Despre bine si rau

[Adi]

Iata, astazi pe avion, revenind la Montreal, am citit vreo 70 de pagini din o carte absolut superba, care pune lucrurile dintr-o perspectiva la care nu m-am gandit singur pana acum. Cartea se numeste "Speaker for the Dead" si este o continuare a cartii "Ender's Game", pe care am citit-o acum cateva luni. Romanul acesta este facut in asa fel incat sa il poti intelege si daca nu ai citit "Ender's Game". Oricum, pe scurt, ideea e urmatoarea.

De-a lungul vietii, autorul a devenit tot mai nemultumit cu modul in care oamenii vorbesc despre morti la inmormantarea lor. Mereu vorbesc numai de bine, mereu ii pun pe un piedestal, mereu ii prezinta asa cum ar fi vrut ei sa fie, iar nu cum persoana era in realitate. Autorul propune ca la moartea unei persoane sa se vorbeasca cu sinceritate: ce a facut bine, ce a facut rau. Pana aici nimic nou sub soare, dar noutatea acum vine. Dar cine suntem noi sa judecam daca o actiune este buna sau rea? Tot ce putem insa face si tot ce avem datorita sa facem este sa intelegem acea persoana bine si sa intelegem DE CE a facut ce a facut in viata, care i-au fost motivatiile, aspiratiile, nazuintele. Ceea ce noi vedem rau, poate pentru persoana respectiva era ceva complet bun, ce avea un scop maret, un tel nobil. Poate ce vedem noi ca si bine a iesit bine, dar persoana avea un tel rau. Care este definitia binelui si raului, de fapt?

In carte se spune ca biserica protestanta (Luther sau Calvin, nu mai tin minte) ar fi definit raul si binele ca fiind absolute. Adica sunt definite de Dumnezeu, si nu conteaza ca ai avut intentii bune, daca ai facut un rau, automat este rau in ochiii lui Dumnezeu si tu esti o persoana rea. De exemplu, daca ucizi un om, nu conteaza ca de fapt ai vrut sa il salvezi, ci esti condamnat din punct de vedere moral.

Autorul propune o noua varianta: definitia binelui si raului este relativa la intentia autorului. Adica esential este sa vedem ce a vrut cu adevarat omul sa realizeze si ceea ce a realizat de fapt. Aceasta si numai aceasta trebuie spus la moartea cuiva. Astfel, omul este onorat, amintindu-le celorlati petru ce a trait, dar nu spunand pentru ce credem noi ca ar fi trebuit sa traiasca, ci efectiv pentru ce a trait si luptat.

In carte este propusa ideea de oameni pregatiti psihologic si educati cat sa fie "Speakers of the Dead", oameni care cu putine informatii primite despre biografia cuiva, isi dadeau seama de intentiile lor reale in viata, ceva ce oamenii obisnuit nu vad. Si atunci la inmormantare ei spuneau tuturor adevarul despre acea persoana. Din punct de vedere social, erau tratati la acelasi nivel ca si preotii diferitelor religii. Religia pe care ei o reprezentau este ... ateismul.

Sunt inca bulversat de aceste idei noi si am tot meditat in avion la care este scopul vietii mele. Eu de multa vreme ma intreb, mi l-am definit, am actionat in consecinta. Din clasa a XI-a si pana in anul III inclusiv am avut zilnic un jurnal, tanjind dupa faptul ca cineva, candva, citindu-le sa ma inteleaga si sa imi cunoasca evolutia. De atunci nu am mai scris, iar usor usor am inceput sa petrec timp nu pentru a ma analiza pe mine, ci ajutandu-i pe altii: siteul clubului alumini de la liceul meu, apoi cel de fizica particulelor si apoi cel al Stiinta Azi, pe care il cunoasteti, si care mi-a rapit fiecare clipa libera ce o aveam. Daca muream atunci, la sfarsit de anul III, nu ar fi fost nevoie de un Speaker of the Dead. Eram chiar eu, in jurnalele mele. Dar de atunci? Daca muream in acel accident, as fi avut acele jurnale. Dar daca mor acum? Cine va intelege cu adevarat cum m-am transformat, cu mi s-au transformat viziunea asupra vietii, nazuintele, aptitudinile, durerile si sperantele? Poate ar trebui intr-adevar sa o las mai moale cu mai mute si sa mai petrec un timp cu mine, meditand si scriind in jurnal.

Daca as muri acum, ce ar spune la moartea mea un Speaker for the Dead? Pentru ce am trait cu adevarat acesti ani? Sa educ Romania si sa o ajut sa creasca? Sa imi platesc o datorie morala fata de tara care m-a format ca apoi sa fiu liber de a nu o mai ajuta vreodata? Ca sa reusesc ceva deosebit pentru vanitatea mea? Ca sa imi dovedesc mie ca pot si lor sa le arat un exemplu si ca cu ambitie si perseverenta am reusit unde toti ziceau ca nu se poate? Sa merg unde nu a mers nimeni si sa las o urma? Sa fiu un pionier in tara mea? Sa cunosc Universul si natura? Sa ii ajut pe altii sa o faca la fel?

