un mic zâmbet de 1 Aprilie

[calahan]

Marcel Zăvoiu
Degeaba te dai tare la gramatica, fiindca se vede clar ca ai umplut pagina cu postarile unui scelerat, care este nul la stiinta. Nu ai habar de fizica si in loc sa raspunzi la chestiuni vii cu chestiuni de gramatica, care toate spun un singur lucru; esti doar un scelerat, mai furios decat Atanasu. Si in rest esti tabula rasa. Habar nu ai de fizica. Nu am niciun motiv sa raspund la provocarile unui scelerat. Nu esti personajul dedicat dialogului colocvial. Esti doar o nulitate umflata de aroganta. Ce raspunsuri ar merita sa primeasca un scelerat ignorant si arogant? Ar fi chiar o minune sa constientizezi acest fapt. I se intampla si lui Atanasu sa aiba momente de sinceritate si sa recunoasca ca nu are intotdeauna mintea la el.

[Marcel Zăvoiu]

Calahan,
În primul rând, îți mulțumesc că mi-ai confirmat calitatea de profet - deoarece profeția mea conform căreia nu-mi vei răspunde la observațiile mele concrete s-a îndeplinit numai și numai datorită dumitale.

Acum, câteva observații la postarea dumitale #120.

Mai întâi, pe formă.
1. Scrii fără diacritice, adică încalci (în mod repetat și cu bună știință) una dintre regulile forumului
2. Nu se spune "axcest", ci "acest"

Acum pe fond:
1. Nu mă dau tare la gramatică, ci sunt tare la gramatică. Înțelegi diferența dintre "a te da tare" și "a fi tare" - sau ai nevoie de explicații suplimentare (dacă nu înțelegi, sunt dispus să-ți explic)
2. Argumentează-ți afirmația cum că aș fi un "scelerat"
3. Argumentează-ți afirmația cum că aș fi "nul la stiinta"
4. Argumentează-ți afirmația cum că "nu am habar de fizica"
5. Argumentează-ți afirmația cum că aș fi "furios"
6. Argumentează-ți afirmația cum că aș fi "tabula rasa"
7. Argumentează-ți afirmația cum că aș fi "o nulitate umflată de aroganță"
8. Argumentează-ți afirmația cum că aș fi "ignorant"

Toată această postare a dumitale #120 confirmă perfect zicerea care spune (persoanele de față se exclud și nici nu insinuez nimic): "Nu încerca să înveți un porc să cânte: pe porc îl va enerva, iar tu îți vei pierde timpul."

PS Nici de această dată nu aștept să-mi răspunzi concret la observațiile mele, pentru că știu din nou dinainte că n-o s-o faci. În acest sens, ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai reconfirma calitatea de profet nerăspunzându-mi la observațiile mele.

[Marcel Zăvoiu]

Erată la postarea #121

După sintagma "explicații suplimentare" de la observația nr.1 de la "fond" trebuie inserat simbolul "?" - pentru că este o întrebare/interogație.

[calahan]

Marcel Zăvoiu
Iat aici mai jos cateva chestiuni simple, la care daca nu ai putut sa raspunzi, dovedeste marea dumitale ignoranta in ale fizicii. Dar in schimb esti mare la critice si la diacritice. Asa se spune ca de unde nu e nici dumnezeu nu cere. Dumneata de ce ceri?

    From the annihilation of the electron with the positron we have: h=(k.Qe^2)/(Re.Ffae)=(Qe/Re).(Qe/Tfae).Tfae.(k.Tfae)=(Uf.If.Tfae ).(k.Tfae)=Wlu.Df. result; k=dimensionless; results; epsilon0=1/(4.pi.k)=dimensionless; results (Farad/meter)=dimensionless; results Farad = length.L.
masa Pamantului se calculeaza la fel de bine cu formula lui Gauss, cu care se calculeaza sarcina electrica. Formula care face integrarea campului gravific pe suprafata inchisa a globului terestru So. Mgs=eps0gs.g.So
Formula in care eps0gs=1/(4.pi.G). Iar E este intensitatea campului gravific, al planetei, egal cu acceleratia gravifica normala g=9,81 m/s2 la suprafata globului terestru. Suprafata So=4.pi.RT2      RT = 6370000 m

