Invatamantul romanesc - catre ce tinde?!

[bbb]

iar despre cele din strainatate, intrebarea mea este... de unde bani?!

Aici eu vad o problema: nu sunt bani pentru a pleca in strainatate, dar sunt pentru a da spaga profesorilor???

chiar dacca primesti o bursa sau mai stiu eu ce nu cred ca iti ajunge, mai trebuie ceva peste...si nu ma pot baza ca gasesc un job acolo...nu pot risca...


Multi au riscat si nu le pare rau. Acum depinde ce job vrei... Pe mine una nu ma deranjeaza sa spal farfurii sau sa iau comenzile intr-un restaurant. Iar daca chiar vrei sa mergi, un job poti cauta de dinainte... Totul e sa vrei

<Editat de Adi: Bianca, trebuie sa scrii tu dupa baliza [ / quote], ca sa apara cu gri doar ce a scris el si sa fie clar ce ai adaugata tu. >

[Adi]

Eu cand am plecat la scoala in Franta mi-au dat ai mei 1000 de euro de care s-au imprumutat la toata familia. Mi-au zis ca mai multi nu imi vor putea da si va trebui sa imi gasesc slujba acolo, sau sa revin acasa. Asa ca am muncit mereu, nu am avut vacante, dar am diploma de licenta de Franta si nici o datorie cand am terminat. Iar cu diploma de Franta am ajuns la masterat in Canada, adica la si mai bine.

Acum tu spui ca in tara 1000 de euro e un examen si intrebi de unde bani in afara? Daca mergi in Franta, taxele de scolarizare sunt sunt foarte mici si ai si burse partiale. Daca mergi in tarile nordice, taxele de scolarizare sunt zero. UK e mai scump, dar poti munci si inca pe bani buni si iti dau si ei bursa partiala. Plus ca te poti imprumuta usor si ii platesti cu o luna apoi juma de an de trait si studiat acum. Banii chiar sunt ultima problema de care trebuie sa iti faci griji ...

[Sagoth-sabathan]

Tinde catre 0.Am observat ca in ultimul timp ii promoveaza pe cei prosti,nu pe cei inteligenti.

[dumicri]

Nu e asa greu sa pleci dincolo la studii, mai ales daca esti bun. mai primesti o bursa de la scumpul minister al educatiei, o bursa de la universitatea de acolo, cazare in campus si pana la urma iesi destul de ieftin

[b12mihai]

Problema nu sunt doar universitatile, acolo probabil problema e mai mediatizata... Ar trebui sa veniti sa vedeti ce probleme sunt la scoala generala unde am fost eu... Director si profesori ce beau in cancelarie, profesoara de matematica ce la teze le da copiilor rezolvari... si le mai da si gresite... aceeasi profesoara care nu stia reciproca teoremei lui Pitagora si pe care in a 7a o invatam eu la tabla... ar mai fi dar imi e groaza sa le spun...

Bianca, faza e ca eu sunt fix la polul opus: atat in generala (scoala 79, Bucuresti), cat si la liceu (CN "Gh. Sincai", Bucuresti) am avut bafta unor super profesori, care stiau ce fac, si o stiau inca bine. Nu mai zic ca se ocupau si de viata noastra extrascolara: ne recomandau filme, mergeam cu ei la teatru, ne duceau in tabere in tara si in circuite prin tari europene...Foarte multe au facut pentru elevi pentru cat de putin castiga...Eu jos palaria pentru ei...Am avut de la cine sa invat si carte si lectii de viata. Inca o data excelenti profesori am avut, ca astia nu va mai pupa invatamantul romanesc multa vreme de acum inainte. Oameni extrem de competenti, care stiu ce zic si stapanesc cunostintele solide pe care le au si care sa se mai si ocupe de educatia ta, de formarea ta adolescentina...

