Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Despre expansiunea Universului

Creat de neica_nimeni, Noiembrie 16, 2011, 01:42:03 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

neica_nimeni

Citat din: AlexandruLazar din Noiembrie 16, 2011, 10:23:48 AM
Eu am auzit ca teoria Big-Bang este doar o ipoteza de lucru, in lipsa alteia mai bune, cum anume a fost confirmata experimental, aveti un link ceva ?

De exemplu, prin radiatia de fond.

Nu vreau sa va dezamagesc, dar se pare ca mai sunt si alti oameni de stiinta care considera ca expansiunea universului, deplasarea spre rosu si alte "ipoteze" de acest gen sunt in acest moment contrazise de foarte multe rezultate experimentale si de masuratorile efectuate de astronomi cu staif.

Un film foarte interesant pe aceasta tema aici: Universul - Aventura cosmologica_1


AlexandruLazar

Citat din: neica_nimeni din Noiembrie 16, 2011, 01:42:03 PM
Nu vreau sa va dezamagesc, dar se pare ca mai sunt si alti oameni de stiinta care considera ca expansiunea universului, deplasarea spre rosu si alte "ipoteze" de acest gen sunt in acest moment contrazise de foarte multe rezultate experimentale si de masuratorile efectuate de astronomi cu staif.

Nu vreau sa te dezamagesc dar niciunul dintre acei oameni de stiinta nu si-au publicat rezultatele altundeva decat pe Youtube sau reviste fara reviewing. Vino cu o sursa serioasa, nu cu filme de propaganda.

Teodor Sarbu

neica_nimeni. Întrucât şi eu am formulat pe acest site unele îndoieli privind teoria big bangului şi a deplasării spre roşu, poate ne dai mai multe date despre aceste rezultate experimentale şi aceste măsurători.

neica_nimeni

#3
Sa vedem care sunt concluziile pe care le argumenteaza extrem de stiintific Dl Nikolić Vasilie aici

1. universul NU este in expansiune
2. nu exista nici un motiv sa se deruleze un film invers pentru o miscare galactica inexistenta
3. nu a existat nici un fel de Big-Bang

http://www.nikolicivasilie.ro/lucrari-stiintifice/Chimia%20fizica%20si%20cosmogonia.pdf

astept comentarii sustinute de argumente logice.

Pozitron

Am sectionat aceste mesaje din alta discutie, deoarece e vorba de o tangenta. Sper ca numele ales pentru noua discutie e acceptabil, daca nu, las pe administratori sa aleaga alt nume.

<Pozitron>

Teodor Sarbu

În articolul pomenit sunt anumite greşeli.
De exemplu efectul Compton se referă la ciocniri elastice dintre cuante de lumină şi electroni. Cuantele de lumină care vin de la o galaxie îndepărtată vor trece în majoritate pe lângă electroni şi lungimea lor de undă nu va fi afectată. Pentru ca lungimea lor de undă să fie afectată unghiul dintre cuanta incidentă şi cea reflectată trebuie să se apropie de 180 grade. În orice caz nu am mai vedea o galaxie clară şi în nici-un caz niciodată nu va fi afectată toată lumina. În plus creşterea lungimii de undă ar fi situată între o şi de două ori lungimea de undă Compton a electronului h/mc=2,4x10^-12m.
Energia unei cuante de lumină este  hf şi nu  hω.
Formula în cazul efectului Doppler mi se pare greşită deci cred că toate calculele ulterioare sunt greşite. Poate cei care cunosc mai bine efectul Doppler vor interveni, pentru a nu mai căuta efectul Doppler în cărţi.
Prin experienţa propusă nu se va obţine practic nimic, din motive similare cu cele expuse la efectul Compton.
În final consider articolul pomenit cam slăbuţ din pdv teoretic.

AlexandruLazar

#6
Citat din: neica_nimeni din Noiembrie 16, 2011, 03:04:39 PM
Sa vedem care sunt concluziile pe care le argumenteaza extrem de stiintific Dl Nikolić Vasilie aici

1. universul NU este in expansiune
2. nu exista nici un motiv sa se deruleze un film invers pentru o miscare galactica inexistenta
3. nu a existat nici un fel de Big-Bang

Pana la concluzii, sa vedem greselile evidente care incep chiar pe prima pagina :)

Citata) Daca Marea Explozie a aruncat in spatiu elementele constitutive ale universului actual [...]

