Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Procesul de măsurare.

Creat de ilasus, Ianuarie 18, 2024, 12:55:28 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

calahan

Atanasu
CitatDaca invoci un calcul, #406, politicos esta sa-l il faci tu asa  ca scrie calculul cu cele  doua fomule pana la rezultatul final .
Daca am vazut ca esti mare amator de socoteli cu greutate, m-am gandit sa postez pdf-ul cu calculul densitatii masice a nucleonului, pe modelul structurii foarte-multipolare a neutronului. Calcul care ar putea fi examinat cu competenta si de dl inginer Virgil, dar si de marele matematician Marcel Z.

princehansolo

Calahan
Poate reușești să mă lămurești ce înseamnă:
- "forta de inertie a semiundei"
- "indicele de refractie atomic"
- "masa unei seminude a neutronului"

Poate reușesc să înțeleg ce spui...
Toate-s vechi și noi sunt toate

calahan

#422
princehansolo
Incerc sa lamuresc termenii din lista dumitale. Modelul foarte-multipolar al nucleonului este o structura periodica, care trebuie sa aibe masa cam cat 1840 de mase electronice. Deoarece nucleonul are diametrul cam pe jumatate din diametrul electronului, rezulta ca viteza de rotatie (propagare) a nucleonului este pe jumatate din viteza de rotatie a electronului. Fiind structura periodica, cu masa cat a 1840 de electroni, este format din 1840 de unde de foarte mare amplitudine, care se rotesc pe cercul de diametrul nucleonului, cu viteza (c/274 (m/s)). O unda are masa inerta cat a unui electron si este compusa din doua semiunde cu masa inerta pe jumatate din masa unui electron. Forta de inertie a unei semiunde este data de relatia cunoscuta mslu.aslu. Acceleratia semilungimii de unda este data  de variatia vitezei de la repaus la c/274 (m/s) in cursul unei semiperioade. Semiperioada nucleonului este de 1840 ori mai mica decat semiperioada electronului. Semiundele nucleonului fiind alternative, adica jumatate fiind centripete si jumatate fiind centrifuge, prin rotatia lor foarte rapida genereaza un camp electric alternativ de foarte mare frecventa (1023 (Hz)), care face caracterul neutru electric al neutronului. (mslu=me/2). Indicele de refracte atomic, egal cu 137, este inversul constantei de structura fina alfa care este data de raportul intre viteza electronului pe prima orbita permisa vo si viteza luminii in vid c,
(alfa =vo/c). Miscarea electronului pe orbita permisa, fiind ondulatorie, este asimilata cu propagarea undelor, de aceea raportul  c/vo este asimilat ca indicele de refractie al mediului atomic. Na=c/vo=137

princehansolo

Citat din: calahan din August 28, 2024, 10:18:04 PMprincehansolo
Incerc sa lamuresc termanii din lista dumitale. Modelul foarte-multipolar al nucleonului este o structura periodica, care trebuie sa aibe masa cam cat 1840 de mase electronice. Deoarece nucleonul are diametrul cam pe jumatate din diametrul electronului, rezulta ca viteza de rotatie (propagare) a nucleonului este pe jumatate din viteza de rotatie a electronului. Fiind structura periodica, cu masa cat a 1840 de electroni, este format din 1840 de unde de foarte mare amplitudine, care se rotesc pe cercul de diametrul nucleonului, cu viteza (c/274 (m/s)). O unda are masa inerta cat a unui electron si este compusa din doua semiunde cu masa inerta pe jumatate din masa unui electron. Forta de inertie a unei semiunde este data de relatia cunoscuta mslu.aslu. Acceleratia semilungimii de unda este data  de variatia vitezei de la repaus la c/274 (m/s) in cursul unei semiperioade. Semiperioada nucleonului este de 1840 ori mai mica decat semiperioada electronului. Semiundele nucleonului fiind alternative, adica jumatate fiind centripete si jumatate fiind centrifuge, prin rotatia lor foarte rapida genereaza un camp electric alternativ de foarte mare frecventa (1023 (Hz)), care face caracterul neutru electric al neutronului. (mslu=me/2). Indicele de refracte atomic, egal cu 137, este inversul constantei de structura fina alfa care este data de raportul intre viteza electronului pe prima orbita permisa vo si viteza luminii in vid c,
(alfa =vo/c). Miscarea electronului pe orbita permisa, fiind ondulatorie, este asimilata cu propagarea undelor, de aceea raportul  c/vo este asimilat ca indicele de refractie al mediului atomic. Na=c/vo=137
Calahan
Poate că pentru dumneata termenii sunt clari, dar pentru mine nu sunt.
- Ce înțelegi prin "modelul foarte multipolar al nucleonului este o structură periodică"?
- Cum poate fi înțeleasă "accelerația semilungimii de undă"? Adică cum se poate ca o undă să aibă accelerație?
- Valorile numerice (c/274,(mslu=me/2)) de cine sunt date? Care sunt experimentele care au generat aceste valori numerice?
Toate-s vechi și noi sunt toate

