Teoria similitudinii sistemelor micro si macrocosmice.

[calahan]

Dl Virgil

Nu exista particule absolut rigide,

Am vazut undeva un articol in care se prezenta un rationament prin care se demonstra ca aplicand legile deformarii elastice, se ajunge la o dimensiune la care granula nu va mai suferii nici cea mai mica deformare, chiar in cazul in care forta de strivire ar tinde catre infinit. Si spune ca aceste granule ar fi absolut rigide nedeformabile, ar fi adevaratii atomi ai universului, iar intre ele nu ar mai aparea nici cea mai mica frecare. Si presupune ca aceste granule ar fi componentele materiei inponderale, absolut inerte, fara structura dinamica proprie, fara miscare interna.

Eu am dedus constantele de interactiune universale in lucrarea mea,

. Si atunci poti sa scrii relatia prin care se deduce constanta gravifica la nivelul nucleonilor? Am vazut intrun fisier, se spune ca constanta interactiunii gravifice, la nivelul nucleonilor ar fi data de relatia  G_n=8.epsilon,0 si are valoarea nitel mai mare decat valoarea gasita prin masuratori de Cavendisch.

Nu cred ca exista un flux eteric,

. Mie mi se pare ca este demonstrat, cu o serie de formule, fluxul eteric de aspiratie al nucleonilor. Dumneata ai evitat sa verifici argumentarea de acolo. Dar eu am tot insistat si m-am rugat de specialisti savanti in domeniu. Si un domn profesor universitar, personalitate cu autoritate in domeniu, a avut amabilitatea si disponibilitatea sa verifice acele socoteli.
Si mi-a raspuns simplu si clar, ca formulele sunt corecte, dar concluziile sunt gresite. Mi-a dat si o lista cu principiile incalcate in dezvoltarea  acelor rationamente. Eu am fost foarte incantat ca am primit un raspuns de la o persoana cu autoritate in domeniu. Dar m-a si nedumerit raspunsul dumnealui. Un vechi coleg m-a c-am agasat, tot insistand ca in domeniul subcuantic formulele nu mai sunt aplicabile. Si deci toate modelele la care se ajunge sunt doar metafizice, fara legatura cu realitatea fizica. Eu de chestia asta cu domeniul de aplicabilitate a formulelor, nu am stiut nimic. Nici pe internet nu am vazut nicio referire.

[Virgil]

Dl Virgil

Nu exista particule absolut rigide,

Am vazut undeva un articol in care se prezenta un rationament prin care se demonstra ca aplicand legile deformarii elastice, se ajunge la o dimensiune la care granula nu va mai suferii nici cea mai mica deformare, chiar in cazul in care forta de strivire ar tinde catre infinit. Si spune ca aceste granule ar fi absolut rigide nedeformabile, ar fi adevaratii atomi ai universului, iar intre ele nu ar mai aparea nici cea mai mica frecare. Si presupune ca aceste granule ar fi componentele materiei inponderale, absolut inerte, fara structura dinamica proprie, fara miscare interna.

Virgil a raspuns;
Depinde la ce nivel privim lucrurile, astfel ceia ce este rigid la nivelul nostru, de fapt este elastic la nivel micro. Sigur microparticulele pot fi considerate rigide deoarece pentru a le descompune trebuie folosite energii foarte mari.

Eu am dedus constantele de interactiune universale in lucrarea mea,

. Si atunci poti sa scrii relatia prin care se deduce constanta gravifica la nivelul nucleonilor? Am vazut intrun fisier, se spune ca constanta interactiunii gravifice, la nivelul nucleonilor ar fi data de relatia  G_n=8.epsilon,0 si are valoarea nitel mai mare decat valoarea gasita prin masuratori de Cavendisch.

Nu cred ca exista un flux eteric,

.

Virgil a raspuns;
Relatia de mai sus il contine pe epsilon, deci se refera la campul electrostatic si nu la campul gravitational. Pentru campul gravitational constanta lui Cavendisch este cea cunoscuta. In cazul nucleonilor nu putem vorbi de camp gravitational ci doar de camp de interactiune masica la nivel atomic ceia ce nu este totuna cu campul gravitational. Aceasta constanta la nivel atomic o gasesti in lucrarea mea la inceput.

