ce conduce la o serie de complicatii si efecte care nu au fost observate experimental pana acum, pe cand in al doilea caz orice interactiune se propaga cu viteza finita:

The usual treatment (e.g., Einstein's original work) is based on the invariance of the speed of light. However, this is not necessarily the starting point: indeed (as is exposed, for example, in the second volume of the Course in Theoretical Physics by Landau and Lifshitz), what is really at stake is the locality of interactions: one supposes that the influence that one particle, say, exerts on another can not be transmitted instantaneously. Hence, there exists a theoretical maximal speed of information transmission which must be invariant, and it turns out that this speed coincides with the speed of light in vacuum. The need for locality in physical theories was already noted by Newton (see Koestler's "The Sleepwalkers"), who considered the notion of an action at a distance "philosophically absurd" and believed that gravity must be transmitted by an agent (interstellar aether) which obeys certain physical laws.
...
In a 1964 paper,[13] Erik Christopher Zeeman showed that the causality preserving property, a condition that is weaker in a mathematical sense than the invariance of the speed of light, is enough to assure that the coordinate transformations are the Lorentz transformations.

[citat din Wikipedia]

 Plecand de la ipoteza ca timpul se scurge la fel in cele doua sisteme de referinta ai anulat practic cauzalitatea, iar ulterior recuperand-o prin intermediul "calculelor".

 Revenind la intrebarea pe care ai ridicat-o in incheierea primul tau mesaj, daca constanta vitezei luminii mai este de actualitate. Trebuie sa avem in vedere ca formularea lui Einstein a teoriei relativitatii este bazata in principal pe teoria electrodinamicii clasice a lui Maxwell (verificata experimental), si din care rezulta ca lumina se propaga cu aceeasi viteza in toate sistemele de referinta inertiale. Faptul ca matematic se pot formula intr-un mod general anumite principii ale fizicii nu inseamna neaparat ca acestea sunt invalidate. Spre exemplu, conceptul de cauzalitate ne ajuta sa intelegem  (sa interpretam) fenomene nerelativiste in care apar corelatii cuantice (in engleza, entanglement) care nu pot fi descrise de fizica clasica.
« Ultima Modificare: Septembrie 14, 2009, 12:40:45 a.m. de HarapAlb »

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #23 : Septembrie 14, 2009, 01:18:58 p.m. »
Evident că o iau ca ajutor din partea ta.
Pentru mine nu e chiar asa de evident.

Citat
Eu nu am luat niciodată ca “atac personal şi rea voinţă” faptul că tu n-ai înţeles punctele de vedere pe care le susţin. Nu-mi dau seama cum ai tras această concluzie [...]
Aici probabil ca tu vrei sa fi nostim, dar din pacate asta nu e buna nici ca gluma proasta.

Nu esti tu acelasi ilasus care a scris fragmentul urmator?

Insă în cazul tău nu e vorba doar de o confuzie generalizată datorată faptului că nu gîndeşti logic şi nu sesizezi ce-ţi spun, ci şi o opoziţie nejustificată, o dorinţă de a contrazice cu orice preţ, o rea voinţă – pe care nu o înţeleg – de a-mi acorda şi cea mai mică şansă de a te convinge. Pur şi simplu tu nu te asculţi decît pe tine şi eşti complect opac la orice altă idee care nu vine din bagajul tău de convingeri.

Dupa asemenea afirmatii, ar trebui sa intelegi ca integritatea ta intelectuala este practic inexistenta pentru mine si ca nu-mi voi mai pierde vremea dand explicatii si argumente daca ma vei insulta in continuare. Voi indica de fiecare data cand emitit erori si aberatii, dar explicatiile de rigoare trebuie sa confirmi ca vrei sa le primesti.

Citat
Eu îţi doresc ca măcar de această dată să se adeverească concluzia ta că “fabulez în continuare si scriu formule eronate, care nu corespund realităţii”.
Adica iti doresti sa gresesti? Curios, dar in fine, fiecare cu dorintele sale. In curand voi prezenta experimentul care dovedeste ca fabulezi in continuare si scrii formule eronate, care nu corespund realitatii.

e-
Don't believe everything you think.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #24 : Septembrie 14, 2009, 03:36:55 p.m. »
(IV)              s’  =  (s – vt) / [ 1 – (v2/u2) ]1/2  , t’  = [ t – (v/u2) s ] / [ 1 – (v2/u2) ]1/2
Aceste formule nu corespund realitatii. Iata experimentul care o dovedeste:

Consideram o strada dreapta (reperul S) si un autobuz care merge pe strada cu viteza de 1.2 m/s (viteza v), acesta fiind reperul P.
Mai consideram o persoana (M) care merge prin autobuz in acelasi sens cu acesta, cu viteza 1.3 m/s (viteza u) fata de reperul P (autobuz).
Se verifica asadar conditia 0<v<u.