calahan

#424
Pentru dl administrator: La fereastra de raspuns, butonul de postare a functionat cu intarziere. Si daca am vazut ca nu face postarea la momentul respectiv. am mutat textul in fereastra de pe ultima pagina, unde postarea s-a facut imediat. De aceea rog ca acest mesaj sa fie sters si in fereastra sa fie postat textul de la #425 care, dupa postarea la #424, urmeaza sa fie sters. Nu am sa mai folosesc fereastra de raspuns, fiindca imi induce dublarea postarilor.

calahan

#425
princehansolo
Nucleonul este un sistem de unde zise stationare, de foarte mare amplitudine. Nu este doar o singura unda stationara de mare amplitudine, ca in cazul electronului. La fiecare semiunda corespunde un curent eteric radiar, echivalent, prin efectele lui, cu un curent electronic. Curent dat de relatia In=(qe/tfae).1840 =36800 (A). Asadar pe circomferinta nucleonului sunt 3680 de curenti eterici radiari de cate 36800 de amperi fiecare. Fiecare curent este un pol al rotorului neutronic. De aceea rotorul nucleonic este foarte-multipolar. Fiecare curent corespunde la o semiunda. Iar fiecare pereche de curenti corespunde la o unda de foarte mare amplitudine. Curentii radiari de valoare gigantica sunt sustinuti de potentialul de semiunda gigantic, de aproape 1 (MV).  Curentii de semiunda, fiind in rotatie, foarte rapida, genereaza in jur un camp electric alternativ, de frecventa foarte mare, Inductia magnetica, generata de fiecare curent, genereaza forta electromagnetica, care propulseaza curentii radiari in rotatie, pe cercul de raza nucleonului, cu viteza de c/274 (m/s). Circulatia curentului eteric radiar in sanul semiundei produce o diferenta de potential (cadere de tensiune) de 6,75 V. Cu acesti parametri se poate calcula puterea totala a nucleonului, care rezulta ca este de 915 (MW). Inductia magnetica generata de curentii radiari Bn la patrat, fac densitatea masica gigantica a nucleonului. Densitate care inmultita cu volumul neutronului face masa neutronului. Densitatea aceea gigantica a neutronului se dilueaza in volumul substantei pana la valorile masurate in laborator. Daca se imparte volumul planetei la volumul ocupat de toti nucleonii, se gaseste factorul de diluare a densitatii in volumul planetei. Impartind densitatea gigantica, din structura nucleonilor, la factorul de diluare a densitatii, rezulta densitatea medie a planetei, egala aproximativ cu cea data in tabele. Mai trebuie sa adaug ca turatia rotorului neutronic este de 1020 (rot/s). Si apoi ca densitatea masica, aceea care este data de patratul inductiei magnetice si pleaca din nucleoni, nu se anuleaza la suprafata planetei ci emana in spatiu cu o atenuare exponentiala. Densitatea care emana in spatiu se compune (se aduna) cu densitatea masica a luminii, aceea data de termenul din formula lui Poynting (B2/miu,0) si impune aceeasi viteza a luminii in toate directiile din planul orizontal. Aceasta compunere (adunare) a densitatilor masice, explica simplu rezultatul nul al experimentului M-M. La fel si rezultatul experimentului Fizeau, in care densitatea fotonului se insumeaza cu densitatea mediului transparent aflat in miscare, explicand simplu asa zisa antrenare partiala a eterului de catre mediul transparent aflat in miscare. Experimentele acestea dovedesc foarte clar ca fotonii au masa inerta, contrazicand simplu dogma relativista, care sustine hotarat ca fotonii nu au masa inerta

