un mic zâmbet de 1 Aprilie

[calahan]

Atanasu
Dumneata ca filozof al stiintei ar trebui sa stii ca fizica nu si-a stabilit inca semantica exacta a termenilor (conceptelor) cu care lucreaza. De aceea identitatea dimensionala masa-sarcina (pe care dumneata o respingi apriorii, fara de vreun argument) este foarte importanta, fiindca duce la semantica exacta a conceptelor fizicii, adica la definirea exacta a termenilor cu care lucreaza fizica. Si respingi apriorii orice argument, orice demonstratie care sustine identitatea dimensionala masa-sarcina.  Asta probabil doar asa ca sa fii de partea epistem-ologului negativo-nihilist, al carui continuator vrei sa pari. Asta reese din atitudinea dumitale de a nu face socotelile puse in chestiune. Socoteli care ar convinge orice spirit rational.

[atanasu]

Of Doamne!
 Printule, Virgil, Scientia unde gresesc in contiuare ?

Eu: teza pe care o discut este ,,De aceea identitatea dimensionala masa-sarcina (pe care dumneata o respingi apriorii, fara de vreun argument) este foarte importanta, fiindca duce la semantica exacta a conceptelor fizicii, adica la definirea exacta a termenilor cu care lucreaza fizica" dar intr-o exprimare dusa la esenta:  ,,In mod cert exista  identitate dimensionala masa-sarcina",  la care mai toti ce au intevenit  ca si mine avem o opinie contarie adica : Nu exista asa ceva.

Voi prezenta o serie de extrase (defintii si considerente) de pe wiki care cred ca permit sa sustina opnia mea si poate ca voi reveni a vad cum o pot infera de aici 

