Procesul de măsurare.

[Marcel Zăvoiu]

Pentru ca ceea ce spune omul "smerit" - descris în postările anterioare - să devină adevărat, afirmația lui trebuie răsturnată - adică omul "smerit" trebuie pus să stea în/pe cap.

Atunci, va rezulta următoarea afirmație corectă:

Cea mai mare aberație pe care o poate spune cineva (oricine) este să spună că Realitatea NU poate fi înțeleasă/cunoscută.

[calahan]

Marcel Zăvoiu
In postarea anterioara am omis explicatia asupra semnului sarcinii. Nu sunt de acord cu ce spui dumneata ca semnul sarcini electronului sau pozitronului ar fi dat de sensul polarizarii rotatorii a fotonului isotitor. Eu am inteles ca semnul sarcinii este dat de sensul campului electric E al particulei fata de axa de rotatie. De la identitatea dimensionala masa-sarcina, stim ca marimea fizica zisa camp electric E este acceleratie. (E=a). Si anume o acceleratie pulsatorie discontinua, datorate rotatiei foarte rapide a particulei. Sarcinile electrice la care  campul electric ar avea sensul centripet ar fi sarcini pozitive. Cum este cazul pozitronului. Iar sarcinile care ar avea sensul campului electric centrifug ar fi sarcini negative. Cum este cazul electronului. Ce imi place la dumneata este ca ai curajul opiniei personale. Spre deosebire de Atanasu care nu are niciodata curajul opiniei personale. Fiind mereu in situatia de a implora ajutorul unor terte persoane.  Electronul este exact un foton gama aglutinat. Fiindca toate cele 9 miliarde de unde componente, fiecare cu un potential de 56,86 microvolti, se lipesc in serie, rezultand potentialul gigantic de semiunda, de 511 KV. Potential care intretine curentul echivalent de cam 20 A sub o diferenta de potential de 27 V. Nu inteleg de ce spui ca raza electronului este gresita. Eu am retinut ca raza electronului se calculeza egaland energia de repaus a masei electronului cu energia potentiala la distanta de o raza electronica. Si rezulta exact aceeasi valoare a razei electronului, obtinuta plecand de la lungimea de unda a fotonului gama refractat la 360 de grade si contractat de 137 de ori. Iar momentul magnetic al electronului cred ca se calculeaza inmultind curentul de semiunda, echivalent cu cam 20 A, cu su prafata descrisa la o rotatie a electronului. Dar nu prea stiu la ce foloseste acest moment magnetic al electronului. Dar dumneata poti sa deduci formula lui Fresnel, zisa de antrenare partiala a eterului, folosind parametri fizici ai modelului dumitale pentru foton?

[Marcel Zăvoiu]

Dacă omul "smerit" și-ar păstra ideile lui otrăvitoare doar pentru el și nu le-ar mai spune la nimeni - nimeni n-ar mai avea nimic de spus. Adică dacă omul e masochist și-i place să se chinuie singur cu propriile otrăvuri/idei toxice - atunci ar fi strict problema lui.

Situația devine însă (foarte) gravă atunci când omul "smerit" își împrăștie/trâmbițează - cu o dărnicie/generozitate demnă de o cauză mai bună - otrăvurile sale conceptuale/ideologice asupra celorlalți, crezând că prin asta le face un (mare) bine.
Deci chiar dacă intenția ar fi bună - rezultatul este dezastruos. Adică nu contează ce intenții ai/ce ai impresia că faci: contează rezultatul obținut în urma acțiunilor tale - iar acest rezultat este otrăvitor pentru mințile celor care "iau lumină" de la acest om "smerit" (care după am spus poate avea cele mai bune intenții).

Deci, sintetizând printr-o zicere (cu atât mai mult cu cât omul "smerit" "iubește" aceste ziceri):
"Drumul spre iad e pavat cu bune intenții."

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
După cum am spus deja - dar văd că n-ai înțeles - diametrul electronului D se obține din egalitatea dintre circumferința cercului = pi. D și lungimea de undă lambda a fotonului rotitor - unde lambda = h.c/E de repaus a e-.

Deci vom avea

pi. D = h.c/E repaus e-

De unde rezultă

D = h.c/(pi.Erepaus e-) = aprox. 0,77 x 10 la puterea minus 12 metri.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Faptul că se poate obține foarte ușor magnetonul lui Bohr în cadrul Teoriei mele este un argument (puternic) în favoarea acestei Teorii - deci la asta folosește obținerea magnetonului lui Bohr conform Teoriei mele/descoperită de mine.

[Marcel Zăvoiu]

Observație la #168

Pentru a calcula mai ușor Diametrul D al electronului, putem înlocui E repaus a e- prin E repaus = M0.c2 - unde M0 este masa de repaus a electronului.