Sincer, nu mai stiu care este raspunsul corect si nu mai stiu daca sunt altruist sau egoist, daca sunt bun sau rau. Stiu faptele (iar ideea ca faptele conteaza o am de imediat dupa accident - deci ceva ce nu este cuprins in jurnale). Iar faptele sunt reale. Dar sunt fapte mici. Nu este nimic maret care a schimbat inca lumea.

Si mai e ceva: tot si tot mai mult imi dau seama ca, contrar opiniei generlae in Romania, care crede ca politicienii sunt acolo doar pentru ei, ei bine bine eu sunt tot si tot mai convins ca toti sunt acolo pentru tara, toti ii vor binele, doar ca fiecare vede o alta metoda. Sunt tot mai sincere convins ca domnul Boc crede sincer ca bugetul tau este bun, iar domnul Tariceanu crede sincer ca bugetul este prost, iar cel propus de el era mai bun. Si nu zic ca ei cred ca e mai bun pentru clientela lor politica, ci fiecare crede ca este chiar bun pentru tara.

Si am mai vazut si comparand metoda noastra la StiintaAzi.ro cu metodele altor siteuri ce au si stiri de stiinta. Ii tragem de urechi, le dam peste nas cu modelul StiintaAzi, dar pana la urma ce urmaresc ei de fapt, sa ajute poporul roman sa fie educat despre stiinta (caz in care fac un lucru bun si trebuie doar ajutati) sau o fac doar pentru bani (care este un lucru rau si atunci nu stiu ce trebuie facut).

In carte este exemplul contactului oamenilor cu o specie pasnica de extraterestri. Oamenii depun tot efortul sa ii studieze, dar sa le transmita cat mai putine despre noi, caci ei aveau o civilizatie primitiva si sa nu ii influenteze oferindu-le idei pe care ei le-ar fi aflat natural doar mii de ani mai tarziu. Pana intr-o zi, cand acestia ucid pe omul ce il studia. Si nu doar il ucid, ci il tortureaza, ca intr-un ritual. Oamenii se grabesc sa ii catalogheze animale, mai putin un om care, din experinta lui de a intui intentiile oamenilor ca si Speaker of the Dead, isi da seama ca ei erau ferm convninsi ca faceau un lucru bun pentru el, sau cel putin ca nu faceau  un lucru rau. Si atunci se pune problema sa ii studieze pentru a intelege de ce au facut aceasta crima.

In concluzie, intrebarea este de ce facem ceea ce facem. Indiferent de rezultat, daca facem din motive bune, este un lucru bun si daca facem din motive rele este un lucru rau. Asta e ideea cartii, una la care inca meditez. M-a pus pe ganduri si ma intreb: care este motivul real de a depune atat de mult efort (mergand pana la sacrificarea sanatatii) pentru proiectul Stiinta Azi? Ce urmaresc eu in mod real sa obtin din asta?

[Abel Cavaşi]

Adi, felicitări pentru sinceritatea ta! Îţi pui probleme valoroase şi sper să le găseşti cât mai curând răspunsul. Mult succes în căutările tale, dar nu uita de Fizică!

[cipi604]

Pot sa fiu eu vorbitor daca vrei, cand mori ma anunti.

Acum serios, tu inca meditezi de ce faci ce faci. Iti spun eu ca sa nu mai ai enigme din astea existentiale. Ca sa inveti.

Si de ce inveti? pt ca asta e rostu vietii.

Asta trebuie sa te intrebi din carte, ce e viata... defapt o sa te intrebi dupa ce o termini de citit. Cartea e defapt despre viata.

[Adi]

Abel, multumesc pentru comentarii.

Cipi, e drept ca omul din orice fata invata, iar eu unul chiar am satisfactie din orice invat nou si cand pot sa face ceva nou si sa ma autodepasesc. Poate este una din motivatiile vietii, cum zici si tu. Tot citesc la carte. O sa mai revin pe masura ce citesc. Ma bucur cand vad ca cineva chiar citeste ce am scris acolo.

[Electron]

Frumoasa introspectie, generata de o frumoasa carte.

Adi, la intrebarile pe care ti le pui, doar tu esti in masura sa raspunzi in mod relevant, pentru tine. Tot ce se observa "din afara" este interpretabil si interpretat prin prisma constiintei si felului de a fi a celorlalti. Nu pot decat sa-ti urez mult spor si succes in activitati in continuare.