Mie mi se pare ca este demonstrat, cu o serie de formule, fluxul eteric de aspiratie al nucleonilor. Dumneata ai evitat sa verifici argumentarea de acolo. Dar eu am tot insistat si m-am rugat de specialisti savanti in domeniu. Si un domn profesor universitar, personalitate cu autoritate in domeniu, a avut amabilitatea si disponibilitatea sa verifice acele socoteli.
Si mi-a raspuns simplu si clar, ca formulele sunt corecte, dar concluziile sunt gresite. Mi-a dat si o lista cu principiile incalcate in dezvoltarea  acelor rationamente. Eu am fost foarte incantat ca am primit un raspuns de la o persoana cu autoritate in domeniu. Dar m-a si nedumerit raspunsul dumnealui. Un vechi coleg m-a c-am agasat, tot insistand ca in domeniul subcuantic formulele nu mai sunt aplicabile. Si deci toate modelele la care se ajunge sunt doar metafizice, fara legatura cu realitatea fizica. Eu de chestia asta cu domeniul de aplicabilitate a formulelor, nu am stiut nimic. Nici pe internet nu am vazut nicio referire.

Mecanica cuantica studiaza microcosmosul din punct de vedere probabilistic, adica studiaza modul de comportare a unor populatii de particule pentru simplul motiv ca
nu poate fi izolata o particula pentru a fi studiata, asa cum se procedeaza in macrocosmos.
    De exemplu o particula aflata intr-o groapa de potential din punct de vedere a fizicii clasice, nu poate parasi acea groapa de potential. Insa din punct de vedere a mecanicii cuantice un anumit procent din acele particule pot parasi groapa de potential prin efectul tunel. Cum este posibil acest lucru? desigur ca un procent scazut din acele particule au o energie la un moment dat ce depaseste limitele gropii de potential, si acest lucru este posibil pentru ca statistic vorbind grupul de particule studiat are o energie medie, in care pot exista si particule cu energie mai mare sau mai mica decat acea medie.
    O alta problema care o ridica mecanica cuantica este ca nu poti cunoaste in acelasi timp impulsul si pozitia particulei, adica se aplica relatia de incertitudine a lui al lui Heisenberg. Daca nu poti cunoaste simultan aceste marimi se datoreaza faptului ca mijloacele noastre de de observare si masurare ce apartin macro vor influienta starea particulelor in micro, pentru ca coexistam in dimensiuni diferite.
    O alta problema o reprezinta "Inseparabilitatea cuantică (în engleză quantum entanglement) este un fenomen cuantic în care stările cuantice ale mai multor obiecte sau particule elementare diferite sunt ,,cuplate" între ele.
În sens matematic, funcția de undă globală care descrie sistemul de obiecte entanglate nu poate fi redusă (,,factorizată") într-un produs de mai multe funcții elementare independente corespunzând fiecare câte unui obiect individual, chiar dacă obiectele respective sunt separate spațial."
   Deci intre doua particule legate cuantic pot exista legaturi desi particulele se pot gasi la zeci de kilometri distanta, dar acest lucru ne arata de fapt ca mai sunt campuri de legatura inca necunoscute si nu este nimic magic in aceasta. In prezent chiar s-au creat calculatoare cuantice bazate pe acest principiu.

[calahan]

