Welcome, Guest. Please login or register.

Autor Subiect: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata  (Citit de 87297 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

topgun

  • Vizitator
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #45 : Martie 26, 2008, 07:46:47 p.m. »
D-le electron, mintiti in continuare cu nerusinare publicul; nu ati demonstrat nimic in legatura cu acele poze (nu aveti nici un fel de justificari pentru faptul ca nu exista nici un fel de curbura, intre Cap Gris Nez si Dover, sa ne amintim ca aceasta curbura este de peste 22 de metri), concluziile despre acele fotografii sunt destul de clare chiar si pentru dumneata.

Nu ati demonstrat nimic in legatura cu nici un fel de pas 3; singurele aberatii sunt cele din mesajele d-vstra legate de acel subiect.

Cred ca sandokan va acordat destule raspunsuri, pentru ca d-vstra sa incepeti o cercetare serioasa pentru a va explica fenomenele despre care doriti sa aflati mai multe detalii.

Jurnalul lui Columb explica clar ce au vazut, la o curbura peste 150 de metri (158 de metri, cu vreo 637 de metri diferenta de altitudine), ar fi fost imposibil de vazut ceva de la acea distanta si asta timp de mai multe ore in sir, cu diversi martori.

In pozele de pe gibraltar postate de sandokan, suprafeta apei se intalneste perfect cu malul opus; fara nici un fel de curbura intre tarifa si maroc.

Folositi fraze compuse in mod smecheresc, care nu conving pe nimeni d-le electron, schimbati-va numele in trombon, e mai bine.

Cele doua poze arata acelasi lucru cu privire la malul opus: http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/t/a/000e97gt_ta02bk1h.jpg si http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/y/s/000e97gt_ys8osx2q.jpg , nu mai incercati sa inselati publicul cu afirmatii false asa cum ati facut-o mai devreme; deja nu mai aveti credibilitate aici, v-ati facut de tot rasul.

Faceti dovada de impostura, imi trece o reprezentare prin minte, as spune un copil care a invatat sa scrie si se crede grefier, asta ca sa raman respectuos.

Iar poza postata de d-vstra arata acelasi lucru, o suprafata complet dreapta, fara denivelari intre tarifa si maroc.

Argumentele d-vstra sunt de scoala generala, si ati fost prins in ofsaid cu fenomenul ice-blink, despre care ati declarat cu aceeasi convingere ca nu ar exista; pareti un disc dur fara procesor.

Ati adus deservicii celor care va impartasesc aceeasi credinta; incapatanarea d-vstra nu scoate la iveala decat un singur lucru: ca nu exista curbura de 22 metri peste canalul manecii sau cea ce peste 3 metri pe stramtoarea gibraltar.

Nu am alta alternativa decat sa va las sa polemizati de unul singur electron; nu ati demonstrat nimic pana acum decat ca nu ati studiat fizica si/sau geometria indeajuns.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #46 : Martie 26, 2008, 08:01:54 p.m. »
Uf! Altul care da bir cu fugitii.  :'( Tare usor de speriat sunt oamenii astia de calibrul lui sandokhan/topgun ...

Sa speram ca vom intalni pe unul care stie si argumentele pentru afirmatiile legate de Pamantul Plat, si le stie si explica, pana acum au trecut prin acest topic doi (sau unul co doua conturi) reprezentanti straluciti incapabili sa redacteze o explicatie clara si rationala, fara sa aiba nevoie de insulte si atacuri la persoana. ???

Ei bine, pana una alta, faptul ca proponentii Pamantului Plat ma considera incult e un adevarat compliment pentru mine, pentru ca a fi asociat cu nivelul lor de cunostinte ma sperie de-a dreptul.

e-
Don't believe everything you think.

Offline Abel Cavaşi

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 884
  • Popularitate: +7/-114
    • Blogul meu
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #47 : Martie 26, 2008, 10:12:55 p.m. »
Electron, felicitări pentru tactul de care dai dovadă! Sunt extrem de fericit să ştiu că mă aflu pe acelaşi forum cu un om atât de raţional. Îţi mulţumesc pentru răbdarea cu care ai investit timp pentru a răspunde unor enormităţi precum aceea că Pământul ar fi plat. Am de învăţat foarte multe de la tine.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #48 : Martie 27, 2008, 12:32:20 p.m. »
Pasul 4: Parallax isi taie craca de sub picioare

Chiar credeati ca am exagerat cand am analizat „noua lege a perspectivei” a lui Parallax (LPP), in pasii 2 si 3 ? In acest pas voi arata ca disparitia detaliilor de pe discuri nu e decat primul pas in fabulatiile geometrice si logice ale stralucitului „om de stiinta”.

Dar sa incepem cu textul original, pe care il voi traduce dupa capacitatea mea de intelegere:

Citat din: Parallax
The erroneous application of perspective already referred to is the following:--It is well known that on looking along a row of buildings of considerable length, every object below the eye appears to ascend towards the eye-line; and every thing above the eye appears to descend towards the same eye-line; and an artist, wishing to represent such a view on paper, generally adopts the following rule:--draw a line across the paper or canvas at the altitude of the eye. To this line, as a vanishing point, draw all other lines above and below it, irrespective of their distance, as in the diagram 75.
(Fig. 75.)

Let A, B, and C, D, represent two lines parallel but not equi-distant from the eye-line E, H. To an observer at E, the vanishing point of C, D, would be at H, because the lines C, D, and E, H, would come together at H, at an angle of one minute of a degree. But it is evident from a single glance at the diagram that H cannot be the vanishing point of A, B, because the distance E, A, being greater than E, C, the angle A, H, E, is also greater than C, H, E--is, in fact, considerably more than one minute of a degree. Therefore the line A, B, cannot possibly have its vanishing point on the line E, H, unless it is carried forward towards W. Hence the line A, W, is the true perspective line of A, B, forming an angle of one minute at W, which is the true vanishing point of A, B, as H is the vanishing point of C, D, and G, H, because these two lines are equidistant from the eye-line.

The error in perspective, which is almost universally committed, consists in causing lines dissimilarly distant from the eye-line to converge to one and the same vanishing point. Whereas it is demonstrable that lines most distant from an eye-line must of necessity converge less rapidly, and must be carried further over the eye-line before they meet it at the angle one minute, which constitutes the vanishing point.
[Traducere]
Aplicarea eronata a perspectivei amintita inainte este urmatoarea: - este bine stiut ca daca privim in lungul unui lung sir de cladiri de lungime considerabila, fiecare obiect situat sub ochi pare sa urce spre linia de vizibilitate; si orice obiect deasupra ochiului pare sa coboare spre aceeasi linie de vizibilitate; astfel un artist, dorind sa reprezinte o astfel de scena pe hartie, in general adopta urmatoarea metoda: - deseneaza o linie traversand orizontal foaia sau panza la altitudinea ochiului. Spre aceasta linie, ca punct de fuga, deseneaza toate celelalte linii deasupra si dedesubt, indiferent de distanta lor, cum se vede in figura 75. [vezi figura de mai sus]

Fie AB si CD, doua linii paralele dar nu echidistante de linia de viziune EH. Pentru un observator in E, punctul de fuga al liniei CD, ar fi H, deoarece liniile CD si EH, ar parea sa convearga in H, la un unghi de un minut de grad. Dar este evident dintr-o singura aruncare de privire asupra diagramei ca H nu poate fi punctul de fuga al liniei AB, deoarece distanta E-A, fiind mai mae decat distanta E-C, unghiul AHE este de asemenea mai mare decat unghiul CHE- este, de fapt, in mod considerabil mai mare decat un minut de grad. Ca atare, linia AB, nu poate sa aiba punctul de fuga pe linia EH, decat daca respectivul punct este deplasat mai departe spre W. Asadar AW este adevarata perspectiva a lui AB, formand un unghi de un minut cu varful in W, care este adevaratul punct de fuga al liniei AB, asa cum H este punctul de fuga al liniei CD si GH, deoarece acele doua linii sunt echidistante fata de linia de vizibilitate.

Eroarea in [considerarea] perspectivei, care este aproape in mod universal comisa, consista in obligarea liniilor care se afla la distante diferite de linia de vizibilitate sa convearga spre unul si acelasi punct de fuga. In timp ce este demonstrabil ca liniile mai departate de linia d vizibilitate trebuie in mod necesar sa convearga mai tarziu, si trebuie purtate mai departe de-a lungul liniei de vizibilitate inainte de a o intalni sub un unghi de un minut, defininds astfel punctul de fuga.
[/Traducere]

De retinut ca „linia de vizibilitate” (eng: „eye-line”) este EH, adica ochiul observatorului se afla in E si priveste spre H.

Legea sa, cum ca liniile mai apropiate de linia de vizibilitate (cazul lui BC), converg aparent mai aproape (H) decat cele mai distante (cazul lui AB care converge in W) produce un efect vizual inexistent. Fenomenul consta in disparitia zonei dintr-un obiect, situata in vecinatatea liniei de vizibilitate. Nu ma credeti? Priviti exemplificarea formidabilului zetetician Parallax:

 
(Varianta de sus e cea originala, a lui Parallax, cea de jos contine diverse elemente grafice adaugate de mine.)

Iata explicatia lui pentru imagine:
Citat din: Parallax
A very good illustration of the difference is given in fig. 76. False or prevailing perspective would bring the lines A, B, and C, D, to the same point H; but the true or natural perspective brings the line A, B, to the point W, because there and there only does A, W, E, become the same angle as C, H, E. It must be the same angle or it is not the vanishing point.
The law represented in the above diagram is the "law of nature."
[Traducere]
O foarte buna ilustrare a diferentei este data in fig. 76 [vezi mai sus]. Perspectiva falsa, sau folosita in general, ar aduce liniile AB si CD in acelasi punct H, dar perspectiva adevarata, sau naturala, aduce linia AB in punctul W, deoarece acolo si doar acolo unghiul AWE, devine acelasi cu CHE.Trebuie sa fie acelasi unghi, altfel nu este punct de fuga.
Legea prezentata in diagrama de mai sus este „legea naturala”.
[/Traducere]

Ei bine, pentru informatia admiratorilor lui Parallax, daca desenul propus reprezinta legea naturala (si sunt de acord, pentru ca ma refer la imagine ca scena observata), atunci, el (desenul) demonstreaza foarte simplu ca interpretarea lui Parallax este falsa, si aplicata complet gresit.


Iata rationamentul meu:

Analizam desenul original si observam ca trunchiul reprezinta un sfert din inaltimea totala, asa cum se arata cu segmentle rosii verticale desenate de mine.
De asemenea, in desenul original, in punctul H, pare ca a disparut doar trunchiul, deoarece coroana atinge (aparent) solul (intentia lui Parallax). Voi arata ca asta nu se conformeaza cu propria sa lege!

Iata: Noi putem desena lina FH, echidistanta cu CD fata de linia de vizibilitate EH, si observam ca punctul F se situeaza la jumatatea inaltimii pomului „etalon”.
Ca atare, aplicand LPP, asa cum o explica el insusi mai sus, legat de imaginea cu pomii, deducem ca toata zona hasurata cu galben converge inainte de punctul H, adica, orice detaliu care ar fi vizibil in acea zona, mai apropiat decat H, ar fi invizibil in H sau mai departe (imposibil de distins cu aparatul optic prin care se vede scena asa cum edesenata).