iti propun se verifici doua formule de la baza teoriei identitatii dimensionale masa-sarcina.
qe=4.pi2.nalfa2.re2.ffae2.de/k=c2.de/k si  me=4.pi2.nalfa2.ffae2.de2.re/k
unde avem: qe este sarcina electronului: nalfa=137 este indicele de refractie al mediului atomic, egal cu inversul constantei de structura fina; alfa=1/137. re=2,81743.10-15 (m) este raza electronului; ffae=1,23726.1020 (Hz) este frecventa fotonului gama de la anihilarea electronului cu pozitronul; de=1,602.10-26 (m) este distanta elementara.; de=k.qe/c2~re/2.pi2.k;
            k=9.109 este          constanta interactiunilor electrice, Este un adimensional egal cu numarul de unde componente ale fotonului gamafae electronic.
Deci care este pozitia dumitale fata de chestiunile de mai jos?
          1) Se poate calcula masa Pamantului cu formula lui Gauss pentru calculul sarcinii electrice?
          2) Factorul relativist beta este fizic sau metafizic?. Adica se poate compara translatia  relativa dintre sisteme, cu viteza v, cu translatia reala absoluta, cu viteza c, a luminii?
3) Daca sinfazarea campurilor electric si magnetic, din structura dinamica a fotonului, si lipsa retroradiatiei, dovedite experimental, dovedeste nefunc-tionarea mecanismului undelor in vid,  se poate spune ca fotonii sunt unde?
          4) Daca in vid nu functioneaza mecanismul undelor, se poate spune ca exista undele  gravitationale?
1) Avem frecventa fotonului gama electronic Ffae, cu care aflam lungimea de unda a fotonului gama electronic lamdafae in vid=c/Ffae. 2) Impartim aceasta lungime la 137 si apoi la 2.pi . Si sa imi spui ce iti iese dupa calculele dumitale, de expert in matematici.

[atanasu]

Dle Marcel,
1) Sa lasam prostiile deoparte adica toate insultele sau epitetele dlui calahan care banuiesc ca aici isi joca o partitura spcifica de fapt dlui fiind tot una cu unul Adrian Gheorghe(cica inginer (si se pare ca da dupa exprimari) prin alte ograzi ) care insa ajuns si daorita mie, adica urmarind-ma  spre un  sit absolut serios si ca ca  fi publicat acolo  mentinandu-se  in limitel decentei stiintifice si o sa ma informez (ma voi osteni) daca mai publica pe acolo, sa aflu ce crede despre el respctbilul cadru universitar care publica situl respctiv de inlt nivel si cu o destul de mare audienta.
2) Asadar te rog sa raspunzi desigur daca vrei si poti, la intrebarile dlui "inginer A.G."
la care eu nu am putut raspunde necunoscand in amanunt acestea despr car itreaba si nefacad efortul de documentare si amintire necesa poat si din cuza ipocizi enevant de tip moluscular (de la molusca) eu nefiind de acord cu dl C. dcat doar pe genralitatea fizica referitoare doar la asepectul adimensioalitatii constantei lui Cavendish si atat, iar Virgil nu stiu ce nu a agreat(Virgil a scris o carte indicata si pe aici pe undeva si care pentru cei din respctivul domeniu pare foarte interesanta dar poate ca o stii....    De ce nu mai vine pe aici? Poate sanatatea, poate alt motive, eu nu stiu si nu merg pe alte situri ca sa-l urmaresc.

Numai bine si astept opiniile dtale si poate candva ma voi chinui si eu cu sustinerile dlui A.G daca nu levei demonta dta in mod evident .

[Marcel Zăvoiu]

Atanasu,
Multe din întrebările lui Calahan sunt neclare din punctul meu de vedere, adică nu reușesc să le înțeleg - și este evident că nu poți răspunde la ceva ce nu înțelegi.
Alte întrebări conțin implicit chestiuni greșite din punctul meu de vedere - cum ar fi de exemplu "identitatea dimensională masă-sarcină" - și iarăși nu pot să răspund la întrebări care conțin inepții.
Iar la întrebările care mai rămân - adică întrebările care au cât de o noimă, iată răspunsurile mele:

Constanta gravitațională (G), k și eps0 NU sunt adimensionale.
 
Masa și sarcina electrică NU sunt identice din punct de vedere (dpdv) dimensional - adică Kilogramul și Coulombul NU sunt același lucru. Masa (gravitațională) și sarcina electrică apar în formule matematice similare/identice (a lui Newton și a lui Coulomb), dar asta nu înseamnă că și unitățile de măsură din cele 2 formule sunt identice; singurele mărimi fizice identice din cele 2 formule (și care implicit au și aceeași unitate de măsură) sunt Forța și Distanța.
Greșeala care se face este că se consideră că dacă cele 2 formule sunt identice dpdv matematic, atunci ele trebuie să fie identice și dpdv dimensional - ceea ce este o simplificare forțată și greșită rezultată din ignoranță.

