Procesul de măsurare.

[Marcel Zăvoiu]

Ceea ce am prezentat mai sus este așa-zisa "anomalie magnetică/magneto-mecanică" a electronului - adică momentul magnetic MĂSURAT al e- NU corespunde PERFECT cu momentul magnetic TEORETIC al e- care corespunde ÎNTREGII Energii de repaus a e- și care este magnetonul lui Bohr.
Iar explicația pentru această anomalie tocmai am prezentat-o.

Și asemenea anomalii există și în cazul protonului și neutronului - doar că aici anomaliile magnetice sunt mult mai mari decât în cazul electronului.

Dar și aceste anomalii se pot explica PERFECT cu ajutorul TGRO (Teoria Generală a Realităţii Obiective) prezentată/explicată în cartea mea/scrisă de mine.

[Marcel Zăvoiu]

Să studiem acum și protonul (p+) având Energia totală = Energia de repaus a protonului - și care se află în repaus deoarece tot studiul îl facem într-un Sistem de Referință Perfect (SRP) - și care deci nu introduce distorsiuni.

Protonul în repaus are 2 componente (principale):
a) un miez - constituit dintr-un foton circular R1T rotitor (ca în cazul electronului e-) - diferența fiind că forma traiectoriei este o elipsă (R2). Deci miezul protonului este de tipul/forma R1TR2.
b) un "nor mezonic" - format din 5 mezoni pi/pioni: 3 pioni neutri dpdv electric și 2 pioni cu sarcină electrică: un pion pozitiv și un pion negativ.

Acest nor mezonic asigură/transmite Interacțiunea Tare (IT) - adică cei 5 pioni sunt particulele elementare de câmp prin care se transmite/exercită IT.

Revenind acum la miezul p+

Dacă scădem din Energia de repaus/Energia totală a p+ aflat în repaus - suma energiilor de repaus a celor 5 pioni - vom obține Energia care corespunde/îi revine miezului.

Aplicând aceeași metodologie ca în cazul e- (și considerând pentru început că miezul e circular) - vom obține valorile numerice atât pentru diametrul miezului, cât și pentru momentul magnetic al p+ (pentru că cei 5 pioni nu contribuie la momentul magnetic total al p+ pentru că nu au moment magnetic). Dacă facem apoi niște mici corecții care corespund trecerii de la forma circulară R1 la forma eliptică R2 a miezului - vom obține valori în PERFECTĂ concordanță cu valorile măsurate:

a) diametrul miezului p+ este aproximativ egal cu 1,55 x 10-15 m (1,55 înmulțit cu 10 la puterea minus 15 metri) - în timp ce "raza electrică" măsurată a p+ = jumătatea diametrului miezului este aprox. 0,877 fm (1 fm este un femto - metru = 10 la puterea minus 15 metri)
b) momentul magnetic al p+ rezultat din aceste calcule pur teoretice = aprox. 2,79 magnetoni nucleari - adică iarăși în perfectă concordanță cu valoarea măsurată.

Observație: un magneton nuclear este aproximativ egal cu 1/1836 din magnetonul lui Bohr.

[Marcel Zăvoiu]

O observație/corecție la postarea anterioară:

Diametrul miezului protonului de 1,55 fm este obținut pentru un miez circular.
Dacă facem trecerea de la cerc la elipsă, vom avea:
a) axa mică a elipsei/miezului protonic este (puțin) mai mică de 1,55 fm
b) axa mare a elipsei/miezului protonic = dublul "razei electrice" este (puțin) mai mare de 1,55 fm - și astfel dăm exact peste valoarea măsurată a razei electrice = aprox. 0,877 fm.

[calahan]