atanasu

Poate ca intereseaza si acest articol ref. la viteza superluminica Alcubierre care cica dupa Ph.D. H.E. PUTHOFF nu incalca TRG si poate fi utilizata ca argument cam SF dupa mine, in discutiile ref SETI unde si eu am niste contributii legate de LINCOS:

file:///C:/Documents%20and%20Settings/bogdan/My%20Documents/Downloads/SETI_the_Velocity-of-Light_Limitation_and_the_Alcu.pdf


princehansolo

Citat din: atanasu din August 30, 2024, 07:25:37 PMPoate ca intereseaza si acest articol ref. la viteza superluminica Alcubierre care cica dupa Ph.D. H.E. PUTHOFF nu incalca TRG si poate fi utilizata ca argument cam SF dupa mine, in discutiile ref SETI unde si eu am niste contributii legate de LINCOS:

file:///C:/Documents%20and%20Settings/bogdan/My%20Documents/Downloads/SETI_the_Velocity-of-Light_Limitation_and_the_Alcu.pdf
Nu merge link-ul
Toate-s vechi și noi sunt toate

atanasu

#428
Ref Alcubierre si Puthoff:

SETI, the Velocity-of-Light Limitation, and the Alcubierre
Warp Drive: An Integrating Overview
H.E. Puthoff, Ph.D.
(Nota mea: https://en.wikipedia.org/wiki/Harold_E._Puthoff)
 Abstract
In SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) conventional wisdom has it that the
probability of direct contact by interstellar travel is vanishingly small due to the enormous distances involved, coupled with the velocity-of-light limitation. Alcubierre's recent "warp drive" analysis [Class. Quantum Grav. 11, L 73 (1994)] within the context of general relativistic dynamics, however, indicates the naivete of this assumption. We show here that Alcubierre's result is a particular case of a broad, general approach that might loosely be called "metric engineering," the details of which provide yet further support for the concept that reduced-time interstellar travel, either by advanced extraterrestrial civilizations at present or ourselves in the future, is not, as naive consideration might hold, fundamentally constrained by physical principles.
Key words: SETI, velocity of light, general relativistic dynamics, space-time metric,
interstellar travel, vacuum energy, Casimir effect, vacuum engineering, warp drive,
superluminal travel
Cele scrise la SETI de PUTHOFF sunt explicate de Elizondo un alt specialist in OZN in
Cap 16 din cartea lui Elizondo despre UAP(Ozn)
(Nota mea:  Luis Elizondo este o personalitate media, un ,,insider", fost agent special de contrainformații al Armatei SUA și fost angajat al Oficiului Subsecretarului Apărării pentru Informații. Elizondo a pretins că este / a fost director al Programului Avansat de Identificare a Amenințărilor Aerospațiale – un program asociat cu videoclipurile cu OZN-uri de la Pentagon, o afirmație susținută de fostul senator Harry Reid, dar contestată atât de reporteri, cât şi de oficialii Pentagonului. Ulterior, Elizondo a apărut în diverse emisiuni TV ca expert în OZN-uri.
Anul acesta (în 2024), Luis Elizondo a spus că au mai rămas doar 5 ani până când extratereștrii se vor arăta umanității, adică vor coborî oficial pe Pământ.)