Dacă se poate calcula masa Pământului cu formula lui Gauss? Nu știu și nici nu mă interesează - deoarece o consider o chestiune irelevantă cu care nu merită să-mi consum timpul și energia. Adică presupunând că aș reuși să răspund la această întrebare (după timp și energie consumate), cu ce m-ar ajuta/încălzi acest răspuns?
Atitudinea de a te pierde în tot felul de chestiuni irelevante mi se pare greșită - strategia corectă este aceea de a merge direct la esență (care este simplă), și apoi vei putea studia tot felul de amănunte dacă vei mai considera că este necesar/util.

Și care este esența?
În primul rând, să stabilim care sunt mărimile fizice fundamentale și constantele fizice fundamentale.
După cum explic și în comentariile mele la articolul de pe Scientia "Există sau nu există electronul?" din 3 decembrie 2023 (sper să nu greșesc data) și încă și mai detaliat/cu lux de amănunte în cartea mea "Despre Calea Spirituală și Cunoașterea de Sine - Volumul 1", sunt 3 mărimi fizice fundamentale și 3 constante fizice fundamentale, adică:
1) Mărimile fizice fundamentale sunt Energia E măsurabilă în Jouli (J), Spațiul tridimensional S măsurabil în metri (m) și Timpul T măsurabil în secunde (s).
2) Constantele fizice fundamentale sunt constanta gravitațională g, viteza luminii în vid c și constanta lui Planck h.
Constanta gravitațională g o voi defini prin formula g = k/c4, unde k este constanta gravitațională a lui Newton și c4 = c la puterea a 4-a. Făcând calculele, rezultă g = aprox. 10-44 m/J (10 la puterea minus 44 metri/Jouli).
Apoi avem c = aprox. 3 x 10 la puterea a 8-a m/s și h = aprox. 6,6 x 10 la puterea minus 34 Jxs.
După cum se poate vedea, cele 3 constante fizice fundamentale nu conțin decât cele 3 unități de măsură ale celor 3 mărimi fizice fundamentale - adică Joule (J), metru (m) și secundă (s) - ceea ce este un argument puternic în favoarea acestei teorii.
Pe de altă parte, chiar de aici rezultă o delimitare clară a mea/a teoriei mele de teoria lui Calahan (sau a cui o fi, pentru că Calahan refuză cu încăpățânare să ne spună cine este autorul acelei teorii/cărți de fizică) - pentru că unul dintre stâlpii de rezistență ai teoriei lui Calahan este faptul că singurele mărimi fizice fundamentale sunt Spațiul și Timpul.
Plecând de la aceste fundamente (3 mărimi fizice fundamentale și 3 constante fizice fundamentale), împreună cu o ecuație matematică (relativ simplă) cu derivate parțiale de ordinul 2 (care este expusă în carte), reușesc să dezvolt/descopăr o Teorie care explică perfect (cel puțin din punctul meu de vedere) toate aspectele fundamentale din fizica teoretică.
Deci ăsta e unul dintre motivele principale (pe lângă toate bâlbâielile lui Calahan/greșelile evidente de logică etc.) pentru care sunt atât de sigur că teoria lui Calahan e greșită: atunci când ai acces la o Teorie perfect clară și care explică perfect fundamentele Fizicii teoretice - adică este în plus și 100% precisă - îți poți da seama ușor că alte teorii sunt greșite.
Este ca atunci când cineva a reușit să urce pe un pisc înalt de munte are acces la niște peisaje/priveliști la care cei care sunt la baza muntelui nu au acces - și care de multe ori nici nu-și dau seama de acest lucru tocmai pentru că viziunea lor este limitată din cauza "altitudinii" scăzute la care se află.

[Marcel Zăvoiu]

