un mic zâmbet de 1 Aprilie

[calahan]

Atanasu
Pe pagina veche a forumului -scientia- se dadea numarul de descarcari ale pdf-urilor postate de mine, care era de ordinul 50-60. Dar pe forumul -astronomy- unde le-a postat chiar dl imginer, cam aceleasi pdf-uri, au fost descarcate de ordinul sutelor de ori. Numai -Formula lui Fresnel- a depasit 600 de descarcari. Si nu au fost semnalate incalcari ale legilor sau erori epistemologice. Pai dupa -electro-nul- nihilist, in fiecare fraza erau erori epistemologice. Nimic nu era corect. Este de inteles ca o asemenea anarhie i-a produs atac de cord.
PS
Am vazut pe -astronomy- ca pdf-ul cu semnificatia fizica a lui  h  a fost descarcat de 900 de ori. Ceace inseamna ca este chiar un public interesat de lucrarile d-lui inginer.

[calahan]

Atanasu
Observ ca nu iti asumi niciun raspuns la intrebarile simple care ti le-am adresat. Nici in cazul adimensionalitatii lui epsilon zero nu ti-ai spus parerea. Pai daca in formula lui Maxwel avem c²=(1/miu0).(1/eps0) si (miu0)=(4.pi.k)/c²=4.pi.10^-7 H/m), 1/miu0=c²/(4.pi.k) iar eps0=1/(4.pi.k) si 1/eps0=4.pi.k, inseamna ca c² este doar in componenta lui miu0. Si deci rezulta logic ca eps0 este adimensional. Adica dimensiunea lui eps0=farad/metru este adimensional si in continuare faradul ca unitate de masura a capacitatii electrice C este lungime L. Adica [C]=L. Dl Virgil, care a scris relatia lui miu0 nu vrea sa admita acest recurs logic. Si deci pentru dumnealui, logica formulelor nu inseamna nimic, nu are nicio valoare. Si aici este exact pe aceiasi pozitie cu -electro-nul- nihilist, pentru care, la fel logica formulelor nu inseamna nimic. Iar cine vine cu aceasta demonstratie face doar pseudostiinta. Eu cred ca fac pseudostiinta doar cei care sustin dimensiunea farad/metru a lui eps0. Si aceasta pseudostiinta, data in toate manualele, este sustinuta de vreun secol si jumatate, cred ca numai din obedienta fata de formula marelui savant. De un secol si jumatate nimeni nu a demonstrat ca eps0 este un adimensional, din care rezulta ca si k este tot un adimensional si ca C este lungime L.
PS
Dupa dl Virgil, rationamentul duce la denaturarea constantelor fizice universale, ceeace ar duce la concluzii gresite asupra fenomenelor fizice si face ca toata lucrarea sa fie gresita. Si de aceea nu merita citita si nu isi pierde timpul sa verifice socotelile.

[princehansolo]

Calahan
Ce părere ai de conținutul https://fr.wikipedia.org/wiki/Analyse_dimensionnelle#Grandeur_d'une_unit%C3%A9?

Dar de subtitlul de la titlul de mai sus: https://fr.wikipedia.org/wiki/Analyse_dimensionnelle#Grandeurs_d%C3%A9riv%C3%A9es?

Am luat cele 2 subtitluri de la răspunsul lui Atanasu: https://forum.scientia.ro/chat-pe-teme-diverse/un-mic-zambet-de-1-aprilie/msg75051/#msg75051. Mai mult decât este scris în articolul de Wikipedia nu știu ce se poate spune.