a) Referitor la masa
Masa se definește ca o mărime ce determină măsura inerției unui corp sau particulă, determinabilă la nivel macroscopic și măsurată, de asemenea, macroscopic.
 Totodată, masa, prin intermediul masei atomice este legată de cantitatea de substanță conținută într-un corp sau sistem fizic închis. Masa este o mărime fundamentală, scalară și extensivă; pentru sistemele fizice macroscopice are caracter de mărime globală. A nu se confunda cu greutatea unui corp, care este o forță
Unitatea sa de măsură, în Sistemul Internațional (SI) este ,,kilogram", sau exprimat simbolic și comun, ,,1 kg". Formula corespunzătoare celor de mai sus este:
Alături de lungime și timp, masa reprezintă una din cele trei măsuri fundamentale sau esențiale din mecanică.
A nu se confunda kilogramul cu kilogramul-forță, utilizat în sistemul MKfS.
Masa grea (masa gravifică sau gravitațională) este o mărime fizică ce apare ca factor de proporționalitate în legea atracției universale a lui Newton. Masa grea este masa măsurată pe baza acțiuniicâmpului gravitațional. Să presupunem că două corpuri punctiforme (puncte materiale) A și B se află la o distanță ,,rAB". Conform legii atracției universale, dacă masele gravifice (masele grele) ale celor două corpuri sunt ,,MA" și respectiv ,,MB", atunci ambele corpuri acționează reciproc unul asupra celuilalt cu o forță gravitațională ,,F" care scade proporțional cu patratul distanței dintre acestea. Expresia matematică scalară a acestei forțe a fost stabilită de Newton si est e data de legea lui Newron ca fiind produsul maselor impartit cu patratul distantei dintre mae si inmultit cu constata gravitationala k unde ,,k" reprezintă constanta gravitațională universală,cu valoarea de circa 6,67x10−11 Nm² kg−2
Conceptul de masă de mișcare apare în legea mișcării (lege fundamentală a mecanicii clasice) formulată de Newton care arată relația dintre forță și accelerație: F=ma iar Einstein a aratat ca masa depinde  de viteza de  miscare a corpului adica m=mo Gama unde Gama =1/Radical(1-(vo/c)^2), mo si vo maa si vitza de repaos  a corpului si c viteza luminii.
În 1907, Einstein a propus ipoteza egalităţii dintre masa gravitaţională şi cea inerţială, care este cunoscută sub numele de principiul echivalenţei şi care serveşte drept concept fundamental în teoria generală a relativităţii. Deşi numeroase teste ale principiului echivalenţei au verificat că principiul lui Einstein este cu o acurateţe foarte mare corect,  
Un comentator scrie pe un forum referitor la legea atractiei universale: Ar mai fi ceva de specificat în legătură cu legea newtoniană a gravitaţiei. Modul în care Newton deduce legea atracţiei universale, din mişcarea observată a planetelor din sistemul solar, regăsind legile observate de Kepler (legea ariilor, a perioadelor şi orbitele eliptice), face ca în relaţia forţei să intervină masa inertă a corpului de probă (m1) şi nu cea gravitaţională, ca sarcină gravitaţională, cum ar fi firesc. Einstein însuşi considera aceasta ,,drept o nesimetrie internă a teoriei, că masa inertă care intervine în legea mişcării, intervine şi în expresia forţei gravitaţiei" (,,Cum văd eu lumea", Ed. Humanitas, 1992, pag. 167).
Deci când savanţii noştri pun în relaţia forţei gravitaţionale masa grea, ei nu sunt consecvenţi, căci în realitate în această expresie Newton a pus masa inertă. O îndreptare a lucrurilor ar duce la o sensibilă modificare a legii newtoniene.
Pe de altă parte, sarcina gravitaţională apare sub două forme distincte: 1. Sarcina gravitaţională activă – cu referire la capacitatea unui corp ponderabil de a atrage gravitaţional alte corpuri şi 2. Sarcina gravitaţională pasivă – cu referire la capacitatea unui corp de a fi atras gravitaţional de alte corpuri ponderabile. Nu există nici un indiciu în mecanica clasică şi nu s-a demonstrat faptul că sarcina gravifică activă este egală cu sarcina gravifică pasivă.
Consider ca este o obervatie intereata demna de fizicieni redutabli in teoria mcanicii newtoniene/relativiste.
b) Referitor la sarcina elctrica
Coulombul (pronunție: /kulomb/; simbol: C) este unitatea derivată în Sistemul internațional de unități de măsură, SI, pentru sarcini electrice, numită astfel după Charles-Augustin de Coulomb. Sarcinile (încărcările) electrice sunt notate în formule cu Q sau q.
1 coulomb este sarcina electrică transportată de un curent de 1 amper în timp de 1 secundă: 1C = 1A · 1s, legaura cu micarea eletronilor
1 coulomb este sarcina electrică conținută în 6,241506×1018 electroni sau alte particule elementare cu sarcină electrică, legatura cu cantitatea de electroni priviti ca elemte materiale.
Sarcina electrică este caracteristică unor particule subatomice, si este cuantificată când este exprimată doar ca multiplu al aa-numitei sarcini elementare e, care are valoarea de 1,602·10-19 C (coulomb).
Existența sarcinilor electrice este întotdeauna legată (necondiționat) de existența materiei.
{  Sarcină elementară
Sarcina electrică este caracteristică unor particule subatomice, și este cuantificată când este exprimată doar ca multiplu al așa-numiteisarcini elementare e, care are valoarea de 1,602·10-19 C (coulomb). Existența sarcinilor electrice este întotdeauna legată (necondiționat) de existența materiei.
Polaritatea sarcinilor
Există sarcini pozitive si sarcini negative. Cele două feluri de sarcini, (+) și (-) sunt de valoare egală (simetrie valorică). Electronii, prin convenție au sarcina -1, iar protonii au sarcina opusă, +1. Quarkurile au o sarcină fracționară, de −1/3 sau +2/3. Antiparticulele echivalente acestora au sarcina egală si de semn opus.
Interacțiune
În general, particulele cu sarcină de acelasi semn se resping, iar cele de semne opuse se atrag. Acest fenomen este descris de legea lui Coulomb, care afirmă că modulul forței de respingere este proporțional cu produsul celor două sarcini, si scade proporțional cu pătratul distanței.( o lege de aceiasi forma cu legea gravitatiei universale asa cum mai este cazul in domeniul ecuatiilor fizicii mematice)
Sarcină electrică si curent electric
Sarcina electrică a unui obiect macroscopic este suma sarcinilor electrice ale componentelor ce îl constituie. Adesea, sarcina electrică netă este zero, deoarece numărul de electroni din fiecare atom este egal cu numărul de protoni, si astfel sarcinile acestora se anulează reciproc. Situațiile în care sarcina netă este nenulă sunt denumite electricitate statică. Mai mult, chiar si când sarcina netă este zero, ea poate fi distribuită neuniform (de exemplu din cauza unui câmp electric extern), atunci spunându-se despre material că este polarizat), iar sarcinile legate de polarizare sunt numite sarcini legate (iar sarcinile în exces aduse din exterior se numescsarcini libere).
O miscare ordonată a particulelor încărcate într-o anumită direcție (în metale, aceste particule sunt electronii) este cunoscută sub numele de curent electric.
Natura discretă a sarcinii electrice a fost propusă de Michael Faraday în experimentele sale de electroliză, apoi demonstrată direct de Robert Millikan în experimentul cu picătura de ulei.
Unități de măsură si măsurare
Unitatea de măsură în sistemul internațional pentru sarcina electrică este coulombul, care reprezintă aproximativ 6.24 × 1018 sarcini elementare (egale cu sarcina unui singur proton sau electron). Coulombul este definit ca fiind sarcina electrică sau cantitatea de electricitate care trece prin secțiunea transversală a unui conductor electric prin care trece un amper timp de o secundă.
Simbolul Q este adesea folosit pentru a nota cantitatea de sarcină electrică. Sarcina electrică poate fi măsurată direct cu un electrometru, sau indirect cu un galvanometru balistic.
Cuantificare
Formal, sarcina electrică a unui corp trebuie să fie multiplu de sarcina elementară e (sarcina este cuantificată), dar deoarece este o cantitate macroscopică, cu multe ordine de mărime mai mare decât sarcina elementară, poate lua practic orice valoare reală. Mai mult, în unele contexte are sens să se vorbească de fracțiuni din sarcină, ca în cazul încărcării unui condensator.
}

Amper

Amperul (simbol: A) este unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric. În Sistemul internațional de unități (SI) amperul este una dintre cele șapte unități fundamentale. Denumirea de amper a fost dată în cinstea fizicianului francez André-Marie Ampère, pentru numeroasele sale contribuții la dezvoltarea electromagnetismului.