Legat de subiectul topicului, nu cred ca mai e nevoie sa precizez ca sunt perfect de acord ca nu exista "bine" si "rau" absolute, orice fapta e interpretabila si chiar justificabila in conceptia unora sau altora.

e-

[b12mihai]

Adi, dupa ce citesti cartea asta, neaparat sa citesti "Crima si pedeapsa" a lui Dostoievski. Pe mine m-a marcat foarte mult si ma face sa cred ca asta e realitatea oriunde am fi si in orice perioada ne-am afla. Personajul principal ucide o batrana camatareasa, care in testament a spus ca banii (foarte multi pe care ii avea) ii va dona unei singure manastiri. Raskolnikov, personajul principal, un student ajuns de la tara la oras si dornic sa invete si sa inteleaga viata, este sarac lipit mai ales cand ramane fara meditatii si nu mai are posibilitati de a-si continua studiile, iar familia lui face tot posibilul sa ii dea lui banii.

El decide ca daca o ucide pe batrana (ceea ce si face) va sacrifica o viata pentru a salva mai multe: tineri studenti in situatie ca a lui, familia lui si apropiati. Apoi, constiinta incepe sa il chinuie si realizeaza ca "figura" nu i-a reusit.

Sunt chiar curios, o sa caut si eu cartea de care spui, pare foarte interesant. Cat despre intrebarile pe care ti le pui...hmmm, eu zic ca prin proiecte gen StiintaAzi cei care se alatura voluntari sigur ajung sa te cunoasca. Si ma bucur ca ai ajuns la concluzia ca mai trebuie sa te gandesti si la tine  . Iar ce urmaresti tu sa obtii prin Stiinta Azi ? Nu stiu, cred ca stiinta te-a pasionat atat de mult (poate chiar prea mult) si ai simtit ca asta vrei sa faci si asta ti-a placut...poate ai vrut sa ai si o satisfactie materiala (bani), insa nu asta ai considerat-o prioritara...Apoi, ti-ai dorit sa educi populatia si sa le arati ca o mana de tineri ambitiosi pot face lucruri marete. Poate ca la nivelul tarii nu realizeaza nimeni cate faci pentru elevi (le dai diplome, ii inveti cum sa scrie un text stiintific pe intelesul tuturor, ii inveti cum sa aranjeze in pagina si multe altele pe langa astea) si pentru educarea populatiei. Tocmai ca lumea nu mai intelege deloc multe lucruri si considera ca "asa ar trebui sa fie, e si normal"...E o teza falsa asta.

Si cunosc sentimentul asta. Mergi singur pe un drum relativ lung si te apuca meditatiile si te gandesti, deseori:"dar care e rostul meu in viata, de fapt?". Aici e chestia de "Vointa de a trai" pe care o sustine filozoful Schopenhauer si pe care tind sa o cred - lumea nu are nici un rost...exista doar vointa de a trai, singurul scop al oricarui om este sa traiasc, nu conteaza cum.

Iar la capitolul politicieni esti foarte optimist. Chiar si daca ar fi cum zici tu sa stii ca tot isi trag niste foloase si interesul propriu e superior interesului tarii. Tu poate ca vazand strainatatea si cunoscand-o mai bine ca noi cei de aici ai constatat ca se poate si te intrebi de ce nu s-ar putea si la noi? Daca dupa 20 de ani treaba sta din ce in ce mai prost si nu se face absolut nimic. Nu stiu, chiar mi-ai dat o idee de un post politic cu ce ai zis  .

Sper sa intri pe un fagas in care ti-ai gasit rostul in viata si sa te realizezi si profesional si familial si nu in ultimul rand sa fii tu multumit cu tine (eu fac greseala de a nu fi multumit de mine in multe cazuri, dar sunt constient ca nu ma ajuta cu nimic...).

[Adi]

Electron, Ghotik, am citit posturile voastre, multumesc mult pentru raspunsuri. Foarte frumos organizate si le apreciez mult. O sa va tin la curent.

[laurentiu]

Voi incepe cu o povestioara sugestiva:
Intr-o zi pe o strada din Austria anului 1895 era foarte mare aglomeratie .Oamenii treceau strada dar unii erau foarte neatenti .La un moment dat un baietel trece strada si din fata vine un tramvai cu viteza ,acel copil fiind neatent este foarte aproape sa fie lovit de tramvai ,numai ca din spate il impinge un barbat si reuseste sa scape .Copilul asteapta pe trotuar persoana care il salvase pt a-i multumi.Ii multumeste ,apoi persoana care il salvase il intreaba "Cum te cheama",iar copilul raspunde:"Adolf....Adolf Hitler" .Barbatul salvator era evreu .
E fictiune ,dar parerea mea e ca e foarte sugestiva,si demonstreaza ca si binele facut cuiva poate avea repercursiuni grave in viitor.
Fiecare murim ,dar nu fiecare traim cu adevarat.Ceea ce face Adi este ceva extraordinar ,o viata traita doar pt tine nu este viata ,iar Adi face foarte multe pt romani in general si pt cei interesati de stiinta in special.
Sa analizez putin povestioara din perspectiva religioasa:toate religiile invata ca salvarea vietii cuiva este o fapta foarte buna si va fi rasplatita corespunzator de catre Dumnezeu.Adica evreul care l-a salvat in povestioara mea pe Hitler va fi rasplatit de Dumnezeu pt salvarea lui Hitler.Daca am analiza din alta perspectiva ,acel evreu este vinovatul indirect pt moartea a milioane de oameni ,pt ca daca nu il salva atunci pe Hitler ,Europa nu mai intra in al2-lea razboi mondial ,implicit nici lumea intreaga ,nu mai mureau atatia copii nevinovati .Deci fapta evreului a fost buna sau rea ?
eu unul nu stiu ce sa raspund