[calahan]

princehansolo
Din acele articole cu analize dimensionale am inteles ca Maxwel a ajuns la identitatea dimensionala masa-sarcina dupa ce  a considerat ca G-ul este unitar, adica egal cu 1. Asta inseamna ca il considera pe G adimensional. Fiindca unitar=1 in analiza dimensionala inseamna adimensional. Dl Inginer are un articol in care deduce (demonstreaza) adimensionalitatea lui G pornind de la interactiunea gravifica dintre doua sfere de mase egale. Si gaseste ca G-ul este dat de raportul intre suprafata (sectiunea) integratoare a campului gravific si suprafata (sectiunea) generatoare a campului gravific, de la nivelul particulelor elementare. Si mergand pe principiul raportului de suprafete, gaseste ca la nivelul neutronului (nucleonului), modelat ca un rotor foarte multipolar, factorul gravific neutronic este dat de relatia G_n=2/(pi.k)=8/(4.pi.k)=8.eps0. De unde reese clar ca gravificul este derivat din campul electric al nucleonului.  Iar identitatea dimensionala masa-sarcina a fost gasita cu formula lui Gauss, facand integrarea efectului fizic produs ori de masa ori de sarcina, pe suprafata inchisa din jurul sursei de miscare. Fiindca amindoua sursele genereaza in spatiul din jur acceleratie.

[Marcel Zăvoiu]

Bună ziua,
Un exemplu relevant (poate cel mai relevant) de 2 mărimi fizice care au aceeași unitate de măsură, dar sunt calitativ diferite, este în cazul conceptului/mărimii fizice de "masă" (M).
După cum se știe, masa este de 2 feluri/tipuri: masa inerțială (Mi) și masa gravitațională (Mg). Deși au aceeași unitate de măsură - kilogramul (și în plus au chiar și aceeași valoare numerică) - ele sunt diferite din punct de vedere (dpdv) calitativ, pentru că măsoară 2 aspecte diferite ale materiei.
Astfel, Mi este o măsură a inerției, iar Mg este o măsură a sarcinii gravitaționale: în timp ce inerția este proprietatea unui corp material de a avea nevoie de o cantitate de energie suplimentară pentru a-și crește viteza (de translație), sarcina gravitațională este proprietatea unui corp material de a genera un câmp gravitațional, adică de a emite gravitoni (în mod asemănător, sarcina electrică - măsurată prin mărimea fizică cu același nume - înseamnă generarea unui câmp electric prin emisia de fotoni de câmp).
Ajunși aici, putem spune că masa nu este o mărime fizică fundamentală; mai fundamentală decât masa M este energia E măsurabilă în Jouli (J), iar asta pentru că putem avea energie fără masă, dar nu putem avea masă fără energie. Iar aceasta rezultă din faptul că toate particulele elementare au energie, dar nu toate au masă.
Și pentru a demonstra acest lucru, vom studia 2 tipuri de particule elementare fundamentale: fotonii și gravitonii.
Astfel, fotonii au Mg (deoarece lumina este curbată de gravitație), dar nu au Mi (deoarece viteza fotonilor nu depinde de energia acestora).
Trecând la gravitoni, aceștia nu au nici Mg, nici Mi: nu au Mg deoarece nu sunt afectați de gravitație (gravitonii transportă gravitația/formează câmpul gravitațional, dar ei înșiși nu sunt afectați de gravitație) și nu au Mi deoarece, la fel ca și fotonii, au o viteză constantă (egală cu viteza fotonilor c) care nu depinde de energia lor.
Deci fotonii nu au Mi, iar gravitonii nu au nici Mi, nici Mg. Totuși, atât fotonii, cât și gravitonii au energie E (măsurabilă în Jouli).
Paranteză: se spune că fotonii nu au masă de repaus. Din punctul meu de vedere, este un enunț greșit pentru că nu are sens să vorbești de masă de repaus în cazul unei particule care nu este niciodată în repaus
Corect este să spui că fotonii nu au masă inerțială (Mi) pentru că nu au inerție (am închis paranteza).
Am arătat deci că energia E este mai fundamentală decât masa M. Relația lui Einstein E = Mc^2 poate fi folosită ca o formulă de definiție a masei M în funcție de energia E: M = E/c^2.
De fapt, se poate arăta că energia E măsurabilă în Jouli (J) este singura mărime fizică fundamentală, alături de spațiul tridimensional S măsurabil în metri (m) și timpul T măsurabil în secunde (s). Spațiul S și timpul T sunt cele 2 proprietăți de bază ale energiei E: S înseamnă proprietatea energiei E de a avea forme tridimensionale, iar T înseamnă proprietatea energiei E de a fluctua/a varia/a se modifica - atât ca cantitate totală, cât și local (ca densitate).
Rezultă că nu putem avea spațiu S și timp T fără energie E și că energia E este primordială față de S și T; de fapt, putem spune că energia E este singura mărime fizică fundamentală din Universul Fizic (UF), iar S și T sunt mărimi fizice secundare/pseudo-fundamentale, care doar ajută la modelarea matematică.
Acest lucru este susținut și de faptul că energia E este o mărime fizică absolută - adică nu depinde de sistemul de referință (SR) spațio-temporal din care este studiată, în timp ce spațiul S și timpul T sunt mărimi fizice relative - pentru că depind de/se schimbă în funcție de SR.