CAPITOLUL 16
MOMENTUL ,,AHA".
Tocmai mă întorsesem dintr-o călătorie internațională de muncă când am aflat că
prietenul Hal(nota mea Hal Puthoff) era în oraș și vizita Pentagonul. Avea vești de împărtășit și ne astepta intr-un SCIF.
Când am ajuns, am găsit alți membri ai echipei cu ochii pe Hal, care stătea la o tablă, scriind una dintre cele mai lungi ecuații matematice  văzute vreodată. Ecuația a ocupat deja două table albe complete și nu s-a terminat. Mirosul înțepător al markerului cu ștergere uscată a umplut sala de conferinte.
În cele din urmă, Hal a terminat ecuația, apoi a notat observabilele și le-a citit cu voce tare în timp ce le bifa pe fiecare.
Viteze hipersonice? Verifica.
Accelerație instantanee? Verifica.
Scăzut observabilitate? Verifica.
Călătoriile transmedie? Verifica.
Antigravitație? Verifica.
Efecte biologice? Verifica.
Hal a zâmbit și a spus cu mândrie: ,,O tehnologie inovatoare ar putea fi responsabila pentru toate acestea. Și poate că tocmai ne-am dat seama cum funcționează."
Ne-am aplecat cu toții. . . amutiti.
Până în acest moment, guvernul nostru a depus un efort nebunesc de-a lungul multor ani încercând să identifice tehnologiile exotice specifice care ar putea explica fiecare dintre observabile. De fapt, multe dintre studiile academice care au fost anterior comandate de DIA și au avut ca rezultat Apărarea, Documentele de cercetare de informații (DIRD) s-au concentrat toate pe  tehnologii care au încercat să exploreze și să explice performanța UAP. Părea că Hal reușise să găsească un fel de teorie unificatoare. Noi nu am făcut-o niciodată  luați în considerare întrebarea evidentă: ,,Au fost toate observabilele un produs  a o singură tehnologie?"
Răspunsul părea a fi un da răsunător.
Hal a explicat că se dovedește că ,,dacă am avea tehnologia potrivită, am putea
deforma spațiul și timpul într-o zonă localizată, creând o ,,bulă" localizată
în jurul unui meșteșug".
În interiorul bulei, cineva ar experimenta spațiul și timpul altfel decât
cineva din afara bulei . . . ca un clopot de scufundare, care protejează un scafandru
din adâncurile zdrobitoare din jurul sau
Cum se creează această bulă?
,,În teorie, există doar două moduri de a deforma spațiu-timp: multă masă sau
o groază de multă energie." Un zâmbet i s-a strecurat pe chip. El a adăugat: "O
cantitate  obscena de energie."
Masa și energia au o relație cu totul specială. Știm asta mulțumita teoriei relativității a lui Einstein, E = mc2
. Vă puteți gândi la masă și energie
ca fundamental același lucru, dar în două stări diferite. Ca gheața și
abur — ambele sunt făcute din apă, dar sunt în stări energetice diferite.
Evident, UAP nu utilizează cantități mari de masă pentru a deforma spațiu-timp.
Ar trebui să aducă pe pământ ceva mai mare decât dimensiunea pământului.
Rezultatele ar fi catastrofale, ca și cum ar parca o gaură neagră stelară lângă
pământ . . . iar noi am fi observat asta.
Deci rămâne a doua cale: energia. Cu suficientă energie, teoretic,
s-ar putea crea o bulă care deformează spațiu-timp în jurul unei nave.
,,Dacă cineva ar avea tehnologia pentru a crea o bulă warp în jurul unui
vehicul, ar putea traversa universul mult mai repede decât
orice tehnologie cunoscută permite", a spus el. ,,Viteza luminii a fost întotdeauna
considerată limita universală de viteză. Cu toate acestea, teoretic este posibil
că, cu o cantitate suficientă de energie, un vehicul ar putea comprima spațiul
în fața ta în timp ce îl întinzi în spatele tău. Dacă ai avea tehnologia
fă asta, ai putea să realizezi – sau să începi să realizezi – călătorii mai rapide decât lumina.
,,Acei observabili pe care mi le-ai dat? Fiecare dintre ei lucrează cu teoria lui Einstein. Cu relativitatea generală. Mâna în mănușă. Nu e magie,
Lue. Este fizica."
Mi-a adus aminte de citatul Arthur C. Clarke, ,,Orice  tehnologia foarte avansată nu se poate distinge de magie."
Hal a spus: ,,Nu mai este o provocare teoretică; acum este o provocare tehnologică".
Ecuația a fost cheia concluziei lui Hal.