Definirea amperului se face in feluri: electromagnetic (electrodinamic) si electrolitic.
Amperul electromagnetic
Amperul este intensitatea unui curent electric constant care, menținut în două conductoare paralele si rectilinii de lungime infinită, de secțiune transversală circulară neglijabilă si plasate în vid la distanța de un metru unul de celălalt, produce între aceste conductoare o forță egală cu 2×10–7newton pe fiecare metru de lungime.
Amperul electrolitic
Amperul electrolitic este definit folosind legile lui Faraday ale electrolizei.
Amperul internațional a fost definit in funcție de efectele electrolitice ale curentului electric care trecând printr-o soluție de azotat de argint timp de o secundă, depune la catod 0,001118 grame de argint.
Amperul internațional a fost inlocuit din anul 1948 cu amperul absolut (amperul electrodinamic).
Amperul internațional este 0,99985 din amperul absolut. În raport cu mișcarea electronilor un amper reprezintă un debit de aproximativ 6,241506×1018 electroni pe secundă.
Din 2019, un amper este definit ca fiind intensitatea unui curent de 11.602176634×10−19 sarcini elementare (e) pe secunda mărime fundamentală, curentul electric nu se definește în raport cu alte mărimi. Curentul electric ca mărime fizică este legat de mărimea sarcină electrică sau cantitate de electricitate prin fluxul de sarcini electrice care trec printr-o suprafață dată în unitatea de timp. Astfel, un curent de un amper reprezintă deplasarea dirijată a unei sarcini de un coulomb într-un interval de o secundă:
Relație cu alte mărimi
Ca mărime fundamentală, curentul electric nu se definește în raport cu alte mărimi. Curentul electric ca mărime fizică este legat de mărimea sarcină electrică sau cantitate de electricitate prin fluxul de sarcini electrice care trec printr-o suprafață dată în unitatea de timp. Astfel, un curent de un amper reprezintă deplasarea dirijată a unei sarcini de un coulomb într-un interval de o secundă:
 In schimb unitatea de măsură pentru sarcina electrică se definește în raport cu amperul, ca fiind sarcina electrică transportată de un curent de un amper într-un interval de o secundă.( e un fel de  cerc vicios?)
O altă unitate conectată cu amperul este volt-amperul reactiv, unitate de măsură pentru puterea reactivă

Un amper-oră este o unitate de măsură a sarcinii electrice și cantității de electricitate, definită ca fiind cantitatea de electricitate transferată de un curent electric constant de un amper timp de o oră. Ea este echivalentă cu 3.600 coulombi.
Capacitatea de stocare a cantității de electricitate (a sarcinii electrice) de către un element galvanic cum ar pilă Leclanché, acumulator cu plumb sauacumulator litiu-ion se exprimă în amperi oră – Ah sau în miliamperi oră – mAh.
1 A (amper) reprezintă cantitatea de electricitate – Q de 1 C (coulomb) ce trece printr-un circuit electric în unitatea de timp 1 s (secundă).
1 A (amper) = 1 C ( coulomb = 6,241 x 10^18 electroni ) / 1 s (secundă)
Sarcina electrică exprimată în unitatea de măsură coulomb – Q - este egală cu produsul curent I ce trece printr-un circuit electric (exprimată în amperi) într-un interval oarecare de timp - interval de timp t:
Q = It = 1 A x 1h. = 1 Ah – amper oră
Q (coulomb) = 1 A x 3600 s = 3600 coulomb.
Cu alte cuvinte, o baterie cu capacitatea de 1 Ah poate stoca o sarcină electrică de 3600 coulombi.
sau
O baterie electrică cu capacitatea de 1 Ah poate furniza într-un circuit electric un curent de 1 A timp de o oră.

c) Electronul

Electronul este o particulă subatomică fundamentală cu sarcină electrică negativă, fiind simbolizat e-. Este un tip de lepton de spin ½ care participă la interacțiunile electromagnetice, masa acestuia fiind de aproximativ 1/1836 din cea a protonului. Împreună cu nucleul atomic, electronii formează atomul. Interacțiunea lor cu nucleii adiacenți este principala cauză a legăturilor chimice, electronii de valență fiind cei care participă la formarea acestor legături.