Big Bang-ul nu a aruncat in niciun fel de spatiu vreun element. Orice concluzie pornita de la aceasta premisa este gresita pentru ca modelul Big Bang-ului nu spune asa ceva.

Citatc) Din unele observatii, galaxiile cele mai indepartate ar avea deja o viteza de ordinul a 100,000 km/s

Pe langa lipsa de integritate stiintifica pe care o atesta o astfel de afirmatie necitata (unele observatii? care?), miscarea aparenta, observata de Hubble, nu este o miscare proprie a galaxiilor (adica o miscare prin spatiu), si prin urmare nu cade sub incidenta problemelor de masa sugerate in articol (dealtfel oricum in mod gresit, ceea ce evidentiaza si faptul ca autorul nu intelege de fapt teoria relativitatii restranse).

Edit: initial nu vroiam sa continui analiza articolului, dar mi-a sarit in ochi urmatoarea fraza:

CitatPrezenta contributie nu contesta aplicabilitatea efectului Doppler-Fizeau la radiatia electromagnetica [...]. Se contesta explicarea deplasarii spre rosu a liniilor spectrale a corpurilor ceresti indepartate prin recurgerea la efectul Doppler-Fizeau.

Ceea ce de fapt este corect, dar nu are nicio legatura cu expansiunea spatiului, pentru ca miscarea aparenta a galaxiilor nu este o miscare proprie, deci nici nu ar avea cum sa fie explicata prin intermediul efectului Doppler -- ceea ce, dealtfel, afli pe la sfarsitul unui curs introductiv de astrofizica, la nivel de anul II de facultate.

mircea_p

#7
E cumva paradoxal ca autorul indica un experiment pentru verificarea "ipotezei" propuse.
Spun "paradoxal" pentru ca acest experiment, adica studiul absorptiei in diferite medii, este binecunoscut si facut de nenumarate ori. De fapt se face in fiecare zi, in nenumarate instalatii de spectroscopie de absorptie. Rezultatul nu arata nicidecum o deplasare spre rosu a spectrelor ci doar aparitia liniilor de absorptie.
Pentru a evidentia imprastierea inelastica a luminii, care este in general foarte slaba (cam asta pare ca este descris in acele ecuatii din articol), e nevoie de o instalatie mai sofisticata si filtre care sa elimine radiatia neimprastiata sau imprastiata elastic, care este de milioane de ori mai puternica.
Oricum imprastierea luminii, elsatica sau nu, va indeparta radiatia din fascicolul care vine direct de la o galaxie indepartata. Observarea galaxiei se face cu ajutorul luminii care nu a suferit imprastiere.

Exista o "inrosire" a luminii datorata imprastierii pe praful interstelar sau inergalactic. Aceasta este datorata imprastierii elastice, de tip Raleigh. Nu este o deplasare spre rosu ci imprastierea mai puternica a radiatiei albastre decat a celei rosii, asemanator cu fenomenul observat in atmosfera pamantului. Lumina observata contine relativ mai muta energie in zona rosie decat in cea albastra dar pozitia liniilor spectrale este nemodificata.
"Mecanismul" discutat in articol nu are nimic de-a face cu acest fenomen real.  
Deplasarea spre rosu este un fenomen diferit de simpla "inrosire".

O ultima observatie, "noua conceptie cosmogonica" ca si "contributia" autorului la ea se pot gasi pe alte site-uri si articole. O cautare cu cateva cuvinte cheie de genul "non-Doppler redshift, Photon-Atom Theory"  va produce destul material. Ideea e destul de veche si are mai multi initiatori.

neica_nimeni

#8
Despre filmul de mai sus, alte comentarii ?