Marcel Zăvoiu
Eu sunt de acord cu dumneata ca electronul este un foton aglutinat in structura dinamica a electronului. Si la fel avem pentru toate particulele. De aici rezulta imediat ca masa oricarui foton este egala cu masa particulei din care provine. Dar in forma de electron (de particula) translatia fotonului continua cu viteza mult mai mica decat in vid. Deci dogma relativista care sustine ca c-ul este invariant si ca fotonul nu are masa inerta este gresita. Este o rezultanta a teoriei metafizice a relativitatii, care nu tine seama ca factorul relativist beta vine de la o masuratoare fictiva. Cand fotonul gama se converteste in electron (in particula) cu translatie mult mai mica decat C, diferenta de energie cinetica a fotonului incident devine campul magnetic al structurii dinamice a electronului. Patratul inductiei magnetice face densitatea masei electronului si a oricarei particule. Densitate care inmultita cu volumul face masa inerta a electronului. (ro~B²). [Aceasta relatie se gaseste si pe site-ul; -Magnetic reconection-, pe randul al 7-lea de formule.] Concluzia ca densitatea masei rho este data de patratul inductiei magnetice rezulta de la identitatea dimensionala masa-sarcina. De la aceasta identitate rezulta ca uniuversul fizic este bidimensional, caci raman fundamentale numai doua marimi fizice; -spatiul L si -timpul T. Ca toate marimile fizice sunt masuri ale miscarii si se scriu ca relatii simple intre spatiu si timp. Si rezulta semnificatia fizica exacta a marimilor fizice. Adica semantica exacta a conceptelor cu care lucreaza fizica. Astfel apare ca inductia magnetica B este frecventa (B=f); densitatea masei este frecventa la patrat si deci este inductia magnetica la patrat (ro=f²=B²); Presiunea p este patratul acceleratiei. (p=a²). Am aratat ca particula elementara electronul este o asazisa unda stationara de foarte mare amplitudine, care se roteste pe cercul de diametrul electronului, cu viteza C/137 (m/s). Daca se imparte lungimea de unda a fotonului gama electronic la indicele de refractie atomic N_a=137 si apoi la 2.pi rezulta raza clasica a electronului r_e= 2,81743.10^-15m. Care dovedeste teoretic ca electronul este unda stationara de mare amplitudine a fotonului gama electronic.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Electronul NU este un foton aglutinat în structura dinamică a electronului - electronul ESTE acel foton (rotitor pe un cerc dacă electronul e în repaus).
Deci electronul este TOTUNA cu fotonul - cu diferența că fotonul NU se deplasează liniar (cum o face de obicei) - ci circular sau elicoidal:
a) dacă se deplasează circular - avem e- în repaus
b) dacă se deplasează elicoidal - avem e- în mișcare (de translație)

Diferența dintre cele 3 tipuri de traiectorii ale fotonului o face Energia sa E:
1) dacă E < E de repaus a e-, avem o traiectorie dreaptă a fotonului
2) dacă E = E de repaus a e-, avem o traiectorie circulară a fotonului = e- în repaus
3) dacă E > E de repaus a e-, avem o traiectorie elicoidală a fotonului = e- în mișcare de translație

Iar faptul că e- în translație = fotonul care se mișcă cu viteza luminii în vid c pe o traiectorie elicoidală are o viteză v < c, rezultă TOCMAI pentru că fotonul se mișcă pe o elicoidă și NU în linie dreaptă - ceea ce face ca viteza sa APARENTĂ v să fie < c.

Deci faptul că c este o constantă universală și că fotonul NU are masă inerțială (dar are masă gravitațională) sunt corecte și NU dogme.

Fotonul NU are energie cinetică - fotonul are Energie PUNCT.

Iar "raza clasică a electronului" este greșită.

Spațiul S și Timpul T sunt DOAR concepte - adică S și T NU există în Universul Fizic (UF).
Adică în UF, S și T sunt ca niște "fantome" - deoarece NU există în UF.

Deci teoria dumitale care se clădește DOAR pe S și T ca mărimi fundamentale - rezultă că se sprijină pe niște fantome - deci este ea însăși "fantomatică" - adică greșită.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Cum obții dumneata momentul magnetic al electronului = magnetonul lui Bohr - plecând de la "raza clasică a electronului"?

Pentru că eu pot să obțin foarte ușor magnetonul lui Bohr plecând de la premisele foarte simple pe care le-am prezentat.

[Marcel Zăvoiu]

Ego-ul/mintea ignorantului spiritual caută/iubește lucrurile complicate - pentru că este el însuși complicat, și nu apreciază lucrurile/explicațiile simple.
Astfel, ego-ul transformă lucrurile simple în lucruri complicate și lucrurile complicate în lucruri și mai complicate.

Pe Calea Spirituală (CS) este EXACT INVERS: totul devine din ce în ce mai simplu.