Rezulta ca din copacul marcat cu sageata rosie, cu piciorul in punctul H, vedem doar jumatate, si anume jumatatea superioara! (Ceilalti marcati cu semne de intrebare au disparut mai mult de jumatate.)

Experiment 2: Acum, daca ne situam pe o scara, la inaltimea lui F, si privim aceeasi scena, ce se va intampla (conform LPP)? Ei bine, la exact acceeasi distanta ca inainte, unde se afla H, vor converge (aparent) liniile paralele care delimiteaza cate un sfert din inaltimea copacilor, unul de fiecare parte a lui FH (in total o jumatate din inaltime). In H, aceste doua sferturi vor fi „disparut”, si mai departe (pana in W) va fi vizibil din fiecare copac trunchiul (sfertul cel mai de jos) si varful (sfertul cel mai de sus)! (Asa ceva nu se observa in natura...)

Experiment 3: Iar pentru a obtine efectul simetric cu cel prezentat de Parallax, daca urcam la 3/4 din inaltimea pomului si privim scena, in punctul H va fi disparut jumatatea superioara a pomilor, in timp ce jumatatea de jos (deci inclusiv trunchiurile) vor fi vizibile pana in W. (Nici asa ceva nu se observa in natura...)

Rezultatele prevazute prin LPP pentru experimentele 2 si 3, nefiind coerente cu experienta naturala, conduc inevitabil la falsificarea interpretarii lui Parallax. (Mai pe indelete spus, invalideaza pretentia sa de a fi "descoperit" legea naturala a perspectivei.)

Parallax se foloseste de unghiul minim de viziune (acela de un minut de grad), dar nu ia in calcul faptul ca pentru un caz ca cel prezentat de el, toate cele patru sferturi ale copacilor, se vad sub unghiuri foarte putin diferite, si in plus, sferturile mai apropiate de linia de vizibilitate se vad sub un unghi (foarte putin) mai mare decat cele mai indepartate. Ca atare, ceea ce trebuie sa „dispara” prima data e periferia corpului, sau detaliile situate departe de linia de viziune, si nu cele din „centru”. Cand spun „dispar inainte” ma refer la o foarte mica diferenta, pentru ca si unghiurile sub care se vede un sfert „central” si unul „periferic” sunt foarte putin diferite.

De remarcat insa ca disparitia trunchiurilor este observabila (si observata) pe Pamantul curb, nu datorita unghiului minim de vizibilitate ci datorita curburii suprafetei. Cu alte cuvinte, el se foloseste de un fenomen observabil (disparitia trunchiurilor) pentru ca el crede ca efectul dedus din LPP coincide cu cel datorat curburii Pamantului (cel observat).

Ceea ce se observa (cu adevarat) in experimentele 2 si 3, si anume exact acelasi lucru ca si in desenul original, doar ca s-ar putea vedea mai multi copaci, facand sirul mai lung, dar disparand in continuare de jos in sus, nu poate fi explicat de LPP. Cine crede ca poate, lansez aici invitatia sa explice cum.

Folosind izotropia spatiului, am putea face experimentele de mai sus, cu ajutorul unui balon cu aer cald, care sa urce din ce in ce mai sus. Imaginati-va ca in loc de copaci, avem un poster mare cu imaginea unuia dintre ei, lipit pe o scandura, pentru a nu se deforma. Apoi, aceasta imagine e atarnata sub balon, orizontal, cu fata spre pamant, pentru a fi observata de cineva ramas la sol, pe masura ce balonul urca. Aceasta situatie ar corespunde exact experimentului cu discul, care s-a demonstrat deja detaliat in Pasul 3bis ca este atat de exagerat incat e incorect si deci fals din punct de vedere geometric (si logic).

Ca atare, la cererea expresa a lui sandokhan, marchez aici a doua descoperire epocala:

ANUNT IMPORTANT: Eroarea (sau confuzia) lui Parallax survine din aplicarea conceptului de „punct de fuga” (eng:  „Vanishing point”) la corpurile de pe suprafata Pamantului (Vezi copacii, sau stalpii de iluminat, si alte exemple din cartea sa). Confuzia cauzei reale a disparitiei partii inferioarea acestor corpuri, atribuita de el unghiului minim de vizibilitate pentru detalii, duce la contradictii si exagerari care demonstreaza incompetenta geometrica si logica a „savantului”.
Aplicarea fenomenului adus in discutie de el, si anume disparitia detaliilor in functie de unghiul de vizibilitate – de alfel foarte real, ar produce (cel putin pentru el) un efect asemanator cu cel observat in cazul copacilor insirati pe Pamant (disparitia bazei inainte de varf). Dar, LPP vorbeste de disparitie ca produs al aparatului optic limitat, in timp ce curbura Pamantului produce de fapt disparitie totala, independenta de puterea optica.
Pe de alta parte, efectul LPP prezice disparitia unui sfert (de fapt o jumatate in exemplul de mai sus) dintr-un corp, in timp ce celelalte trei sferturi (respectiv cealalta jumatate) raman foarte usor vizibile, ceea ce nu se observa in natura.


De remarcat faptul ca daca in cazul discurilor de carton, singura explicatie posibila pentru desenele sale era faptul ca detaliile vazute sub un anumit unghi nu sunt doar invizibile, ci dispar cu desavarsire (fapt absolut fals), aici se foloseste aceeasi lege a unghiului minim pentru a argumenta efectul datorat curburii Pamantului, in urma caruia partea inferioara a copacilor dispare cu adevarat, si ar fi invizibila cu aparate optice oricat de puternice. Tocmai aceasta utilizare, in cazul copacilor, a legii vizibilitatii unghiului de un minut de grad pentru a justifica o disparitie reala, m-a fortat sa deduc faptul ca in cazul aplicarii ei la discurile de carton (experimentul premergator), legea justifica aceeasi disparitie „reala” (si total falsa in cazul rspectiv).
 
O consecinta amuzanta  a incompetentei lui Parallax (sau ironia sortii) este faptul ca se plange de forma de desen a pictorilor care considera toate liniile paralele ca fiind convergente spre un unic punct de fuga, cand exact acest procedeu este cel corect pentru obiectele la scara umana pe un Pamant Plat (sau pentru obiectele indepartate din spatiu: avioane, sateliti etc)! El se straduieste sa explice fenomenul observat datorita curburii Pamantului („puncte de fuga distincte”) prin exagerata, nejustificabila si pur si simplu falsa interpretare a conceptului de „punct de fuga” in contextul vizibilitatii limitate cu ochiul liber.

Stati conectati, pentru ca in continuare (pasul 4bis) voi aduce cateva exemple de aplicare a legii unghiului minim de observatie, pentru a arata in ce cazuri si ce efecte produce, si pentru a se vedea cat de puierila este incercarea lui Parallax de a o confunda cu efectul produs de curbura Pamantului. Si voi continua desigur, sa demonstrez incompetenta lui Parallax in restul capitolului analizat aici (Pasul 5 &co).

e-
Don't believe everything you think.

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #49 : Martie 27, 2008, 03:00:18 p.m. »
D-le electron, mintiti in continuare cu nerusinare publicul;
D-le topgun, sustineti in continuare ca mint, fara sa aduceti argumente, sau sa demonstrati ca argumentele mele sunt gresite. Tot ce am afirmat in acest topic, am afirmat pe baza unor argumente prezentate aici. Daca argumentele mele sunt gresite, atunci si afirmatiile mele sunt gresite. Nimic mai simplu.
Apropo, exact asta face si Parallax in cartea sa, de aceea are rost sa ma concentrez pe ea. Pot analiza argumentele sale, si demonstrand ca ele sunt gresite, sa arat ca automat concluziile sunt gresite.

Citat
nu ati demonstrat nimic in legatura cu acele poze (nu aveti nici un fel de justificari pentru faptul ca nu exista nici un fel de curbura, intre Cap Gris Nez si Dover, sa ne amintim ca aceasta curbura este de peste 22 de metri), concluziile despre acele fotografii sunt destul de clare chiar si pentru dumneata.
Bineinteles ca nu am nici o justificare, alta decat ca dumneavoastra aveti vedenii, sau nu vedeti bine, sau nu stiti cum se interpreteaza corect ceea ce vedeti. Dar, pana nu imi indicati rationamentul pe baza caruia afirmati: „nu exista nici o curbura!”, eu nu pot sa va arat unde gresiti. Ca atare, pe baza aceleiasi poze, eu deduc faptul ca totul e coerent si compatibil cu Pamnatul curb, iar dumneavoastra „vedeti clar” ca Pamantul e plat.
Am indicat aici, in repetate randuri, ca interpretarea curburii calculate cu formula preferata a lui sandokhan depinde de mai multi factori (inaltimile fotografilor si obiectelor fotografiate), si faptul ca repetati dumneavoastra, ca o placa stricata, „peste 22m, peste 22m, peste 22m”, nu dovedeste nimic, decat eventual ca nu aveti capacitatea intelectuala sa intelegeti de ce acesta nu e un numar relevant. Aratati-mi care e relevanta sa, ce efecte ar trebui sa aiba, si cum sunt pozele aduse de dumneavoastra diferite fata de aceste efecte.

Citat
Nu ati demonstrat nimic in legatura cu nici un fel de pas 3; singurele aberatii sunt cele din mesajele d-vstra legate de acel subiect.
Ah, m-ati convins total ::). Adica, eu va fac demonstratia pe pasi, completa si explicata ca pentru copiii mici, pentru a vedea exact pasii logici, si pentru a oferi ocazia celor din tabara opusa sa puna degetul pe gresala mea (pe care doar ei o vad), iar dumneavoastra veniti cu „nu ati demonstrat, sunt dar aberatii!”. Si gata. Pai cum, care e definitia unei demonstratii pentru dumneavoastra, si de ce sunt aberatii afirmatiile mele?
Oare de ce e asa de greu de inteles, pentru oameni asa de culti ca dumneavoastra, ca a face doar afirmatii fara argumente, nu demonstreaza nimic rational, logic sau geometric? Cat credeti ca valoreaza cuvantul dumneavoastra pentru mine?

Citat
Cred ca sandokan va acordat destule raspunsuri, pentru ca d-vstra sa incepeti o cercetare serioasa pentru a va explica fenomenele despre care doriti sa aflati mai multe detalii.
Am inceput cercetarea serioasa tocmai a surselor propuse de el, si am inceput cu cartea lui Parallax. Inca am intrebari despre acest capitol, si le pun aici sa le vada toata lumea, dar sandokhan a decis ca a raspuns destul, probabil obosit de atata copy/paste.

Citat
Jurnalul lui Columb explica clar ce au vazut, la o curbura peste 150 de metri (158 de metri, cu vreo 637 de metri diferenta de altitudine), ar fi fost imposibil de vazut ceva de la acea distanta si asta timp de mai multe ore in sir, cu diversi martori.
Ah, iata valori noi! 158 m, 637 m ... Interesant. Cu ce formule ati calculat acele valori? Si apoi, omiteti sa demonstrati ca respectivele povesti sunt altceva decat simple anecdote interesante...

Citat
In pozele de pe gibraltar postate de sandokan, suprafeta apei se intalneste perfect cu malul opus; fara nici un fel de curbura intre tarifa si maroc.
Tocmai ca nu se intalneste apa cu malul opus, asa cum nici in poza indicata de mine, cu incercuirile in rosu su verde, planul cu muntii nu se intalneste cu apa in zona marcata cu verde.