Acum putem "ataca" problema constantei k din Legea atracției gravitaționale a lui Newton - și anume dacă este sau nu adimensională.
Pentru asta, vom reduce toate mărimile fizice din acea formulă la cele 3 mărimi fizice fundamentale E, S și T, adică dpdv al unităților de măsură vom reduce totul la Jouli (J), metri (m) și secunde (s).
Astfel, vom înlocui forța F cu masa M x accelerația a (aici e vorba de masa inerțială Mi, dar dpdv dimensional nu contează), iar Mi o vom înlocui prin E/c^2. Mai departe, vom înlocui cele 2 mase din dreapta formulei tot prin E/c^2 (aici e vorba de masa gravitațională Mg, dar la fel, dpdv dimensional nu contează).
După niște calcule destul de simple, se ajunge la următorul rezultat:
Dpdv dimensional, exprimat în unitățile de măsură fundamentale J, m, s, constanta k are ca unitate de măsură m^5/Jxs^4.

Deoarece J, m și s sunt fundamentale, rezultă în mod clar că k NU este adimensională.
Mai departe, rezultă la fel de clar că orice raționament/demonstrație/argumentație care se bazează pe/folosește ipoteza că k este adimensională "pică"/nu stă în picioare/este greșită, pentru că se bazează pe/folosește o ipoteză greșită.

Acestea fiind spuse, din punctul meu de vedere subiectul adimensionalității lui k este închis, deoarece este 100% clar că k NU este adimensional.

[calahan]

Marcel Zavoiu.
Imi place cum incerci dumneata sa demolezi teoria adimensionalitatii lui G, k si eps0. Dar cum analizezi rationamentul de mai jos, postat la #31?.

Pai daca in formula lui Maxwel avem c2=(1/miu0).(1/eps0) si miu0=(4.pi.k)/c2=4.pi.10-7 H/m), iar eps0=1/(4.pi.k), inseamna ca c2 este doar in componenta lui miu0. Si deci rezulta logic ca eps0 este adimensional. Adica dimensiunea lui eps0=farad/metru este adimensional si in continuare faradul ca unitate de masura a capacitatii electrice C este lungime L. Adica [C]=L

. Si mai sunt doua teorii, in care una deduce adimensionalitatea lui G si alta care deduce adimensionalitatea lui k. Cum demonstrezi ca acestea sunt gresite?
https://forum.scientia.ro/critici-ale-paradigmei-curente-in-stiinta/semnificatia-fizica-a-constantei-gravitationale-g/
https://forum.scientia.ro/critici-ale-paradigmei-curente-in-stiinta/constanta-gravitationala-determinata-la-nivelul-neutronilor/
https://forum.scientia.ro/critici-ale-paradigmei-curente-in-stiinta/semnificatia-fizica-a-constantei-de-actiune-h/

