Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

De la particule elementare la unificarea teoriei campurilor si a fortelor

Creat de Teodor Sarbu, Aprilie 11, 2011, 08:18:21 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Teodor Sarbu

   Consider că nu se poate face o unificare a teoriei câmpurilor până nu ne lămurim despre natura particulelor elementare. Pentru a vă prezenta ideile mele în această privinţă voi scrie cât mai puţine formule, dar voi face referiri la unele articole apărute deja pe forum cum ar fi "O abordare diferită a teoriei particulelor elementare" şi "Unele probleme ale fizicii fundamentale oficiale actuale". După ce voi recapitula pe scurt ceea ce s-a prezentat deja, voi arăta premizele care pot să ne conducă la o teorie unificată a câmpurilor electric, magnetic, gravitaţional şi nuclear.
1)   plecând de la egalitatea  ,  folosită de altfel de Louis de Broglie dar şi de Werner Heisenberg , obţinem   . Se introduce ipoteza că o particulă elementară este formată dintr-o cuantă electrică care se roteşte pe un cerc cu o rază   unde   este raza interioară a acestui cerc, care are o grosime, cuanta electrică se roteşte cu viteza luminii. Dacă se ţine cont de momentul magnetic anormal al electronului şi de magnetonul nuclear, vom vedea că această cuantă electrică are o grosime care în cazul protonului este cu cca 19% mai mică decât cea a electronului. O primă concluzie este că pentru particulele elementare, cum este electronul, protonul şi antiparticulele lor, cu cât masa lor este mai mare raza lor interioară este mai mică. Pentru a explica sarcina electrică se introduce ipoteza că aceste cuante electrice sunt formate la rândul lor din cuantine care se mişcă pe o spirală levogiră, pentru sarcina electrică negativă şi dextrogiră, pentru sarcina electrică pozitivă. Aceste cuantine pot  părăsi cuanta electrică şi pot ajunge până la marginea universului. Viteza lor de front este egală cu viteza luminii, dar viteza lor de fază poate depăşi cu mult viteza luminii. Energia totală a acestor cuantine este   adică cca 1/137 din energia de repaus a particulei în cauză. Se poate prezenta ulterior cum se obţine această relaţie. Cu cât sunt mai îndepărtate de cuanta electrică energia cuantinelor este tot mai mică iar viteza lor de fază este tot mai mare.
2)   S-a arătat în articolele precedente că o particulă, gen electron sau proton, nu poate exista decât dacă cuanta electrică se mişcă în cerc cu viteza luminii. Aceasta nu înseamnă altceva decât că astfel se determină în tot universul constanţa vitezei luminii. De ce ea nu poate fi depăşită de către corpuri în mişcare sau mai exact de către particulele elementare? Simplu. Să ne închipuim o cuantă electrică în mişcare către un observator, cu o viteză  , particula având o masă   şi o rază  , cuanta electrică se va deplasa pe o spirală către observator, spirală alungită a cărei rază în planul iniţial al spirelor va avea tot   dar raza aceasta va fi percepută de către observator mai mică şi anume    deci tocmai transformata Lorenz pentru lungimi. În felul acesta se determină energia de repaus a particulei precum şi energia cinetică, care este funcţie de referenţial.
3)   De ce toţi electronii au aceiaşi masă, lucru valabil şi în cazul protonilor? Dacă presupunem că toţi electronii, respectiv protonii, au aceiaşi masă, atunci în univers vom avea practic doar două tipuri de cuantine cu frecvenţele lor. Vom vedea că nu este chiar exact aşa. În acest caz o particulă încărcată electric care are o frecvenţă diferită de cele două de mai sus va deveni instabilă tocmai prin efectul de resincronizare al acestor cuantine, cuantine care există peste tot. Nu este şi cazul cuantei de lumină care, pe lângă că este neutră, presupun că este formată din două cuantine de semne opuse dar de aceiaşi frecvenţă şi care se mişcă paralel în linie dreaptă. Nu este cazul particulei neutrino care presupun că este formată din două cuantine de semn opus  de aceiaşi frecvenţă fiecare se mişcă pe câte un cerc, planurile acestor cercuri fiind paralele. Neutronul nu este stabil deoarece intervine şi precesia Larmoor. Vezi şi articolele precedente.
4)   Să considerăm că toate interacţiunile din univers se produc doar prin interacţiunea acestor cuantine. Observăm că în cazul câmpului electric cuantinele de acelaşi semn dau forţe de respingere iar cele de semn opus dau forţa de atracţie. În cazul câmpului magnetic cuantinele de acelaşi semn pot da naştere atât la forţe de atracţie cât şi la forţe de respingere, lucru valabil şi pentru cuantinele de semn opus. Deci interacţiunea dintre cuantine depinde atât de semnul lor cât şi de sensul de mişcare comparativ cu sensul de mişcare al cuantinelor cu care se întâlnesc. Să zicem că până aici am încercat cât de cât să explic natura forţelor şi a câmpului electric şi magnetic.
5)   Să vedem ce se întâmplă cu câmpul gravitaţional. Trebuie să ne amintim că un câmp electric dă naştere la forţe mult mai mari decât câmpul gravitaţional. Dar practic în toate situaţiile avem de a face cu corpuri, atomi, neutri din punct de vedere electric, cel mai mic fiind atomul de hidrogen. În cazul mai multor atomi de hidrogen, sau a altor atomi, orbitele electronilor tuturor atomilor în nici-un caz nu vor fi paralele. În acest caz se poate aprecia că aceste cuantine, emise de atom, nu vor mai avea efecte de atracţie şi de respingere ci numai de atracţie datorită efectului de resincronizare. În acest fel se poate spune că în gravitaţie interacţioneaza cuantinele negative cu cele negative, iar cuantinele pozitive cu cele pozitive. Altfel spus electronii din atomi atrag doar electronii din alte nuclee şi la fel se petrece şi cu protonii.
6)   Pentru forţele nucleare explicaţia este similară. Avem un deficit de masă. Deci cuantele electrice negative şi pozitive au o masă mai mică decât în stare liberă. În acest caz pentru a putea trece în stare de libertate trebuie să le comunicăm o cantitate de energie. Am spus mai sus că tot universul este plin de cuantine emise de electroni şi de protoni. Acestea nu pot comunica suficientă energie pentru ca atomul să se dezintegreze. Pentru ca electronii şi protonii să fie înstare de libertate ar trebui să aibă o frecvenţă mai mare.Tot aşa se poate explica şi dezintegrarea elementelor radioactive. Pentru ca această ipoteză să fie adevărată, este posibil ca masa atomilor de hidrogen din univers să trebuiască să fie mai mare, sau comparabilă cu masa restului atomilor din univers. Evident că ar putea exista şi electroni şi protoni liberi în cantităţi mari, dar acest lucru este foarte improbabil. Sigur că se poate specula punând întrebarea: Ce se întâmplă cu universul după ce s-a consumat tot hidrogenul în reacţii termonucleare? Să lăsăm aceasta pentru altădată.
Toate acestea reprezintă o ipoteză. După mine este ceva mai bine argumentată decât teoria quarcurilor, şi în plus dă o explicaţie logică forţelor şi câmpurilor care acţionează în univers. Nu uitaţi că toate corpurile aflate în rotaţie şi aflate sub acţiunea unor forţe nu se mişcă în linie dreaptă ci pe o spirală.  Poate vă mai gândiţi şi la briciul lui Ockham.