Dl Virgil
1) Eu cred ca nivelul la care granulele de spatiu sunt rigide absolute si nu mai pot fi strivite, faramitate, ar fi ultimul nivel de existenta al materiei. 2) Eu am vazut chiar in cursul de fizica, indicat de dumneata, formula aceea din lucrarea dumitale, care descrie interactiunea particulelor microscopice. 3) Faptul ca  G_n=8.eps0, este interpretat ca fiind dovada teoretica, a faptului ca gravificul este derivat din electric. Am retinut chiar ca si dumneata ai o consideratie pentru permitivitatea electrica a vidului. Vorba era ca  G_n a fost dedus pe modelul nucleonului foarte-multipolar, pe care dumneata nu vrei sa il examinezi, ca sa semnalezi abaterile de la legile fizicii. Pai in teoria dumitale, a nucleonilor vibratili sau pulsatili, cum se face deducerea factorului gravific  G_n. Modelul nucleonilor vibratili poate fi vazut ca dilatare-contractie concentrica, ca la un balonas, care ar fi insotita de o variatie periodica a densitatii particulei. sau poate fi vazuta ca dilatatie-contractie pe doua directii perpendiculare. Astfel, cand se dilata pe o directie, se contracta pe cealalta directie. Si in felul acesta se pastreaza constanta densitatea particulei. Dar in orice caz ar trebui sa existe o miscare interna a particulei, produsa de o structura dinamica interna. 4) Parca am retinut, de la efectul fotoelectric, ca efectul tunel ar fi produs de un impuls electric de inductie, aparut la spargerea spontana a undei stationare, de mare amplitudine, a unui foton polarizat adecvat. Impuls care accelereaza electronul sa depaseasca groapa de potential. 5) In ce priveste entaglementul fotonilor, eu cred ca cuplajul fotonilor se realizeaza numai prin mecanismele interferentei si al rezonantei, cand semnalele se intalnesc in faza. 6) Eu chiar nu pot sa inteleg de ce nu poti sa admiti teoria fluxului eteric de aspiratie al substantei. Fiindca doar nu este un eseu literar. Teoria este destul de consistenta. Fiindca este argumentata cu o matematica elementara, care o face usor intuitiva. Si se bazeaza pa legile cunoscute ale fizicii.  Deduce factorul gravific nucleonic, G_n, pe modelul foarte-multipolar al nucleonului si pare ca explica simplu si intuitiv experimentele celebre.
Si nu este normal sa respingi o teorie fara sa o examinezi, fara sa semnalezi erorile din rationamente, doar fiindca esti dumneata fixat intro dogma relativista.

[Virgil]

Eu consider ca fiecare nivel cosmic respectiv, macro, micro, submicro si hipocosmic, se "scalda" in propriul lui spatiu, ale carui proprietati difera de la un nivel cosmic la altul. Daca notam cu litera "i" nivelul cosmic putem scrie o relatie fundamentala intre principalele caracteristici ale spatiului precum viteza luminii, permitivitatea (eps) si constanta de interactiune masica "K".
      Ki.Eps,i =(3/2).Pi^2. C^2 ; Aceasta relatie este valabila pentru orice nivel cosmic. De exemplu in macro;
6,67.10^-11. 1,993.10^28=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2 =1,329.10^18 [m/s] ^2;
Iar pentru micro avem;
1,502.10^29. 8,854,10^-12=(3/2).Pi^2.(2,997.10^8 )^2=1,329.10^18 [m/s] ^2
Se vede ca atat pentru constanta de interactiune K, cat si pentru epsilon, sunt valori diferite intre micro si macro, ceia ce inseamna ca sunt spatii diferite.
    Atunci cand teoria pe care o sustineti dvs. va ajunge la aceasta relatie , vom mai discuta despre aceasta.

[calahan]

Dl Virgil
Eu te-am rugat pe dumneata sa imi arati calea prin care se poate deduce  G-ul, din formula lui Newton, pe baza modelului de sfere vibratile, imaginat si propus de dumneata, pentru explicarea atractiei gravifice. Iar dumneata ma trimiti la formula interactiunilor micro, formula care am vazut ca apare si in cursul de fizica. Eu doar ti-am indicat ca este un articol in care se face deductia lui  G, pornind chiar de la formula lui Newton. Si se gaseste ca ar fi un adimensional dat de un raport de suprafete. Mergand pe acelasi principiu, al raportului de suprafete, gaseste ca, la nivelul nucleonului ar fi  Gn=8.eps0. Ceeace ar arata ca gravificul este derivat din electric. Acum dumneata ma pui pe mine sa caut o formula imaginata de dumneata. Cand eu nu ma pricep de loc sa imaginez formule. Si chiar nu se vede ca  8.eps0 face cam cat G? Si daca inmultesti  pe 8.eps0 cu   1,993.10^28 , nu da valoarea apropiata de cea din relatia dumitale?. Pe mine ma nedumireste faptul ca in dreapta relatiei ai viteza la patrat, dar in stanga nu vad viteza la patrat. Si nu pot sa spun exact daca relatia este omogena. Dar nu imi dai nici calea pe care ai urmat-o cand ai dedus aceste relatii, etapa cu etapa, de la inceput pana la sfarsit.

