Procesul de măsurare.

[Marcel Zăvoiu]

Atanasu,
Eventualii extratereștri au de rezolvat FIX aceeași problemă existențială ca și noi, pământenii - adică obținerea Cunoașterii de Sine/Iluminării Spirituale/Fericirii.

[Marcel Zăvoiu]

Atanasu,
Referitor la comentariul meu #108

În Spațiul cvadridimensional al lui Minkowski (x,y,z,ict), numărul imaginar i = radical din minus 1 are rolul unui "marcaj matematic" care spune:

Atenție!!!
Această axă nu este o axă spațială - această axă este axa temporală/axa timpului!

Este ca și cum ai avea 4 bare de oțel care la prima vedere par identice - dar în realitate una dintre ele diferă de celelalte 3 prin faptul că este alt sortiment de oțel/are altă compoziție chimică.
Iar pentru a ști care din cele 4 e diferită de celelalte 3 - o marchezi cu o picătură de vopsea.

Similar, pentru a deosebi axa temporală de celelalte 3 axe spațiale în Spațiul lui Minkowski - pentru că altfel nu ți-ai da seama deoarece aparent toate cele 4 axe sunt la fel - "marchezi" matematic axa temporală prin înmulțirea cu numărul imaginar i = radical din minus 1.

[atanasu]

Chestia asta cu i pentru mine deocamdata este tot o metafora frumoasa dar o sa incerc eu din punctul meu de vedere logico matematic sa ma lamuresc cu chestia asta de care nu m-am ocupat si nu o pot face de azi pe maine.   

[Marcel Zăvoiu]

Teoria Generală a Realităţii Obiective (TGRO) a fost creată/dezvoltată/descoperită în cartea pe care am scris-o având la bază DOAR următoarele 6 concepte:

3 mărimi fundamentale (E,S,T)
+
2 constante universale fundamentale (g, c)
+
1 Ecuație cvadrivectorială cu derivate parțiale de ordinul 2 (Ecuația LUN)

În funcție de mulțimea numerelor reale R, cele 3 mărimi fundamentale se scriu așa:

E = R+

adică Energia materială măsurabilă în Jouli (J) se poate modela numeric/identifica cu mulțimea numerelor reale pozitive

S = RxRxR = R3 (R la puterea a treia)

adică Spațiul tridimensional măsurabil în metri (m) se poate modela numeric/identifica cu mulțimea tripletelor (x,y,z) - unde x, y și z sunt numere reale

T = R

adică Timpul unidimensional măsurabil în secunde (s) se poate modela numeric/identifica cu mulțimea numerelor reale R

[Marcel Zăvoiu]

Prin crearea/descoperirea TGRO, consider că (printre altele) l-am "răzbunat" pe Einstein în disputa lui cu ceilalți fizicieni în ceea ce privește interpretarea Mecanicii Cuantice - chiar dacă după 100 ani/chiar dacă a trebuit să treacă 100 de ani pentru asta.
Dar, după cum se spune/știe, mai bine mai târziu decât niciodată!

[Marcel Zăvoiu]

Din cele 6 concepte folosite pentru elaborarea TGRO, doar Energia materială E nu este doar un concept - toate celelalte 5 concepte sunt DOAR concepte.
Adică cele 5 concepte există doar în Universul Mental (UM) - și implicit nu există în Universul Fizic (UF).
Energia E este ȘI un concept - deoarece poate fi modelată matematic prin E = R+, dar este ȘI o Realitate în UF.
De fapt, Energia E măsurabilă în Jouli este SINGURA Realitate în UF (și în general în RO) - adică UF (și în general RO) este format/compus DOAR din Energie E.

[Marcel Zăvoiu]

Atanasu,
Referitor la postarea ta #137

Problema cu numărul imaginar i egal cu radical din minus 1 este FIX ACEEAȘI/IDENTICĂ cu problema celorlalte concepte care sunt DOAR concepte - adică care există DOAR în UM și implicit NU există în UF:
Spațiul, Timpul, Punctul geometric/Punctul Material, numerele reale/complexe, infinitul potențial (mic și mare) etc.