Astronomii privesc de obicei viteza luminii ca pe o constantă universală.
Dar dacă spațiul pe care-l străbate lumina ar putea fi comprimat sau extins? Știm deja că spațiu-timp este flexibil și într-o oarecare extremă cazuri precum o gaură neagră cosmică, spațiu-timp poate fi stors în mod inimaginabil si distorsionata. Spațiul și timpul sunt indisolubil legate; nu poți avea unul fără celălalt. Cei doi sunt la fel de nedespărțiți ca un cuplu de bătrâni căsătoriți, dar sunt și flexibile. Pe măsură ce densitatea materiei crește, la fel și
forțe de gravitație. Când se întâmplă asta, deformează spațiul și timpul.
Militarii sunt obișnuiți să facă față ușoarelor fluctuații sau ,,deriva atomică" a ceasurilor atomice de cesiu situate la bordul sateliților. Peste orar, acelea rulează la un ritm ușor diferit de ceasurile de la solul Forțelor Aeriene. Periodic, ceasurile trebuie recalibrate.
Iată ce ne-a învățat Einstein: timpul încetinește cu cât te apropii mai mult de
o sursă de gravitație. Același lucru este valabil cu cât te apropii mai repede de viteza
de lumină. Pământul este sursa noastră de gravitație. Este ca un magnet care ne trage în jos.
Păsările de pe cer deasupra capului tău ,,experimentează" timpul la infinit
mai repede decât faci pe pământ. Asta pentru că sunt mai departe de
suprafața pământului decât suntem noi. Este o cantitate minusculă, dar este adevărat. Aceeași este adevărat dacă te aflai într-un tren glonț care mergea cu viteză de-a lungul șinelor. În teorie, dacă puteți merge suficient de repede și suficient de lung, puteți adăuga o secundă în plus sau doi la durata vieții tale. Dacă sunteți lângă o gaură neagră, unde este masa de milioane de ori mai mare, timpul încetinește la o astfel de viteză încât poți trăi
cu mii de ani dincolo de durata ta de viață. Din păcate, efetul de zdrobire a găurii negre te vor transforma probabil mai întâi în spaghete. Și dacă la supraviețuiești asta, nu ai avea cu cine să vorbești despre asta pentru că toți cei pe care îi știai pe pământ vor fi morți.
Acum imaginați-vă că ați reușit să proiectați spațiul conform nevoilor dvs.
Imaginați-vă că ați reușit să vă închideți aeronava într-o bulă care o redă imun la efectele gravitației. Acum poți zbura fără aripi pentru că nu mai ai nevoie de lift. Și nu ai avea nevoie de motoare cu reacție sau elice pentru că nu ar mai fi nevoie să generați viteza aerului înainte.
Modul în care trăim timpul pe pământ nu ar mai fi relevant pentru că ai fi izolat de timpul și gravitația pământului.
Mi-am amintit că o bulă în jurul unui avion era exact ceea ce am fi văzut în videoclipul GIMBAL . . . si altele.
Dacă aveai acea bula la loc, continuă Hal, brusc efectul de relativitatea este alterat, deplasat. Un om la pământ și ocupantul înăuntru in cabina unui UAP, fiecare experimentează ușor diferit.
Ființele (sau orice altceva) care pilotează ambarcațiunea experimentează timpul normal pentru ei. UAP zboară cu o viteză care pare normală pentru ocupanții săi.
De fapt, dacă piloții UAP ar privi din aeronava lor, ar vedea un pământ care se mișcă cu mișcare lentă față de ei înșiși.
Între timp, pe pământ, timpul trece mai încet pentru tine și pentru mine, din cauza
gravitația fiind oarecum mai puternică. Privim în sus la acest disc strălucitor  zburând imposibil, magic de repede. Când acel avion se întoarce, efectul
ne pare precipitat nouă, privitorii umani. În interiorul aeronavei, este doar un
viraj normal sau schimbare a cotei. Corpul pilotului nu simte impactul dintre aceste forțe g pentru că experimentează spațiu-timp diferit în bula lor. Unii oameni de știință vor spune că deformarea spațiu-timpului de masa pământului este minusculă și, prin urmare, timpul nu este atât de diferit de timpul
în interiorul bulei — adică, cu excepția cazului în care bula este ca urzeala de la Alcubierre,
bula descrisă mai devreme.
Gândește-te înapoi la comandantul Dave Fravor care zboară acel F/A-18 Hornet ca el
s-a întors în cerc pentru a se confrunta cu Tic Tac în largul coastei San Diego. Tic
Tac a alunecat peste nasul Hornetului și a dispărut. Aproape ratare!
Dar a fost, într-adevăr? Pentru Tic Tac, Fravor's Hornet se mișca ca melasă. Pastila zburătoare a avut timp din belșug să se plimbe.
Vreau să fiu clar: nu descriu o iluzie optică. nu spun că UAP arată doar ca și cum zboară incredibil de repede. Este absolut rapid în spațiul nostru-timp.
Două realități diferite într-un loc în același timp.
Cum este posibil așa ceva?
Dar cum se leagă acest lucru cu observabilitatea scăzută, una dintre observabilele noastre?