În acest caz, D se calculează prin formula:

D = h/(pi.M0.c) = aproximativ 0,77 x 10 la puterea minus 12 metri

[Marcel Zăvoiu]

Revenind acum la proton (p+) - vezi #151

După cum am spus, p+ are 2 componente principale:
a) miezul/sâmburele p+ - format dintr-un foton circular R1T care se rotește pe o traiectorie eliptică R2 - adică miezul p+ e de tip R1TR2 (în timp ce electronul e- este de tip R1TR1)
b) un "nor" mezonic format din 5 mezoni pi/pioni: 3 pioni neutri dpdv electric și 2 pioni cu sarcină electrică - unul pozitiv și altul negativ

Parametrii p+ ca întreg vor fi dați de suma parametrilor celor 2 componente - miezul și norul mezonic.

În ceea ce privește Energia E și Masa M (inerțială și gravitațională) - ambele componente își vor aduce contribuția - deoarece atât miezul = fotonul rotitor R1TR2, cât și mezonii pi/pionii au Energie E și Masă M.

În ceea ce privește Sarcina electromagnetică = Sarcina electrică + Sarcina magnetică/momentul magnetic, DOAR miezul p+ va contribui - deoarece cei 5 pioni nu nici sarcină electrică (pe ansamblu), nici moment magnetic (deoarece niciun pion individual NU are moment magnetic).

Din acest motiv raza miezului p+ se numește rază electrică sau raza sarcinii (electrice/electromagnetice): deoarece toată sarcina electrică/electromagnetică a p+ ca întreg este "concentrată" în miezul p+.

Ajunși aici, vom putea explica foarte simplu un lucru constatat experimental - dar care (din câte am înțeles eu) NU poate fi explicat teoretic:

faptul că protonul în interiorul nucleului atomic are raza/diametrul mai mare decât p+ în stare liberă/în afara nucleului atomic.

Explicația acestui lucru este foarte simplă cu ajutorul Teoriei Generale a Realităţii Obiective (TGRO) creată/descoperită de mine:

Se știe că nucleele atomice stabile au așa-zisul "defect de masă" - adică masa nucleului atomic este mai mică decât suma maselor protonilor și neutronilor aflați în stare liberă/în afara oricărui nucleu atomic.
Acest defect de masă se va "repartiza" fiecărui nucleon - adică fiecare proton (și fiecare neutron) din nucleu va avea o masă mai mică decât masa protonului în stare liberă/care nu se află în niciun nucleu atomic.

Deoarece pionii nu pot avea o masă mai mică decât masa de repaus - rezultă că întregul defect de masă al p+ se va "repartiza" miezului p+.
O masă mai mică a miezului p+ înseamnă o Energie mai mică a miezului - iar această înseamnă o lungime de undă lambda a fotonului rotitor R1T mai mare - deci și circumferința traiectoriei eliptice R2 = lungimea de undă lambda va fi mai mare decât aceeași circumferință în cazul p+ în stare liberă (deoarece Energia miezului p+ în stare liberă este mai mare decât Energia miezului în stare "legată" în interiorul nucleului).

Astfel, am explicat foarte simplu - cu ajutorul TGRO - acest fenomen "misterios" observat experimental.

[Marcel Zăvoiu]

Completare la postarea anterioară:

O circumferință mai mare a miezului cu formă de elipsă (R2) înseamnă un diametru mai mare al elipsei - adică un proton p+ "mai mare" (considerând diametrul p+/diametrul elipsei R2 ca fiind egal cu diametrul mare al elipsei).

Putem să calculăm chiar și excentricitatea elipsei R2 - adică parametrii exacți ai miezului p+ liber/în afara oricărui nucleu atomic/p+ nelegat.
Acest lucru îl putem face având în vedere:

a) pe de o parte - raza sarcinii/raza electrică măsurată = 1/2 din diametrul mare al elipsei = aprox. 0,877 fm
b) pe de altă parte - raza/diametrul sarcinii care rezultă din calculele teoretice conform TGRO = 1/2 din aprox. 1,55 fm.

Observație: 1fm = 1 femto-metru = 10 la puterea minus 15 metri.

[Marcel Zăvoiu]

Din postările anterioare se arată cum putem face niște "măsurători" 100% mentale - adică niște măsurători bazate DOAR pe un Model Matematic = TGRO (Teoria Generală a Realităţii Obiective).
Pe lângă faptul că cu ajutorul TGRO vom obține niște rezultate numerice în PERFECTĂ concordanță cu datele experimentale - vom obține și alte rezultate care NICIODATĂ nu vor putea să fie obținute prin Procesul de Măsurare (PdM) "clasic" = PdM descris în primele postări ale acestui topic.