Insa da, situatia in licee si scoli e poate mai grava decat in universitati. De fapt, de aici porneste buba in invatamant...Scoala scoate tampiti (asa cum a zis si Basescu  ) --> sa nu o generalizam...scoala ii trece pe toti care ii trec pragul si vor sa iasa din ea...Unii sunt destepti altii tampiti...clar...Apoi tampitii se duc si la universitati si tot asa...

iar despre cele din strainatate, intrebarea mea este... de unde bani?! chiar dacca primesti o bursa sau mai stiu eu ce nu cred ca iti ajunge, mai trebuie ceva peste...si nu ma pot baza ca gasesc un job acolo...nu pot risca...

Eh, asta e si conflictul pe care il traiesc eu legat de plecarea in strainatate. Bun, plec, ma simt in stare...dar daca nu reusesc ce fac? Acolo sunt singur cuc...Pot reusi si astfel ajung foarte mare si foarte departe, pot esua si ajung un nimeni...

Multi din cei care ati plecat si v-ati stabilit acolo cat de cat spuneti ca e usor sa faci rost de bani. De fapt vi se pare foarte usor totul. Eu stiu daca chiar asa e?!... Eu fac aici greu rost de bani...si fac acolo usor rost de bani, fara stres? (sa nu uitam ca e si criza!) Fara un suport constant al parintilor nu stiu cat de mult razbesti...Asta ar insemna un job...pai ce sanse am sa gasesc un job cu program flexibil, nu pot eu sa cred ca e CHIAR atat de usor sa gasesti un job care sa iti permita si sa iei bani cat sa traiesti si sa iti continui studiile fara probleme...Tot respectul pentru cei care au reusit, bravo lor! Inseamna ca sunt mai capabili ca mine...

Multi au riscat si nu le pare rau. Acum depinde ce job vrei... Pe mine una nu ma deranjeaza sa spal farfurii sau sa iau comenzile intr-un restaurant. Iar daca chiar vrei sa mergi, un job poti cauta de dinainte... Totul e sa vrei

Nu mi se pare suficient sa vrei...trebuie sa te si simti in stare...Eu, sincer, imi doresc foarte mult sa plec din tara asta aberanta, dar daca ma duc intr-un loc in care nu cunosc nimic si nu am nici o idee despre cum as putea razbi acolo...Trebuie si o anumita maturitate in gandire si luciditate in fapte.

Poate pentru mine nu e timpul acum, poate mai incolo va veni si timpul meu, poate mai tarziu ma voi destepta, mi se va ivi o sansa SI VOI profita de ea fara ezitare...Nu disper, insa de-aia am si lansat topicul asta, intrebandu-ma si urmarind ce va fi cand voi fi (daca voi fi...sper totusi ca voi fi  ) un fericit student (sper eu la Politehnica la Automatica   )

[Adi]

Gothik, nu e usor sa te descurci, e chiar foarte greu si sa gasesti slujba si sa faci in acelasi timp cu scoala si singur pe acolo. Dar nu tocmai asta e provocare? Nu asa te maturizezi? Si cum adica esuezi? Ce inseamna a esua? In cel mai rau caz vii acasa dupa un an. Si nu e timp pierdut, ci ai vazut o alta tara, alta mentalitate, alt sistem, si ai invatat si limba si ai vazut si cum sunt universitatile acolo ...

Daca ar fi usor, ar face toti. Dar si care au incercat au reusit si traiesc mai bine si personal si profesional. Tocmai ca ideea e sa stii ca parintii nu te ajuta, ca asa sa te fortezi sa te descurci. Daca stii ca te ajuta ei, e un efort mare pentru ei si un ajutor mic pentru tine si nu esti suta la suta independent. Si atunci care e farmecul?