Electronul face parte din clasa particulelor subatomice numite leptoni, despre care se crede că sunt particule fundamentale. Raza clasică a electronului poate fi calculată din considerente relativiste.
Ca aproape toate particulele, electronii se pot comporta ca niște unde. Acest lucru este numit dualismul particule-unde, cunoscut mai mult sub numele de complementaritate propus de Niels Bohr, și poate fi demonstrat prin experimentul fantei duble.
Antiparticula electronului este pozitronul, care este o particulă cu sarcină electrică pozitivă.
Pozitronul este antiparticula asociată electronului, în fizica nucleară un pozitron este numit și antielectron. Pozitronul are sarcina electrică +1 și spinul 1/2 și are aceeași masă ca a unui electron. Când un pozitron cu o energie redusă ciocnește un electron de joasă energie, are loc procesul de anihilare electron-antielectron, generându-se doi fotoni din spectrul radiațiilor gamma. Acest proces are loc conform principiului echivalenței masă-energie al lui Albert Einstein.
Pozitronii pot fi generați de emisia pozitronilor din dezintegrare radioactivă (o interacțiune slabă) sau prin producerea perechilor de către un foton cu suficientă energie.
Existența pozitronilor a fost prima dată postulată de către Paul Dirac în 1928, ca o consecință a ecuației Dirac. În 1932 pozitronii au fost descoperiți de către Carl D. Anderson, cel care a și botezat această particulă. Pozitronul a fost descoperit prin trecerea de radiații cosmice prin "camera cu ceață".


Printul: Te miri ca îți dau dreptate? Îți explic de ce. Este clar că dacă vorbesti despre forța de atracție între 2 corpuri cu masă dată sau 2 corpuri încărcate electric - tot despre FORȚĂ vorbești. Deci ai dreptate.

Dar masele reprezinta cantitatea  de materie(dupa Einstein legata de viteza luminii adica identica cu energia continuta la transmutatia(termen alchimic) ei in lumina si identica dupa Paracelsus cu lumina si fulgerul( arc electric, luminos, rezultat în urma unui proces de descărcare electrică între nori, cauzat de o diferență de potențial electrostatic. Acest fenomen meteorologic are loc în natură între nori încărcați cu sarcini electrice diferite fie in interiorul unuia singur fie intre mai multi norii prin intermediul unui canal ionizat prin care se descarcă o cantitate mai mare sau mai mică de electricitate.) Arcul electric se realizeaza cand electricitatea "sare" intre 2 conductori cand aerul dintre acesti conductori se ionizeaza, permitand electronilor sa sara alaturi si sa creeze un "pod" vizibil.
Acesta dispare in momentul cand distanta dintre cei 2 conductori este prea mare, sau cand acestia se unesc.

Descarcarea electrostatica reprezinta transferul de electricitate statica acumulata de doua obiecte avand potentiale diferite ce vin in contact.
Toate materialele, atat cele izolatoare cat si cele conductoare sunt surse de electricitate statica. Aceste materialele sunt asociate cu sarcini pozitive (protoni) sau negative (electroni) si sunt de valoare egala. Electronii prin convenție au sarcina (-), iar protonii au sarcina opusă (+). În general particulele cu sarcină de același semn se resping, iar cele de semne opuse se atrag.
Sarcinile pozitive se acumuleaza in principal pe pielea umană sau blana animalelor, iar sarcinile negative sunt mai frecvente la materialele sintetice, cum ar fi polistiren sau pahare de plastic.
Adesea, sarcina electrică netă este zero, deoarece numărul de electroni din fiecare atom este egal cu numărul de protoni, și astfel sarcinile acestora se anulează reciproc. Situațiile în care sarcina netă este nenulă duce la aparitia electricitatii statice. Mai mult, chiar și când sarcina netă este zero, ea poate fi distribuită neuniform (de exenplu din cauza unui câmp electric extern), fenomen numit polarizare.
În condiții normale, în substanțe, sarcinile pozitive și negative egale ca mărime sunt distribuite uniform. Introducerea unei distribuții neuniforme de sarcini pozitive și negative în corpuri (prin frecare) sau între părți diferite ale aceluiași corp reprezintă un proces de electrizare.
Cantitatea de încărcare electrostatică, care se poate acumula pe orice element depinde de capacitatea sa de stocare. De exemplu, corpul uman poate stoca o sarcina egală cu 250 picofarazi, ce reprezinta echivalenta unei tensiuni de 25.000V.
Materialele izolatoare sunt materialele care nu pot transfera cu usurinta in conditii normale sarcinile electrice acumulate, pe cand cele conductoare pot face asta.
Cum pot fi afectate circuitele electronice de ESD?
Electricitatea statica este o versiune la scara mica a unui fulger. Curentul produs de descarcarea electrostatica este în căutarea unei căi de scurgere la pamant cu impedanță redusă. In cele mai multe cazuri, curenți ESD se scurg la pamant prin intermediul carcasei metalice a echipamentului electronic. Este bine cunoscut faptul că acesta poate urma orice cale disponibila, cum ar fi circuitele integrate. Astfel de descarcari repetate vor degrada componentele interne ale echipamamentelor electronice.
Cum apare ESD?
Electricitatea statica poate apărea într-o varietate de forme. Una dintre cele mai comune este prin contact uman cu dispozitive sensibile.
Nivelul de sensibilitate la o descarcare electrostatica in cazul oamenilor se situeaza undeva in jurul tensiunii de 4.000V. Cercetarile realizate in acest sens au relevat faptul ca oamenii sunt capabili să stocheze între 500V și 2.500V electricitate statica în timpul zilei de lucru normale.
Chiar daca acest nivel este sub perceptia umana (4.000V), poate fi daunator circuitelor electronice.
Alte surse de producere a electricitatii statice:
-plasarea materiale sintetice (de exemplu, din material plastic, polistiren, etc), pe sau în apropierea echipamente electronice
-stergerea de praf cu o carpa uscata a mobilierului sau carcasei echipamentului electric