[Adi]

Sugestiv exemplu tau fictiv, Laurentiu. Eu cred ca evreul acela ar fi facut ceea ce trebuie si nu cred ca el e vinovat de ce a facut Hitler mai tarziu. E doar raspunderea lui. Fiecare om are liber arbitru. In plus, in viata unui om se intampla zilnic zeci de evenimente ce i-ar putea schimba viata pentru totdeauna. Nu poti spune ca unul din ele este vinovat de ceva. Conform definitiei binelui din carte, omul a vrut binele, deci a facut bine. In plus, chiar si din definitia religioasa a facut bine. Viata oricui merita protejata.

[b12mihai]

Evreul nu a vrut decat sa il salveze pe acel copil. El nu avea de unde sa stie ce urma sa faca acel om. Asa mi-am luat si eu raspundere ca nu am luat cu forta pe o colega care s-a urcat pe unde nu trebuie pe munte (bine, nici nu vroia sa inteleaga ca nu e bine pe acolo) si a cazut de acolo, ajungand acasa cu piciorul in gips. Eu mi-am luat partea mea de vina ca doar am avertizat-o ca e posibil sa cada, neluand masura de a ma intoarce din drum si de a o lua pe unde am luat-o eu.

Eu zic ca si constiinta are un rol esential in a defini binele si raul (daca astea doua se pot defini).

[particula]

Ady te respect pentru ceea ce faci,iar referitor la site,cum ai spus si tu iti rapeste timpul tau liber si te cred,deoarece doar eu cat m-am uitat la raspunsurile acestui topic mi-a luat ceva timp.

Eu cred ca multi oameni nu isi dau seama de lucrurile bune care ii inconjoara decat dupa ce le pierd si asa se intampla uneori si la inmormantari;si apoi se obisnuieste ca la inmormantari sa se vorbeasca doar de bine de cel trecut(a) in nefiinta.

Referitor la fictiunea cu evreul si Hitler,sunt si eu de parere ca evreul nu este nici direct si nici indirect raspunzator de ceea ce a facut Hitler,el doar a facut ceea ce trebuia sa faca.

[Adi]

Multumesc pentru comentariu, Particula. Si ridici si un punct foarte bun, acela ca in general oamenii apreciaza cu adevarat ceea ce aveau atunci cand nu il mai au. Asta ar explica de ce la inmormantari se vorbeste numai de bine. Pe de alta parte, putem spune ca au pierdut nu doar persoana, ci dorinta acelei persoane de a realiza acel ceva in viata si atunci cu adevarat trebuie spune asta mentionat la o inmormantare: pentru ce a trait acea persoana? pentru ca a luptat si nazuit?

[Adi]

Citat din carte:

Preot 1: "Vorbitorii in numele mortilor sunt chiar inofensivi. Nu sustin nici o alta organizatie, nu ofera taine, nici macar nu pretind ca a lor carte de baza este o scriptura. Tot ce fac ei este sa descopere adevarul despre o persoana care a murit si apoi sa povesteasca oricui ar dori sa asculte despre viata persoanei decedate, exact asa cum ar fi vrut aceasta sa o traiasca". (sublinierea mea).

Preot 2: "Si pretinzi ca gasesti aceasta inofensiv?"

Preot 1: "Dimpotriva"

[Adi]

Am terminat de citit cartea. Fascinanta. Da un exemplu (desigur fictiv) de un caz in care oamenii credeau ca s-a facut o crima, cand de fapt avea cu totul o alta motivatie, ca si cand li s-ar fi facut o onoare.

Concluzia era ca dupa ce cunosti pe celalalt, nu il mai poti uri. Sau poate ca e invers: trebuie intai sa incetezi la a il uri pe celalalt, pentru a il putea intelege. Ce parere aveti despre asta?

[particula]

Cred ca mai intai trebuie sa incetezi sa il urasti,caci daca il urasti nu ai cum sa il descorperi,atata timp cat il urasti vezi uiin el doar lucruri negative.