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
N-am înțeles de ce eps0 = 1/(4.pi.k)? Iată o primă greșeală depistată - și asta rezultă doar dacă observăm că eps0 ține de electromagnetism/electrostatică, iar k ține de gravitație, adică această formulă face un amestec forțat/nefiresc/ilogic între 2 domenii diferite ale Fizicii - electromagnetismul și gravitația.
În al doilea rând, îți fac și eu o provocare similară de a găsi o greșeală cât de mică în raționamentul meu expus puțin mai sus.
Și, în al treilea rând, n-am înțeles exact ce-ți dorești/care este scopul urmărit de dumneata:
vrei să afli care este adevărul în această chestiune - adică dacă k este sau nu adimensional, sau vrei să depistezi greșelile din raționamentele altora?
Pentru că dacă vrei să afli adevărul despre k, raționamentul meu ar trebui să fie suficient pentru că mi se pare destul de simplu (oricum mai simplu decât celelalte raționamente unde vrei să depistez greșelile).
Dar dacă scopul urmărit este depistarea greșelilor altora, atunci acest lucru este contraproductiv în primul rând pentru dumneata pentru că este - în cel mai bun caz - o pierdere de timp și de energie, și este ca și cum, înainte de a arunca găleata de gunoi la tomberon, te-ai apuca să faci o analiză a gunoiului pentru a vedea din ce este compus.

[calahan]

Marcel Zavoiu.
Factorul epsilon zero sau permitivitatea electrica a vidului este dat in toate manualele de fizica eps0=1/(4.pi.k). In care k=9.10⁹ este constanta electrica. Constanta gravifica este G=6,67.10^-11 Eu am admis rationamentul potrivit caruia, din formula lui Maxwel, pentru viteza luminii c, ar rezulta logic ca epsilon zero nu contine c-ul si deci ar trebui sa fie adimensional. Daca rationamentul este gresit, ar trebui sa se vada clar gresala. Fiindca doar nu poate sa fie gresit fara sa existe o gresala. Doar in relativitate se sustine transmisia sau propagarea miscarii fara de suport material. Cum trebuie scris eps0=1/(4.pi.k), astfel ca in dreapta formulei sa rezulte c², dar fara sa fie eliminat miu0? Cum am spus si mai inainte, aceasta gresala este scrisa in manuale de un secol si jumatate.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Hai să le luăm pe rând și să nu le mai amestecăm.
Să o lămurim mai întâi cu constanta gravitațională (G cum o numești dumneata sau k cum i-am spus eu): ești de acord că unitatea de măsură pentru G(k) este m^5/J.s^4, așa cum rezultă din raționamentul meu simplu?

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
În așteptarea răspunsului la întrebarea mea, am depistat totuși o greșeală în raționamentul cu eps0 și miu0: la un moment dat, spui că
(1/miu0) = (4.pi.k)/c2, când de fapt este exact invers, și anume: (1/miu0) = c2/(4.pi.k).

[calahan]

Marcel Zăvoiu
Eu am notat constantele interactiunilor gravifica si electrica cu G si respectiv cu k, fiindca am vazut, in mai multe articole, ca asta este conventia de notare. In formula scrisa de dumneata: m^5/J.s^4, daca pui dimensiunea masei, m=L³/T², care intra in componenta Julului, vei vedea ca G-ul este adimensional. Acum nu stiu ce dimensiune are masa in sistemul dumitale. Dar mi-a placut ca ai spus ca masa nu este marime fundamentala. Idee pe care dl inginer Virgil nu poate sa o admita in ruptul capului. Dumnealui este puternic fixat in dogma manualului, care sustine ca masa ar fi marime fundamentala. Dar am omis sa spun ca masa Pamantului se calculeaza la fel de bine cu formula lui Gauss, cu care se calculeaza sarcina electrica. Formula care face integrarea campului gravific pe suprafata inchisa a globului terestru So. M_gs=eps0_gs.g.So
Formula in care eps0_gs=1/(4.pi.G). Iar E este intensitatea campului gravific, al planetei, egal cu acceleratia gravifica normala g=9,81 m/s² la suprafata globului terestru. Suprafata So=4.pi.R_T²      R_T = 6370000 m

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Dimensiunea masei M exprimată în unitățile fundamentale J, m, s rezultă din formula lui Einstein E = M.c2. Vom avea deci M = E/c2, deci M va avea ca unitate de măsură (J.s2)/m2.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
În formula m^5/J.s^4, m înseamnă metru și nu masă M.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Nu știu de unde ai scos formula masei M = L3/T2. Păstrând aceste notații, M = (E.T2)/L2, unde E este energia, T timpul și L spațiul.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
Ești de acord că formula corectă este (1/miu0) = c2/(4.pi.k)?