Citat
Folositi fraze compuse in mod smecheresc, care nu conving pe nimeni d-le electron, schimbati-va numele in trombon, e mai bine.
Daca frazele mele vi se par „compuse in mod smecheresc”, nu e intentia mea. Eu vreau sa fiu cat mai explicit, pentru a putea fi combatut de dumneavoastra, daca aveti ceva argumente. Daca nu se intelege prea clar ceva din ce am spus, va rog sa-mi indicati fragmentele respective si le voi reformula pentru a explica mai bine ce vreau sa spun.

Citat
Cele doua poze arata acelasi lucru cu privire la malul opus: http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/t/a/000e97gt_ta02bk1h.jpg si http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/y/s/000e97gt_ys8osx2q.jpg , nu mai incercati sa inselati publicul cu afirmatii false asa cum ati facut-o mai devreme; deja nu mai aveti credibilitate aici, v-ati facut de tot rasul.
Aici nu suntem de acord, si ma mira ca aveti defecte de vedere atata de importante! Cele doua poze sunt foarte diferite, dupa cum urmeaza:
Prima este facuta aproape de nivelul apei, iar contatctul aparent intre apa si malul opus e perfect rectiliniu, deoarece ceea ce se vede este suprapunerea planurilor orizontului apei si al muntilor de pe malul opus, situate la ceva mai mult de 5 km distanta unul de altul. (Nu se vede toata intinderea de apa pana la malul opus)
A doua este facuta de la inaltime suficienta (se vede de pe dealul verde in jos) si ca atare se vede intreaga intindere de apa din stramtoare (se vede ca linia de contact cu tarmul nu mai e rectilinie, ci urmareste stancile de pe malul opus).
Cele doua poze arata exact ceea ce trebuie sa se vada pe un Pamant curb. Ca dumneavoastra le utilizati pentru a demonstra ca nu vedeti curbura, denota ca sunteti incompetent in ale geometriei si ale perspectivei. Dar nu ma mira, ca doar l-ati avut pe Parallax ca mentor in aceste domenii.

Citat
Faceti dovada de impostura, imi trece o reprezentare prin minte, as spune un copil care a invatat sa scrie si se crede grefier, asta ca sa raman respectuos.
In primul rand, nu am spus ca as fi altceva decat sunt, si anume un pasionat de geometrie si logica. Analogia dumneavoastra e la fel de irelevanta ca formula pentru „diferenta de altitudine” in acest topic.

Citat
Iar poza postata de d-vstra arata acelasi lucru, o suprafata complet dreapta, fara denivelari intre tarifa si maroc.
Poza postata de mine arata cat se poate de clar diferentele dintre planurile suprapuse in acelasi cadru, si am explicat cum. Ce e asa de greu de inteles din conceptul de „profunzime a planurilor”  ???

Citat
Argumentele d-vstra sunt de scoala generala, si ati fost prins in ofsaid cu fenomenul ice-blink, despre care ati declarat cu aceeasi convingere ca nu ar exista; pareti un disc dur fara procesor.
Folosesc argumente cat mai simplificate, pentru a mari sansa sa ma intelegeti si dumneavoastra. Imi pare rau ca nu reusiti sa ma urmariti.
Chestiunea cu „ice-blink”, am recunoscut deschis si imediat ca nu o cunosteam inainte, deci nu inteleg de ce tot insistati pe ea. In plus, eu vorbeam despre alt fenomen optic, cel relevant aici, iar cel adus de dumneavoastra in discutie nu foloseste la nimic pentru pozele care nu contin ghetari.

Citat
Ati adus deservicii celor care va impartasesc aceeasi credinta; incapatanarea d-vstra nu scoate la iveala decat un singur lucru: ca nu exista curbura de 22 metri peste canalul manecii sau cea ce peste 3 metri pe stramtoarea gibraltar.
Cum poate presupusa mea incapatanarea sa reduca curbura Pamantului? Ea (curbura) este prezenta in toate acele poze, iar incapatanarea dumneavoastra de refuza sa demonstrati ca nu exista, dovedeste ca nu sunteti capabili sa o faceti (chiar daca ati avea dreptate, desi nu aveti!)

Citat
Nu am alta alternativa decat sa va las sa polemizati de unul singur electron; nu ati demonstrat nimic pana acum decat ca nu ati stuiat fizica si/sau geometria indeajuns.
Ma simt atat de trist pentru faptul ca ati parasit aceasta discutie ::), incat voi continua sa prezint argumentele mele, in asteptarea unui adversar suficient de capabil intelectual, incat nu doar sa poata raspunde la intrebarile neatinse de voi (sandokhan/topgun) aici, ci care sa fie si suficient de integru incat sa le si raspunda pentru noi toti.

e-
Don't believe everything you think.

Offline sandokhan

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 118
  • Popularitate: +0/-1
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #50 : Martie 28, 2008, 07:16:52 p.m. »
Abel Cavasi, tu ai vazut ce minunatii scrii pe acolo pe astronomy.ro? Te-ai uitat cu atentie la acele fotografii care iti demonstreza clar ca nu exista curbura la suprafata pamantului, sau doar vii aici sa rumegi timpul degeaba? Citeste cu atentie ce am scris pana acum, de la imposibilitatea teoriei big bang, la imposibilitatea formarii unui sistem planetar heliocentric, si la toate celelalte argumente...nu cunosti mai nimic pe tema cosmogoniei...

JURNALUL LUI COLUMB DEMONSTREAZA CLAR DE TOT CA FORMA PAMANTULUI ESTE PLATA; acea lumina (cel mai probabil unul dintre paraurile de pe acea insula), nu ar fi avut cum sa fie vizionata de la 90 de km distanta; CIFRELE SI DATELE DIN JURNAL SUNT CELE REALE, SINGURELE ANECDOTE FIIND MESAJELE SCOLARESTI ALE LUI ELECTRON.

LA 90 DE KM AVEM O CURBURA DE 158 DE METRI; IAR VIZIONAREA LUMINII A FOST FACUTA DE MAI MULTE PERSOANE, INCLUSIV AMIRALUL VASULUI.

ACEST LUCRU CONFIRMA CEEA CE SUTE DE MII DE PERSOANE AU VAZUT DE SUTE DE ANI CU PRIVIRE LA VARFUL TOACA SI APUSUL SOARELUI CARE DISPARE DUPA PISCURILE MASIVULUI CEAHLAU: DE LA DISTANTE DE 320 DE KM (2 KM CURBURA), 350 DE KM (2,4 KM CURBURA) SI MAI ALES DIN MANGALIA (VEZI RELATAREA ISTORICULUI G. ARSACHI), DISTANTA DE 400 DE KM (CURBURA DE 3.1 KM), AR FI FOST IMPOSIBILA VIZIONAREA ACESTUI FENOMEN; DACA VA UITATI CU ATENTIE LA POZELE PE CARE LE-AM POSTAT IN LEGATURA CU VIZIONAREA MUNTILOR BUCEGI DIN BUCURESTI, VETI VEDEA CA REFLEXIA/REFRACTIA ATMOSFERICA NU JOACA NICI UN ROL.

POZA (multumim aici utilizatorului topgun) CU ICE BLINK, ARATA CAT DE DIFUZA SI CAT DE NECLARA ESTE REFLEXIA UNEI SUPRAFETE DE GHEATA; NICI NU SE POATE VORBI DE VREO REFLEXIE IN TOT CEEA POT VEDEA LOCUITORII DE PE MALUL NISTRULUI: UN APUS DE SOARE CLAR CARE DISPARE IN SPATELE MASIVULUI CEAHLAU, VARFUL TOACA, 1904 METRI ALTITUDINE.

Sa revenim la erorile comise de electron-trombon in discutiile despre articolul lui Rowbotham:

Ochiul uman va avea o anumita limita de observatie in ceea ce priveste obiectele aflate la mare distanta, de la cateva sute de metri la cativa km (pentru cei cu o vedere de exceptie chiar si peste 10 km); dupa acesti km, intervine fenomenul explicat de Rowbotham, corpul navei, in discutia noastra, va disparea la orizont inaintea catargului. Cu o luneta distanta se va mari cu cativa zeci de km, iar fenomenul disparitiei corpului navei isi va face iarasi aparitia, cand limita/capacitatea maxima a lunetei va fi atinsa...

Si acum intervin experimentele efectuate de Rowbotham; acest profesor (in opinia mea unul dintre cei mai talentati astronomi ai sec. XIX-lea, ale carui lecturi au devenit un subiect de legenda in Anglia la acea vreme) si-a scos luneta din buzunar, si a vazut, la distante de peste 10 km, corpul navei cum apare in intregime, fapt imposibil pe un pamant de forma rotunda, data fiind curbura de peste 2 metri; mai departe, si luneta va avea o anumita limita de observatie, sa zicem de la cativa km la cateva zeci de km, cu un telescop puternic ajungem si la distante mai mari.

Cu o luneta vei putea sa vezi clar la distante mai mari de 10 km, corpul navei, lucru imposibil pe un pamant de forma rotunda, din cauza curburii de la suprafata...

Si acolo va interveni acelasi fenomen, disparitia corpului navei inaintea catargului.

Ce era asa de greu de inteles?

Deci HABAR NU AI CE SPUI CAND FACI URMATOAREA AFIRMATIE:
"Dar, asa cum se arata in paragraful despre liniile paralele perfect stabile, aceste obiecte pot fi vazute cu ajutorul unor aparate optice suficient de sofisticate, ramanand la aceeasi distanta, deci chiar daca foloseste termeni ca „vizibil” sau „observabil”, autorul se refera la posibilitatea ochiului liber de a distinge aceste obiecte, si nicidecum la  o eventuala „disparitie” a lor. Daca s-ar vorbi de disparitie, atunci obiectele nu ar mai fi vizibile nici cu cele mai puternice aparate optice imaginabile."

El chiar a facut acele experimente cu cercurile de carton, deci stie bine ce spune...

Iarasi, confuzie de termeni si de explicatii in ceea ce declari tu, nu aduci nici un fel de stirbire afirmatiei lui Rowbotham, si nici nu intelegi ce vrea sa spuna acesta...adica te cam faci de ras electron...

"Cum face asta? Simplu, explicand ce inseamna de fapt aceast al treilea rezultat, deoarece isi da seama ca e oarecum greu de inteles. (Ca sa anticipez putin, nu e deloc greu de inteles, in contextul original. Ceea ce este greu de inteles – de fapt inacceptabil - este pasul prin care deodata „invizibil” inseamana „dispare”, adica, o parte invizibila a unui obiect nu se mai poate vedea cu nici un fel de instrument optic, oricat de sofisticat.)

Pe scurt, aceasta a treia deductie este ceea ce foloseste Parallax ca „lege a perspectivei” asa cum vom vedea in continuare."

Nici vorba de asa ceva...

Mai departe.

La pasul #3, iarasi habar nu ai ce spui...Rowbotham foloseste expresia "it is no longer visible"...ceea ce este corect...este incorect ceea ce declari tu:

"Asadar, voi vorbi in continuare de legea perspectivei clasice (LPC), cea corecta, si de legea perspectivei lui Parallax (LPP), cea incorecta.

Formularea explicita:
LPC: "Orice parte distinctiva [detaliu] a unui corp care se indeparteaza va deveni invizibila (adica imposibil de distins cu ochiul liber) inainte ca intregul sau orice parte mai mare a acestuia."