Dacă fotonii sunt unde?
După cum explic și în cartea mea, și în comentariile mele la articolul de pe Scientia din 3 decembrie 2023, fotonii nu sunt nici unde, nici particule riguros vorbind.
Fotonii sunt (ca de altfel orice particulă elementară sau nu) niște forme energetice a căror evoluție spațio-temporală precisă este una dintre soluțiile matematice ale ecuației cu derivate parțiale despre care am vorbit în comentariul anterior (ecuație pe care am denumit-o Legea Universala a Naturii LUN sau așa-zisa Ecuație a Gravitației Cuantice).
Fotonii pot fi aproximați prin particule (mai imprecis) sau prin unde (mai precis), dar riguros vorbind ei nu sunt nici unde, nici particule.
Pentru a ne forma o imagine vizuală a unui foton (în ciuda celor care susțin că așa ceva este imposibil/lipsit de sens), trebuie să ne imaginăm un Punct Material Energetic (PME) sau pe scurt un Punct energetic (care este echivalentul energetic al Punctului geometric - detalii în cartea mea și în comentariile la articolul mai sus menționat) care este încărcat cu/are energia E a fotonului și care (în cazul unui foton polarizat circular) se deplasează în vid cu viteza c pe o traiectorie elicoidală de tip R1T: R1 = rotație pe un cerc (R2 = rotație pe o elipsă), iar T = translație.
Pasul elicoidei este lungimea de undă a fotonului, iar frecvența de rotație a PME constituent este frecvența fotonului.
Iar acum putem înțelege că gravitonii sunt PME care au o mișcare de translație T.
Din punct de vedere (dpdv) energetic, adică dpdv a energiei E conținute de PME care formează fotonii și gravitonii, situația este următoarea:
Dacă desenăm axa energetică - adică o semidreaptă Ox = (0, +infinit) în care fiecare punct geometric corespunde unei Energii E - gravitonii (T) vor avea o variație continuă a lui E între zero (0) și energia de repaus a neutrinului electronic, iar fotonii circulari (R1T) vor avea o variație continuă a lui E între energia de repaus a neutrinului electronic și energia de repaus a electronului. Astfel, dpdv energetic neutrinul electronic este granița dintre gravitonii și fotoni - iar de aici putem înțelege inclusiv de ce gravitația este cea slabă forță fundamentală: pentru că gravitonii au cele mai mici energii.
Iar dpdv spațio-temporal, neutrinul electronic este de tip R1 - adică constă dintr-un PME care se rotește pe un cerc, în timp ce electronul este de tip R1TR1 - adică constă dintr-un foton R1T care se rotește pe un cerc R1 (adică electronul este un foton circular rotitor - iar de aici rezultă inclusiv comportamentul ondulatoriu al electronului).

[Marcel Zăvoiu]

Dacă există undele gravitaționale?
Cu siguranță, deoarece la fel cum undele electromagnetice sunt formate din fotoni (R1T și /sau R2T), la fel undele gravitaționale sunt formate din gravitoni (T).
Atât fotonii, cât și gravitonii se deplasează în vid cu viteza c. Dpdv energetic, am explicat diferența dintre fotoni și gravitoni. Dpdv cinematic/spațio-temporal, diferența este că fotonii sunt PME care se deplasează pe o traiectorie elicoidală R1T, în timp ce gravitonii sunt PME care se deplasează pe traiectorii rectilinii/drepte de tip T, adică gravitonii sunt PME care au o mișcare de translație.
Pentru a ne face o imagine mai clară, dacă fotonii sunt ca niște gloanțe trase dintr-o armă ghintuită, gravitonii sunt ca niște gloanțe trase dintr-o armă neghintuită.

[Marcel Zăvoiu]

Din ecuația LUN se pot calcula valorile numerice ale parametrilor PME și ale tuturor particulelor elementare - orice particulă elementară constă de fapt din unul sau mai multe PME, fiecare PME având o cantitate precisă de energie E și deplasându-se pe o traiectorie geometrică bine definită. Astfel, orice particulă elementară este perfect definită prin energiile fiecărui PME constituent și prin parametrii spațio-temporali ai traiectoriilor pe care se mișcă fiecare PME în parte.
PME este deci conceptul fundamental din Teoria Particulelor Elementare (TPE).
PME are ca parametru de definiție energia totală E măsurabilă în Jouli (care are teoretic o variație continuă între zero(0) și + infinit și ca parametri de stare poziția instantanee (x,y,z) și viteza instantanee v= (vx,vy,vz).
PME are de fapt o structură energetică cu simetrie sferică - adică densitatea de energie ro (măsurabilă în Jouli/metru cub) depinde doar de raza PME = distanța până la centrul PME (în centrul PME densitatea energetică ro este zero).
Variația lui ro în funcție de raza r rezultă din rezolvarea ecuației LUN în cazul static și este identică dpdv al formei matematice (deloc întâmplător) cu legea lui Planck = Legea de variație a densității spectrale în funcție de lungimea de undă din problema corpului negru.
Astfel, funcția ro(r) are următoarea variație: pleacă din zero, crește până la o valoare maximă, după care scade asimptotic spre zero (adică scade continuu dar fără a deveni niciodată zero).
Dacă definim diametrul PME = D(PME) ca fiind dublul razei unde ro este maximă, se arată (în mod detaliat în cartea mea) că D(PME) = aprox. g x E, unde g este constanta gravitațională definită mai sus și E este energia totală a PME = energia care se obține integrând densitatea energetică ro pe întreg Spațiul tridimensional (este o integrală triplă, dar care datorită simetriei sferice se poate transforma într-o integrală simplă de la zero la plus infinit).
Deoarece g se măsoară în m/J, iar E se măsoară în J, produsul g x E rezultă în metri (m), adică pentru D(PME) rezultă ca unitate de măsură metrul - adică formula D(PME) = g x E este "consistentă"/corectă dpdv dimensional, ceea ce este încă un argument în favoarea corectitudinii acestei Teorii.
Deoarece se arată că în toate cazurile D(PME) este mult mai mică decât parametrii spațiali ai traiectoriilor pe care se deplasează PME, rezultă că putem aproxima structura energetică a PME printr-un Punct geometric care conține/"încărcat cu" energia totală E, și de aici această denumire de "Punct energetic".
Mai departe, iată și câteva valori aproximative ale parametrilor câtorva particule elementare calculate pe baza raționamentului de până acum (valorile exacte rezultă din rezolvarea exactă a ecuației LUN):
Energia de repaus a neutrinului electronic = aprox. 10 la puterea minus 33 Jouli - adică aprox. 10 la puterea minus 20 din energia de repaus a electronului
D(PME) în cazul neutrinului electronic = aprox. 10 la puterea minus 77 metri (calculată pe baza formulei D(PME) = g x E)
Grosimea fotonului = grosimea electronului (adică diametrul secțiunii elicoidei R1T) = aprox. 10 la puterea minus 20 metri
Diametrul electronului = diametrul cercului pe care se rotește fotonului R1T care formează electronul = aprox. 10 la puterea minus 12 metri