Pe marginea strazii avem ceasuri sincronizate care, fiind in repaus fata de strada indica timpul t.
In autobuz avem ceasuri sincronizate care, fiind in repaus fata de acesta indica timpul t'.

Originea reperelor S si P este astfel aleasa incat pentru t = t'= 0 acestea sa coincida. In orice moment ulterior "pornirii", autobuzul (P) si persoana (M) se pot opri pentru a permite masurarea distantelor  in reperele S si P.

Date fiind aceste valori, putem calcula valoarea factorului
1 / [ 1 – (v2/u2)]1/2 ca fiind egala cu 2.6

Sa rugam deci participantii la experiment sa se opreasca atunci cand ceasurile de pe marginea drumului indica faptul ca au trecut 10 secunde. Ce se masoara, si ce indica formulele aberante citate mai sus?


Avem desigur t = 10 secunde, prin conditia de oprire.
Mai avem s = u * t, adica s = 13 metri.

Timpul t' :
Se masoara timpul t' indicat de ceasurile din autobuz si se vede ca este extrem de aproape de 10 secunde.
Conform formulei (IV), partea a doua, avem : t' = 2 secunde ! Rezulta ca aceasta formula nu corespunde cu realitatea.

Spatiul s':
Se masoara distanta s' si se obtine o valoare extrem de apropiata de 13 metri.
conform formulei (IV), prima parte, avem : s' = 2.6 metri! Rezulta ca aceasta formula nu corespunde cu realitatea.

Asadar ilasus, mai incearca. Pana una alta scrii fabulatii si formule gresite care nu corespund cu realitatea.


e-
Don't believe everything you think.

ilasus

  • Vizitator
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #25 : Septembrie 14, 2009, 07:13:52 p.m. »

Electron, te-am acuzat de “rea voinţă” pentru că nu iei în seamă ceea ce spun. De fapt nu e vorba de “rea voinţă”, ci de superficialitate. Mi-am dat seama mai tîrziu de asta. Te sfătuiesc să citeşti mai atent înainte de a trage oncluzii.

Zici că observatorul M se deplasează în autobuz un timp t’ = 10 sec. cu viteza u = 1.3 m/sec şi deci că parcurge distanţa
                                                      s’ = u t’ = 13 m
iar autobuzul se deplasează cu viteza v = 1.2 m/sec. pe şosea şi parcurge distanţa
                                                           v t’ = 12 m
 în acest timp. Rezultă că în timpul t’ = 10 sec., observatorul M a parcurs distanţa
                                                        s’ + v t’ = 25 m
în raport cu şoseaua. Observatorul M a parcurs distanţele mai sus calculate, pentru că în momentul iniţial el a luat decizia să se deplaseze cu viteza u = 1.3 m/sec. în autobuz.

Dar dacă, în momentul iniţial, observatorul M ar fi luat decizia să se deplaseze cu viteza u = 1.3 m/sec pe şosea, atunci ce distanţe ar fi parcurs ?
(Aceasta este întrebarea la care răspund formulele pe care le numeşti “aberante”!!)

Pentru a răspunde la această întrebare, notez cu t timpul în care observatorul M s-ar fi deplasat pe şosea şi cu s = u t distanţa parcursă de M pe şosea în timpul t. Conform relaţiilor
                                s = k (s’ + v t’),  t = k [t’ + (v/u2) s]
unde factorul k are valoarea k = 2.6 după cum spui tu, rezultă că
                                         s = 65 m, t = 50 sec.
Pe de altă parte, ţinînd cont că în timpul t = 50 sec. autobuzul ar fi parcurs distanţa
                                                v t = 60 m
pe şosea, rezultă că faţă de autobuz, observatorul M ar fi parcurs distanţa
                                                s – v t = 5 m

Aşa ar fi trebuit să arate cazul concret la care te referi. Cum poţi să constaţi şi singur, exemplul tău reprezintă o concretizare a unei teorii imaginată de tine – nu reflectă şi nu are legătură cu judecata şi modul cum am dedus eu relaţiile (IV) şi (V).



Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #26 : Septembrie 14, 2009, 10:10:17 p.m. »
Hmmm, ar trebui sa ma las de topicele astea, ca obezitatea ma paste ...