LPP: "Orice parte distinctiva [detaliu] a unui corp care se indeparteaza va deveni invizibila (cu orice aparat optic, oricat de puternic) inainte ca intregul sau orice parte mai mare a acestuia."

Unde anume ai vazut tu asa o declaratie de la Rowbotham? Si lucrurile devin corecte sau incorecte ca asa vrei tu, fara dovezi de nici un fel?

Pentru ca nu sti sa explici corect fenomenul sa incerc eu:

Orice aparat optic va atinge la un moment dat limita posibila (tehnica) a viewing range, ceea ce se poate observa in practica...

Deci, iarasi, introduci date false, care oricum nu aduc nimic nou in discutie...pana acum nu ai postat nimic deosebit pe tema disparitiei corpului navei...

Mai departe.

Iata ce declara Rowbotham, in acord cu experimentul facut chiar de el...

"On taking this disc to about a hundred feet away from an observer at A, the white centre will appear considerably diminished--as shown at B--and on removing it still further the central white will become invisible, the disc will appear as at C"

Iata si diagrama: http://img147.imageshack.us/img147/3598/parallaxfig73eck2.jpg

Electron, tu oare esti in toate mintile? Trebuie sa ajungem la astfel de posibile explicatii pentru tampeniile pe care le scrii aici si pe care ne obligi sa le citim?"

Pentru ca iata ce ai scris:

"In primul rand, desenul propus de Parallax este exagerat:
In desenul A, raportul dintre razele discului si a petei albe nu este nici pe departe egal cu 12. (un picior are 12 toli in sistemul de masura anglosaxon).
In desenul B, raportul dintre razele discului si a petei albe nu mai este egal cu cel din A.
In desenul C, raportul nu se mai poate calcula, pentru ca nu mai este nici o pata alba.

Asta este o problema de coerenta, pentru ca se stie ca un obiect, pe masura ce se indeparteaza, nu se deformeaza, in asa fel incat raportul dintre raza oricarui detaliu si raza maxima ramane mereu constant.

In al doilea rand, fenomenul observat (propus) de Parallax este imposibil, fapt aratat simplu in al doilea rand de desene, propus de mine (A’,B’ si C’).

Adica, pe discul A am adaugat inca doua detalii albe, identice cu cele propuse de Parallax. Sper ca toti suntem de acord ca faptul de a adauga inca doua cercuri albe nu modifica cu nimic comportamentul (vizibilitatea) celui din centru, original. Asadar, in B’ am propus pozitia vizibila a discului cu centrul alb, pe care trebuie adaugate pozitiile celor doua cercuri noi. Invit pe oricine crede ca poate sa faca acest lucru, sa imi arate care este „solutia”, dar fiind ca in C’ avem aceeasi situatie ca si C (daca dispare un cerc alb, dispar toate trei, deoarece au aceeasi dimensiune si se afla la aceeasi distanta)."

Chiar atat de incult esti incat trebuie sa-ti explic eu greseala din eculubratiile tale? Daca vei decupa acele doua cercuri albe pe exterior, si apoi il vei indeparta, figura C' NU VA MAI ARATA CA IN DIAGRAMA TA, nu intelegi?

CUM ADICA FENOMENUL PRODUS DE ROWBOTHAM ESTE IMPOSIBIL, CAND TU NU AI ADUS NICI UN FEL DE ARGUMENTE CA SA DEDUCI SAU CA SA DOVEDESTI ACEST LUCRU? Tot ceea ce faci, electron, este sa aduci mistocareala aici pe forum fizica particulelor...

Iarasi o serie de afirmatii false (ca sa nu le spunem chiar tampenii):

"Daca se ia in considerare LPP (cea incorecta), atunci orice parte de raza egala cu pata alba propusa de Parallax trebuie sa dispara in pozitia C/C’, si cum putem desena cate cercuri vrem pe discul original, partial suprapuse sau nu, ar insemna ca tot discul dispare la respectiva distanta! (ceea ce contrazice insasi LPP, deoarece discul este evident mai mare decat orice detaliu individual).

Ca atare, desenele lui Parallax prezentate ca „argument” desmonteaza insasi definitia lui cea geniala. Astept pe oricine e interesat(a) sa-mi arate cum e posibil sa fie corect desenul original, completand desenul din figura B’! (Eu spun ca nu se poate.)"

Nu stimabile...vei vedea in pozitia C sau C' o forma diferita de cerc, dat fiind ca tu vrei sa decupezi mereu acele cercuri albe pe figura...acest lucru va fi perfect observabil pe distanta oferita in experiment si anume de peste 100 feet...desenul tau marcat B' este fals si incomplet...

Deci nu ai demontat nimic mey electron...nu sti ce spui sau ce declari...nu intelegem ce vrei sa explici de fapt...lentoarea mentala evidenta nu-ti permite sa ne redai ceea ce ai vrea tu de fapt...poate altadata...

In ceea de a doua diagrama, Rowbotham a facut acel experiment, si ne-a adus la cunostinta rezultatele...care e problema ta?

Iarasi faci o afirmatie falsa si nefondata, probabil ca ai avut succes in viata cu asa ceva, dar aici nu-ti merge...

"Dar, daca in primul caz a disparut un detaliu in centru, trebuie sa dispara la fel si in acest caz."

Nu trebuie deloc...desenul propus de tine, B', este complet gresit, la fel si C'...fa acest experiment ca sa te convingi inainte sa patinezi aici in fata noastra...

Eu cred ca ai scris urmatoarele dupa un pahar sau doua...ca altfel nu se poate explica...

"Pe scurt, LPP (ca urmare a revelatiei geniale a lui Parallax) conduce automat la disparitia oricarui obiect cel putin la distanta la care un tol (2.4 cm) ar subintinde un unghi de un minut spatial (estimata de el la 72 m), pentru ca „invizibil” pentru el inseamna imposibil de vazut, cu orice aparat optic, oricat de puternic, si pentru ca peste orice corp putem suprapune o grila in patratele inscriptibile in cercuri de 2.4 cm ( sa zicem cu latura de 2 cm). Ca atare, toate patratelele trebuie sa dispara, cu tot ce contin, si daca grila dispare, dispare si obiectul intreg."

Invizibil inseamna CA NU SE MAI POATE OBSERVA...cu ochiul liber si/sau vreun instrument optic...atata tot...celalalt argument, cu patratalele albe suprapuse, nu tine deloc...citeste din nou ce a declarat Rowbotham, destul de clar chiar si pentru tine...


CAT DESPRE NOUL TAU MESAJ, SA-I ZICEM PASUL 4, NE FACE SA NE GANDIM CA NU INTELEGI CE A VRUT SA SPUNA ROWBOTHAM, BAI DESTEPTULE: DESENUL LUI ROWBOTHAM ESTE DOAR PENTRU ILLUSTRATIVE PURPOSES, PENTRU MOTIVE DE ILUSTRARE, SI NU CA SA MASORI TRUNCHIUL COPACULUI PE EL...NU POTI FACE ARGUMENTE DE GENUL: "observam ca trunchiul reprezinta un sfert din inaltimea total", SAU ALTELE DE GENUL ASTA...chiar asa de prost esti electron, sa faci masuratori pe o poza sau desen demonstrativ? Acolo era vorba de principiul discutat...chiar te faci de ras...

DE ACEEA TAMPENIILE PE CARE LE OFERI DUPA ACEEA, DE GENUL: "Noi putem desena lina FH, echidistanta cu CD fata de linia de vizibilitate EH, si observam ca punctul F se situeaza la jumatatea inaltimii pomului „etalon”. NU AU NICI UN FEL DE ROST...

HABAR NU AI CE SPUI SAU CE DECLARI, citeste mey electron, nu vreau sa te mai jignesc degeaba, nu am nimic cu tine personal, citeste ce spune Rowbotham:

The theory which affirms that all parallel lines converge to one and the same point on the eye-line, is an error. It is true only of lines equi-distant from the eye-line; lines more or less apart meet the eye-line at different distances, and the point at which they meet is that only where each forms the angle of one minute of a degree, or such other angular measure as may be decided upon as the vanishing point. This is the true law of perspective as shown by nature herself; any idea to the contrary is fallacious, and will deceive whoever may hold and apply it to practice."

AI PREZENTAT DE LA BUN INCEPUT O FALSA LEGE LPC, VEZI COMENTARIILE MELE DE MAI SUS; DECI TOT RESTUL ARGUMENTELOR TALE, SI ASA GRESITE, NU AU NICI UN FEL DE BAZA.

NU AI DEMONSTRAT NIMIC LA PASUL 3BIS CARE CONTINUA INEPTIILE TALE, DEJA DEMOLATE, DE LA PASUL 3...iar deductiile tale de geniu (de fapt esti doar o enciclopedia a confuziilor), arata ca nu ai inteles ce scrie Rowbotham, esti total in afara subiectului, mey electron.

Lase-te bai de geometrie, sau de interpretarea cartii lui Rowbotham, ca nu sti ce spui; de la bun inceput ai facut afirmatii false, si fara rost, inceteaza sa mai scrii prostii...

Hai ca ma intorc peste cateva zile sa vad ce tampenii ai mai scris...

« Ultima Modificare: Martie 28, 2008, 08:33:28 p.m. de sandokhan »
"An important scientific innovation
rarely makes its way by gradually
winning over and converting its
opponents: What does happen is that
the opponents gradually die out."
M. Planck

Offline sandokhan

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 118
  • Popularitate: +0/-1
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #51 : Martie 28, 2008, 07:32:48 p.m. »
Acum sa revenim la ale noastre, adica la atmospheric refraction...

Atmospheric refraction slightly increases the observed elevation angle of a peak relative to the observer. The effect is actually quite complicated, since it depends on the precise atmospheric conditions, including atmospheric pressure, temperature, and water vapor content, and thus varies with time and the altitudes of the observer and the observed peak. Fortunately, the effect of refraction is less than ~15% of the effect due to the curvature of the Earth, and typically only increases the observed elevation angle by less than 0.1°.

The derivation including refraction is a little tedious for a Web page, so I'll just quote the result here. If we can regard the ray OH as an arc of a circle, with a curvature k times the Earth's curvature (that is, the radius of curvature of the ray is R/k), then the above result is still true if we just replace R in the original expressions (without refraction) with R/(1 − k). This is equivalent to saying that the effective curvature of the Earth is simply diminished by the curvature of the ray: the Earth's curvature is 1/R, the ray's curvature is k/R, and the difference of the curvatures is (1 − k)/R.

In other words, everything is the same with refraction as it would be on a fictitious planet with a radius of R/(1 − k) and no refraction. So, as long as k isn't very big, the numbers aren't greatly changed by refraction.

So how big is k? That depends on the temperature gradient; see the ray-bending page for details. It turns out that in “normal” conditions — when the Standard Atmosphere is a fair approximation — k is about 1/6 or 1/7. Values of k around 0.13 have been used in correcting surveyors' data for a century or more.

DECI, FACTORUL ESENTIAL k FOLOSIT DE EARTH SURVEYORS ESTE DE 0.13, PENTRU DISTANTA DE 34 KM:

DIP ANGLE FORMULA:

(d) = sqrt(2h/R) , h = inaltimea la care se afla fotograful, R = 6378.164 km, sqrt = radical

DIP ANGLE FORMULA WITH REFRACTION:

(d) = sqrt( 2h/(R/(1 − k)) )

As long as k isn't very big, the numbers aren't greatly changed by refraction.