Electronvoltul, are simbolul eV, este o unitate de măsură pentru energie având ca valoare lucrul mecanic efectuat asupra unui electron atunci când se deplasează între două puncte între care există o diferență de potențial electric (tensiune electrică) de 1 volt.
1 eV = 1,602 176 462(63) × 10-19 J≈0,16 aJ
Electronvoltul este unitatea de măsură potrivită pentru energiile întâlnite în fizica atomică și în chimie. În fizica nucleară și subnucleară energiile se măsoară în multipli ai electronvoltului: 1 MeV = 106 eV, 1 GeV = 109 eV, 1 TeV = 1012 eV.
Datorită echivalenței masă-energie, electronvoltul poate fi utilizat pentru exprimarea masei:
1 eV/c²≈1,783×10−36 kg≈1,074×10-9 u
1 u≈931,4 MeV
În reacțiile care produc sau absorb fotoni, este utilă corespondența între energia fotonului și lungimea de undă a acestuia , unde λ este lungimea de undă, ν este frecvența radiației electromagnetice, h este constanta lui Planck și c este viteza luminii în vid. Valoarea hc exprimată în electronvolți-nanometru este:
hc≈1240 eV·nm
Altfel spus, un foton cu energie de 1 eV corespunde unei lungimi de undă de 1240 nm (deci se situează în spectrul infraroșu). Lumina vizibilă corespunde fotonilor cu energie cuprinsă între 1,77 eV (corespunzătoare la λ=700 nm) și 3,1 eV (λ=400 nm).


Formula lui Planck (cunoscută si ca legea lui Planck pentru radiația termică) este o expresie matematică ce stabilește dependența intensității radiației corpului negru de lungimea de undă lamda a radiației emise și de temperatura absoluta, T a corpului emisiv.
În conformitate cu legile radiației ale lui Kirchhoff, raportul între emisivitatea si absorbtivitatea unui material oarecare pentru radiația electromagnetică este o funcție universală (adică independentă de material)  de lungimea de undă  a radiației si de temperatura absolută  a materialului, I(lamda,T)  Această funcție este numită si intensitatea radiației corpului negru. I(lamda,T)
Formula lui Planck (1901) descrie explicit funcția in functie de variabilele c-viteza luminii în vid (108m/sec), h constanta lui Planck (6,63x10-27ergxsec) si k-constanta lui Boltzmann (1,38x10-16 erg/Kelvin)

Kelvin(K) este unitatea de temperatura absoluta: Scara Kelvin este o scară de temperatură termodinamică (absolută) unde temperatura de zero absolut (0 K)adica −273,15 °C ) este cea mai scăzută temperatură posibilă .un kelvin are exact aceeași mărime cu un grad de pe scara Celsius; si. stabileste că diferența punctelor de zero între cele două scări este exact 273,15 kelvini (0 K = −273,15 °C și 273,16 K = 0,01 °C). nimic neputând fi răcit mai mult, iar în substanță nu mai există energie sub formă de căldură. 

Funcția I(lamda,T)  are dimensiunile unui flux energetic(Energie/timp -ca un debit enrgetic)  raportat la unitatea de lungime de undă, conform ecuației dimensional.(energie/timp/lungime)  a functiei I
Această formulă este pentru fizică de o importanță centrală nu numai pentru faptul că este universală si reproduce fidel toate observațiile experimentale, ci pentru că, în interpretarea ei, apare pentru prima oară ipoteza existenței unei cuante de energie. Dezvoltarea în continuare a acestui concept a dus la nasterea si dezvoltarea mecanicii și electrodinamicii cuantice, si a influențat profund viziunea stiințifică asupra realității fizice.



Printul: Sarcina nu este numai substanță

Eu: As spune ca este o propritate a substantei posibil a se manifesta in anume conditii


Din https://www.telework.ro/ro/a-cincea-forta/#comment-109434 unde se vede ca existenta particulelor distincte cu mase distincte are sens si are oricum utilitate practica  actualmente

În 2015, Attila Krasznahorkay la Institutul de Cercetări Nucleare al Ungariei din Debrecen, Ungaria, și colegii săi, au luat în considerare existența unui nou boson ușor doar de 34 de ori mai greu decât electronul. Într-un efort de a găsi un foton întunecat, echipa maghiară a tras în protoni în ținte subțiri ale litiului-7, ceea ce a creat nuclee instabile de beriliu-8, care apoi s-au dezintegrat și au ejectat perechi de electroni și positroni. Dezintegrări excesive au fost observate la un unghi de deschidere de 140 ° între e+ și e- și o energie combinată de 17 MeV, ceea ce a indicat că o mică fracțiune de beriliu-8 va elimina excesul de energie sub forma unei particule noi.
În 2016, Jonathan Feng et al., a propus ca un boson X protofobic cu o masă de 16,7 MeV cu cuplaje suprimate la protoni în raport cu neutronii și electronii și de ordinul femtometrului ar putea explica datele. Forța poate explica anomalia muonului m-2 și poate oferi un candidat pentru materia întunecată. Sunt în desfășurare mai multe experimente de cercetare pentru a încerca să valideze sau să respingă aceste rezultate.