[Marcel Zăvoiu]

Tot în TPE se mai arată (printre altele) că protonul - și mai exact miezul său - este format dintr-un foton circular R1T care se rotește pe o traiectorie eliptică R2, adică miezul protonului este de tip R1TR2. Protonul constă de fapt din miez + un "nor" mezonic format din 5 mezoni pi/5 pioni: 3 pioni neutri dpdv electric și 2 pioni cu sarcină electrică - unul pozitiv și altul negativ.
Acești pioni sunt particulele prin care se transmite Interacțiunea Tare (IT), adică prin intermediul acestor pioni protonul interacționează prin IT.
Dacă scădem din energia totală de repaus a protonului suma energiilor de repaus ale celor 5 pioni, obținem energia miezului protonului = energia fotonului rotitor care formează miezul, iar de aici putem calcula - pe cale pur teoretică - toți parametrii protonului. Iar valorile calculate teoretic vor fi în perfectă concordanță cu valorile experimentale, plus că vom obține și alți parametri ai protonului care nu pot fi măsurați (de exemplu grosimea miezului protonic = aprox. grosimea electronului = aprox. 10 la puterea minus 20 metri).
De exemplu, vom putea obține pe cale pur teoretică diametrul miezului protonic = aprox. 10 la puterea minus 15 metri și vom putea explica perfect momentul magnetic al protonului.
Din cele de mai sus rezultă, printre altele, că teoria care spune că protonul e format din cuarci, gluoni etc. este complet greșită - ceea ce explică blocajul în care se află în prezent Fizica teoretică fundamentală.

[calahan]

Marcel Zăvoiu
Nu am inteles de ce nu il atentionezi pe Atanasu sa bage diacriticele si sa scrie corect romaneste. In ultima postare are cel putin zece litere lipsa din cuvinte. Se vede din postarile dumitale ca esti fixat, la fel ca concitadinul dumitale dl Virgil, intro filozofie metafizica, care te impiedica sa vezi realitatea fenomenelor fizice. Poate in urbea Galatiului sa va intalniti si sa il lamuresti de ce MASA NU ESTE MARIME FUNDAMENTALA. Daca nu ai putut sa raspunzi la chestiunile simple de fizica, dovedeste ca esti ignorant. Iar daca ai raspuns irational, dovedeste ca esti scelerat. Astea sunt dovezile din postarile dumitale. Daca este demonstrat cu logica matematica faptul ca G;k si miu,0 sunt adimensionali si dumneata respingi adimensionalitatea lor, inseamna ca negi in fata faptului dovedit si deci esti in afara fizicii. Este adevarat ca acele demonstratii nu sunt in manualele teoriei oficiale a fizicii si nici nu vin din reviste occidentale. Si deci nu esti obligat de nimic sa le inveti si sa le insusesti. Din adimensionalitatea lui G  si  k  rezulta imediat identitatea dimensionala masa-sarcina, pe care dumneata o confunzi cu identitatea unitatilor de masura pentru masa si pentru sarcina;  Kg si C. Fiindca nu te intereseaza de efectul fizic produs in spatiu de prezenta masei sau a sarcinii. Identitatea dimensionala masa-sarcina rezulta din identitatea efectului fizic produs in spatiu. Analiza aprofundata a structurilor dinamice ale substantei arata ca campul gravific este acceleratie continua produsa de contributia unui numar gigantic de particule, dar la viteza foarte mica. Pe cand campul electric este acceleratie pulsatorie, adica discontinua, produsa de un numar mai mic de sarcini electrice, dar la viteze mult mai mari. Ceeace face deosebirea neta intre electric si gravific. Nu ai inteles nici care este semnificatia fizica a constantelor universale. Semnificatie care am aratat-o de cateva ori. Nu poti sa admiti ca universul fizic este bidimensional si ramam marimi fundamentale doar spatiul L si timpul T, asa cum rezulta de la identitatea dimensionala masa-sarcina. Dar din neputinta dumitale vii cu tot felul de invective la adresa mea.

