de ce ne place muzica?

[florin_try]

Oare de ce ne place muzica? Exista vre-o explicatie ?

[mircea_p]

A fost un articol anul trecut in Physical Review Letters care descrie un pas spre intelegerea diferentei intre sunete placute si neplacute, la nivel fiziologic.
E vorba pe scurt, de modul in care se transmite excitatia nervoasa intre neuroni.
Referinta este PRL 107, 108103 (2011) autori Ushakov and Dubkov
Un rezumat al articolului se poate city la "Physics Review Focus", linkul e mai jos
http://physics.aps.org/story/v28/st9

[Sieglind]

With all due respect   (pentru cercetători):

"In a previous paper, the researchers calculated the interneuron's firing statistics for consonant and dissonant inputs in the presence of additional "noise," representing random signals from other, nearby neurons. If the two sensory neurons were excited by a consonant pair of tones, the interneuron fired in well-spaced time intervals. But the firing pattern turned erratic when the pair of audio frequencies was dissonant.

These results, however, were not quantitative–there was no precise mathematical definition to distinguish "orderly" signals from erratic ones–which made it difficult to draw more general conclusions or apply the results to neurological data. Now the team has reanalyzed the results using information theory, which says that the less random a signal is, the more information it contains. They devised a precise measure, called regularity, which reflects this information content. Their theoretical and numerical calculations show that consonant notes produce higher regularity (or greater information) in the interneuron signal than do dissonant notes."

Chiar şi intervalele disonante pot fi muzică, fie că vorbim de muzica atonală a lui Arnold Schönberg sau Alban Berg ori de heavy metal, cum ar fi Black Sabbath. Am depăşit demult "scriiturile" armonice şi canoanele moştenite încă de pe vremea lui Pitagora; din pricina caracterului disonant, Biserica Catolică ajunsese să interzică, în Evul Mediu, intervalul de cvartă mărită (triton). Cică era "intervalul Diavolului".  

De ce ne place?

"Tot ceea ce survine în stilistica muzicală în urma apariției cromatismului wagnerian și, în general, romantic este o continuă tendință de ,,emancipare a disonanței" (Dahlhaus), până la gradul la care, așa cum se va întâmpla în atonalism și în dodecafonie, dihotomia consonanţă/disonanță practic dispare. Dependentă așadar de raportul în succesiune al formațiilor polifonice – armonice, de ceea ce precede și ceea ce urmează unei structuri ,,verticale", consonanţa este condiționată de numeroși factori subiectivi și obiectivi, de stilul operei muzicale, de intențiile autorului, motivațiile acesteia fiind, în cele din urmă, mai mult estetice decât de ordin pur fizic." Păi  

http://dexonline.ro/definitie/consonan%C8%9B%C4%83/536491