[mircea_p]

Multi din cei care ati plecat si v-ati stabilit acolo cat de cat spuneti ca e usor sa faci rost de bani. De fapt vi se pare foarte usor totul. Eu stiu daca chiar asa e?!... Eu fac aici greu rost de bani...si fac acolo usor rost de bani, fara stres? (sa nu uitam ca e si criza!) Fara un suport constant al parintilor nu stiu cat de mult razbesti...Asta ar insemna un job...pai ce sanse am sa gasesc un job cu program flexibil, nu pot eu sa cred ca e CHIAR atat de usor sa gasesti un job care sa iti permita si sa iei bani cat sa traiesti si sa iti continui studiile fara probleme...Tot respectul pentru cei care au reusit, bravo lor! Inseamna ca sunt mai capabili ca mine...

Gothic, nu o sa gasesti nicaieri o viata fara stress.
Chiar daca gasesti o slujba si ai destui bani, vor fi alte stress-uri.
Daca studiul la o universitate buna si apoi un job in care sa faci ceea ce iti place este foarte important pentru tine, atunci merita sa pleci, daca nu gasesti asa ceva in tara.
Bineinteles, lumea pleaca din diferite motive.
Din experienta mea, cel mai raspandit motiv de a fi dezamagit de viata in tara straina (vorbesc de America si Canada) este ca nu mai ai prietenii si distractiile din tara.
Nu stiu daca ai terminat deja facultatea in Romania sau daca abia acum incepi.

O posibilitate cu stress redus este sa pleci pentru studii graduate (masterat sau doctorat), dupa terminarea facultatii in Romania.
In America ai sanse foarte bune sanse sa obtii o bursa din care sa poti trai pe perioada studiilor (lucrand ca teaching sau research assistant) si ai 5-6 ani sa te hotarasti daca te poti sau nu adapta la viata intr-o tara straina.   
Bineinteles ca in America esti mult mai departe de tara si vizitele acasa sant mai rare...
Asta a fost experienta mea. Cred ca si in Canada sant posibilitati asemanatoare, dar numarul de universitati e mult mai mic.
Pe de alta parte, facand facultatea in Romania (fizica) mi-a oferit un avantaj important, fiind mult mai avansat decat colegii americani si chiar cei din alte tari. Poate ca acum facultatile din Romania nu mai sant asa bune, dupa cite inteleg din discutiile de aici.

[Adi]

De pe celalalt server, Gothik a scris:

Bianca, faza e ca eu sunt fix la polul opus: atat in generala (scoala 79, Bucuresti), cat si la liceu (CN "Gh. Sincai", Bucuresti) am avut bafta unor super profesori, care stiau ce fac, si o stiau inca bine. Nu mai zic ca se ocupau si de viata noastra extrascolara: ne recomandau filme, mergeam cu ei la teatru, ne duceau in tabere in tara si in circuite prin tari europene...Foarte multe au facut pentru elevi pentru cat de putin castiga...Eu jos palaria pentru ei...Am avut de la cine sa invat si carte si lectii de viata. Inca o data excelenti profesori am avut, ca astia nu va mai pupa invatamantul romanesc multa vreme de acum inainte. Oameni extrem de competenti, care stiu ce zic si stapanesc cunostintele solide pe care le au si care sa se mai si ocupe de educatia ta, de formarea ta adolescentina...

Am avut si eu profesori foarte foarte buni, dar nu am avut chiar norocul tau. Pentru ca din pacate pe acesti profesori ii pot numara pe degetele de la o mana. Profesoarele de geografie si de fizica din generala, cel de mate din a 8a si ambele diriginte. In fata acestora intr-adevar, jos palaria! Dar am avut mai ales norocul de niste " profesori " pe care ii interesa al cui copil esti, daca mergi la ei la ore etc... Dar am avut si profesori de la care am avut ce invata, si ma bucur ca inca pastrez legatura cu ei...