[atanasu]

Cred ca poate de cartea ta ar merita sa ma ocup.!?
De ce ? pentruca ai intels ca trebuie sa fii pe varf ca sa intelegi ce este sub tine.
Te intreb deci : de unde si care este relatia care da o constanta denumita de tine  ca fiind constanta gravitationala g(sa-i spunem a ta) = k(Cavendish) /c4?

[Marcel Zăvoiu]

Atanasu,
Sunt mai multe argumente/căi de a ajunge la definirea lui g prin formula g = k/c4 - toate fiind coerente între ele (sau cum s-ar spune "Toate drumurile duc la Roma/la această formulă").
În primul rând, dacă înlocuim în formula lui Newton cele 2 mase prin m = E/c2, ajungem la formula F = g E1xE2/R2 - care este o a 3-a formulă cu această formă matematică - similară cu formulele lui Newton și Coulomb - și care este de fapt formula în cazul static pentru a 5-a Interacțiune la Distanță (ID) - pe care eu am numit-o Interacțiunea Energetică (IE).
Această formulă modelează matematic interacțiunea statică dintre 2 PME (Puncte Materiale Energetice) - asemănător cu celelalte 2 formule în care avem 2 Puncte Materiale de Masă gravitațională, respectiv de electricitate.
IE este doar de atracție și este de fapt ID fundamentală care stă la baza celorlalte 4ID. De fapt, este exact invers: g este de fapt adevărata constantă fundamentală, iar k se definește în funcție de g prin formula k = g x c4, și asta pentru că adevărata mărime fundamentală este energia E și nu masa M. Similar, formula lui Einstein E = M x c2 trebuie scrisă invers: M = E/c2, pentru că masa este de fapt o mărime derivată/secundară.
De fapt, există doar 2 constante universale riguros fundamentale: g și c.
Constanta lui Planck h este o constantă universală pseudo-fundamentală - deoarece se definește la nivelul neutrinului electronic ca fiind produsul dintre Energia PME care formează neutrinul electronic și perioada de rotație a PME constituent (după cum am spus, neutrinul electronic este de tip R1 - adică e format dintr-un PME cu energia de repaus a neutrinului electronic care se rotește pe un cerc).

