New topic...

[atanasu]

SA mai schimb pelteaua asta "tiintifica" ei sa citez din opera proprie .ca ma ufoca Visan
 Am scris la https://www.aktual24.ro/polonia-este-pregatita-sa-creasca-exporturile-de-energie-catre-ucraina-daca-slovacia-va-pune-in-practica-amenitarile-cu-oprirea-furnizarii/

"Ion Adrian
Bravo Polonia , si daca cineva ma intreaba daca esti o tara cu adevarat europeana ii voi raspunde ca eeti tot atat de europana cat sunt si polcile din muzica vieneza a familiei Strauss si nu numai!"

[ilasus]

Ce diferență există între două obiecte materiale identice? Evident, niciuna, dacă le comparăm. Însă întrebarea are și un alt sens, deoarece se referă la cuvântul ,,între", care ascunde o distanță și un interval de timp, adică o mișcare în spațiu și respectiv o mișcare în timp. Mai exact, distanța se identifică cu o mișcare numai în spațiu, iar intervalul de timp cu o mișcare numai în timp. Însă în realitate, distanța (mișcarea numai în spațiu) și intervalul de timp (mișcarea numai în timp) nu există separat una de alta. Asta însă nu ne împiedică să ignorăm timpul, adică să spunem despre obiectele respective că se află doar ,,în același moment în locuri diferite", nu și ,,în același loc în momente diferite". Adică ne putem referi doar la ecuațiile:

(I)          s  =  u t,    s₁  =  v t,    s₂  =  s – v t

care descriu mișcarea punctelo M și O' în spațiu (în momentul t) în sistemul de referință cu originea O, nu și la ecuațiile:

(II)    t  =  (1/u) s,    t₁  =  (v/u²) s,    t₂  =  t – (v/u²)s

care descriu mișcarea punctelor M și O' în timp (în locul s) în sistemul de referință cu originea O. Și chiar asta facem: avem în vedere doar primul caz, ignorând cazul al doilea, așadar pretinzând că ,,timpul nu există".

[ilasus]

Prezint în continuare două articole privind transformările omotetice și aplicațiile lor în geometrie analitică și fizică: ,,Modelul omotetic al schimbării originii unei drepte și implicațiile sale geometrice și fizice" și ,,Relații omotetice și interpretarea geometrică a transformărilor Lorentz".

În primul articol, este dezvoltat un cadru geometric general în care se analizează modul în care coordonatele unui punct de pe o dreaptă orientată se transformă atunci când originea se schimbă. Se introduc două unități de măsură și se arată că relațiile dintre coordonate pot fi exprimate prin omotetii directe și inverse, cu un factor de proporționalitate neunitar k = 1/√(1 - v²/u²). Acest model oferă o înțelegere riguroasă și pur geometrică a schimbării originii și a relațiilor dintre segmentele omoloage.

Al doilea articol reprezintă o concretizare a acestei idei generale: prin identificarea vitezei caracteristice u cu viteza luminii c, ecuațiile omotetice deduse anterior coincid formal cu transformările Lorentz. Astfel, transformările Lorentz pot fi interpretate ca o manifestare fizică a omotetiilor fundamentale, exprimând proporționalitatea dintre coordonatele spațiale și temporale măsurate din două sisteme de referință aflate în mișcare relativă uniformă.

Prin urmare, articolul despre relațiile omotetice și interpretarea Lorentz constituie o aplicare fizică și concretă a concluziilor geometrice din primul articol. Această legătură subliniază relevanța modelului omotetic nu doar ca obiect matematic, ci și ca instrument conceptual în interpretarea fenomenelor fizice relativiste.

Concluzia este că între cele două articole există o continuitate logică: primul stabilește fundamentul geometric, iar al doilea demonstrează potențialul interpretativ în fizica teoretică, oferind o perspectivă unificatoare asupra transformărilor spațio-temporale.