                                                                     Teodor Sârbu

HarapAlb

Asta trebuie publicata neaparat in Nature:

Citat din: Teodor Sarbu din Aprilie 11, 2011, 08:18:21 PM
(...) În cazul mai multor atomi de hidrogen, sau a altor atomi, orbitele electronilor tuturor atomilor în nici-un caz nu vor fi paralele. În acest caz se poate aprecia că aceste cuantine, emise de atom, nu vor mai avea efecte de atracţie şi de respingere ci numai de atracţie datorită efectului de resincronizare. În acest fel se poate spune că în gravitaţie interacţioneaza cuantinele negative cu cele negative, iar cuantinele pozitive cu cele pozitive. Altfel spus electronii din atomi atrag doar electronii din alte nuclee şi la fel se petrece şi cu protonii.

Quantum

Citat din: Teodor Sarbu din Aprilie 11, 2011, 08:18:21 PM
[...]pentru particulele elementare, cum este electronul, protonul şi antiparticulele lor[...]
Protonul nu este particula elementara.

mircea_p

Citat din: Quantum din Aprilie 12, 2011, 02:44:44 AM
Citat din: Teodor Sarbu din Aprilie 11, 2011, 08:18:21 PM
[...]pentru particulele elementare, cum este electronul, protonul şi antiparticulele lor[...]
Protonul nu este particula elementara.
Asta sa fie problema  ;)
Fata de cuantine si orbite paralele, ce mai conteaza.

florin_try

 @Teodor Sarbu

Pune mina pe manualele de fizica de gimnaziu si invata-le scolareste. Nu vezi ca nu cunosti chestiuni elementare?
Pe urma mai vorbim.

Dupa ce inveti fizica de gimnaziu, invata sa scrii un text inteligibil.