Revin acum la adevăratele constante fundamentale care sunt de fapt doar 2:
 g și c.
g se măsoară în m/J și c se măsoară în m/s.
Dintr-un punct de vedere mai profund, filozofic, semnificația celor 2 constante g și c este următoarea: deoarece Energia E este unicul component/ingredient al Cosmosului material = Realitatea Obiectivă (RO), g este o constantă "spațială", iar c este o constantă "temporală". Adică g și c stabilesc scara spațială, respectiv temporală a unui anumit Univers Material Paralel (UMP).
În Ecuația LUN intervin doar g și c ca variabile, adică singurul grad de libertate în interiorul LUN este setul de constante (g,c) - restul Ecuației este "bătut în cuie" pentru că LUN trebuie să satisfacă Principiul General al Relativității (PGR) enunțat de Einstein care impune ca LUN să aibă aceeași formă matematică în orice Sistem de Referință (SR), iar singura (sau cea mai simplă) ecuație care satisface PGR este LUN.
Adică un anume set concret de valori pentru (g,c) va caracteriza/genera un anume UMP:
mai întâi avem pe g care stabilește scara spațială, adică definește Spațiul S în funcție de Energie: Energia E măsurabilă în Jouli este universală și poate avea orice scară/unitate de măsură.
Deoarece g se măsoară în m/J, rezultă că g definește metrul în funcție de Joule/Energie.
Apoi, după ce am definit metrul/scara spațială, vine constanta c şi stabilește scara temporală, adică definește secunda/scara temporală în funcție de metru/scara spațială stabilită de g în prima etapă.
Rezultă și de aici că Energia E este singura mărime fizică riguros fundamentală, apoi avem Spațiul S și la sfârșit Timpul T.
Deci teoretic, fiecare set concret de valori (g,c) va genera un UMP - deci teoretic putem avea oricât de multe UMP, pentru că putem avea oricât de multe seturi (g,c) - g și c fiind numere reale pozitive.
Practic, avem doar 5 seturi de valori concrete pentru (g,c) - adică avem doar 5 UMP inclusiv Universul Fizic (UF).
De ce fix 5 UMP și nu mai multe sau mai puține?
Pe scurt, pentru că mai puține decât 5 nu se poate, iar de mai multe decât 5 nu este nevoie (detalierea acestui argument este în sine o poveste).
După cum am mai spus, unul dintre foarte multele argumente în favoarea acestui număr "5" este un argument de natură simbolică - și anume numărul de degete de la fiecare mână și de la fiecare picior (argument probabil nesatisfăcător pentru multă lume, dar după cum am spus există multe alte argumente în acest sens din care fiecare va putea să și-l aleagă pe cel mai potrivit).
Pentru că cele 5 UMP există simultan "întrepătrunse" în același Spațiu tridimensional, iar acest lucru e valabil și pentru cele 5 corpuri materiale ale omului (fiecare corp material al omului fiind o parte a UMP corespunzător), putem presupune că cele 5 UMP au aceeași scară spațială, adică g are aceeași valoare pentru toate cele 5 UMP (adică valoarea lui g pentru UF = aprox. 10 la puterea minus 44 metri/Jouli).
În această ipoteză, doar c va avea valori diferite.
Deoarece UF este cel mai grosier dintre toate cele 5 UMP, c va avea valoare minimă pentru UF - adică aprox. 300.000 km/s.
Pe măsură ce crește gradul de subtilitate al UMP, va crește corespunzător și valoarea lui c.
Astfel, vom avea șirul de inegalități
c(UF)<c(UE)<c(UA)<c(UM)<c(UC), unde:

UF = Universul Fizic
UE = Universul Eteric
UA = Universul Astral
UM = Universul Mental
UC = Universul Cauzal

Mai putem spune că UF este cel mai lent UMP, iar UC este cel mai rapid UMP - celelalte 3 UMP având grade de lentoare/rapiditate intermediare (în ordinea indicată).
Acum putem înțelege, de exemplu, de ce în basmele românești se spune "ca vântul și ca gândul": pentru că vântul simbolizează viteza în UF, iar gândul/formele gând se referă la UM în care totul are o viteză mărită față de UF pentru că c(UM) > c(UF).

Lectură plăcută!

[atanasu]

@Marcel,
Da, ma voi delecta sper eu cu ce-mi scrii, mai ales ca pentru mine idea ta cu punerea energiei inaintea materiei ca masa era oarecum anticipata si de mine desi inca nu stiu daca am dreptate in ordine mundana si asta de prin 1984 cand am cantarit masa universului (am prezentat asta si pe acest forum intr-un topic special)si ma gandeam ca daca iau de buna rellatia e=mc2( de la ea vine zicerea ca totul este energie si ca c este constnta unversala de valoare fixa in universul nostru ) si tocmai luand-o de buna puteam cu ajutorull constantei lui Hubble, Cavendish  si Planck si cu c=300000 km/sec si chiar foarte simplu, numai doar  prin analza dimensionala  sa cantaresc universul si cum am gandit tot pe atunci, cantarind la fel si ,,atomul lui Democrit ,, dar nu sunt sigur ca acolo este corect ce am facut obtinand o masa mult mult mai mica decat valorile date azi pentru neutrino elctronic (W.Pauli, 1930), dar in fine passons.
Pot considera ca ai prioritate absoluta-eu nu am auzit de o desvoltare a fizicii in acest sens.
Voi reveni cand voi face ce spun.

PS Dar ce este dedesubt este o sustinere teosofica( sunt si 7 niveluri ) 
UF = Universul Fizic
UE = Universul Eteric
UA = Universul Astral
UM = Universul Mental
UC = Universul Cauzal

vezi si https://www.evolutiespirituala.ro/teosofie-despre-formarea-universului-d-zeu-arhangheli-elementali-si-kabbala/

PPs: Am uitat sa postez si asta: https://en.wikipedia.org/wiki/Electron_neutrino

[Marcel Zăvoiu]

Atanasu,
Din punctul meu de vedere, tot ce am scris este Știință (cu majusculă) - adică are o corespondență directă în Realitate. Dacă alții îi spun Teosofie, e problema lor.