DIP ANGLE CHANGE FOR 34 KM (2,5 m inaltimea de unde au fost facute cele doua fotografii de pe plaja Cap Gris Nez):

d = sqrt (2,5x2/6,378164x10^6) = 0,000885 radiani = 0,0507 grade

d = sqrt (2,5x2/(6,378164x10^6/(1 - 0.13)) = 0,0008258 radiani = 0,0473 grade

http://mintaka.sdsu.edu/GF/explain/atmos_refr/figs/dip2.gif

60 minutes of arc in one degree, 0,0507 grade = 3,042 minute

0,0507 - 0,0473 = CHANGE OF 0,0034 grade sau 0,2 minute

SI ATUNCI PENTRU CE TE STROFOCI ATAT, FARA NICI UN FEL DE ARGUMENTE, MEY ELECTRON-TROMBON?

REFRACTIA ATMOSFERICA JOACA UN ROL LA DISTANTE FOARTE MARI, PRIVITE CU OCHIUL LIBER SAU CU O LUNETA (DISTANTA AR DEPASI LIMITA DE VIZIBILITATE A LUNETEI), si chiar si atunci, VORBIM DE OBSERVAREA UNEI IMAGINI NECLARE, SAU DIFUZE; DACA DISTANTA ESTE ACOPERITA FOARTE DE BINE DE CAPACITATEA LUNETEI/APARATULUI DE FOTOGRAFIAT, ATUNCI ORICE EFECT AL REFRACTIEI AR PUTEA FI VAZUT CU CLARITATE, NO QUESTION ABOUT THAT.

Urmatoarele fotografii arata clar ca nu exista nici un fel de fenomen de refractie care poate fi observat, suprafata apei este clar plata si nu curbata:

http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:View_of_Morocco_in_Tarifa,_Spain_2005.jpg
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/z/o/000e97gt_zowzp54w.jpg

http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/1/j/000e97gt_1j7t2vt0.jpg

http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/r/c/000e97gt_rc8kdztz.jpg

http://www.worldhum.com/images/uploads/straitofgibraltar.jpg
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/d/u/000e97gt_du307qym.jpg

http://www.rmtbristol.org.uk/straits_gibraltar.jpg
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/7/s/000e97gt_7sbois51.jpg

http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/y/s/000e97gt_ys8osx2q.jpg

http://www.flickr.com/photos/svcnt/1509119815/
http://www.flickr.com/photos/svcnt/1509125375/

http://www.flickr.com/photos/gaspars/1893875553/

Smecheria cu incercuirea malului opus (!) nu tine aici mey electron, totul este vizibil la modul cel mai clar:

SI ACUM POZELE CARE INFATISEAZA CLAR TARMUL/MALUL OPUS, CEL MAROCAN, REALIZATE CHIAR DE PE TARMUL SPANIOL:

http://www.flickr.com/photos/gaspars/2154565695/
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/c/p/000e97gt_cp2813cl.jpg (SE POATE VEDEA MALUL OPUS, ACELEASI IMAGINI ALE TARMULUI MAROCAN CA SI IN CELELALTE POZE)

NU TI-E RUSINE MEY ELECTRON SA SPUI PROSTII? ACEEA ESTE INALTIMEA FORMELOR DE RELIEF DE PE TARMUL MAROCAN, SI SE VEDE TOT DE LA BAZA LA SUPRAFATA DE MAI SUS, VEZI SI http://www.flickr.com/photos/svcnt/1509119815/ TARMUL OPUS ESTE VIZIBIL LA FEL SI PE:

Documentarul video Islamic History of Europe, autorul filmat chiar pe plaja tarmului european, se poate vedea tarmul marocan/african, nici un fel de curbura vizibila (intre 2:53 si 3:53), mai mult cu ZOOM se pot vedea cum valurile se sparg de tarmul opus:



INCEPI SA NE FACI SA CREDEM CA CHIAR ESTI PROST BAI ELECTRON...daca eram pe un pamant de forma sferica, ceea ce am fi vazut ar fi fost cu totul altceva: si anume o curbura vizibila de 3.3 metri, iar celalalt tarm, pe o inaltime corespunzatoare nu ar fi fost vizibil, ASA CUM POTI VEDEA IN POZELE MELE...CUMPARATI NISTE OCHELARI, ITI FACEM PROGRAMARE LA OFTALMOLOG...

http://www.flickr.com/photos/carlosromero/130948289/
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/t/a/000e97gt_ta02bk1h.jpg (ACELASI LUCRU, ACELEASI FORME DE RELIEF CA SI PE: http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/y/s/000e97gt_ys8osx2q.jpg , POZELE ARATA CLAR CA NU E NEVOIE SA INCERCUIM NIMIC, NU LA ASEMENEA DETALII PERFECTE VIZIBILE)


http://www.flickr.com/photos/luzdelsur/2318490420/

se gaseste si pe:
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/5/v/000e97gt_5vx0to21.jpg


Iata cum arata White Cliffs, Dover, top to bottom, de la baza la varf:

http://www.europeportreviews.com/WesternEuropeImages/DoverWhiteCliffs.jpg
http://www.dkimages.com/discover/previews/770/541558.JPG

http://www.flickr.com/photos/jamesgold/28405363/
http://www.flickr.com/photos/big-e-mr-g/129592362/

SI ACUM STANCILE WHITE CLIFFS DOVER, TOP TO BOTTOM, IN TOATE CELE TREI FOTOGRAFII, LUATE DE LA CAP GRIS NEZ:

In urmatoarea poza, cunoscuta deja, putem vedea clar de tot baza stancilor tarmului opus, si faptul ca suprafata apei este complet dreapta, fara nici un fel de curbura:

http://www.expedition360.com/journal/white_cliffs.jpg
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/k/n/000e97gt_kn8yuj9r.jpg

NICI UN FEL DE REFRACTIE ATMOSFERICA, TARMUL OPUS APARE CLAR, LA FEL SI STANCILE WHITE CLIFFS, EXACT CA IN FOTOGRAFIILE LUATE DE MAI APROAPE...

Cum arata White Cliffs, Dover: o alta poza, http://www.flickr.com/photos/jamesgold/28405363/

Cea mai buna poza facuta de pe plaja Cap Gris Nez: zero curbura, intre Anglia si Franta, se poate vedea cu exceptionala claritate malul opus, baza stancilor:

http://flickr.com/photos/wstreet/1910078752/
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/p/j/000e97gt_pja1fzcf.jpg

(fotografii la lucru pe plaja Cap Gris Nez, in fundal Cap Blanc Nez...: http://flickr.com/photos/wstreet/1909270063/in/photostream/
sau pe http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/k/o/000e97gt_kocpmt0j.jpg )

BAZELE STANCILOR WHITE CLIFFS SE VAD EXTREM DE CLAR, SI ATUNCI MEY ELECTRON SI ABEL DAVAI-LAMA, CUM MAI AVETI TUPEUL SA FACETI COMENTARII? SUPRAFATA APEI ESTE COMPLET SI ABSOLUT PLATA, in cazul unei curburi am fi vazut cu totul altceva, NICI UN FEL DE EFECT AL REFRACTIEI, CU CLARITATA PUTEM VEDEA STANCILE WHITE CLIFFS, DE LA BAZA LA VARF:

http://flickr.com/photos/wstreet/1910078752/
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/p/j/000e97gt_pja1fzcf.jpg


SI DE ASEMENEA PE:

http://www.expedition360.com/journal/white_cliffs.jpg
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/k/n/000e97gt_kn8yuj9r.jpg

DE ASEMENEA PE: http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:France_manche_vue_dover.JPG , acelasi lucru...fara nci un fel de efect al refractiei...

Nu ati adus nici un fel de argument credibil, ca sa va puteti explica INEXISTENTA curburii de 22.6 metri in cazul Canalului Manecii, si de 3.3 metri in cazul Stramtoarea Gibraltar...

Pozele pe care le-am postat arata clar ca nu exista curbura la suprafata pamantului; exact ceea ce se cunostea din antichitate. Asa cum v-am povestit, Koppernigk, Galilei, Kepler si Newton faceau parte din aceeasi organizatie secreta, dedicata idolatrizarii Soarelui (vezi citatele); conducerea Nasa, din trecut si actuala, fac parte din aceeasi societate secreta, iar zborurile misiunilor Apollos si space shuttle au fost falsificate. Exista un hangar de aproximativ patru etaje inaltime in White Sands, New Mexico, unde sunt trucate zborurile space shuttle; un model exact al navetei, de asemenea al ISS si Hubble Telescope, exista acolo, unde astronautii sunt suspedanti de cabluri si se prefac ca fac reparatii in outer space, la fel au fost trucate si zborurile MIR; la inceputul anilor '80 au folosit si parabolic flights, unde un avion 747 cu un interior exact la fel ca al navetei space shuttle, efectua zboruri de picaj de vreo 6 km, timp in care astronautii erau filmati ca fiind in imponderabilitate in spatiu...





« Ultima Modificare: Martie 28, 2008, 08:30:27 p.m. de sandokhan »
"An important scientific innovation
rarely makes its way by gradually
winning over and converting its
opponents: What does happen is that
the opponents gradually die out."
M. Planck

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #52 : Martie 28, 2008, 10:18:40 p.m. »
sandokhan, bine ai revenit. Pardon, bine ati revenit. Am observat ca distinsului topgun ii face placere sa fie adresat in acest fel.  Dat fiind ca aveti acelasi calibru intelectual cu dumnealui, va fac aceasta placere.
Mi se pare insa ca din viteza operatiunii de copy/paste, ati saltat toata pagina 3 de mesaje din acest topic, sau cel putin finalul ei. Va recomand sa o cititi, mai ales ultimul post dinaintea paginii 4, actuale. Sper sa va placa.  :)

Si daca tot sunteti prin zona, si pe baza optimismului meu exacerbat cum ca un om de calitatea dumneavoastra culturala va avea posibilitatea si capacitatea intelectuala sa raspunda la intrebarile mele de clasa primara, reiau aici lista cu intrebarile la care va invit sa raspundeti, dumneavoastra sau stimabilul topgun:

-Care sunt acele lucruri vizibile in poze, care nu s-ar vedea pe un Pamant curb? (Sincer sa fiu, la intrebarea asta in particular am pierdut speranta sa mai primesc raspuns cu argumente, se pare ca e prea complicata...)
-Care e explicatia apusului de soare din cele trei poze propuse de mine? (vezi pagina 3 din topic)
-Cum se calculeaza distanta pana la Soare, pe baza pozelor cu statia ISS ? (postate de sandokhan)
-Care e contra-argumentul pentru pasul 3bis, unde am aratat cat se poate de amanuntit de ce nu se poate desena figura B’ in conformitate cu aberatiile lui Parallax ?
-Daca B’ se poate desena, cum arata respectiva figura ?
-Care din experimentele lui Parallax (vezi linkuri in posturile lui sandokhan) sunt corecte si care nu, pentru a le analiza pe cele care dumneavoastra spuneti ca sunt bune de ceva ?


Voi adresa cat de curand punctele aduse in discutie in cele doua posturi ale dumneavoastra anterioare.