Acum cateva saptamani, pe canalul Discovery, a fost un documentar "Universul" in care un om de stiinta prezenta o analiza a cercetarilor pe o perioada de 6 ani a vitezei unor constelatii foarte indepartate, surpriza era ca acestea se miscau exact cu aceeasi viteza de 150.000 km/s desi este aparent ilogic sa se intample acest lucru, deoarece erau la distante mult diferite fata de observatorul astronomic. Sunt convins ca se va da in reluare de mai multe ori acest documentar, cei curiosi sunt convins ca-l vor vedea. Se pare ca aceasta constatare va contrazice intr-un anumit fel expansiunea universului si deplasarea spre rosu.

neica_nimeni

Ce spune probabilistica ?
Moto: Dacă haosul ar crea din întâmplare ordine, atunci în următoarea clipă ar face iar dezordine, căci prin definiţie haosul este opusul ordinii!

La întrebarea: "Ce a fost înainte de Big Bang?", unul dintre cei doi teoreticieni ce au enunţat modelul inflaţionist şi anume E.P.Tryon, a răspuns: "eu ofer modesta mea părere că universul este pur şi simplu unul din acele lucruri care se petrec din când în când", cu alte cuvinte, ceea ce a creat lumea a fost probabil întâmplarea. Menţionăm că o succesiune de întâmplări, axiomatic nu are la început o cauză, nu deţine un plan al desfăşurării întâmplărilor şi nici nu urmăreşte o finalitate.

Presupunând, foarte optimist, că procesul de organizare a materiei de la apariţia sa în univers şi până acum, s-a desfăşurat în paşi succesivi reuşiţi, fiecare pas având generoasa şansă de reuşită de 1/2 (adică ori da ori ba), o să aproximăm numărul de reuşite ce le-ar fi făcut întâmplarea pentru a crea ceva. Aproximarea se poate face cu ajutorul probabilisticii.

Probabilistica studiază procentual şansele producerii unui fenomen, sau a modificării unui corp, raportat la un număr de încercări sau raportat şi la legile imuabile ce îl guvernează. Astfel, dacă vom nota cu A şi B două elemente ce stau împreună, ele se pot aşeza în două moduri: AB şi BA. De aici se vede că compusul AB are o şansă din două sau 50% să fie aflat. Dacă notăm trei elemente toate neapărat legate cu: A, B şi C, există şase ordini de a le găsi grupate: ABC, ACB, BAC, BCA, CAB şi CBA. Din acest şir, o singură ordine ce ne-ar interesa (de ex: CAB), o aflăm cu o şansă din şase posibile sau procentual 16,(6)%.

Cifrele din calculul de mai sus cresc alarmant de mult pe măsură ce numărul de elemente creşte şi el. Această creştere numindu-se factorială.
De exemplu pentru 9 elemente avem 9!=362.880, pentru 10!=3.628.800 etc... Există o teoremă a probabilisticii care spune că dacă universul are o vârstă mai mare de 20 miliarde de ani (vom presupune cu indulgenţă că are 30 miliarde de ani şi anume 10^18s), are 10^87 particule ce ar putea interacţiona între ele, iar fiecare interacţiune ar dura a miliarda parte dintr-o secundă (10^9 interacţiuni =1s), atunci am avea un număr total de posibile întâmplări de 10^18 x 10^87 x 10^9 = 10^114. Conform acestei cifre, dacă un fenomen are o probabilitate de a se întâmpla mai mică de 1/10^114, acesta nu a avut şi nu va avea loc nici unde şi nici o dată.

Se observă că neşansa, ca acest univers să se fi format în acest fel, este mult mai mare şi anume de la 10^114 (cât i-ar fi trebuit minim ca să se întâmple cumva, cândva), la 10^118 este cale lungă; cifra din urmă fiind de 10.000 de ori mai mare în neşanse decât prima!

neica_nimeni

Ce deducţii se pot face ?
Moto: Nici o teorie cu privire la evoluţia cosmosului nu este pe deplin satisfăcătoare şi aici se închide şi modelul standard Big Bang care ne pune în faţa unor întrebări şi probleme fundamentale - Weisskopf

În aspectul său bizar, procesul inflaţionar tot nu explică de ce materia a rămas uniformă şi în urmă, formând atâtea roiuri de galaxii peste tot ?
Cum de forţa gravitaţională s-a desprins din superforţă şi sfidându-se pe sine şi-a schimbat sensul după care şi-a revenit ?
Cum de s-a răcit brusc universul punctiform? Din ce a apărut superforţă neexistând particule? Ce a produs energia din început dacă mai apoi s-a convertit în materie? Cum a apărut acea energie din infinitatea vidului doar într-un punct şi nu dispersat? Cum de a apărut la această densitate sau cantitate, respectiv cu această temperatură?