[Virgil]

Dl Virgil
Eu te-am rugat pe dumneata sa imi arati calea prin care se poate deduce  G-ul, din formula lui Newton, pe baza modelului de sfere vibratile, imaginat si propus de dumneata, pentru explicarea atractiei gravifice. Iar dumneata ma trimiti la formula interactiunilor micro, formula care am vazut ca apare si in cursul de fizica. Eu doar ti-am indicat ca este un articol in care se face deductia lui  G, pornind chiar de la formula lui Newton. Si se gaseste ca ar fi un adimensional dat de un raport de suprafete. Mergand pe acelasi principiu, al raportului de suprafete, gaseste ca, la nivelul nucleonului ar fi  Gn=8.eps0. Ceeace ar arata ca gravificul este derivat din electric. Acum dumneata ma pui pe mine sa caut o formula imaginata de dumneata. Cand eu nu ma pricep de loc sa imaginez formule. Si chiar nu se vede ca  8.eps0 face cam cat G? Si daca inmultesti  pe 8.eps0 cu   1,993.10^28 , nu da valoarea apropiat de cea din relatia dumitale?. Pe mine ma nedumireste faptul ca in dreapta relatiei ai viteza la patrat, dar in stanga nu vad viteza la patrat.

Virgil a raspuns;
Daca exprimati unitatile de masura electrice in unitati mecanice veti gasi ca epsilon se masoara in [Kg/m] ;
Dovada este ca putem afla masa protonului cu ajutorul lui epsilon astfel;
Mp=(2pi^2).eps. Labda /Zmax ;
Mp=19,17. (8,854.10^-12) .1,321.10^-15/137=1,685.10^-27 [kg];
In care lambda este lungimea de unda Compton pentru proton.

Si nu pot sa spun exact daca relatia este omogena. Dar nu imi dai nici calea pe care ai urmat-o cand ai dedus aceste relatii, etapa cu etapa, de la inceput pana la sfarsit.

Virgil a raspuns;
Nu pot sa scriu aici etapa cu etapa pentru ca inseamna sa scriu toata lucrarea mea. Cine doreste poate citi aici;
https://drive.google.com/file/d/1Z9bhc-fSe4J7LnU0z5nhQeWyjNJrwg4V/view?usp=share_link

[calahan]

Dl Virgil

Daca exprimati unitatile de masura electrice in unitati mecanice veti gasi ca epsilon se masoara in [Kg/m]

1) Repet inca o data ca, exprimarea unitatilor de masura electrice in unitati de masura mecanice, dupa mine, este doar un artefact, care nu este in acord cu realitatea fizica. Ba chiar exista o dogma a sistemului teoretic, care respinge orice legatura intre electromagnetism si mecanica. 2) Am rasfoit inca o data lucrarea dumitale si am vazut ca intradevar formulele dumitale sunt scrise fara urmarea unor pasi logici ai deductiei, fara judecati intermediare. Ma uitam la lucrarea dumitale si nu puteam sa inteleg nimic, in domeniul chestiunilor de fizica. M-am lamurit ca asta se datoreaza numai faptului ca lipsesc rationamentele, lanturile deductiilor logice. Formulele dumitale sunt scrise la buna inspiratie, fara argumentari logice. Dumneata faci socoteli matematice, din care ajungi la niste valori. Dar astea nu sunt argumente fenomenologice. Ba dumneata respingi hotarat argumentele logice, toate rationamentele care demonstreaza fara niciun dubiu si in stransa legatura cu datele experimentale, ca factorii electric  k si gravific  G  sunt adimensionali. Si adimensionalitatea acestor factori duce la identitatea dimensionala masa-sarcina. Dumneata chiar crezi ca daca respingi adimensionalitatea factorilor  k  si  G, adimensionalitatea lor nu exista. Dar formulele spun clar acest lucru, fara niciu dubiu. Eu daca am primit confirmarea de la un profesor universitar, cu autoritate in domeniu, ca formulele sunt corecte, sustin aceste idei cu mai multa hotarare. Candva i-am trimis o lista cu argumente pentru identitatea dimensionala masa-sarcina si d-lui profesor Vasile Tudor, care se felicita, de curand, ca a reusit sa isi faca un site pe care sa isi posteze eseurile dumnealui filozofico-stiintifice si demagogice. Dar dl profesor Vasile Tudor nu mi-a dat niciun raspuns. Nici ca le admite, nici ca le respinge. Ceeace chiar nu ma asteptam de la un specialist ca dumnealui. Dar probabil este atitudinea comuna a savantilor care nu discuta cu diletantii si cu ignorantii. PS. Vroiam sa spun ca; rasfoind lucrarea dumitale, am gasit la pagina 10, la o relatie a lui h, a scapat o gresala de redactare. Ai scris sarcina electrica elementara, a electronului .602.10^-19  (C). Mai trebuie pus un 1 inaintea virgulei. Fiindca este 1,602.10^-19 (C)