Apropo, daca tot va place atat de mult sa postati acelasi lucru de mai multe ori, cum nici pe mine nu ma doare mana sa fac copy/paste la nevoie, voi repeta intrebarile de mai sus (plus intrebarile care se mai aduna) in fiecare post din acest topic, pana cand cineva va fi capabil sa le raspunda cu altceva decat insulte sau perle de logica precum "se vede clar, daca nu vezi ai nevoie de oftalmolog".

e-
Don't believe everything you think.

Offline Abel Cavaşi

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 884
  • Popularitate: +7/-114
    • Blogul meu
Cum arată Pământul?
« Răspuns #53 : Martie 28, 2008, 10:54:20 p.m. »
Sandokhane, poţi să-mi dai o definiţie a cuvântului „plat”? Dacă Pământul este plat, atunci cum arată el? Ca o farfurie? Ca un pătrat? Ce grosime are? Dar lungime? Dar lăţime?
Ai putea să răspunzi direct la aceste întrebări?
Mulţumesc anticipat şi să ştii că apreciez inteligenţa ta.

Offline sandokhan

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 118
  • Popularitate: +0/-1
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #54 : Martie 29, 2008, 11:15:05 a.m. »
Mey electroane...tie iti face placere sa primesti dosuri de palma tot timpul aici? Cum ai putut sa faci calcule pe baza unui desen demonstrativ (illustrative purposes)? Chiar nu gandesti sau esti aici sa ne pierzi timpul?

NU CREZI CA DACA ROWBOTHAM AR FI FACUT VREO GRESEALA LA ACEL CAPITOL, AS FI FOST ATUNCI PRIMUL SA INTERVIN SI SA SPUN ASTA? Am mentionat deja care sunt greselile sale importante: faptul ca presupune ca Luna ar cauza eclipsa solara, si calcularea gresita a distantei Soare-Pamant (asta pentru ca nu a avut acces la alte informatii).

Cand ai sa dai dovada de inteligenta, si ai sa termini de postat pasii tai, vom reveni la alte chestiuni mentionate de tine...cele 5 paradoxuri solare (am mentionat deja faint young sun paradox)...explicatia exacta a apusului/rasaritului Soarelui deasupra unui pamant de forma plata...argumentatia ta este gresita de la bun inceput in legatura cu LPP/LPC...ai rastalmacit ce a spus Rowbotham...

PENTRU TINE ELECTRON, IATA DOAR DOUA DINTRE EXPERIMENTELE REALIZATE DE ROWBOTHAM (FACUTE CU MARTORI, PENTRU CA SA NU-I FIE ADUSE APOI INVINUIRI FARA ROST; NICIODATA TIMP DE 20 DE ANI CAT A LECTURAT IN ANGLIA, ACESTE LUCRURI NU AU FOST PUSE LA INDOIALA, ARGUMENTELE ADUSE IMPOTRIVA FIIND DE ALTA NATURA):

IF the earth is a globe, and is 25,000 English statute miles in circumference, the surface of all standing water must have a certain degree of convexity--every part must be an arc of a circle.

In the county of Cambridge there is an artificial river or canal, called the "Old Bedford." It is upwards of twenty miles in length, and (except at the part referred to at page 16) passes in a straight line through that part of the Fens called the "Bedford Level." The water is nearly stationary--often completely so, and throughout its entire length has no interruption from locks or water-gates of any kind; so that it is, in every respect, well adapted for ascertaining whether any or what amount of convexity really exists.

http://www.sacred-texts.com/earth/za/za06.htm
http://www.sacred-texts.com/earth/za/za07.htm

DACA NU CREZI CA PAMANTUL ESTE PLAT, DU-TE IN VACANTA PE PLAJA TARIFA, IN SPANIA, SI AI SA VEZI CA NU EXISTA CURBURA INTRE EUROPA SI AFRICA PE STRAMTOAREA GIBRALTAR; DU-TE LA CAP GRIS NEZ, SI AI SA VEZI CA NU EXISTA CURBURA INTRE FRANTA SI ANGLIA.

Motivul pentru care postez din nou si din nou acele fotografii este legat de incapatanarea ta de a nu accepta ceea ce se vede si cu limpezime: NU EXISTA CURBURA LA SUPRAFATA INTRE ANGLIA SI FRANTA, INTRE SPANIA SI MAROC, PE LACUL ONTARIO, INTRE INSULA S. CATALINA SI CALIFORNIA, INTRE MANGALIA SI VARFUL TOACA.

Sa lecturam din nou ceea ce se poate observa (si asta de secole) de la Marea Neagra all the way to masivul Ceahlau:

Dincolo de maretia peisajului, menita sa taie pur si simplu respiratia privitorului, Ceahlaul a intrat si a ramas insa in istorie datorita misterelor care il inconjoara. Departe de a a egala prin inaltime alte piscuri din tara, masivul poate fi totusi vazut, in zile senine si in anumite conditii de luminozitate a soarelui, de pe tarmul Marii Negre aflat la aproape 500 de kilometri distanta, sau de pe malul la fel de indepartat al Nistrului.

http://www.gardianul.ro/print-102000.html

Ceahlaul nu se ridica, nici pe departe, la altitudinea altor piscuri muntoase din România sau din tarile vecine. Cu toate acestea, in mod paradoxal, el este singurul masiv care poate fi vazut de la sute de kilometri departare. in anumite conditii atmosferice si de luminozitate solara, piscurile Ceahlaului se zaresc cu o deosebita claritate de pe tarmul Marii Negre si de pe malurile Nistrului. Gheorghe Asachi scria despre acest fenomen inca din anul 1859: „Corabierul de pe Marea Neagra vede piscul cel inalt al acestui munte, de la Capul Mangaliei si pâna la Cetatea Alba. Locuitorul de pe tarmul Nistrului vede soarele apunând dupa masa acestui munte, iar pastorul nomad, dupa ce si-a iernat turmele sale pe câmpiile Bugeacului, se intoarce catre casa având in vedere vârful Pionului, sau Ceahlaului”.

http://www.gardianul.ro/2007/09/30/actualitate-c24/misterele_ceahlaului_fenomene_paranormale_pe_munte le_lui_zamolxis-s102000.html


Sa vizionam acum din nou pozele fantastice facute pe lacul Ontario: 53 de km distanta, 49 de metri curbura:

http://www.weatherandsky.com/Mirages/TorontoDay.jpg
http://www.weatherandsky.com/Mirages/TorontoNight.jpg

http://www.weatherandsky.com/Mirages/May2006/IMG_1477.JPG
(aceasta poza arata ca a fost realizata tocmai de pe celalalt mal)

Pozele au fost realizate cu un aparat performant (teleobiectiv), care elimina orice fenomen de refractie atmosferica (exista diverse fotografii care infatiseaza acest fenomen; imaginile devin neclare si difuze, iti dai seama imediat despre ce e vorba); SI ATUNCI DACA AM FI FOST PE UN PAMANT DE FORMA SFERICA, AM FI OBSERVAT O PANTA ASCENDENTA, UN OBSTACOL VIZUAL FORMIDABIL, DE 49 DE METRI (INALTIMEA UNUI IMOBIL DE 15 ETAJE), SI DOAR VARFURILE CLADIRILOR DE PE FUNDAL. DACA AM FI LA O INALTIME DE 49 DE METRI, AM OBSERVA DOAR SUPRAFATA DE LA MIJLOCUL DISTANTEI, INALTIME DE 49 DE METRI, SI PORTIUNEA CLADIRILOR CARE S-AR PUTEA VEDEA IN ACEASTA SITUATIE; DACA AM FI CHIAR SI LA O INALTIME DE 100 DE METRI, CURBURA AR FI IMEDIAT RECOGNOSCIBILA SI VIZIBILA; ASA CUM VEDETI ZERO CURBURA PE O DISTANTA DE 53 DE KM.


Acum, din nou pozele de pe English Channel...

Pentru prima poza a fost utilizat un aparat performant, care iarasi elimina orice fenomen de refractie optica, zero curbura, priviti cu atentie forma stancilor white cliffs:

http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:France_manche_vue_dover.JPG
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/27/France_manche_vue_dover.JPG

Acum sa revedem (pentru a cata oara) cum arata stancile white cliffs:

http://www.europeportreviews.com/WesternEuropeImages/DoverWhiteCliffs.jpg
http://www.dkimages.com/discover/previews/770/541558.JPG

http://www.flickr.com/photos/jamesgold/28405363/
http://www.flickr.com/photos/big-e-mr-g/129592362/

http://www.flickr.com/photos/jamesgold/28405363/


Si acum pozele care infatiseaza clar ca nu exista curbura peste English Channel, intre plaja Cap Gris Nez si Dover:

http://www.expedition360.com/journal/white_cliffs.jpg
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/k/n/000e97gt_kn8yuj9r.jpg

Stancile white cliffs se pot vedea cu claritate, de la baza la varf, EXACT cum arata si in celelalte fotografii, nu exista vreo curbura care se impiedice aceasta vizibilitate; suprafata apei este dreapta si plata.

Si o poza facuta cu un aparat extrem de performant (vedeti poza in care sunt fotografii, pe plaja Cap Gris Nez, adica: http://flickr.com/photos/wstreet/1909270063/in/photostream/
si http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/k/o/000e97gt_kocpmt0j.jpg ):

http://flickr.com/photos/wstreet/1910078752/
http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/p/j/000e97gt_pja1fzcf.jpg


Din nou, zero curbura intre Cap Gris Nez si White Cliffs, se pot vedea cu extraordinara claritate stancile white cliffs, de la baza la varf; daca am fi fost pe un pamant de forma sferica, am fi avut o panta ascendenta, un obstacol vizual de 22.6 metri, si panta descendenta pana la malul celalalt; nu s-ar putea vedea nicidecum baza stancilor, suprafata apei ar fi curba, iar daca vasul s-ar fi aflat dincolo de mijlocul distantei, am fi putut observa doar varful acestuia...

De aceea va postez din nou si din nou aceste poze; fiindca arata clar ca nu exista curbura la suprafata pamantului asa cum suntem mintiti de catre Rosenkreuzer (conducerea Nasa face parte din aceasta organizatie secreta). Pentru ei este EXTREM DE IMPORTANT CA OMUL SA CREADA CA SE AFLA INTR-UN COLT INSIGNIFIANT AL UNIVERSULUI, CA A APARUT LA INTAMPLARE, PENTRU CA SA-SI REALIZEZE TELURILE; ei au provocat cele doua razboaie mondiale si il pregatesc pe al treilea (care se va desfasura extrem de curand).

DACA NU MI-ATI FI PIERDUT TIMPUL CU LUCRURI FARA ROST, am fi discutat despre tot ce urmeaza sa se intample pana la sfarsitul epocii #5, ce este WWIII, care va fi pozitia si situatia tarii noastre (mult mai teribila decat in 1940), precum si multe altele...