De exemplu, grosimea fotonului circular R1T = diametrul secțiunii circulare a elicoidei R1T nu cred că va putea fi vreodată măsurată prin/cu ajutorul PdM obișnuit.
Pe de altă parte, această grosime a fotonului circular rezultă din calcule pur/100% teoretice ca fiind de aproximativ 10 la puterea minus 20 metri.
Desigur, valoarea EXACTĂ a grosimii fotonului rezultă din rezolvarea EXACTĂ a Ecuației LUN - și aici metodele numerice de rezolvare a ecuațiilor matematice/diferențiale (rulate pe calculatoare cu mare putere de calcul) își vor spune cu siguranță cuvântul.
Oricum, chiar și această valoare aproximativă este suficientă pentru a ne face o idee despre ordinul de mărime al grosimii fotonului.

Observație: grosimea fotonului este aproximativ egală cu:

a) grosimea electronului e-
b) diametrul neutrinului electronic
c) diametrul mezonilor pi/pionilor

Grosimea fotonului este doar un exemplu de măsurare 100% teoretică/mentală.

Putem merge chiar mai departe - de exemplu putem calcula Diametrul PME (Punctul Material Energetic) care formează neutrinul electronic prin rotația pe un cerc (R1) cu diametrul de aprox. (după cum am spus mai sus la punctul b) 10 la puterea minus 20 metri:
acesta rezultă ca fiind de aproximativ 10 la puterea minus 77 metri.

Și exemplele pot continua practic la nesfârșit - adică cu ajutorul TGRO putem obține/calcula practic ORICE parametru energetic (E), spațial (S) și temporal (T) al Realităţii Obiective (RO).

Iar din parametrii E, S și T ai RO, vom putea obține/calcula practic ORICE PARAMETRU al RO.

Iată cât de Valoroasă este TGRO - și prin extensie cât de valoroasă este Teoria a Tot ce Există (TTE) prezentată/expusă/explicată în cartea mea/scrisă de mine - deoarece TTE include - pe lângă TGRO - și Teoria Generală a Realităţii Subiective (TGRS).

[Marcel Zăvoiu]

Observație/completare la #172

Diametrul miezului protonic de aproximativ 1,55 fm este obținut în ipoteza că miezul este circular (R1) - în timp ce miezul protonic este în Realitate eliptic (R2).

[calahan]

Marcel Zăvoiu
Imi pare ca fizica pe care ti-ai construit-o dumneata nu se potriveste de loc cu fizica stiuta de mine. Valoarea gasita de dumneata pentru diametrul electronului, de ordinul a 10^-12 (m) este cu trei ordine de marime mai mare decat valoarea data in manual. Dar esti convins ca ar fi valoarea reala a diametrului electronic. Ma gandesc ca daca ai imparti si la indicele de refractie atomic N_a=137, te-ai apropia mai mult de valoarea cunoscuta din manual. Si nu mi-ai raspuns cum gasesti formula lui Fresnel, folosind parametri modelului dumitale de foton. Eu am gasit, dupa ce am descifrat constanta h, ca fotonul ar fi o structura dinamica similara motorului electric liniar. Structura propulsata la lunecarea de tip hidrodinamic prin sanul materiei inponderale, prin vid, de catre forta electromagnetica (B.I.L), care se gaseste ca este la echilibru cu forta de inertie (m.a), la nivelul fiecarei semiunde. Cu parametri fizici ai acestui model, am gasit formula lui Fresnel, fara a apela la metafizica relativista. Fapt ce mi-a permis explicarea simpla si intuitiva a rezultatului experimentelor celebre Fizeau si M-M.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Fizica construită de mine se potrivește cu Realitatea.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Ți-am explicat deja că fotonul nu are nici inerție, nici masă inerțială.

[calahan]

Marcel Zăvoiu
Modelul dumitale al fotonului fara de masa inertiala si fara de dimensiuni, este un model metafizic. Asa ca teoria dumitale a esuat in metafizica, asa cum a esuat si teoria lui Virgil care a ajuns la concluziile absurde ca sarcina electrica este vectoriala si ca densitatea vidului este de 10²² (Kg/m³). Dumneata ar trebui sa intelegi ca nu poate exista structura dinamica (cum este fotonul) fara de masa inerta. Fiindca inertia face ancorarea structurii dinamice in spatiu. De la descifrarea constantei de actiune h rezulta ca; fotonul are volum, (fiindca se gaseste lungimea=2,18 (cm) , latimea=8.r_e si grosimea fotonului oarecare=4.r_e), are densitate, are presiune are impuls, are energie cinetica. Masa fiecarei unde componente a fotonului este egala cu fractiune k din masa electronului, adica este cam 10^-41 (Kg) si este o constanta componenta a lui h. La fel se gaseste o constanta de impuls si o constanta de energie, componente a lui h.

[atanasu]

Callahan,
 E adevarat ce cred eu si anume ca nu-ti treci numele corect de gh adrian ca sa nu incurci cititorii care te-au retinut cu pseudonimul Calahan? Daca confirmi e OK si nu mai am probleme legate de ipcrizie cu dta.