Toată lumina este supusă gravitației. Când trece lumina de la o stea îndepărtată
printr-o galaxie mare în drum spre Pământ, lumina este curbată prin acel  proces numit lentilă gravitațională.
Hal ne-a dat această analogie: ,,Dacă te uiți vreodată la un pește koi în aer liber , apa curbeaza lumina soarelui, provocând o distorsiune a ceea ce vezi.
Koi apar distorsionate și ondulate. Știm că nu sunt, dar apar asa. Dacă te duci să scoți peștele cu o plasă, vei descoperi că nu este unde crezi că este. Când apa sau lumina se întoarce într-un anumit fel, peștele ar putea dispărea complet din vedere."
Bula din jurul UAP distorsionează modul în care lumina și alte
emanații electromagnetice interacționează cu UAP din interiorul bulei.
Frecvența luminii care intră în bula nu este aceeași cu cea cea pe care o primește
reflectata înapoi  observatorul exterior. Spațiul-timp este diferit în interiorul
bubble fata de afară, ca peștele koi în analogia iaz, dar în loc de
apă, este o bulă de urzeală și, în loc să se îndoaie pur și simplu, frecvența
de lumină este schimbată. UAP în acest caz este koi din iaz. Deci nu este
surprinzător că de fiecare dată când cineva încearcă să facă o fotografie a unui UAP, totul este neclar și obscur, pentru că este ca și cum ai face o fotografie printr-o barieră,
ca și cum ai încerca să faci o poză cu un pește sub apă de sus
Acesta este motivul pentru care radiațiile electromagnetice, precum radarul, au adesea probleme cu urmărirea acestor UAP. Dacă cineva din afara bulei ar trage un fascicul radar
la bulă, fasciculul radar care intră în bulă nu este neapărat la aceeași frecvență care este reflectată înapoi către colectorul radar.
Lumina se comportă diferit în funcție de gradul de gravitație sau
energia prin care trebuie să călătorească. Numai lumina soarelui nu este capabilă să aprindă mobilierul din lemn de terasă în timp ce faceți plajă. Dar dacă iei o
lupă și focalizezi dintr-o dată un mic fascicul de lumină solară spre acel lemn
vezi o buclă de fum. Lemnul se va aprinde într-adevăr. Dacă se întâmplă unei furnici
rătăciți în acel fascicul focalizat, va fi incinerat. De ce? Pentru că tu
ai proiectat lumina soarelui cu lupa ta. În esență, biata furnică
a rătăcit dintr-o realitate (lumina soarelui nu mă poate răni) într-o a doua realitate
de energie focalizată .
Oamenii de știință calculează toate tipurile diferite de lumină și nivelurile lor de radiație
la o scară cunoscută sub numele de spectru electromagnetic. Ajută să ne gândim la scară
ca un curcubeu. Observație: există o parte roșie a spectrului și o parte albastră.
Când lumina trece printr-o lupă, focalizează lumina spre
un punct central, crescându-i intensitatea. Lumina UV și infraroșu (IR) se încadrează
lumină vizibilă pe spectru. Lungimea de undă a luminii poate fi, de asemenea, întinsă
și comprimat, dându-ne culorile curcubeului.
Pe măsură ce lumina de la o stea se îndepărtează de pământ, lungimea sa de undă este alungită în ceea ce este cunoscut sub numele de deplasare către roșu Doppler. Ca distanța față de pământ de o stea scade, unda luminoasă suferă o compresie cunoscută sub numele de schimbare la albastru.
În cele mai multe cazuri, schimbările pot fi măsurate, ajutându-ne capacitatea de a determina rata la care universul se extinde sau se contractă.
Lentilele gravitaționale și paradigma deplasării la roșu/deplasarea albastră pot explica
de ce obiectele din bulă par ciudate și greu de descris.
Până de curând, majoritatea oamenilor de știință au postulat că gravitația este un imuabil câmp sau forță. Acum, unii propun ideea că gravitația este de fapt un val.
Dacă acest lucru este adevărat, atunci poate că gravitația poate fi manipulată ca și alte valuri de acest fel ca raze X sau microunde sau unde radio.
Hal le propunea asta prietenilor noștri din afara orașului, au decodat misterele gravitației și au construit ei înșiși o unitate warp. Ambarcațiunea generează o bulă. Bula
încapsulează ambarcațiunea, izolând-o de mediul spațiu-timp local.
Rezultatul ar fi toate cele șase observabile.
Accelerație instantanee: bula permite ambarcațiunii înăuntru
efectua manevre care par imposibile. În interiorul bulei, forțele g sunt minime deoarece spațiul și timpul sunt trăite diferit decât în ��exterior bula.
Viteză hipersonică: bula permite ambarcațiunii să călătorească la un nivel incredibil
viteze către observatorul din exterior, dar în interiorul bulei, este posibil ca vitezele să nu fie
mult mai rapid decât o plimbare lenta. Timpul trece mai repede pentru ambarcațiunea dinăuntru bulei decât pentru cei care o observă din afară