[calahan]

Atanasu

,,In mod cert exista  identitate dimensionala masa-sarcina",  la care mai toti ce au intevenit  ca si mine avem o opinie contarie adica : Nu exista asa ceva.

M-a surprins placut faptul ca ai avut curajul sa iti asumi hotarat o opinie asupra chestiunii identitatii dimensionale masa-sarcina. Opinie sustinuta si de alti interlocutori, care la fel ca dumneata nu tin cont de logica formulelor si nici de datele experimentale. A fost foarte amabil din partea dumitale ca ai depus un efort de cautare si care presupun ca ti-a luat ceva timp sa aduni, de pe net, toate ideile din expozeul postat. Ca un savant serios ai facut o documentare exhaustiva. Drept sa iti spun credeam chiar ca te-ai suparat si nu mai vrei sa continuam dialogul colocvial. Se vede ca este asa cum am spus mai inainte. Esti un spirit puternic conservator, care nu admite decat ce scrie in manual si nu admite nimic in afara manualului. Din acest motiv presupun ca nu ai vrut sa faci acele socoteli simple, care demonstreaza, fara niciun dubiu, exact contrariul. Si anume ca masa si sarcina au aceleasi dimensiuni fizice. In tot expozeul, postat de dumneata, sunt cateva inadvertente, care sunt in fapt idei de pseudo-stiinta. 1) NU se pomeneste nimic de efectul fizic produs de masa si de sarcina, in spatiul din jurul surselor. 2) Nu se spune nimic de faptul, constatat experimental si admis de comunitatea stiintifica; Ca masa si sarcina sunt surse de miscare in universul fizic si ca sunt, ca toate marimile fizice, masuri ale miscarii. 3) Se considera ca parametrul fizic masa, este marime fundamentala M in toate sistemele tehnice de masura. Cand in realitate, fiind o masura a miscarii este o marime derivata si se scrie ca relatie intre spatiu si timp. 4) Nu se spune nimic despre adimensionalitatea lui G , k si a lui miu,0. Din relatiile (legile) lui Newton si Coulomb, rezulta imediat identitatea dimensionala masa-sarcina. Considerarea constantelor universale G , k si miu,0 ca fiind dimensionale, ca avand dimensiuni fizice reale, sunt clar idei pseudo-stiintifice, care duc la paradoxuri si imagini irationale non intuitive ale fenomenelor fizice. 5) Considerarea fotonilor ca unde fara de masa inerta si fara mediu de propagare si cu viteza invarianta c intotdeauna. Cand datele experientale arata ca in vidul necoeziv si inelastic, fara densitate si neinertial nu functioneaza mecanismul undelor, care cere transformarea in succesiune a unei forme de energie in alta forma de energie. Iar la trecerea luminii (a fotonilor) dintrun mediu co o densitate intrun mediu cu alta densitate, apare variatia vitezei luminii.  C-ul nu mai este invariant. 6) Respingerea existentei materiei primordiale inponderale, care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul miscarii, este de asemenea o idee de pseudostiinta.         

[atanasu]

Am vazut .Voi raspunde complet dar deocamdata cel mai usor rapuns de dat este cel pentru asertiunea:
"6) Respingerea existentei materiei primordiale inponderale, care materializeaza spatiul fizic, sediul si suportul miscarii, este de asemenea o idee de pseudostiinta." 
Adica doresc sa spun clar si pentru acasta ca afirmrea a ceva pentru care nu avem dovezi si facem doar ipoteze nu este stiinta atunci cand presupunerile sau ipotezele se sustin de promotori  a fi absolut certe si chiar o calebuna de urmat in stiinta actuala, asa ceva in opinia mea  este desigur pseudostiinta.
Ca sa lamuresc treaba: daca te indoiesti ref. la dreptatea mea posibila cu destul de mare probabilitate privind ipoteza participarii gemenilor homozigoti la emergenta noilor specii este ok si daca insa o negi categoric nu e ok si la fel eu daca as sutine-o fara rest adica daca spun ca este o teorie dovedita sau ca oricum ar fi certa, as face tot pseudostiinta.
Nici Higgs nu putea sa sutina pana nu s-a dovedit la CERN ca bosonul sau exista ca teoria sa este o certitudine si nici Nobelul nu -sa dat inainte.
De aceea am subliniat mereu deosbirea dintre ipoteza si teorie

[calahan]

Atanasu

Printule, Virgil, Scientia unde gresesc in contiuare ?

La aceasta implorare a dumitale, incerc sa iti dau un raspuns posibil. O gresala a dumitale este ca nu iei in considerare logica formulelor. Pe dumneata nu te intereseaza de loc ce spun formulele. Si apoi nu ai rezolvat acele socoteli simple care dovedesc la modul indubitabil identitatea dimensionala masa-sarcina. Asta este echivalent cu negarea, adica respingerea consecventa a faptului dovedit (demonstrat) teoretic si sustinut de date experimentale.

[princehansolo]

Atanasu

Printule, Virgil, Scientia unde gresesc in contiuare ?