Electron, te-am acuzat de “rea voinţă” pentru că nu iei în seamă ceea ce spun. De fapt nu e vorba de “rea voinţă”, ci de superficialitate. Mi-am dat seama mai tîrziu de asta. Te sfătuiesc să citeşti mai atent înainte de a trage oncluzii.
Aha, deci acum sunt superficial. Venind de la tine e aproape un compliment. De citit citesc atent, stai linistit.

Citat
Zici că observatorul M se deplasează în autobuz un timp t’ = 10 sec. cu viteza u = 1.3 m/sec şi deci că parcurge distanţa
                                                      s’ = u t’ = 13 m
iar autobuzul se deplasează cu viteza v = 1.2 m/sec. pe şosea şi parcurge distanţa
                                                           v t’ = 12 m
 în acest timp. Rezultă că în timpul t’ = 10 sec., observatorul M a parcurs distanţa
                                                        s’ + v t’ = 25 m
în raport cu şoseaua. Observatorul M a parcurs distanţele mai sus calculate, pentru că în momentul iniţial el a luat decizia să se deplaseze cu viteza u = 1.3 m/sec. în autobuz.
Da, toate aceste calcule sunt banale si cunoscute inca de pe vremea lui Galilei.

Citat
Dar dacă, în momentul iniţial, observatorul M ar fi luat decizia să se deplaseze cu viteza u = 1.3 m/sec pe şosea, atunci ce distanţe ar fi parcurs ?
(Aceasta este întrebarea la care răspund formulele pe care le numeşti “aberante”!!)
Poftim?  :o Adica ineptiile tale exprimate in formule calculeaza toanele lui M? Si daca decidea sa stea pe loc ce te faceai ?  :D

Din pacate, gluma e gluma, dar in cazul tau se pare ca lacunele in ce priveste subiectele despre care vorbesti sunt mult mai grave decat anticipam eu. Tu vorbesti se vede treaba cu o ignoranta infricosatoare despre transformarile lui Lorentz, fara sa ai habar macar ce inseamna ele si la ce folosesc ele. Se vede treaba ca habar nu ai nici ce inseamna "transformari de coordonate" in general, fie ele galileene sau de alt fel. Pune mana si studiaza putin fizica inainte sa aberezi pe aici cu atata nonsalanta. Daca tu crezi ca transformarile de coordonate sunt date pentru cazul in care un observator se "razgandeste" si-si schimba viteza fata de un sistem de referinta si salta in altul, atunci esti departe rau de fizica. Revin la recomandarea sa studiezi putin fizica inainte sa continui.

Citat
Pentru a răspunde la această întrebare, notez cu t timpul în care observatorul M s-ar fi deplasat pe şosea şi cu s = u t distanţa parcursă de M pe şosea în timpul t. Conform relaţiilor
                                s = k (s’ + v t’),  t = k [t’ + (v/u2) s]
unde factorul k are valoarea k = 2.6 după cum spui tu, rezultă că
                                         s = 65 m, t = 50 sec.
Pe de altă parte, ţinînd cont că în timpul t = 50 sec. autobuzul ar fi parcurs distanţa
                                                v t = 60 m
pe şosea, rezultă că faţă de autobuz, observatorul M ar fi parcurs distanţa
                                                s – v t = 5 m

Aşa ar fi trebuit să arate cazul concret la care te referi.
Astea da aberatii, demne de ilasus insusi! Imi pare rau sa-ti spun dar imi aduci aminte de un alt utilizator care abera pe aici cu calcule matematice fara nici o relevanta fizica... Se pare ca e o specie cu mai multi membrii decat ma asteptam eu.
Ce e cel mai ridicol este faptul ca nu ti se pare suspect faptul ca valorile care ies din formulele (IV) nu par nicaieri in sirul de mai sus de aberatii... Adica nici macar pentru aberatiile pentru care le-ai dedus nu-ti folosesc ?  ::)

Citat
Cum poţi să constaţi şi singur, exemplul tău reprezintă o concretizare a unei teorii imaginată de tine – nu reflectă şi nu are legătură cu judecata şi modul cum am dedus eu relaţiile (IV) şi (V).
Nu mai spune! Hai sa vedem cum sta treaba cu "deducerea" ta plina de enormitati:

Ai facut niste jonglerii (aiurea) matematice, fara semnificatie fizica (si asta pentru ca nu stii nici macar ce inseamna principiul relativitatii, pe care il invoci din ignoranta cu care te tot afisezi pe aici), pentru a ajunge la formulele (IV) in prima varianta, si apoi si (V) in varianta a 2-a. Din acestea, ai elucubrat cum ca deduci transformarile lui Lorentz inlocuind (din burta) pe u cu c. Facand asta, inseamna ca tu credeai, in ignoranta ta fara margini relativa la acest subiect, ca ai descoperit niste transformari mai generale decat cele ale lui Lorentz, din care ai dedus ca ele (transformarile Lorentz) sunt un caz particular (pentru u = c) ! Ei bine, daca tu credeai acest lucru, inseamna ca erai convins ca formulele (IV) si (V) sunt transformari de coordonate intre sistemele S si P. Eu nu am facut decat sa iti demonstrez ca enormitatile scrise de tine in formulele (IV) si evident si (V) nu sunt deloc transformari de coordonate, ca atare a deduce din ele prin particularizare transformarile lui Lorentz este o aberatie cat toata China si restul Asiei la un loc.