[bbb]

De pe celalalt server, Gothik a scris:

Bianca, faza e ca eu sunt fix la polul opus: atat in generala (scoala 79, Bucuresti), cat si la liceu (CN "Gh. Sincai", Bucuresti) am avut bafta unor super profesori, care stiau ce fac, si o stiau inca bine. Nu mai zic ca se ocupau si de viata noastra extrascolara: ne recomandau filme, mergeam cu ei la teatru, ne duceau in tabere in tara si in circuite prin tari europene...Foarte multe au facut pentru elevi pentru cat de putin castiga...Eu jos palaria pentru ei...Am avut de la cine sa invat si carte si lectii de viata. Inca o data excelenti profesori am avut, ca astia nu va mai pupa invatamantul romanesc multa vreme de acum inainte. Oameni extrem de competenti, care stiu ce zic si stapanesc cunostintele solide pe care le au si care sa se mai si ocupe de educatia ta, de formarea ta adolescentina...

Am avut si eu profesori foarte foarte buni, dar nu am avut chiar norocul tau. Pentru ca din pacate pe acesti profesori ii pot numara pe degetele de la o mana. Profesoarele de geografie si de fizica din generala, cel de mate din a 8a si ambele diriginte. In fata acestora intr-adevar, jos palaria! Dar am avut mai ales norocul de niste " profesori " pe care ii interesa al cui copil esti, daca mergi la ei la ore etc... Dar am avut si profesori de la care am avut ce invata, si ma bucur ca inca pastrez legatura cu ei...

Asta e scrisa de mine...dar nu stiu de ce nu aparea...

[Adi]

Inseamna ca nu am copiat corect de pe celalalt server. Ma bucur ca s-a lamurit ca de fapt tu scrisesei si nu Gothik.

[b12mihai]

Gothic, nu o sa gasesti nicaieri o viata fara stress.
Chiar daca gasesti o slujba si ai destui bani, vor fi alte stress-uri.
Daca studiul la o universitate buna si apoi un job in care sa faci ceea ce iti place este foarte important pentru tine, atunci merita sa pleci, daca nu gasesti asa ceva in tara.
Bineinteles, lumea pleaca din diferite motive.
Din experienta mea, cel mai raspandit motiv de a fi dezamagit de viata in tara straina (vorbesc de America si Canada) este ca nu mai ai prietenii si distractiile din tara.
Nu stiu daca ai terminat deja facultatea in Romania sau daca abia acum incepi.

Eu abia incep...De fapt, trec a 12-a. Momentan sunt foarte hotarat sa raman in tara, dar studiile graduate, cum le spuneai, nu stiu daca le voi face aici.

Intr-adevar, daca pleci esti singur...Orice chestie are avantaje si dezavantaje si totul trebuie bine cantarit de dinainte. Insa, m-as putea debarasa de prieteni, distractii, familie, confort si "cocolosire"...adica sa fac niste sacrficii, ca sa ajung undeva, dar acest sacrificiu fara bani si sustinere nu se poate realiza decat FOARTE FOARTE greu...ori eu la ora actuala nu cred ca as putea si sa studiez calumea si sa muncesc sa imi castig painea. Nu sunt nicidecum un geniu, ci doar un om banal, caruia ii place SA MUNCEASCA si care daca a inceput ceva face foarte serios si duce pana la capat (chiar daca de cele mai multe ori nu pare )

Este evident ca stres o sa am oriunde...Dar stresul, sa stii, vine din faptul ca ne facem griji fara rost...Eu unul nu imi fac griji...Daca ar fi sa fiu intr-un avion si sa fiu anuntat ca se va prabusi...o sa imi zic: "Asta e...mor bine, nu mor, super tare, ma pregatesc sa ma lupt sa supravietuiesc...Nu stiu...adica stresul vine de la faptul ca multi din noi intram in panica rapid la orice piedica...

Pe de alta parte, facand facultatea in Romania (fizica) mi-a oferit un avantaj important, fiind mult mai avansat decat colegii americani si chiar cei din alte tari. Poate ca acum facultatile din Romania nu mai sant asa bune, dupa cite inteleg din discutiile de aici.