[atanasu]

Ti-am spus  ca voi analiza toate postarile tale de pe acest  forum si-ti voi spune ce cred eu dar dupa ce  termin doua chestiuni de care ma ocup, respectiv cartea dlui IA si unele completari pe care le voi face la firul Hibele.....
Asadar cele ce le mai scriu spre tine sunt niste flashuri fata de niste  raspusuri ale tale care imi permit asa ceva

[calahan]

Marcel Zăvoiu
Am rasfoit prin topicurile anului 2011 si am gasit un articol al lui Teodor Sarbu, in care incearca :-o abordare diferita a teoriei particulelor elementare. Mie mi-a placut faptul ca nu considera particulele elementare ca niste bilute compacte rigide, cu densitate masica gigantica, asa cum sunt modelate in teoria oficiala a fizicii. Dumnealui ajunge la modelul electronului ca un tor, prin al carui miez se misca (circula) cuanta electrica, cu viteza mai mica decat c. Iar pe fata torului, se misca pe trasee elicoidale cu viteza luminii c fotonul insotitor. Si zice ca in anumite puncte ale torului, cele doua miscari trebuie sa se intalneasca in faza. La un model asemanator a ajuns si dl Virgil, Si a facut chiar si un desen pentru intuitia structurii dinamice a electronului, imaginat de dumnealui. Mie acest model mi se pare a fi metafizic, in neconcordanta cu realitatea fizica. Si cred ca s-a ajuns la acest model doar fiindca autorii lui sunt foarte puternic fixati in dogma relativista, care sustine hotarat invarianta lui c , dar si faptului (tot dogmatic) ca nu se cunoaste exact semnificatia fizica a lui h si nu se admite descifrarea misterioasei constante de actiune, a lui Planck. Modelul electronului, la care am ajuns eu, model pe care l-am prezentat pe scurt intr-o postare anterioara, pare sa fie confirmat de datele experimentale de la experimentul Shtern-Gerlak. In acest experiment, pe ecranul tubului de experienta apare desenul cu doua semisinusoide opuse. Desen interpretat ca fiind produs de existenta a doua tipuri de electroni, cu spinul diferit in raport de momentul cinetic al electronului. Unii ar fi levogiri si alti ar fi dextrogiri, in proportii egale. Parerea mea este ca desenul reflecta fidel structura bipolara a rotorului electronic, format din doua semiunde diametral opuse, de mare tensiune. Fiind in rotatie cu turatie foarte mare, in orice moment, cele doua semiunde se misca in sensuri opuse. Si aflat in campul magnetic exterior, un electron nu poate sa interactioneze, cu campul exterior, cu ambele semiunde deodata. Ci interactioneaza numai cu una dintre semiunde. Si atunci se intampla ca exista probabilitatea statistica egala, ca unii dintre electroni sa interactioneze cu o semiunda si altii sa interactioneze cu cealalta semiunda. Asta face ca atomii de argint sa se miste intrun sens sau in celalalt. Ceea ce face sa apara desenul simetric pe ecran. Sigur ca amplitudinea deplasarii depinde de faza exacta a interactiunii intre campul magnetic exterior si faza rotatiei. 

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
În Realitate, lucrurile sunt mult mai simple:

Un electron aflat în repaus constă dintr-un Punct Material Energetic (PME) care are energia de repaus a electronului și care se rotește pe o traiectorie de tip R1TR1 - unde R1 = rotație pe un cerc și T = translație

Sau altfel spus: electronul în repaus constă dintr-un foton polarizat circular R1T care se rotește pe un cerc R1 = un foton rotitor.

Dacă punem condiția ca circumferința cercului R1 pe care se rotește fotonul R1T să fie egală cu lungimea de undă a fotonului rotitor (din condiții de stabilitate/ca să avem o "undă" staționară) - vom obține că diametrul electronului în repaus este de aproximativ 10 la puterea minus 12 metri.

Iar dacă calculăm momentul magnetic al electronului în repaus prin formula din electrotehnică I x S - unde I este intensitatea curentului printr-o spiră circulară care are suprafața S - obținem imediat magnetonul lui Bohr (considerăm că avem o sarcină electrică egală cu sarcina electronului care se rotește cu viteza luminii în vid c pe un cerc cu diametrul obținut la punctul anterior.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Ținând seama de cele spuse mai sus, putem înțelege foarte ușor ce este un pozitron/antielectron și diferența dintre electron și pozitron:

Dacă electronul constă dintr-un foton rotitor stânga, atunci pozitronul constă dintr-un foton rotitor dreapta pe un cerc de același diametru ca în cazul electronului și cu o aceeași Energie de repaus.

[Marcel Zăvoiu]

Iar ce-am spus mai sus e valabil pentru orice cuplu particulă - antiparticulă:
diferența constă la nivelul unei mișcări de rotație internă a unuia dintre PME care formează acea particulă elementară.

Și tot de aici mai rezultă că gravitonii NU au antiparticule - pentru că gravitonii sunt PME de tip T/translație - deci implicit nu au nicio rotație internă.

