Fabric of the cosmos

[07Marius]

La sfarsitul anului trecut am vazut un documentar (de fapt o serie de 4 episoade) facut de PBS in 2011 cu Brian Geene.
Mi-a placut si mereu ma pun pe ganduri astfel de materiale. Topicul pe care vreau sa-l discut este despre
structura invizibila (a spatiului, universului), scena in care se desfasoara toate fenomenele fizice mai mult sau
mai putin intelese.

Cum vedeti voi aceasta structura care poate i se acorda f. putina atentie? Cum definesti ceva despre care nu stii nimic,
care nu ar trebui sa contina nimic si care totusi se pare ca are o structura - deci este totusi "ceva" care poate fi definit
si care joaca un rol esential in definirea/intelegerea universului.

Poate ceva ca "nimic" sa aiba o structura, sa fie definit in termeni ca "marime" desi pare gresit sa masori ceva care nu poate fi masurat. Unde incepe si unde se termina acest "nimic" scena in care se nasc/dispar stele, galaxii etc.? Este corect macar sa te intrebi daca are macar o "marime"?

Nimic in esenta pura nu poti sa-l observi/definesti. Nu ai repere fata de care sa-ti formulezi un model sau o parere. Din acest punct de vedere pare ca "nimicul" este infinit. "Nimicul"devine vizibil in momentul in care apare o abatere de la "model", de la structura. O fluctuatie de la balanta de energie. O singura fluctuatie si strica tot echilibrul de pina atunci. De la nimic, brusc ai ceva... De fapt si inainte a fost ceva. Un echilibru absolut perfect. Oare exista asa ceva?

Astept gandurile si pararile voastre...

[zeeshan002]

Probabil se refera (in principiu) la imbunatatirile si reparatiile efectuate la telescopul Hubble in 2008.