« Ultima Modificare: Martie 29, 2008, 11:19:57 a.m. de sandokhan »
"An important scientific innovation
rarely makes its way by gradually
winning over and converting its
opponents: What does happen is that
the opponents gradually die out."
M. Planck

Offline Adi

  • Global Moderator
  • *****
  • Mesaje postate: 11301
  • Popularitate: +15/-7
    • Site personal Adrian Buzatu
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #55 : Martie 31, 2008, 12:58:42 a.m. »
Electron, Abel, apreciez foarte mult rabdarea de care dati dovada in a discuta cu Sandokan si TopGun. Sunt de acord ca cei doi se exprima foarte jignitor, aducand putine argumente si mult copy paste. Poate sunt chiar una si aceeasi persoana cei doi. Cel putin deocamdata nu o sa le dau ignore pe acest site, tinand cont ca scriu doar in o sectiune speciala punerii sub semnul intrebarii a stiintei actuale. Totusi, ii rog frumos sa scrie frumos. "Bai electorane ..." este o expresie foarte urata pe care il rop pe TopGun sa nu o mai foloseasca.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Offline Electron

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 8404
  • Popularitate: +245/-217
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #56 : Martie 31, 2008, 05:29:31 p.m. »
Sandokhane, poţi să-mi dai o definiţie a cuvântului „plat”? Dacă Pământul este plat, atunci cum arată el? Ca o farfurie? Ca un pătrat? Ce grosime are? Dar lungime? Dar lăţime?
Abel, distinsul sandokhan a adus in aceasta discutie deja cateva link-uri despre forma Pamantului, iata aici una din imaginile cele mai fascinante:

E drept ca daca ar aduce si date numerice referitor la dimensiunile implicate, ar fi si mai fascinant.
Ce mi-ar place mie sa aflu este cum e compatibila aceasta “realitate” cu observatiile familiare ale rasaritului si apusului de soare, de genul celei de aici:


Oare e sandokhan capabil sa explice in romaneste, in cateva fraze, cum se intampla fenomenul acesta numit “apus” si “rasarit” ?

- - -
Ah, si daca tot suntem aici, dedic acest post urmatoarei revelatii a lui sandokhan :
Mey electroane...tie iti face placere sa primesti dosuri de palma tot timpul aici? Cum ai putut sa faci calcule pe baza unui desen demonstrativ (illustrative purposes)? Chiar nu gandesti sau esti aici sa ne pierzi timpul?

NU CREZI CA DACA ROWBOTHAM AR FI FACUT VREO GRESEALA LA ACEL CAPITOL, AS FI FOST ATUNCI PRIMUL SA INTERVIN SI SA SPUN ASTA? Am mentionat deja care sunt greselile sale importante: faptul ca presupune ca Luna ar cauza eclipsa solara, si calcularea gresita a distantei Soare-Pamant (asta pentru ca nu a avut acces la alte informatii).
Nu stiu cum sa va spun, dar toate insultele si „violentele verbale” ale dumneavoastra din acest topic, nu ma impresioneaza absolut deloc. Le consider o caracteristica intrinseca a inteligentei dumneavoastra, si gata. Sa fiti fericit cu ele. Or fi necesare aici dintr-un motiv pe care eu nu pot sa-l inteleg, dar asta nu trebuie sa va impiedice sa va manifestati in modul dumneavoastra obisnuit.

Eu discut aici pe baza de argumente logice, si orice alta epistemologie, bazata pe repetitia pana la plictis a acelorasi paragrafe, are o valoare cel mult ilustrativa pentru capacitatile dumneavoastra oratorice si intelectuale.

Si daca citatul de mai sus raspunde la obiectiile mele prezentate in pasul 3bis si in Pasul 4, dati-mi voie sa fiu cat se poate de surprins. :o

Adica, desenele acelea sunt doar „demonstrative” (illustrative purposes), si ca atare pot fi false fara sa va ingrijoreze absolut deloc? Parallax, in maretia sa intelectuala, se plange ca tot restul lumii aplica gresit legea perspectivei, si pentru a explica versiunea corecta, deseneaza aceste figuri. Chiar vi se pare o idee buna sa-si apere interpretarea atat de revolutionara, cu desene FALSE? Daca este mai competent in ale geometriei decat oamenii de rand (printre care ma includ si eu bucuros), cum de pot eu sa demonstrez aici ca doar un incompetent ar fi desenat figurile acelea, in speranta ca nimeni nu-si da seama cat sunt de gresite? Chiar daca sunt doar „demonstrative” (sau poate exact din cauza ca se vor „demonstrative”) aceste desene, propuse de un maestru astronom si intelectual, ar fi trebuit sa fie ingrijite, si corecte, ca altfel le putea desena orice ignorant in ale geometriei si logicii!

Deci intrebarea legata de pasii respectivi, apropo de figurile desenate de Parallax, se reduce la:
sandokhan/topgun/samdavid, admiteti aici de fata cu toata lumea ca figurile lui Parallax, analizate de mine in acest topic sunt gresite (adica FALSE)? Sunteti atat de amabili incat sa prezentati figurile corecte, pe care ar fi trebuit sa le utilizeze Parallax? Multumesc.:)

 

---

In memoriam (pentru sandokhan/topgun/samdavid), reiau lista intrebarilor care asteapta raspuns in acest topic:

-Care sunt acele lucruri vizibile in pozele cu Stramtoarea Gibraltar si faleza White Cliffs din Dover, care nu s-ar vedea pe un Pamant curb? (Sincer sa fiu, la intrebarea asta in particular am pierdut speranta sa mai primesc raspuns cu argumente, se pare ca e prea complicata...)
-Care e explicatia apusului de soare din pozele propuse de mine? (vezi pagina 3 din topic, si acest mesaj in particular)
-Cum se calculeaza distanta pana la Soare, pe baza pozelor cu statia ISS ? (postate de sandokhan)
-Admiteti ca desenele lui Parallax sunt gresite?
-Cum ar arata desenele corecte pe care trebuia sa le foloseasca Parallax?
-Care din experimentele lui Parallax (vezi linkuri in posturile lui sandokhan) sunt corecte si care nu, pentru a le analiza putin pe cele care le gasim cu totii pertinente?


e-
Don't believe everything you think.

Offline Abel Cavaşi

  • Experimentat
  • ***
  • Mesaje postate: 884
  • Popularitate: +7/-114
    • Blogul meu
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #57 : Martie 31, 2008, 06:43:17 p.m. »
Abel, distinsul sandokhan a adus in aceasta discutie deja cateva link-uri despre forma Pamantului, iata aici una din imaginile cele mai fascinante:

E drept ca daca ar aduce si date numerice referitor la dimensiunile implicate, ar fi si mai fascinant.
Ho, ho, păi dacă-i aşa, ia să-l luăm la puricat un pic pe sandokhanul nostru plin de mistere (apropo, doamne cât de mult îmi plac oamenii care caută misterele lumii :) !). Bun, să presupunem că forma Pământului este cea din imagine. Atunci, ar însemna că dacă merg mereu înainte (deci fără să-mi schimb direcţia), aş ajunge la „marginile" Pământului. Aşa este? Bun. Dar ce se întâmplă dacă merg mai departe de aceste margini? Ajung cumva în partea cealaltă? Şi ce se află la marginile Pământului, o muchie, ceva?

Offline sandokhan

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 118
  • Popularitate: +0/-1
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #58 : Martie 31, 2008, 09:14:33 p.m. »
Abel, esti prea indoctrinat de establishmentul oficial, si nici macar nu ai studiat asa cum trebuie versiunea heliocentrica (asta si pentru Adi)...acum raspunsul pentru tine:

Iata cum arata de fapt Universul nostru (exista si alte diagrame si mai senzationale, dar din cauza atitudinii voastre nu le pot include aici):

http://gal.neogen.ro/galleries/pictures/p/l/000e97gt_pl64u4mq.jpg

Portiunea cu verde din centru sunt continentele noastre, inconjurate de Oceanul Pacific...dincolo avem inelul de gheata Antarctica, si mai departe teritoriile cunoscute din antichitate drept continentul Antichtone, locul unde s-au adapostit nazistii dupa ce au parasit Germania/Norvegia in Mai 1945, si unde a incercat sa-i contacteze amiralul Byrd (1946-1947).

Dincolo avem adevaratul Ocean, care contine apa dulce, locul denumit in Biblie, Marele Adanc, de unde au venit jumatate din apele Marelui Potop...

Si acum cum arata de fapt continentele:

http://i42.photobucket.com/albums/e305/flying_leaf/test1.jpg

Si cum arata Polul Nord de fapt:

http://www.helmink.com/Antique_Map_Mercator_Arctic/Antique_Map_Mercator_Arctic.jpg

Trebuie sa studiezi mult mai mult istoria adevarata a celestial mechanics, de la A-Z.

In 1890, Henri Poincare a descoperit unul dintre cele mai socante chestiuni legate de stabilitatea sistemului solar.

Iata citatul original care explica acest fenomen, HOMOCLINIC ORBIT TANGENCY (faptul ca problema three-body va avea solutii care includ orbite complet haotice):

Homoclinic tangles, horseshoe maps and holistic engineering
AROUND the turn of the century, the great French mathematician Henri Poincare first glimpsed the structure of a homoclinic tangle. He was, apparently, horrified.

As he experimented, he was relieved to discover that in most of
the situations, the possible orbits varied only slightly from the initial
2-body orbit, and were still stable… but what occurred during further
experimentation was a shock. Poincare’ discovered that even in some of the
smallest approximations some orbits behaved in an erratic unstable manner. His
calculations showed that even a minute gravitational pull from a third body
might cause a planet to wobble and fly out of orbit all together.



While Poincaré did not succeed in giving a complete solution, his work was so impressive that he was awarded the prize anyway. The distinguished Weierstrass, who was one of the judges, said, 'this work cannot indeed be considered as furnishing the complete solution of the question proposed, but that it is nevertheless of such importance that its publication will inaugurate a new era in the history of celestial mechanics.' A lively account of this event is given in Newton's Clock: Chaos in the Solar System. To show how visionary Poincaré was, it is perhaps best if he described the Hallmark of Chaos - sensitive dependence on initial conditions - in his own words:
'If we knew exactly the laws of nature and the situation of the universe at the initial moment, we could predict exactly the situation of that same universe at a succeeding moment. but even if it were the case that the natural laws had no longer any secret for us, we could still only know the initial situation approximately. If that enabled us to predict the succeeding situation with the same approximation, that is all we require, and we should say that the phenomenon had been predicted, that it is governed by laws. But it is not always so; it may happen that small differences in the initial conditions produce very great ones in the final phenomena. A small error in the former will produce an enormous error in the latter. Prediction becomes impossible, and we have the fortuitous phenomenon.' - in a 1903 essay 'Science and Method'

ATUNCI CAND MEMBRII SURYA YOGA AU INVENTAT SISTEMUL PLANETAR HELIOCENTRIC, (EI AU OFERIT PUBLICULUI ANALIZA MATEMATICA), ADICA YAJNAVALKYA SI ARYABATIYA, cu tot cu ecuatii diferentiale (inca din anul 450 e.n.), copiate la greu de Kepler si Newton, nu au anticipat faptul ca aceste ecuatii diferentiale neliniare includ orbite haotice, de genul quadratic homoclinic tangency.