[Marcel Zăvoiu]

Situația prezentată în #154 este PERFECT asemănătoare cu tripleta gravitoni-neutrino electronic-fotoni circulari.
Diferența este că în acest caz avem PME (Puncte Materiale Energetice) în loc de fotoni.

Astfel, în funcție de Energia E a PME - vom obține 3 tipuri de traiectorii ale PME = cele 3 (tipuri de) particule elementare.
Vom nota cu E0 Energia de repaus a neutrinului electronic (care este aprox. 10 la puterea minus 20 din Energia de repaus a electronului).

Vom avea astfel 3 cazuri:
1) dacă 0 < E(PME) < E0, atunci PME vor avea o traiectorie dreaptă/rectilinie și vor forma gravitonii (T)
2) dacă E(PME) = E0, atunci PME va avea o traiectorie circulară (R1) și va forma neutrinul electronic
3) dacă E0 < E(PME) < E de repaus a electronului, atunci PME vor avea o traiectorie elicoidală cu secțiune circulară (R1T) și vor forma fotonii (polarizați) circulari

Observație: la nivelul neutrinului electronic (R1) se definește constanta lui Planck h prin produsul dintre energia E0 și perioada de rotație T a PME care formează neutrinul electronic:

h = E0 x T

Rezultă că h este o constantă universală pseudo-fundamentală.

Singurele constante universale RIGUROS fundamentale sunt g (constanta gravitațională) și c (viteza luminii în vid).

[Marcel Zăvoiu]

Deci asta e legătura dintre substanță/masă și lumină (exprimată matematic prin celebra formulă a lui Einstein E = M.c2):
substanța/masa inerțială este de fapt "lumină îndoită/curbată".

În cazul electronului (e-) - care e cel mai ușor de înțeles - electronul în repaus/care are Energia de repaus (deoarece facem studiul într-un SR Perfect care nu generează distorsiuni) constă/este format dintr-un foton polarizat circular R1T care se rotește pe un cerc R1 cu viteza ÎN MODUL egală cu viteza luminii în vid c.
Adică e- în repaus = 1 PME care are Energia de repaus a e- și care se mișcă cu o viteză egală în modul cu c pe o traiectorie curbilinie închisă de tip/formă geometrică R1TR1.

[Marcel Zăvoiu]

A fi Deștept nu înseamnă a genera niște teorii complicate pe care să nu le înțeleagă nimeni sau aproape nimeni - a fi Deștept înseamnă a merge DIRECT LA ESENȚA Realităţii - care este simplă.
Doar ignoranța este complicată - Cunoașterea este simplă în Esență.

[Marcel Zăvoiu]

După cum am mai spus - și confirm/se confirmă:

Cea mai grea luptă este cu prostul care se crede deștept!!!

Pentru că - printre altele - prostul care se crede deștept nu va aprecia explicațiile simple pe care i le oferi - pe acestea le va arunca la gunoi pentru că în mintea lui sunt greșite pentru că sunt prea simple.
Prostul care se crede deștept va aprecia și va căuta doar explicațiile alambicate, încâlcite, greu sau imposibil de înțeles - deoarece în mintea lui încâlcită doar teoriile complicate/încâlcite/greu de înțeles au "valoare" - nu niște chestiuni simple pe care le poate înțelege oricine.
Adică ego-ul lui de "mare om de știință" va fi umilit de niște explicații prea simple - el ar dori eventual niște explicații/teorii pe care să le înțeleagă doar el și care să-i satisfacă astfel orgoliul lui de "mare cunoscător".

[Marcel Zăvoiu]

Prefer de n ori (unde n tinde la infinit) un om "orgolios" care a descoperit misterele Realităţii - decât un om "smerit" care, după ce că nu e în stare să înțeleagă nimic la nivel fundamental - îi mai și descurajează pe ceilalți spunându-le: n-are niciun sens să încercați să înțelegeți Realitatea, pentru că vă spun eu că nu se poate - și de fapt nici nu are sens așa ceva, pentru că Realitatea nu e inteligibilă/nu poate fi înțeleasă.

Un astfel de om "smerit" este toxic nu numai pentru el însuși - ci și pentru ceilalți, pentru că îi intoxică și pe ceilalți cu ideile sale toxice/otrăvitoare.