[Virgil]

Multumesc pentru observatii, dar pregatesc o noua editie ceva mai ingrijita si mai completa.
Cat priveste ca nu exista o legatura intre unitatile de masura electrice si cele mecanice, trebuie sa spun ca va inselati. Energia are aceiasi unitate de masura indiferent daca este energie electrica, mecanica, sau de alta natura.
Asa ca si energia cinetica Ec= 1/2.m.v^2, este echivalenta cu energia electrica, pentru ca ambele se masoara in Jouli. Ee=U.I.t ; Cum definitia amperului ne arata ca este echivalent cu o forta;"1 amper  reprezintă acel curent electric constant, care atunci când este menţinut în doi conductori electrici cu secţiune circulară neglijabilă, de lungime infinită şi  dipuşi în vid la distanţa de 1 metru, produce între aceşti doi conductori o forţă egală cu 2 x 10 -7 newton [N] pe 1 metru [m] de lungime." , inseamna ca si tensiunea poate fi echivalata cu o viteza, pentru ca altfel nu mai obtinem unitatea de masura a energiei adica Jouli. De altfel si energia de un electron volt este egala cu; "Electronvoltul, are simbolul eV, este o unitate de măsură pentru energie având ca valoare lucrul mecanic efectuat asupra unui electron atunci când se deplasează între două puncte între care există o diferență de potențial electric (tensiune electrică) de 1 volt."
1 eV = 1,602 176 462(63) × 10-19 J ;
Asa ca rationamentele sunt la locul lor chiar daca nu ne trag de maneca.

[calahan]

Dl Virgil

Asa ca si energia cinetica Ec= 1/2.m.v^2, este echivalenta cu energia electrica, pentru ca ambele se masoara in Jouli. Ee=U.I.t

. Ce legatura vezi dumneata,  intre marimile fizice din stanga si cele din dreapta?

Cum definitia amperului ne arata ca este echivalent cu o forta

. Am aratat si in alte dati ca nu trebuiesc amestecate unitatile de masura cu marimile fizice. Amperul este stabilit prin conventie ca masura standard a intensitatii unui curent, definita de interactiunea dintre curenti. Dar toata lumea stie ca un curent electric inseamna miscarea dirijata sau ordonata a sarcinilor electrice. Iar intensitatea curentului electric este data de produsul dintre viteza de curgere sau drift a fluxului de electroni si numarul de sarcini electrice din sectiunea normala la curent. Forta dintre curenti, care se masoara mecanic, apare doar ca interactiune dintre curenti. Interactiunea care apare intre curenti arata ca in spatiul dintre curenti exista deosebirea de miscare in sanul materiei inponderale. Dar interactiunea dintre curenti nu inseamna ca curentul este forta fizica. Curentul electric fiind miscare ordonata a sarcinilor electrice, care la randul lor sunt surse de miscare, inseamna ca in sanul curentului electric este o miscare complexa. Dar curentul insusi nu este forta. Fiindca forta inseamna deosebirea de miscare intre doua sisteme diferite. Eu as zice mai degraba ca curentul electric ar fi legat de masa inerta. Fiindca am vazut ca socotelile arata ca patratul inductiei magnetice produsa de curentii materiei inponderale, din sanul particulelor elementare face densitatea msica a particulelor. (ro~B²). Asa cum scrie si pe Wikipedia. Am vazut chiar in cursul de fizica, de la linkul dat de dumneata, ca se pomeneste de curenti electrici in nucleele atomilor, nuclee care sunt sursa masei.