In Romania facultatile ar fi foarte bune daca profii ar fi un pic mai interesati si daca ar veni elevi mai buni...Eu nu m-as considera total ratat daca as face fizica la Magurele (ba chiar am inteles ca ies bine daca o termin si ca nu mi-am inchis multe usi)...dar m-as considera ratat stiind ca pot mai mult, dar ca nu m-am luptat.

Momentan sunt a 12-a, si aceste ganduri incep incet-incet sa mi le las deoparte spre a imi concentra toate fortele pe pregatirea pentru bacalaureat...admiterea va fi o joaca de copil daca trec cu bine de bacalaureat si daca sunt bine pregatit...asta inseamna ca voi fi gata oricand    .

Daca studiul la o universitate buna si apoi un job in care sa faci ceea ce iti place este foarte important pentru tine, atunci merita sa pleci, daca nu gasesti asa ceva in tara.

In loc de concluzie: scopul in viata este sa ai bani cu ajutorul carora sa te intretii pe tine si pe familia ta, nu? Si sa ai sa mai iesi intr-un concediu, o bere cu prietenii, chestii d-astea...Si sa nu uitam de banii albi pentru zile negre (banii si bunurile depozitate in ciorapei). Nu conteaza unde gasesti asta, ci sa o gasesti, nu?

[Adi]

Zilelele astea am lucrat la un articol amplu despre mostenirea lasata umanitatii de Galileo Galilei. Am si investigat cum s-a format si cum a fost educat. Am avut surpriza sa aflu cat de mult a contat viziunea asupra vietii pe care i-a insuflat-o tatal sau, educatia pe care a primit-o i-a ales-o tatal sau pas cu pas, si mai ales pentru toate a platit tatal sau. Nu oricine aveam meditator privat pe matematicianul regelui, dar Galilei a avut asta si pentru asta a platit tatal sau. Si de asta a ajuns asa de sus. Articol complet aici.

[mircea_p]

Este evident ca stres o sa am oriunde...Dar stresul, sa stii, vine din faptul ca ne facem griji fara rost...Eu unul nu imi fac griji...Daca ar fi sa fiu intr-un avion si sa fiu anuntat ca se va prabusi...o sa imi zic: "Asta e...mor bine, nu mor, super tare, ma pregatesc sa ma lupt sa supravietuiesc...Nu stiu...adica stresul vine de la faptul ca multi din noi intram in panica rapid la orice piedica...

Eu voiam sa raspund la o fraza de-a ta in care intrebai daca o sa castigi bani fara stress plecand din tara.
Stressul nu e panica si nu e (numai) raspunsul a o situatie de urgenta. E vorba de efectul grijilor si problemelor marunte din viata cotidiana.
De exmplu, iti ajung banii de mancare pana la salariul urmator? Nu intra nimeni in panica la gandul asta iar daca isi face griji nu sant fara rost. Si in timp, se acumuleaza se pare. Stressul nu e neparat ceva constient, care depinde de faptul ca iti pasa sau nu.
Asta e un exemplu de factor de stress pe care il aveam in Romania.

In loc de concluzie: scopul in viata este sa ai bani cu ajutorul carora sa te intretii pe tine si pe familia ta, nu? Si sa ai sa mai iesi intr-un concediu, o bere cu prietenii, chestii d-astea...Si sa nu uitam de banii albi pentru zile negre (banii si bunurile depozitate in ciorapei). Nu conteaza unde gasesti asta, ci sa o gasesti, nu?

Atunci nu stiu ce sa-ti zic. Scopul meu nu a fost asta. Nu cel principal. Cred ca e important unde/cum "gasesc" banii pentru viata de zi cu zi. Bieninteles ca daca esti intr-o situatie disperata, nu ai ce manca sau ceva similar, faci orice pentru a supravietui. Dar sper ca nu esti in asa situatie.