La aceasta implorare a dumitale, incerc sa iti dau un raspuns posibil. O gresala a dumitale este ca nu iei in considerare logica formulelor. Pe dumneata nu te intereseaza de loc ce spun formulele. Si apoi nu ai rezolvat acele socoteli simple care dovedesc la modul indubitabil identitatea dimensionala masa-sarcina. Asta este echivalent cu negarea, adica respingerea consecventa a faptului dovedit (demonstrat) teoretic si sustinut de date experimentale.

Calahan
intervin pentru că m-ai luat ca arbitru. Ți-am spus că sunt de acord cu tine pentru că forțele sunt măsurate în Newtoni. Nu pot să aprob că Coulombii ar fi identici cu kilogramele. Îți mai aduc aminte de ceva: link-urile de la Wikipedia spun de mărimi fizice absolute și derivate. Dacă iei Coulombul ca mărime derivată - obții egalități din pix.

Nu interveneam dacă nu mă pomeneai. Amestecul dintre mărimi fizice derivate cu mărimi fizice absolute este simpatic pentru o glumă, dar când gluma ține 6 pagini pe acest fir de discuție și poluarea pe aproape toate firele de discuție cu același amestec de mărimi derivate... te las pe dumneata să caracterizezi ce faci.

[atanasu]

Nesimtitu-le! pentruca cel care "implora" mereu niste raspunsuri esti dta nu eu ! Cel care polueaza niste  fisiere unde nu are nici-o treaba alaturi de alti plecati cu sorcova tot dta esti, asa ca nu mai fi nesimtit si invata macar la batranete sa te porti.

[calahan]

Atanasu
Nu inteleg ce te deranjeaza pe dumneata, daca topicul este dedicat pentru discutii pe diverse teme.
Se intampla si acum ca si alta data, ca dumneata intelegi lucrurile altfel si le rastalmacesti. Eu nu cer raspunsuri fiindca le am din cartea asta. Am vrut si am sperat ca dumneata si ceilalti sa examineze nepartinitor si obiectiv argumentarile si eventual sa demonstreze greselile din acele demonstratii. De aia te rog pe dumneata sa faci acele socoteli, de la #63 din 31 mai ac si sa imi spui daca sunt gresite si ce greseli gasesti. Nu inteleg de loc atitudinea dumitale. Esti sau nu esti savant?. Nu este normal ca argumentele teoretice sa se bazeze pe logica formulelor?

Adica doresc sa spun clar si pentru aceasta ca afirmrea a ceva pentru care nu avem dovezi si facem doar ipoteze nu este stiinta atunci cand presupunerile sau ipotezele se sustin de promotori  a fi absolut certe si chiar o cale buna de urmat in stiinta actuala, asa ceva in opinia mea  este desigur pseudostiinta.

Dumneata aici ca si intodeauna, ignori realitatea fizica. A respinge existenta materiei inponderale, care materializeaza spatiul fizic, inseamna a sustine hotarat miscarea fizica fara suport material. Ceeace este absurd. Dovezile imediate si permanente ale materiei inponderale sunt chiar existenta spatiului fizic si a miscarilor fizice, a translatiilor materiale si a inertiei, care in lipsa materiei inponderale nu ar putea exista. Si a respinge relitatea fizica, doar pentru faptul ca materia inponderala este insesizabila, inseamna a face pseudo-stiinta.

[calahan]

princehansolo
Nu inteleg de ce aduci mereu in discutie unitatile de masura (Newtoni, Kilograme, Coulombi) cand eu discut in permanenta numai de dimensiunile fizice L.T. Unitatile de masura s-au stabilit prin conventii omenesti. Pe cand dimensiunile fizice rezulta din logica formulelor. Daca sustii mereu unitatile de masura, ar putea sa insemne ca respingi logica formulelor, care pentru dumneata nu ar insemna nimic, ca si pentru altii si nu ar avea nicio importanta.

[princehansolo]

princehansolo
Nu inteleg de ce aduci mereu in discutie unitatile de masura (Newtoni, Kilograme, Coulombi) cand eu discut in permanenta numai de dimensiunile fizice L.T. Unitatile de masura s-au stabilit prin conventii omenesti. Pe cand dimensiunile fizice rezulta din logica formulelor. Daca sustii mereu unitatile de masura, ar putea sa insemne ca respingi logica formulelor, care pentru dumneata nu ar insemna nimic, ca si pentru altii si nu ar avea nicio importanta.

Calahan
Fiind firul de discuție "un mic zâmbet de 1 Aprilie" consider că ai făcut o glumă. "L.T." nu știu ce vrea să reprezinte, dar "logica formulelor" este tocmai "convenții omenești". Pentru că eu am obosit de prea multă "logică a formulelor" mă opresc din râs și nu mai continui această discuție care a devenit altceva decât o glumă.