[Virgil]

Curentul electric reprezinta o cantitate de electroni purtatori de energie, scoasa din starea de echilibru si pusi in miscare de-alungul unui conductor electric. Desigur curentul continuu poate fi asimilat cu un flux dirijat de electroni, dar nu uitati de curentul alternativ care inseamna o miscare de dute-vino intre sursa si consumator, cu cedare de energie. Astfel fiecare electron trebuie inteles ca o sursa autoportanta de energie care se descarca in consumator si revine la sursa unde se reincarca cu energie. Deci electronul este vehiculul purtator de energie si fiindca este o particula   caracterizata de o masa in miscare, putem scrie ca energia acestuia este;
E=m.v^2=(m.v).v= impulsul ori viteza; Deci E[j]= i[kg.m/s]. v[m/s];
Deci fiecare electron este posesorul unui impuls si a unei viteze, in care impulsul este o constanta exprimata in functie de constanta lui Planck raportata la lungimea de unda, a undei insotitoare Broglie, adica; i=h/lambda [J.s/m]=[Kg.m/s] ;
Curentul electric insa consta intr-un flux de electroni la care nu le putem cunoaste impulsul sau viteza cu care circula prin conductor asa ca s-a adoptat masurarea altor marimi precum o forta magnetica prin care se defineste amperul si o tensiune echivalenta cu o viteza virtuala deoarece tensiunea poate ajuge la zeci de milioane de volti, pe cand deplasarea electronilor prin conductor este mai mica decat viteza luminii chiar in cazul fulgerelor. Deci energia electrica se scrie;
E= U.I.t =U [m/s]. I[kg.m/s^2]. t   ; simplificand cu secunda de la intensitate cu cea de la timp, ajungem la produsul dintre viteza si impuls, asa cum am aratat mai sus.
Un alt exemplu consta in relatia de calcul a energiei inmagazinate intr-un condensator electric; E=1/2. C.U^2 ; in care C este capacitatea condensatorului masurata in farazi, iar U este tensiunea de incarcare masurata in volti. Daca comparam aceasta relatie cu cea a energiei cinetice a unui corp de masa M aflat in miscare cu viteza v. avem; Ec=1/2.M.v^2 ;
Vedem ca cele doua relatii sun izbitor de asemanatoare, astfel daca vom echivala capacitatea cu o masa si tensiunea cu o viteza ajungem sa masuram energia electrica ca pe o energie mecanica. Problema este despre ce masa vorbim in cazul condensatoarelor si despre a cui viteza ? sau mai bine zis care este corespondenta dintre Farad si Kg, cat si corespondenta dintre tensiune si viteza, pe care am lamurit-o pornind de la exprimarea masei particulelor in functie de epsilon si lungimea de unda Compton a cuantei generatoare.
  Desigur energia curentului electric nu este identica cu energia unui jet de nisip care sableaza un obiect, pentru ca electronii sunt purtatori de masa si de sarcina electrica in timp ce granulele de nisip sunt doar purtatoare de masa, insa se poate face o echivalenta intre cele doua forme de energie electrica si cinetica.

[calahan]

Dl Virgil

dar nu uitati de curentul alternativ care inseamna o miscare de dute-vino intre sursa si consumator, cu cedare de energie.

Pai curentul alternativ este vibratia, in lungul conductorului, a norului de electroni liberi din conductor, colectivizati ca un fluid gaz electronic, ca un tot.

E=m.v^2=(m.v).v= impulsul ori viteza; Deci E[j]= i[kg.m/s]. v[m/s];

Pai dumneata sustii aici acele echivalente gasite de dumneata. Dar ai repetat mereu ca sunt doar echivalente, nu egalitati. Adica nu sunt in concordanta cu realitatea fizica. Folosirea acestor echivalente, am vazut ca duce la schimbarea perceptiei generale, bine stabilite, asupra conceptelor fizice. Pai duce la imaginea sarcinii electrice  ca marime vectoriala, cand stie toata lumea ca sarcina este marime scalara. Apoi ajungi la concluzia ca densitatea vidului este gigantica. Sau ca densitatea protonului ar fi cu 4 ordine de marime mai mica decat a electronului, numai ca sa obtii egalitatea sarcinii protonului cu sarcina electronului. Sau in alta parte gasesti ca densitatea masica a particulei este data de produsul volum ori viteza; sigma=V.v . De asta stau si ma intreb daca relatiile la care ai ajuns, poti cumva sa le obtii fara aceste echivalente, descoperite de dumneata. Acum daca dumneata vrei sa faci o reeditare a cartii, sfatul meu este sa o faci mai laxa. Fiindca este prea indesata si este obositoare la lectura. Scopul este ca lectura sa fie cat mai usoara. De aceea zic ca este bine ca sa fie o singura socoteala pe un  rand. Un rand si o socoteala. Si intre randurile cu socoteli sa fie o distanta mai mare, ca sa nu se suprapuna randurile la lectura. Chiar daca se produce cresterea numarului de pagini, important este citirea usoara a cartii. 