Despre cele 7 niveluri
Unii spun că, în afară de cele 5 corpuri prezentate de mine, mai există încă "2 corpuri existențiale superioare" - adică "corpul budic" și "corpul atmic".
Mult timp n-am înțeles ce sunt aceste "corpuri" - deoarece pentru mine "corp" înseamnă corp material, iar eu știam că sunt doar 5 corpuri.
Târziu, târziu mi-a picat fisa despre semnificația celor 2 "corpuri existențiale superioare". Cuvântul cheie aici este "existențiale" - iar acest cuvânt mi-am dat seama că face referire/trimitere la Realitatea Subiectivă (RS) și nu la Realitatea Obiectivă (RO) din care fac parte cele 5 corpuri (deci tot folosirea neclară/greșită a limbii române, "bat-o vina").
Când am înțeles că e vorba de RS, totul mi-a devenit brusc clar: în limbajul Teoriei a Tot ce Există (TTE), iată ce înseamnă cele 2 "corpuri":
Corpul atmic = E2-P = Infinitul Supraconștient Personal = Sine-le Superior Personal
Corpul budic = E5-P = Conștiința Cosmică Personală

În scrierile vechilor hinduși, Sine-le Superior Personal se numește Atman, iar Sine-le Superior Impersonal = Infinitul Supraconștient Impersonal se numește Brahman, iar una dintre celebrele lor afirmații spune că "Atman = Brahman".
N-am văzut ca cineva să explice această zicere - care pare doar ceva "mistic"/de neînțeles.
În Realitate, această afirmație este 100% adevărată - dacă este corect interpretată.
Într-adevăr, asta înseamnă că Sine-le Superior (sau pe scurt Sine-le cu majusculă) = Infinitul Supraconștient este identic din punct de vedere (dpdv) Energetic în cele 2 variante - Impersonală și Personală. Adică dpdv Energetic E2-I = E2-P (aceasta este traducerea în limbajul TTE a afirmației că "Atman = Brahman").
După cum explic în TTE, diferența dintre Impersonal și Personal (pentru E1, E2 și E5) este că varianta Impersonală există în mod constant/continuu, în timp ce varianta Personală = experimentarea la nivel personal a variantei Impersonale.

Dacă "traducem" în "limbaj" creștin, avem corespondențele următoare:
E2-I = Infinitul Supraconștient Impersonal = Sine-le Impersonal = Brahman = Dumnezeu Tatăl
E5-I = Conștiința Cosmică Impersonală = Duhul Sfânt
E2-P + E5-P + E7 = Dumnezeu Fiul/Fiul lui Dumnezeu = experimentarea la nivel personal a lui Dumnezeu
Iar sintagma "unicul Fiu al lui Dumnezeu" este prost înțeleasă pentru că este interpretată (iarăși aceeași greșeală) ad litteram. De fapt, asta înseamnă că atunci când experimentezi la nivel personal Infinitul Supraconștient/pe Dumnezeu, te simți ca și cum ai fi unicul fiu într-o familie - pentru că asupra ta se revarsă toate binecuvântările din partea Realităţii, asemănător cum părinții își revarsă toată dragostea asupra unicului lor fiu.
De fapt, avem aici o comparație între o familie formată din tată, mamă și fiu și cele 3 aspecte ale Infinitului Supraconștient = "Dumnezeu".
Pentru ca această comparație să fie corectă, sintagma "Duhul Sfânt" trebuie înlocuită cu "Dumnezeul Mamă/Dumnezeul Feminin" și totul va fi mai clar. De fapt, cred că la început aceasta a fost denumirea, dar probabil din cauza misoginismului unor oameni din biserica creștină a fost înlocuită cu formula "Duhul Sfânt" - care se potrivește ca nuca-n perete cu ceilalți 2 termeni de tată și fiu.
Comparația este următoarea:
Sine-le Impersonal = Dumnezeu Tatăl locuiește în Spațiul Realităţii Subiective (SRS) - care este un Spațiu complet disjunct/separat de Spațiul Realităţii Obiective (SRO) = Spațiul tridimensional, adică intersecția dintre SRS și SRO este mulțimea vidă - demonstrație simplă și pe care am făcut-o într-un comentariu la primul articol de pe Scientia din 2024 (cred că în jurul datei de 2 ianuarie 2024).

Acum voi încheia această postare și voi continua raționamentul în următoarea postare pentru că nu vreau să risc să pierd tot ce am scris până acum (lucru care mi s-a întâmplat de mai multe ori).