În schimb, un om "orgolios" precum cel descris mai sus îmi place cu atât mai mult cu cât orgoliul lui este mai "nemăsurat" - pentru că asta înseamnă că cu cât "orgoliul" lui este mai "nemăsurat" - cu atât a pătruns mai adânc în misterele Realităţii.

Iar dacă un astfel de om "cu orgoliu nemăsurat" se întâmplă să fiu chiar eu - atunci bucuria mea e cu atât mai mare, și nici în cele mai înfricoșătoare coșmaruri ale mele nu mi-aș dori să (mai) fiu un om "smerit" precum cel descris mai sus.

[Marcel Zăvoiu]

Ignoranța este precum o pereche de ochelari cu lentile deformante prin care privești Realitatea.
Acești ochelari deformanți îți prezintă "Realitatea" ca fiind ciudată, greu sau imposibil de înțeles etc. - adică în oricare alt fel decât este Ea în Realitate (ca să folosesc o expresie "ciudată" precum viziunea prin ochelarii deformanți).

De fapt, tot ce ai de făcut este să-ți dai jos ochelarii deformanți, și atunci vei vedea Realitatea așa cum este Ea.

Dar sunt 2 condiții obligatorii pentru asta:
1) să-ți dai seama că porți ochelarii deformanți
2) să știi cum (și să vrei) să-ți dai jos ochelarii deformanți

Pentru că dacă nu-ți dai seama că porți niște ochelari deformanți - atunci vei fi în situația omului "smerit" din postarea anterioară - sau, făcând legătura cu #134, vei fi în categoria 3 de oameni.

Pentru a avansa la categoria 2, trebuie să-ți dai seama că porți niște ochelari deformanți.

Iar dacă reușești să-ți dai jos ochelarii deformanți - vei ajunge în categoria 1 - care este cea bună categorie - adică vei ajunge să fii un om cu "orgoliu nemăsurat" - așa cum te "văd" cei din categoria 3 - adică cei "smeriți" care se încăpățânează să nu recunoască faptul că au niște ochelari deformanți pe nas.

[Marcel Zăvoiu]

Completare la #161

Un om cu "orgoliu nemăsurat" a fost - până la un anumit moment al vieții sale - un om "smerit", dar invers NU: adică un om "smerit" nu știe cum e să fii un om "cu orgoliu nemăsurat".

Deci omul "cu orgoliu nemăsurat" este avantajat față de omul "smerit" pentru că știe cum e să fii "smerit" și poate face comparația între cele 2 stări - și implicit își dă seama că e infinit mai avantajos să ai "un orgoliu nemăsurat" decât să fii "smerit".
În schimb, omul "smerit" nu cunoaște decât starea de "smerenie" - deoarece de când s-a născut a fost doar "smerit" și nu știe altceva.
Iar dacă se mai și încăpățânează să susțină că "Nu există decât starea de "smerenie" - atunci situația lui este și mai gravă.

E ca și cum am avea 2 orbi din naștere - doar că la un moment dat unul din ei se vindecă de orbire și începe să vadă - în timp ce celălalt rămâne orb.

Cel care s-a vindecat de orbire îi spune celuilalt: omule, Realitatea nu este cum crezi tu!
Hai să te duc și pe tine la vindecătorul care m-a vindecat pe mine și o să începi și tu să vezi Realitatea!
Iar dacă bietul orb - după ce că e orb, mai e și "smerit" - îi va răspunde cu țâfnă celui care s-a vindecat de orbire: este un orgoliu nemăsurat din partea ta să spui că te-ai vindecat de orbire!
Știu eu mai bine că e imposibil așa ceva!

Iar tu te uiți la bietul om - nici nu știi dacă cu milă sau cu alt sentiment - și te crucești de îndărătnicia cu care își apără orbirea.

Și aici se mai confirmă încă o zicere (dintr-acelea care îl irită atât de mult pe omul "smerit"): "La omul sărac, nici boii nu-i trag!"
Adică după ce că ești "orb"/ignorant, mai ești și țâfnos/îndărătnic/încăpățânat.

[atanasu]

Apopo de magnetonul Bohr_Procopiu, am mai povestit cum am luat ca student, la xamenul d fizia din anul 2 nota 10 fara sa mai particp la examen pentruca i-am preztat profuluii o demonsratie cu mecaica clasica pentru respectiva formula. In rest nu ma bag in discutiei.