[Marcel Zăvoiu]

Pornind de la descrierea electronului (e-) în repaus făcută mai sus, putem înțelege multe alte lucruri:
a) comportamentul ondulatoriu al e-: se explică prin faptul că, în esență, e- este un foton (rotitor pe un cerc dacă e- este în repaus
b) ce este inerția: dacă e- aflat în repaus primește o energie oricât de mică în plus/peste energia de repaus - atunci fotonul rotitor R1T va avea o lungime de undă mai mică și nu se va mai putea auto-echilibra pe cercul R1 pe care se auto-echilibra când avea Energia de repaus. Ca urmare, fotonul R1T va începe să se miște pe o traiectorie elicoidală - și astfel va apărea o mișcare "aparentă" a e- = mișcarea de translație a e-. Cu cât energia suplimentară furnizată e- va fi mai mare - cu atât elicoida pe care se mișcă fotonul R1T va avea un pas mai mare și un diametru mai mic - adică viteza de translație a e- va crește.
c) acum putem înțelege de ce NICIODATĂ viteza de translație a e- nu va atinge viteza luminii în vid c: pentru că TOT TIMPUL traiectoria elicoidală pe care se mișcă fotonul R1T cu viteza c VA AVEA LUNGIMEA MAI MARE DECÂT AXUL ELICOIDEI.

[Marcel Zăvoiu]

Verbalizarea Realităţii nu este niciodată nici laudă/orgoliu, nici critică/jignire:
este doar o constatare a Realităţii - urmată de punerea ei în cuvinte.

De exemplu, dacă eu constat că cineva spune un lucru neadevărat/o minciună - atunci nu este nicio jignire adusă acelui om dacă spun despre el că este un mincinos: este pur și simplu o constatare a Realităţii urmată de verbalizarea acestei Realităţi.

Similar, dacă eu constat că cineva este Deștept - atunci nu este nicio laudă la adresa acelui om dacă spun despre el că e Deștept.
Iar asta rămâne valabil inclusiv atunci când acel cineva este/ești tu însuți/însăți.

Deci când eu spun despre cartea mea că e Deșteaptă - nu-i aduc nicio laudă, nici nu înseamnă aroganță din partea mea - este pur și simplu o constatare a Realităţii + Verbalizarea Realităţii constatate la primul pas.
Iar faptul că până acum nicio literă/iotă n-a putut fi "clintită" din tot ce am spus eu, nu face decât să confirme tot ce am spus mai sus.

Pentru că să fiți siguri că dacă erau greșeli în ce-am spus eu - ar fi curs până acum torente/șuvoaie de critici, ținând cont de cât de mulți "deștepți" am enervat eu până acum prin tot ce am spus - inclusiv prin criticile dure, dar perfect întemeiate aduse atât "operelor" acestor deștepți, cât și comportamentului/atitudinii/defectelor de caracter ale acestora.

În schimb, aceștia, în loc să-și recunoască ignoranța/prostia și îndărătnicia/"orbirea"/"surzenia" - așa cum ar face orice om cu o minimă inteligență și bun simț - preferă să-și manifeste frustrarea și micimea aruncând cu tot felul de lucruri neadevărate/jigniri - dar la modul general, fără să spună exact la cine se referă (de unde rezultă și lașitatea lor) - adică "bat șaua ca să priceapă iapa".
De fapt, ei nici nu au argumente care să le susțină acuzațiile mincinoase - iar ăsta e încă un motiv să "nu pună punctul pe i", adică să arunce cu mizerii fără să și le asume și/sau justifice.
De fapt, (cele mai) multe din acele mizerii sunt valabile pentru ei în primul rând - adică suntem (din nou) în situația în care hoțul strigă "hoții!"

Prin contrast, eu am avut și am curaj să spun clar și răspicat (cu argumente):
1) cartea mea/scrisă de mine e Deșteaptă - deci implicit autorul ei e Deștept
2) cărțile/articolele/comentariile altora (pe care i-am precizat clar, fără să mă dau pe după cireș) sunt toxice, iar ei au diverse defecte spirituale/de caracter/de gândire/de limba română etc.

[Marcel Zăvoiu]

Revenind acum la electronul (e-) având energia totală = energia de repaus:

Deoarece NU toată energia de repaus a e- este "localizată" în energia fotonului rotitor R1T - și asta pentru că o (foarte mică) parte din energia totală a e-/energia de repaus a e- este localizată în câmpul magnetic al e-, adică în afara miezului format din fotonul R1T rotitor, rezultă că miezului îi revine o energie (cu foarte puțin) mai mică decât energia de repaus a e-.

Rezultă că fotonul rotitor R1T va avea o energie mai mică decât energia de repaus a e-, deci implicit va avea o lungime de undă mai mare - deci circumferința cercului R1 pe care se rotește fotonul R1T va fi (cu foarte puțin) mai mare decât cea care ar corespunde Energiei de repaus a e-.
Iar de aici rezultă că momentul magnetic REAL al e- va fi (cu foarte puțin) mai mare decât magnetonul lui Bohr = momentul magnetic al e- care corespunde ÎNTREGII Energii de repaus a e-, lucru care este confirmat experimental/prin măsurare.