Electron

@ florin_

Teodor Sarbu doreste, din cate am inteles eu pana acum, sa prezinte niste alternative paradigmei actuale in diverse domenii, pentru ca el considera notiunile actuale (in speta cuarcii de data asta) ca nefiind adecvate pentru a descrie realitatea. In acest sens, faptul ca propune concepte noi (cuantine de ex) nu e surprinzator, ce e important in fond este cat de coerente sunt propunerile acestea noi, si mai ales ce metode de verificare practica propune pentru teoriile sale. Pana nu ajunge acolo cu prezentrea, textele sale sunt cam ... sterile.

Repet si eu ca pana nu se inteleg corect conceptele actuale, a face o critica a acestora si a face propuneri alternative este oarecum irelevant.

Pana una alta putem observa (si face critici constructive pentru Teodor Sarbu legat de) coerenta (respectiv lipsa de coerenta a) ipotezelor si propunerilor sale alternative.

e-

EDIT: reformulare
Don't believe everything you think.

Adi

Subscriu si eu. Fizica actuala are o parere foarte buna despre ce sunt particulele elementare, atat de buna incat nici un experiment nu a infirmat teoria actuala.
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Teodor Sarbu

Am impresia ca nici-un experiment nu a confirmat teoria quarcurilor. Sa asteptam si bozonul Higgs.

Teodor Sarbu

O mica completare. Un corp, o particula, in rotatie sub actiunea unei forte oarecare se misca pe o spirala. Vedeti si mingile de fotbal sutate cu efect, ele se misca pe o spirala sub actiune combinata a gravitatiei si a rezistentei aerului. Se poate generaliza.

Electron

Citat din: Teodor Sarbu din Aprilie 12, 2011, 05:15:13 PM
O mica completare. Un corp, o particula, in rotatie sub actiunea unei forte oarecare se misca pe o spirala. Vedeti si mingile de fotbal sutate cu efect, ele se misca pe o spirala sub actiune combinata a gravitatiei si a rezistentei aerului. Se poate generaliza.
Daca se misca sau nu pe o spirala depinde de sistemul de referinta din care e privita acea miscare. Deci, nu se poate generaliza.

e-
Don't believe everything you think.

Teodor Sarbu

Domnule Electron. Miscarea pe o spirala nu depinde de nici-un sistem de referinta. O spirala, precum arcul unui banal pix, arata la fel indiferent indiferent de sitemul de referinta. Este adevarat ca vom vedea altceva functie de directia din care privim acest arc. dar aceasta nu schimba fondul problemei.

Mishulanu

Citat din: Teodor Sarbu din Aprilie 12, 2011, 05:04:55 PM
Am impresia ca nici-un experiment nu a confirmat teoria quarcurilor. Sa asteptam si bozonul Higgs.
Primul experiment care a confirmat teoria quarkurilor a avut loc in 1968.
http://en.wikipedia.org/wiki/Quark#History
Si inca este confirmata zi de zi la Tevatron si LHC.

Teodor Sarbu

Parca si in materialul din Wikipedia, la care faceti referinta, poate numai pentru mine, se arata ca mai exista indoieli in privinta teoriei quarcurilor. Cred ca si eu pot sa am retineri mai serioase.

Electron

Citat din: Teodor Sarbu din Aprilie 12, 2011, 05:35:39 PM
Domnule Electron. Miscarea pe o spirala nu depinde de nici-un sistem de referinta.
Fals. Miscarea e caracterizata de traiectorie, iar traiectoria (adica forma ei) depinde de sistemul de referinta folosit pentru a studia respectiva miscare. Nu exista "miscare pe o spirala absoluta".

CitatO spirala, precum arcul unui banal pix, arata la fel indiferent indiferent de sitemul de referinta.
Nici macar cu asta nu aveti dreptate. Banalul arc al unui pix se va vedea diferit din sisteme de referinta diferite, asa cum indica TR, find supus contractiei spatiului.

Nu confundati forma "materializata" de un arc, cu traiectoria miscarii unui corp care dintr-un anumit sistem de referinta e compusa dintr-o miscare pe un cerc si o miscare de translatie, spre exemplu.

CitatEste adevarat ca vom vedea altceva functie de directia din care privim acest arc. dar aceasta nu schimba fondul problemei.
Nu ma refer deloc la directia in care privim 'traiectoria'. Ma refer la forma traiectoriei in functie de sistemul de referinta folosit.


e-
Don't believe everything you think.

Teodor Sarbu

DE acord. Nu si in cazul in care miscarea se face in cerc cu viteza luminii. Dar asta mai trebuie safie demonstrat direct sau indirect, cel putin aceasta am vrut sa prezint.