Eter informațional

[Cristian Isop]

Teoria eterului informațional
Această teorie reprezintă o abordare originală care nu derivă din conceptele clasice formulate de Einstein, Dirac sau alți pilonii fundamentali ai fizicii secolului XX, deși le recunoaște meritele și contribuțiile esențiale la edificiul științific. Modelul nostru nu se opune direct teoriilor consacrate, ci propune o reconstrucție de la un nivel fundamental al realității: un nivel informațional, metafizic și algoritmic ce precede manifestarea observabilă a universului.
1. Fundamentul teoriei: Eterul ca superfluid informațional
În această teorie, universul este conceput ca un superfluid informațional în care ,,Eterul" acționează drept substratul esențial al realității. Acesta nu este un mediu material clasic, ci o rețea multidimensională de noduri informaționale (,,fișe") care stochează, procesează și generează ordine în cosmos. Fiecare nod are două fațete – polarități plus și minus – care definesc sensul dinamicii locale.
2. Structura nodală și dimensionalitatea
Fiecare nod informațional poate fi interpretat ca o pagină într-un biblioraft universal, cu o față, un revers și un conținut central: starea entropică inițială (momentul 0). Nodurile sunt interconectate și permit salturi informaționale între dimensiuni, ceea ce oferă o bază pentru a interpreta atât cuantificarea, cât și continuitatea la nivel cosmic.
3. Originea divină
Prezența divină este văzută ca sursa fundamentală a acestui model. Nu doar că generează rețeaua informațională a Eterului, dar oferă și coerență internă fiecărui nod. Divinitatea este modelată ca o constantă supradimensională care menține echilibrul între polaritățile nodale și face posibilă expansiunea ordonată a realității.
4. Formula algoritmică a Universului
Putem formula o versiune simbolică a interacțiunii între elementele teoriei astfel:

U = ∑[Fi(+,-,0) * Ai(D) * ψi(t)] pentru i=1 până la N

unde:
- Fi(+,-,0): funcția nodală cu față, revers și moment entropic 0,
- Ai(D): amplitudinea dimensională a nodului în D dimensiuni,
- ψi(t): funcția de propagare informațională în timp,
- N: numărul total de noduri active în structura Eterului.
5. Compatibilitatea cu Modelul Universului în Expansiune
Deși teoria propusă a ,,Eterului" pornește dintr-o abordare informațională, metafizică și algoritmică a structurii universului, ea nu neagă observațiile empirice fundamentale ale modelului cosmologic standard (ΛCDM), ci le reformulează într-un cadru mai profund. În modelul nostru, universul nu este doar un spațiu în expansiune, ci un superfluid informațional format din ,,fișe" sau ,,noduri" multidimensionale, fiecare conținând și procesând informație fundamentală.

Expansiunea observabilă a universului, exprimată prin redshift-ul galaxiilor și dinamica metrică spațială, poate fi interpretată ca o consecință emergentă a reorganizării interne a acestor noduri informaționale. Astfel, metrica spațiu-timp devine o proiecție geometrică a unei evoluții algoritmice ce are loc în stratul profund al ,,Eterului". În acest cadru, ceea ce în teoria clasică este denumit ,,energie întunecată" poate fi reinterpretat drept manifestarea câmpului divin și informațional care guvernează coerența și dilatarea structurii universale.