De aceea cartea Ciocnirea Lumilor (vezi sirul de discutii cu acelasi titlu de aici) a lui I. Velikovsky a fost atat de cenzurata, pentru ca Velikovsky a aratat la modul cel mai sigur faptul ca, in trecut, luand in calcul un sistem planetar heliocentric, Pamantul s-a oprit din rotatia sa in jurul propriei axe si din jurul Soarelui de mai multe ori in trecut; mai mult, au avut loc ciocniri majore, Jupiter-Saturn, Venus-Pamant, Marte-Pamant si altele, care arata faptul ca in sistemul solar poate exista haos care nu poate fi prezis dinainte (sensitive dependence on initial conditions). Velikovsky nu a prezentat teoria pamantului plat, dar a aratat imposibilitatea existentei unui sistem heliocentric, pentru ca daca Pamantul s-ar fi oprit din rotatia sa din jurul propriei axe, ar fi intervenit imediat frictiunea dintre straturile de fier/nichel, si nu si-ar mai fi putut relua rotatia sa dupa aceea; daca s-ar fi oprit din rotatia din jurul Soarelui, s-ar fi prabusit imediat in spatiu.

Site-ul senzational care explica implicatiile dovezilor prezentate de Velikovsky cu referire la stabilitatea sistemului solar:

http://www.ralph-abraham.org/interviews/abraham-ebert.html (velikovsky stability)

In antichitate, intre 2.100 BC - 1.400 BC, planeta Venus era denumita astfel:

De caldeeni: 'Faclia cereasca stralucitoare sau un diamant la fel de stralucitor ca Soarele, suprema minune a cerului', chiar daca astazi, conform teoriei heliocentrice, lumina lui Venus nu reprezinta o milionime din lumina solara.
De evrei: 'Lumina stralucitoare a lui Venus se revarsa de la un capat la altul al cosmosului...'
De chinezi (Soo-Chow astronomical charts): 'Venus era vizibila in plina zi, pe cer, rivalizand in stralucire cu Soarele'
De egipteni: 'E o stea care se roteste aruncand flacari de foc...o furtuna de flacari de foc'.

Deci pentru ca Venus sa fi fost vizibila cu ochiul liber, la un diametru de 75-100 de metri, este clar ca ar fi trebuit sa se afle pe o orbita neregulata (vezi capitolul Neregularitatile lui Venus din Ciocnirea Lumilor de I. Velikovsky) la doar cateva zeci de km (sub 25 de km) deasupra Pamantului, ceea ce insemna sub domul ceresc...pe timpul un cataclism planetar, planetele isi parasesc orbita obisnuita in care leviteaza deasupra domului fiind purtate de aether-ul care se roteste incontinuu, si sunt lasate sa intre/patrunda in atmosfera noastra, modul de functionare fiind asemanator cu cel utilizat de UFO germane...de aceea Saturn si Jupiter puteau fi vazute si observate cu ochiul liber in antichitate, inainte de Marele Potop...si nu urmau deloc legile lui Kepler...

Vicleanul Pitagora a introdus chiar de la bun inceput O EROARE INCREDIBILA, FUNDAMENTALA IN MATEMATICA, facand acest lucru in mod intentionat pentru a ascunde adevarata matematica si fizica bazata pe PHI, numarul de aur, si anume conceptul de numar irational.

Conceptul de numar irational isi are originea in societatea secreta initiata de Pythagoras, acum aproximativ 2.500 de ani. Pythagoras este cel care a introdus si notiunile de numere pare/impare, numere prime/compuse, progresiile geometrice/aritmetice, tabla inmultirii, precum si multe altele.

Se poate spune ca inventarea conceptului de numar irational este cea mai importanta descoperire stiintifica facuta vreodata, asa cum indica toate manualele de analiza matematica actuale.

'The idea that the size of every physical quantity could, in theory, be represented by a rational number was shattered in the fifth century B.C. by Hippasus of Metapontum, who demonstrated by geometric methods the existence of irrational numbers. This dramatic discovery of Hippasus is one of the most fundamental in the entire history of science. According to legend, Hippasus was thrown overboard at sea, by the Pythagoreans, because of his discovery.'

Numai ca Hippasus nu a fost asasinat de discipolii lui Pythagoras pentru dezvaluirea existentei numerelor irationale; Hippasus descoperise ceva mult mai teribil in legatura cu societatea secreta condusa de Pythagoras.

Singurul matematician care si-a dat seama ca nu exista de fapt in lumea reala, fizica, nici un fel de numere irationale, a fost Leopold Kronecker, care a atacat rezultatele complet false ale lui R. Dedekind si G. Cantor.

http://www-groups.dcs.st-and.ac.uk/~history/Biographies/Kronecker.html

Kronecker is well known for his remark:-

God created the integers, all else is the work of man.
Irrational numbers are totally man-invented.

Kronecker believed that mathematics should deal only with finite numbers and with a finite number of operations. He was the first to doubt the significance of non-constructive existence proofs. It appears that, from the early 1870s, Kronecker was opposed to the use of irrational numbers, upper and lower limits, and the Bolzano-Weierstrass theorem, because of their non-constructive nature. Another consequence of his philosophy of mathematics was that to Kronecker transcendental numbers could not exist.

"An important scientific innovation
rarely makes its way by gradually
winning over and converting its
opponents: What does happen is that
the opponents gradually die out."
M. Planck

Offline sandokhan

  • Junior
  • **
  • Mesaje postate: 118
  • Popularitate: +0/-1
Re: Mistere ale Pamantului - Curbura la Suprafata
« Răspuns #59 : Martie 31, 2008, 09:21:35 p.m. »
Adi, Abel si (hai sa-l includem si pe el) electron, iata teoria adevarata a presiunii aetherice (gravitationale) in care credea de fapt jupanul Neftone (al nostru Newton):

In Newton's student notes on Descartes a rather Aristotelian downward impulsion of gravity is compared with the centrifugal force of the (Cartesian) solar vortex:

Gravity is a force in a body impelling it to descend. Here, however, by descent is not only meant a motion towards the centre of the Earth but also towards any part or region... in this way if the conatus of the aether whirling about the Sun to recede from its centre be taken for gravity, the aether in receding from the Sun could be said to descend.

His belief at that time was that, to quote Westfall, ‘gravity (heaviness) is caused by the descent of a subtle invisible matter which strikes all bodies and carries them down'.17 His student notes showed him mulling over the design of a perpetual-motion engine to harness the downward flow of the gravity-ether.18 Later on in the 1670s he was to write to the Royal Society about its properties.

Some early notes by Newton on lunar theory appear on two folio sheets of his copy of Vincent Wing's Astronomia Britannica, published in 1669. They described how a terrestrial vortex, carrying the Moon round, was 1/43rd of the strength of the solar vortex. The pressure of the solar vortex deformed the lunar orbit within the terrestrial one, thereby accounting for certain known inequalities in its lunar motion. His notes queried whether the Earth's ‘endeavour of receding' from the Sun might affect the Moon's orbit, ‘unless the moon also shares in the same endeavour.'

The Ether theory published

In the following decade, and deriving from his alchemical studies, Newton came to develop his views on the workings of the gravity-ether. As communicated to the Royal Society in December of 1675 and written up in their History, it went as follows:

So may the gravitating attraction of the earth be caused by the continual condensation of some other such like aetherial spirit, not of the main body of phlegmatic aether, but of something very thinly and subtilely diffused through it, perhaps of an unctious, or gummy tenacious and springy nature.

A second gravity-ether hypothesis was proposed by Newton to Robert Boyle in February 1679, wherein ‘ye cause of gravity' was to be found, not as earlier in a flux of downward-rushing particles, but in a static gradient of texture in an aether, from grosser particles above to subtler ones below. The gradient extended to Earth's centre:

from ye top of ye air to ye surface of ye earth and again from ye surface of ye earth to ye centre thereof the aether is insensibly finer and finer.

Any body suspended in this aether-gradient would ‘endeavour' to move downwards. Two points should be noted about this second aether-gravity model communicated by Newton: if the 1675 version encoded an inverse-square principle, as was averred a decade later, then that principle has here been dispensed with; and, its gravity-field clearly continued down through Earth's crust as far as Earth's centre, a matter which remained equivocal in the earlier version.

At the outset of his 'Principia,' Sir Isaac Newton took the greatest care to impress upon his school that he did not use the word 'attraction' with regard to the mutual action of bodies in a physical sense. To him it was, he said, a purely mathematical conception involving no consideration of real and primary physical causes. In one of the passages of his 'Principia' (Defin. 8, B. I. Prop. 69, 'Scholium'), he tells us plainly that, physically considered, attractions are rather impulses. In section XI. (Introduction) he expresses the opinion that 'there is some subtle spirit by the force and action of which all movements of matter are determined' (see Mod. Mater., by Rev. W. F. Wilkinson); and in his third Letter to Bentley he says:

 'It is inconceivable that inanimate brute matter should, without the mediation of something else which is not material, operate upon and affect other matter, without mutual contact, as it must do if gravitation, in the sense of Epicurus, be essential and inherent in it. . . . That gravity should be innate, inherent and essential to matter, so that one body may act upon another at a distance, through a vacuum, without the mediation of anything else by and through which their action may be conveyed from one to another, is to me so great an absurdity that I believe no man, who has in philosophical matters a competent faculty of thinking, can ever fall into it.


At this, even Newton's contemporaries got frightened -- at the apparent return of occult causes into the domain of physics. Leibnitz called his principle of attraction 'an incorporeal and inexplicable power.' The supposition of an attractive faculty and a perfect void was characterized by Bernoulli as 'revolting,' the principle of actio in distans finding thus no more favour then than it does now. Euler, on the other hand, thought the action of gravity was due to either a Spirit or some subtle medium. And yet Newton knew of, if he did not accept, the Ether of the Ancients. He regarded the intermediate space between the sidereal bodies as vacuum. Therefore he believed in 'subtle spirit' and Spirits as we do, guiding the so-called attraction. The above-quoted words of the great man have produced poor results. The 'absurdity' has now become a dogma in the case of pure materialism, which repeats, 'No matter without force, no force without matter; matter and force are inseparable, eternal and indestructible (true); there can be no independent force, since all force is an inherent and necessary property of matter (false); consequently, there is no immaterial creative power.' Oh, poor Sir Isaac!

Newton's Principia had one major problem, however. How could two objects attract each other across a vacuum? This was a theory like that of Aristotle's, but now a stone did not have just a 'natural tendency' to fall to Earth, far more incredibly it had a 'natural tendency' to be attracted to every other object in the universe. Descartes had a rational explanation for why stones fell to Earth and why planets orbited the Sun. Newton's theory, however, was based on some magic power of matter to be attracted to all other matter and this was anything but rational.

How did Newton answer the critics who asked: how is action at a distance possible? He did not try to. Rather he said that he was explaining how things worked but not attempting to explain why they worked that way. For some this was good enough, for others this was such an unsatisfactory state of affairs that they had to reject Newton's theory.

And the sticking point was that Newton had no mechanism for the action of gravity, indeed he had dispensed with the Cartesian ether as a mechanism of action. Gravity was effectively 'spooky action at a distance' which upset people no end. Even Newton was bothered a bit by it.

In fact, we have written evidence, that Newton used a pushing gravity hypothesis in the first place in order to arrive at the inverse square law. Here is a letter from Newton to Halley, describing how he had independently arrived at the inverse square law using his aether hypothesis, to which he refers as the 'descending spirit':

....Now if this spirit descends from above with uniform velocity, its density and consiquently its force will be recoiprocally proportional to the square of its distance from the centre. But if it descended with accelerated motion, its density will everywhere diminish as much as the velocity increases, and so its force (according to thr hypothesis) will be the same as before, that is still reciprocally as the square of its distance from the centre'


"An important scientific innovation
rarely makes its way by gradually
winning over and converting its
opponents: What does happen is that
the opponents gradually die out."
M. Planck