[Virgil]

Dl Virgil

dar nu uitati de curentul alternativ care inseamna o miscare de dute-vino intre sursa si consumator, cu cedare de energie.

Pai curentul alternativ este vibratia, in lungul conductorului, a norului de electroni liberi din conductor, colectivizati ca un fluid gaz electronic, ca un tot.

E=m.v^2=(m.v).v= impulsul ori viteza; Deci E[j]= i[kg.m/s]. v[m/s];

Pai dumneata sustii aici acele echivalente gasite de dumneata. Dar ai repetat mereu ca sunt doar echivalente, nu egalitati. Adica nu sunt in concordanta cu realitatea fizica.

Virgil a raspuns;
Sunt echivalente deoarece Amperul nu este egal cu Newton, Voltul nu este egal cu un metru pe secunda, s.a.m.d. dar amperul poate fi masurat printr-o forta de 2.10^-7N ; adica exista aceasta echivalenta.
Daca spun ca sarcina electrica este egala cu produsul masei unui proton inmultit cu viteza luminii si impartit la pi, pare a fi o marime vectoriala, dar daca iei o picatura de apa in care fiecare molecula se misca cu o anumita viteza in toate directiile mai este o marime vectoriala? desi avem intreaga masa a picaturii care se misca cu viteza v dar in toate directiile, asa ca pot spune ca echivalez aceasta proprietate cu un impuls intrinsec fara sa aiba o directie anume.

Folosirea acestor echivalente, am vazut ca duce la schimbarea perceptiei generale, bine stabilite, asupra conceptelor fizice. Pai duce la imaginea sarcinii electrice  ca marime vectoriala, cand stie toata lumea ca sarcina este marime scalara. Apoi ajungi la concluzia ca densitatea vidului este gigantica.

Virgil a raspuns;
Ce inseamna densitate gigantica, cu cine o compari ca sa afirmi asa ? daca densitatea electronului este de cca 10^16 kg/m3, nu este tot o densitate gigantica? dar din ce se naste electronul, nu cumva dintr-o cuanta de energie? stie cineva care este densitatea acelei cuante? Pentru ca o unda sa se propage cu viteza luminii printr-un mediu, trebuie ca acest mediu sa aiba acea densitate de 9,517.10^22 kg/m3. Apoi toate particulele si corpurile se nasc din acest vid asa cum un vartej se naste din apa.


Sau ca densitatea protonului ar fi cu 4 ordine de marime mai mica decat a electronului, numai ca sa obtii egalitatea sarcinii protonului cu sarcina electronului. Sau in alta parte gasesti ca densitatea masica a particulei este data de produsul volum ori viteza; sigma=V.v . De asta stau si ma intreb daca relatiile la care ai ajuns, poti cumva sa le obtii fara aceste echivalente, descoperite de dumneata. Acum daca dumneata vrei sa faci o reeditare a cartii, sfatul meu este sa o faci mai laxa. Fiindca este prea indesata si este obositoare la lectura. Scopul este ca lectura sa fie cat mai usoara. De aceea zic ca este bine ca sa fie o singura socoteala pe un  rand. Un rand si o socoteala. Si intre randurile cu socoteli sa fie o distanta mai mare, ca sa nu se suprapuna randurile la lectura. Chiar daca se produce cresterea numarului de pagini, important este citirea usoara a cartii.

[calahan]

Dl Virgil
Eu acum nu inteleg cum vezi dumneata densitatea masei ro. Este sau nu masura a miscarii?  Fiindca masa inerta stim ca este masura a miscarii. Dar masa este data de produsul volum ori densitate. (m=V.ro). Dar volumul  V este geometric, este metafizic si nu produce nicio miscare, niciun efect fizic. Rezulta clar ca doar densitatea este aceea care masoara miscarea din sanul masei, din sanul substantei. Dar daca granulele de spatiu, de materie inponderala, care materializeaza spatiul fizic, nu au nicio miscare interna, atunci ce densitate poate sa aiba materia inponderala, care materializeaza vidul cosmic? De asta mi se pare ca nu este normal sa spui ca vidul cosmic ar avea vreo densitate. Si inca asa de mare incat tot universul ar aparea ca un intreg absolut rigid inghetat in sanul caruia nu ar fi posibila nicio miscare, nicio translatie, lunecare sau vibratie. Este ceva in contra perceptiei noastre asupra densitatii masice. Si ma gandesc ca la concluzia asta te-a dus doar echivalentele inventate de dumneata. De asta ar fi interesant daca ai putea sa deduci formulele dumitale de similitudine, fara sa recurgi la aceste echivalente.