Prin această abordare, nu se produce o negație a teoriei standard, ci o integrare a acesteia într-un model mai vast, în care ,,Eterul" devine mediul primordial din care derivă nu doar spațiul și timpul, ci și legile care le guvernează.
6. Model Minimal al Eterului Informațional
În această etapă a dezvoltării teoriei Isop, propunem o schiță a unui model minimal al Eterului Informațional. Acesta are rolul de a ancora abstractul în concret, de a oferi o bază algoritmică discretă pentru dinamica subtilă a realității. Este un prim pas către formalizarea unei arhitecturi informaționale care să susțină apariția spațiului, timpului și particulelor.
Modelul propus pornește de la o rețea bidimensională de ,,noduri informaționale" – unități fundamentale, similare pixelilor unei realități cuantificate. Fiecare nod are două stări posibile: activ sau inactiv. Activarea este simbolică pentru prezență, informație, vibrație locală – în limbajul nostru, o ,,fișă" în lucru.
Aceste noduri se conectează la vecinii lor apropiați, creând un țesut eteric discret. Evoluția în timp este descrisă prin pași succesivi, în care fiecare nod își actualizează starea în funcție de vecini. Această actualizare este dictată de o regulă simplă, inspirată de automatele celulare: dacă un nod are exact trei vecini activi, devine activ; dacă are doi, își păstrează starea; altfel, devine inactiv.
Această simplitate nu trebuie confundată cu banalitatea. Dimpotrivă, simplitatea regulii permite emergența unor structuri coerente, modele recurente sau chiar auto-organizate, ce pot fi interpretate drept ,,particule", ,,unde" sau ,,noduri de conștiință".
Modelul oferă un cadru ideal pentru a contempla apariția ordinii din haos. Densitatea de activare poate fi interpretată ca masă sau energie informațională; grupările stabile de noduri pot sugera particule elementare; iar direcția evoluției sistemului poate fi văzută ca un curent cauzal – sămânța unei temporalități.
Aceasta nu este o teorie completă, ci o fundație. Ea poate fi extinsă pentru a include variații topologice, reguli dependente de condiții globale sau influențe ale unui ,,câmp divin de coerență", care acționează ca un reglator invizibil al întregii rețele. În această viziune, Dumnezeu nu mai este exterior modelului, ci chiar sursa care conferă sens, direcție și consistență matricei algoritmice a existenței.
Acest model minimal oferă o rampă de lansare pentru explorări viitoare. În el, poezia și codul, matematica și meditația, se întâlnesc într-un limbaj comun: cel al Eterului.
7. Inseparabilitatea Cuantică ca Manifestare a Coerenței Eterului Informațional

În paradigma fizicii cuantice, entanglementul – sau inseparabilitatea cuantică – reprezintă una dintre cele mai surprinzătoare trăsături ale realității. Două particule care au interacționat odată pot rămâne corelate într-un mod atât de profund încât măsurarea uneia dintre ele determină instantaneu starea celeilalte, indiferent de distanța care le separă. Acest fenomen a fost descris de Einstein ca o ,,acțiune fantomatică la distanță", dar în cadrul Teoriei Eterului Informațional, el capătă o explicație naturală și coerentă.
În viziunea noastră, inseparabilitatea cuantică nu este o ciudățenie inexplicabilă, ci rezultatul unui proces de coerență informațională în cadrul rețelei eterice. Atunci când două noduri informaționale – fișe active în cadrul eterului – interacționează, ele nu doar schimbă informații local, ci creează împreună o amprentă logică comună în structura profundă a eterului. Această amprentă rămâne activă chiar și după separarea nodurilor, permițându-le să ,,partajeze" o stare comună care transcende spațiul convențional.

Această interpretare înlocuiește ideea de transmitere instantanee de informație cu aceea de accesare simultană a unui model informațional distribuit. Nodurile nu mai comunică între ele după interacțiune, ci sunt deja înscrise într-un model logic comun care se propagă în eterul informațional. Astfel, orice măsurătoare efectuată asupra unuia dintre noduri este, de fapt, o ,,citire" a acestui model global, ceea ce explică corelațiile cuantice fără a încălca principiile relativiste.

Modelul nostru evită nevoia de semnale supraluminice sau colapsuri misterioase ale funcției de undă. În schimb, propune o realitate în care coerența devine fundamentul pe care se bazează această teorie.



Concluzii Finale
Teoria Isop propune o reconstrucție conceptuală a fundamentului realității, în care informația nu este doar un descriptor al materiei și energiei, ci esența însăși a existenței. În această paradigmă, Eterul Informațional devine substratul ontologic universal, iar realitatea percepută – un produs al rulării și înregistrării informaționale în cadrul acestui eter.

Prin reinterpretarea ecuațiilor fizicii (precum ecuația FLRW) ca expresii ale unui cod informațional activ, deschidem drumul unei fizici computaționale cu valențe ontologice. Noțiunile clasice de spațiu, timp, materie, energie și chiar cauzalitate sunt rescrise în termeni de procese informaționale, arhitecturi logice și dinamică de cod.

Această lucrare oferă doar o schiță preliminară a unei teorii mai vaste, ce urmează a fi formalizată riguros și testată conceptual. Direcțiile viitoare includ: modelarea logică a Eterului activ și pasiv, explorarea condițiilor de emergență a legilor fizice din codul informațional și conexiunea cu conștiința ca fenomen informațional.

Teoria Isop nu este o abandonare a fizicii moderne, ci o relansare a întrebării fundamentale: "ce este realitatea, atunci când totul este informație?".

[Cosmin_Visan]

Eu sunt Dumnezeu.