Deci, nu am inventat nimic, am aplicat aberatiile tale in contextul pe care ai incercat sa le folosesti (cel al transformarilor de coordonate), pentru ca tu ai elucubrat din start ca asta faci. Dar cand am pus valori concrete in formulele tale fabulante, se vede imediat ca aberezi si emiti formule fara nici o relevanta fizica, formule care nu sunt transformari de coordontate si din care nu se pot deduce transformari de coordonate, fie ele de tip Lorentz sau de alt fel.

Asa ca, imi pare rau ca trebuie sa fiu atat de dur, dar in superficialitatea mea am observat ca aberezi rau de tot, chiar si dupa ce tu (cel putin se presupune ca) ai cugetat adanc si ai verificat validitatea formulelor prezentate aici.

Mai incearca, data viitoare fara erori, aberatii si fabulatii. Ia sa vedem, poti?

e-
« Ultima Modificare: Septembrie 14, 2009, 11:07:29 p.m. de Electron »
Don't believe everything you think.

ilasus

  • Vizitator
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #27 : Septembrie 15, 2009, 09:57:01 a.m. »
Citat
Aha, deci acum sunt superficial.
N-am găsit altă rimă.

Citat
Poftim? Adica ineptiile tale exprimate in formule calculeaza toanele lui M? Si daca decidea sa stea pe loc ce te faceai ? 
Eu n-am făcut altceva decît să corectez exemplul dat de tine în sensul în care am dedus eu formulele respective, deoarece din modul cum ai tratat tu exemplul rezultă clar că nu ai înţeles raţionamentul meu (faptul că nu ai citit atent demonstraţia propusă de mine denotă superficialitatea de care aminteam). Iar dacă modul cum le-am dedus eu este corect, atunci într-adevăr, formulele (IV) şi (V) se ocupă cu predicţii de genul “ce s-ar fi întîmplat dacă…”. Sunt mulţi alţi “dacă” în afara celui evidenţiat de tine: ce s-ar fi întîmplat dacă la un moment dat M şi-ar fi sclintit un picior, ar fi făcut atac de cord, etc.

Citat
Se vede treaba ca habar nu ai nici ce inseamna "transformari de coordonate" in general,
Nu cu mult timp în urmă am dedus matematic aceste transformări. Atunci ziceai că sunt “jonglerii matematice fără relevanţă fizică” şi mă trimiteai să studiez fizica. Acum se pare că mă trimiţi să învăţ matematică. Cred că am să mă apuc în continuare de chimie.

Citat
Ce e cel mai ridicol este faptul ca nu ti se pare suspect faptul ca valorile care ies din formulele (IV) nu par nicaieri in sirul de mai sus de aberatii... Adica nici macar pentru aberatiile pentru care le-ai dedus nu-ti folosesc ?
Mie mi se pare suspect faptul că n-ai remarcat şi singur, adică fără să-ţi spun eu, că formulele (IV) şi (V)  folosesc aceluaşi scop. Deci dacă cunosc pe s’ şi t’, atunci determin pe s şi t pe baza formulelor (V), iar dacă cunoec pe s şi t, atunci determin pe s’ şi t’ utilizînd formulele (IV). In exeplul dat de tine: dacă ştiu că
                                                         s’ = 13 m,  t’ = 10 sec
atunci utilizînd (V) aflu că
                                                         s = 65 m,  t = 50 sec
Invers, dacă ştiu că
                                                         s = 65 m,  t = 50 sec
atunci utilizînd (IV) aflu că
                                                         s’ = 13 m,  t’ = 10 sec

Citat
Asa ca, imi pare rau ca trebuie sa fiu atat de dur,
No problem, stresul e de vină.

Citat
Mai incearca, data viitoare fara erori, aberatii si fabulatii. Ia sa vedem, poti?
N-aş vrea să te mai stresez şi cu o altă ocazie, însă dacă ţii neapărat, mai putem discuta pe tema asta.




Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #28 : Septembrie 15, 2009, 10:46:39 a.m. »
Nu cu mult timp în urmă am dedus matematic aceste transformări. Atunci ziceai că sunt “jonglerii matematice fără relevanţă fizică” şi mă trimiteai să studiez fizica. Acum se pare că mă trimiţi să învăţ matematică. Cred că am să mă apuc în continuare de chimie.
Daca ma intrebi pe mine, ar trebui sa te apuci de logica, sa iti pui niste baze solide acolo, iar apoi sa incerci alte discipline. Desigur, stiu ca nu ma intrebi si ca nu te intereseaza ce spun, dar in fine, asta e irelevant.

Citat
Mie mi se pare suspect faptul că n-ai remarcat şi singur, adică fără să-ţi spun eu, că formulele (IV) şi (V)  folosesc aceluaşi scop. Deci dacă cunosc pe s’ şi t’, atunci determin pe s şi t pe baza formulelor (V), iar dacă cunoec pe s şi t, atunci determin pe s’ şi t’ utilizînd formulele (IV). In exeplul dat de tine: dacă ştiu că
                                                         s’ = 13 m,  t’ = 10 sec
atunci utilizînd (V) aflu că
                                                         s = 65 m,  t = 50 sec
Invers, dacă ştiu că
                                                         s = 65 m,  t = 50 sec

atunci utilizînd (IV) aflu că
                                                         s’ = 13 m,  t’ = 10 sec
ilasus, in exemplul meu t = 10 secunde si s = 13 metri. De unde ai scos tu (din ce masuratori din experiment) valorile de 50 s si 65m ?

Citat
N-aş vrea să te mai stresez şi cu o altă ocazie, însă dacă ţii neapărat, mai putem discuta pe tema asta.
Stai linistit ca pe mine nu ma stresezi. M-am obisnuit sa ma insulte persoane care nu au habar ce spun in legatura cu fizica. Discutia poate continua daca vrei, eu oricum voi atrage in continuare atentia cand aberezi pe aici. Daca vrei sa afli argumente de la mine, le vei primi dupa ce-mi confirmi ca vrei cu adevarat sa le vezi.


e-
Don't believe everything you think.

ilasus

  • Vizitator
Re: Principiul constanţei vitezei luminii.
« Răspuns #29 : Septembrie 15, 2009, 04:39:20 p.m. »
Citat
ilasus, in exemplul meu t = 10 secunde si s = 13 metri. De unde ai scos tu (din ce masuratori din experiment) valorile de 50 s si 65m ?

Iţi pun şi eu o întrebare: care este motivul pentru care observatorul M din exemplul tău se deplasează cu viteza u în autobuz ? Cu alte cuvinte, de ce nu ai dat exemplul cu M aflat în mişcare cu viteza u pe şosea ? Probabil vei recunoaşte că nu cunoşti un experiment mecanic care să-ţi furnizeze datele măsurabile care au condus la decizia pe care ai luat-o. Deci sunt întrebări la care nu se poate răspunde prin “măsurători experimentale”. Cert este (în ipoteza că e vorba de un experiment efectiv) că pînă în momentul iniţial, observatorul M avea două variante: (1) să se deplaseze cu viteza u în autobuz şi (2) să se deplaseza cu viteza u pe şosea. Aceste două variante sunt egal posibile pînă în momentul luării deciziei, însă începînd din acest moment, una dintre cele două variante “cade”, deci una dintre acestea devine “reală”, adică se transformă într-un experiment efectiv (care furnizează date verificabile cu aparate de măsură), iar cealaltă variantă devine “virtuală”, adică se transformă într-un experiment imaginar (care nu mai furnizează date verificabile cu aparate de măsură). Insă fizica are răspunsuri pentru cele două cazuri în orice moment, chiar înainte ca observatorul să decidă care dintre aceste răspunsuri va deveni real şi care va deveni virtual. Si anume, dacă observatorul s-ar decide să se deplaseze cu viteza u în autobuz, atunci acesta va parcurge distanţele
                                                  s’ = u t’,  s’ + v t’ = (u + v) t’
în autobuz şi respectiv faţă de şosea, iar dacă observatorul s-ar decide să se deplaseze cu viteza u pe şosea, atunci acesta va parcurge distanţele
                                                   s = u t,  s – v t  =  (u – v) t
pe şosea şi respectiv faţă de autobuz.

In exemplul tău, deoarece M a ales prima variantă, coordonatele s’ t’ au devenit reale, deci observatorul chiar a parcurs 13 metri în 10 secunde în autobuz, iar coordonatele s, t au devenit virtuale, deci observatorul M ar fi putut parcurge 65 metri în 50 secunde pe şosea.