URMEAZA in articol si niste schite ozniste foarte interesante...

calahan

#429
Atanasu
Am extras doar o idee din articolul acelui fan relativist, impregnat pana in maduva oaselor de relativitate.
Citat. Vă puteți gândi la masă și energie
ca fundamental același lucru, dar în două stări diferite.
Aici spune un mare neadevar. Asa spun toti savantii infectati pana la sange de relativitate si care sunt impinsi in metafizica, neputand niciodata sa vada miscarea fizica, descrisa de legile nerelativiste ale fizicii. Fiindca masa este efect fizic produs in spatiu de structurile dinamice ale substantei, la interactiunea cu spatiul fizic. Pe cand energia este o masura a miscarii materiei (substantei). Masa gravifica este data exact de efectul fizic produs in imediata vecinatate. Este data de integrarea acceleratiei gravifice produse in jurul sursei de miscare. Masa inerta este generata de inductia magnetica de la nivelul nucleonilor. Masa inerta face ancorarea substantei in spatiu si  totodata este forma de stocare a energiei in sanul structurilor dinamice, in campul magnetic al nucleonilor. Asa cum energia de la bujie este stocata in campul magnetic al bobinei de inductie. Energia masoara cantitatea de miscare stocata in structurile dinamice ale substantei dar si cantitatea de miscare transferata de la un sistem la altul. Energia nu exista in afara substantei, in afara structurilor dinamice.

calahan

#430
princehansolo
Nu mi-ai raspuns daca ai inteles cum functioneaza mecanismul gravitatiei, dedus pe modelul foarte-multipolar al nucleonului. Mecanismul care ar genera fluxul de materie inponderala catre substanta. Fluxul de aspiratie a materiei inponderale, produs de toti nucleonii din masa planetei, contribuie de asemenea la ancorarea planetei in spatiu, pe nivelul de miscare. Se pare ca experimentul Pound-Rebka demonstreaza indubitabil existenta fluxului centripet de materie inponderala, catre substanta. Acel flux de materie inponderala, a carei aspiratie creeaza in spatiul din jur, depresiunea, in care aluneca substanta si care genereaza atractia dintre masele neutre electric. La explicare experimentului Pound-Rebka se cenzureaza intodeauna viteza cristalului de fier radioactiv, la care se compenseaza, prin efect Doppler, deviatia de frecventa suferita de fotonul gama in campul gravific al pamantului. Savanti au introdus factorul relativist beta, in teoria efectului si acum efectul Doppler este un efect relativist. Si fiind efect relativist, nu trebuie sa se pomeneasca de viteza de aspiratie a eterului de catre masa pamantului. In sprijinul existentei fluxului eteric de aspiratie vine si experimentul lui Martin Grusenic, cu interferometrul de tip Michelson, care se roteste in plan vertical. Experiment care arata la modul indubitabil, deplasarea franjelor de interferenta. Si acest experiment, care demonstreaza circulatia eterului, inspre planeta, este cenzurat de ierarhii comunitatii stiintifice, numai ca sa apere hotarat dogmele relativiste. Acesti ierarhi nu admit, niciun experiment adica interzic orice experiment care sa dovedeasca existenta materiei inponderale, nestructurata dinamic, inelastica si neinertiala.