[Virgil]

Dl Virgil
Eu acum nu inteleg cum vezi dumneata densitatea masei ro. Este sau nu masura a miscarii?  Fiindca masa inerta stim ca este masura a miscarii. Dar masa este data de produsul volum ori densitate. (m=V.ro). Dar volumul  V este geometric, este metafizic si nu produce nicio miscare, niciun efect fizic. Rezulta clar ca doar densitatea este aceea care masoara miscarea din sanul masei, din sanul substantei. Dar daca granulele de spatiu, de materie inponderala, care materializeaza spatiul fizic, nu au nicio miscare interna, atunci ce densitate poate sa aiba materia inponderala, care materializeaza vidul cosmic? De asta mi se pare ca nu este normal sa spui ca vidul cosmic ar avea vreo densitate. Si inca asa de mare incat tot universul ar aparea ca un intreg absolut rigid inghetat in sanul caruia nu ar fi posibila nicio miscare, nicio translatie, lunecare sau vibratie. Este ceva in contra perceptiei noastre asupra densitatii masice. Si ma gandesc ca la concluzia asta te-a dus doar echivalentele inventate de dumneata. De asta ar fi interesant daca ai putea sa deduci formulele dumitale de similitudine, fara sa recurgi la aceste echivalente.

Spatiul trebuie inteles ca un gaz ideal superdens cu densitatea de ~10^22 kg/m3, in care hipo-particulele sunt organizate asemanator atomilor de hidrogen dar de miliarde de ori mai mici, si sunt in continua  miscare de oscilatie cu viteza luminii. Pe langa frecventa fundamentala de ~10^35 1/s, acesti hipo-atomi mai oscileaza si pe alte game de frecvente inferioare din care cea mai mica corespunde macrocosmosului de ~6,5.10^5 1/s. Prin acest spatiu se propaga undele electromagnetice, gravitationale, si altele specifice sub-microcosmosului. In mod accidental cand se ciocnesc doua cuante cu frecventele aratate, dau nastere la o unda stationara ce formeaza o groapa de potential ce reprezinta locul unde se formeaza o particula sau un corp ceresc dupa frecventa cuantelor respective. In macro in aceste gropi de potential se aduna materia in stare micro sub forma de atomi sau molecule dand nastere stelelor sau planetelor. Este gresit sa credem ca masa planetelor genereaza campul gravitational pentru ca acest camp a existat inainte de a se forma planeta, de aceia acceleratia campului creste pe masura ce patrundem sub scoarta planetei. In caz contrar daca masa planetei ar genera campul, acesta ar trebui sa scada pana la zero pe masura ce ne apropiem de centrul planetei, dar acest lucru nu se intampla.
Spatiul cosmic nu este rigid sau inghetat pentru ca la nivel hipo-cosmic acei hipo-atomi nu se leaga in molecule sau microcristale ramanand permanent ca un mediu continuu hiperfin din care iau nastere toate celelalte niveluri cosmice, in care densitatea particulelor este in scadere la nivel de ~10^16 kg/m3. iar a stelelor ajunge la ~10^3 kg/m3, adica se pare ca sunt ca niste bureti, adica niste volume cu o densitate mult mai mica decat a vidului cosmic. In timp ce vidul cosmic vibreaza stationar toate particulele si corpurile sunt in miscare in acest vid, asa cum pe ecranul televizolului toti pixelii stau pe loc, in timp ce imaginile se misca.

[atanasu]

In ce raspunzi tu aici exista ceva existent in vreun tratat de fizica recunoscut de comunitatea universitar-stiintifica si daca da care sunt acele elemente iar daca nu sunt ipoteze sau  descopeirile tale sau ale altor cercetatori independenti de main-steam cum esti tu?
Si cele ce-ti apartin se gasesc in tratatul tau din 2012 pe care l-ai postat si aici?