Acest gen de motivatie poate duce la o cruda dezamagire daca pleci. Nu zic ca stiu sigur ca vei fi dezamagit dar e o posbilitate. Am auzit de ceva cazuri de-a lungul timpului.
Daca vrei sa faci bani din primul job care plateste bine, vei realiza dupa un timp ca nu ai timp sa te bucuri de ei.
Nu ai timp sa te duci cu prietenii la bere asa de des si nici sa faci concedii prea lungi. Mai mult de jumate din timpul in care esti treaz il petreci la slujba (chiar 70-80% daca mergi 1 ora sau mai mult la slujba si la fel la intors.) Mi se pare un pic ciudat sa zici ca nu conteaza unde si cum petreci acest timp.
Nu ma refer aici la joburi temporare ca sa-ti platesti studiile sau sa strangi bani de plecare sau de teste.

[miki triki]

In loc de concluzie: scopul in viata este sa ai bani cu ajutorul carora sa te intretii pe tine si pe familia ta, nu? Si sa ai sa mai iesi intr-un concediu, o bere cu prietenii, chestii d-astea...Si sa nu uitam de banii albi pentru zile negre (banii si bunurile depozitate in ciorapei). Nu conteaza unde gasesti asta, ci sa o gasesti, nu?

Ma bag si io in seama ca tot romanu'. De lungul timpul am realizat ca oamenii se impart pe categorii intelectuale:
1. Cei care au un nivel de inteligenta mic si nu reusesc sa faca o scoala superioara.
In general ei ar face si fac orice pentru o paine. Nu e vina lor ca sunt asa ci pur si simplu asa s-au nascut. In general asta e patura de jos a societatii si formeaza majoritatea (cel putin in Romania).
Dictonul lor ar fi:"Munca nu inseamna distractie.", respectiv "In viata nu faci numai ce-ti place daca vrei sa traiesti."

2. Cei care au un nivel intelectual mediu si fac o scoala superioara.
De multe ori aceasta categorie se indreapta catre o scoala superioara care sa le ofere cat mai repede un venit bun. Nu prea conteaza calitatea scolii, ci mai mult profilul ei. De asemenea nu prea conteaza nici daca le place sau nu domeniul atata timp cat viitorul le este asigurat.
In general se ghideaza dupa fraza: "Time is money. ", reaspectiv "Daca am bani, am de toate."

3. Cei care un nivel intelectual superior si urmeaza un domeniu care-i fascineaza de mici.
Dintotdeauna au fost peste medie, iar de-a lungul copilariei au fost stresati de anumite intrebari( care s-au inmultit pe masura ce cresteau si invatau lucruri noi). Important pentru ei este sa gaseasca raspunsul la intrebari si se indreapta spre domeniul care le-ar putea oferi cele mai multe raspunsuri. Restul... sunt detalii (bani, case, concedii, masini etc.). Pentru ei cel mai important lucru este sa-si gaseasca scoala, profesorii etc. care sa le satisfaca nevoia de cunoastere.
Fraza caracteristica ar fi... greu sa cuprinda categoria (la nivelul asta... fiecare are propriul motto dupa care se ghideaza ).

Evident ca eu am facut o clasificare grosiera care nu cuprinde totul. Acum e decizia ta(gothik12) unde vrei sa ajungi si ce e important pentru tine in viata.

[laurentiu]

Gothik,e posibil sa ne intalnim la anul la Automatica la Politehnica ,pt ca si eu tot acolo dau mai departe ,mai ales ca eu nu mai dau admitere (aici e si o veste buna ,pt ca am citit ca la toate specializarile de la toate universitatile de stat se poate intra fara admitere si in baza unui premiu la concurs national ,nu numai in baza unui premiu la o olimpiada nationala,din ultimii 2 ani de studiu).Si sunt de acord cu Gothik in privinta faptului ca nu vrea sa plece in afara.