[calahan]

Atanasu
La # 63 sunt postate formulele care dau, cu precizie, masa si sarcina electronului scrise in sistemul bidimensional. O alta concluzie importanta, care rezulta de la identitatea dimensionala masa-sarcina este ca universul fizic este bidimensional (L;T). Adica are doar dimensiunile spatiului L si timpului T. Si orice teorie care imagineaza un univers cu mai multe dimensiuni fizice, este doar o teorie metafizica, fara legatura cu fenomenele fizice. Formulele descriu structurile dinamice ale electronului, structuri care coexista si care genereaza sarcina electrica si masa electronului, parametri fizici care au fost determinati cu precizie, prin experiente minutioase de laborator si sunt cunoscuti de mult timp. Cu acesti parametri, care sunt dati in manuale, au fost construite formulele absolut originale, care nu sunt in manuale si nu vin nici din occident. De aceea, in snobismul dumitale, nu le admiti si le respingi hotarat. Tot asa de hotarat sunt respinse si de dl inginer Virgil. Care a imaginat si dumnealui, un model de electron, care nu explica deloc sarcina si masa electronului. Modelul d-lui inginer se bazeaza pe teoria undelor stationare, pe teoria anihilari electronului cu pozitronul, cu nasterea perechilor de fotoni gama, care merg pe aceeasi directie dar in sensuri opuse si pe teoria nasterii electronilor din interferenta fotonilor gama de mare energie, in conditiile unor densitati energetice gigantice. Teorii care sunt occidentale, se cunosc de mult timp si sunt date in manuale.

[calahan]

princehansolo

dar "logica formulelor" este tocmai "convenții omenești".

Ce spui dumneata aici este gresit. Logica formulelor nu este data de loc de conventiile omenesti. Este dedusa din relatiile matematice care descriu legile fenomenelor fizice. Iata de pilda formula lui Maxwel pentru viteza luminii c. Formula care am mai exemplificat-o si alta data. Daca miu,0=(4.pi.k)/c² si c² este continut in structura (componenta) lui miu,0, atunci in mod logic, ca c² nu este continut in structura (componenta) lui epsilon,0. Si atunci inseamna in mod logic, ca epsilon,0=1/(4.pi.k) este adimensional. Adica este doar un numar. Si daca  1/(4.pi.k) este adimensional, inseamna ca si factorul interactiunilor electrice k este adimensional. Adica este tot un numar. Dar inseamna in mod logic ca si raportul Farad/metru este tot un adimensional. Si daca Farad/metru este adimensional, inseamna logic, ca Faradul unitatea de masura a capacitatii electrice C are dimensiunea fizica a lungimii L. Dar dl inginer Virgil respinge categoric aceasta logica. Nu vrea sa admita ca Faradul este lungime si ca epsilon,0 si k sunt adimensionali. Sper ca nu te-am obosit prea tare cu aceasta logica a formulelor.
P.S. Sa spuna Atanasu daca logica expusa de mine aici este sau nu corecta.

[princehansolo]

Daca miu,0=(4.pi.k)/c2 si c2 este continut in structura (componenta) lui miu,0, atunci in mod logic, ca c2 nu este continut in structura (componenta) lui epsilon,0. Si atunci inseamna in mod logic, ca epsilon,0=1/(4.pi.k) este adimensional.

Asta-i după logica dumitale. După logica mea miu.0 nu este adimensional. Dar dacă așa scrie în lucrări care nu sunt recunoscute, in mod logic aceste lucrări au calificarea de postulate. Deci poți să fii liniștit: ai dreptate. Pe mine m-ai convins. Știi și dumneata cu ce m-ai convins.

[atanasu]

Postulatul este o afirmatie(negtie) evidenta ce nu poate fi contrazisa dar nici demonstrata si de aceea se accepta. fiind util si poate ca este necesar ca atare(vezi euclid 5).
Ceva acceptat de unii minoritari,poate fi denumit  ipoteza si repet ca exemplu sustinerea mea ca eu cred ca prin gemenii homozigoti in natura se produce emergenta unei noi specii care  este doar o ipoteza desigur ca stiintifica si nu pseudostiintifica penruca are argumente  sprijinite  de adevaruri biologice dar totusi deocadata este inca doar o ipoteza.

[calahan]

princehansolo

După logica mea miu.0 nu este adimensional.

La fel am sustinut si eu. Si valoarea lui miu,0 data in tabelele cu constante =4.pi.10^-7 (H/m), este calculata cu relatia lui miu,0=(4.pi.k)/c². Eu am sustinut doar ca epsilon,0 este adimensional. Si din asta rezulta ca Farad/metru si K sunt adimensionali. Si din Farad/metru adimensional, rezulta ca Faradul, adica marimea numita capacitate electrica C este lungime L. Eram curios sa vad opinia lui Atanasu asupra acestui rationament, pe care dl Virgil nu poate sa il admita. Dumnealui respinge categoric adimensionalitatea lui epsilo,0. si dimensiunea de lungime L a capacitatii electrice C. A mai venit si Marcel Zavoiu cu un artefact, in incercarea de a dovedi ca c² este in componenta lui epsilon,0, zicand ca asta demoleaza toata teoria mea si eu ar trebui sa recunosc public aceasta. Parerea mea este ca cine sustine ca epsilon,0 are dimensiuni fizice reale face pseudostiinta. Asta face dl Virgil si alti savanti foarte conservatori. Doar fiindca nu vor sa admita logica formulelor. Pentru dumnealor, logica formulelor nu are nicio importanta, nu inseamna nimic.