Toate cele trei forme ale entropiei se opun modelului de autoevoluţie a universului. A treia, a informaţiei, în felul următor: cum s-a conservat informaţia ce învaţă materia să aibă aceeaşi formă în tot universul? Adică orice atom - de hidrogen, heliu, clor, etc...- să fie la fel în orice "colţ" al universului. Asta se vede din analiza spectrală a radiaţiei de rezonanţă emisă de materie, care are valoare fixă, la fel şi oriunde pentru fiecare element chimic în parte. Cum de nu ştie hazardul să inventeze noi tipuri de particule, sau de ce nu apar şi astăzi "ad hoc" acele presupuse superparticule din protounivers (numite de teoreticieni WIMPS - de la particule masive care interacţionează slab)? De unde a apărut şi în ce constă tiparul legilor fizice şi al materiei?

Recapitulând, universul nu a ieşit de la sine din nimic şi nu a ieşit nici din altul, nu e nici ciclic şi nu e nici veşnic, pentru că - potrivit fizicii actuale - el se răceşte şi se disipa sub formă de lumină, căldură şi lucru mecanic. Întrebarea fundamentală nu e din ce a ieşit universul, ci e de ce nu au o explicaţie plauzibilă cei ce declară că ştiu, fiindcă că el (Universul) totuşi există? Dacă declarăm că ştim, dar nu facem dovada ştiinţei noastre, atunci ne place să scriem poveşti, ca apoi ascultându-le tot noi să exclamăm: ce frumoasă pledoarie (păcat că nu e adevărată)! S-o credem numai pentru că e atât de complicată!

Dacă unii susţin în continuare ideea alegerii întâmplătoare a stării iniţiale a universului, ar trebui să afle că însăşi noţiunea de întâmplare îşi pierde sensul. Ea are sens numai atunci când există variante posibile şi mecanism de alegere. Dar unde erau înscrise variantele dacă universul nu exista încă? Şi care a fost mecanismul de alegere?

Numărul savanţilor ce susţin nejustificat teoriile unui model inflaţionar este minoritar comparativ cu numărul savanţilor ce concluzionează că, prin necesitate logică, trebuie să existe (după cum au numit-o ei) o forţă ordonatoare de univers, sau o minte a universului (Mind of Univers), sau The Cosmic Conscience, sau o Cauză Primară, etc... Din respect pentru efortul depus de unii din aceştia, e greu să nu-i clasifici drept pseudosavanţi, ori neserioşi iar teoriile lor cosmologice pot fi considerate fară să greşim drept pseudo-ştiintă.

În 1875 J. C. Maxwell scria: "descoperim stele atât de îndepărtate încât nici un obiect material nu a putut trece vreodată de la una la alta, şi totuşi această lumină ne spune că fiecare dintre ele este construită din molecule de acelaşi fel ca cele pe care le găsim pe pământ! Nu poate fi găsită nici o teorie a evoluţiei care să explice similaritatea moleculelor. Pe de altă parte, egalitatea exactă a fiecărei molecule cu toate celelalte de acelaşi fel îi dă caracterul esenţial al unui produs creat şi exclude ideea existenţei ei eterne şi de sine stătătoare" După câte se considera actualmente, rezultatul este şi astăzi acelaşi pe care l-a dedus Maxwell: toţi electronii sunt pretutindeni aceiaşi, toţi protonii sunt aceiaşi, şi aşa mai departe. Ne-ar trebui o teorie foarte sofisticată care să ne explice de ce este aşa. Modelul creaţionist, desigur, ne spune de ce este aşa ... dar nu face obiectul acestei discutii.

neica_nimeni

Pentru a încerca să-şi salveze teoria conform căreia Big Bang-ul s-a produs la momentul 0 (zero), fizicianul A. Guth, a elaborat o altă teorie privind comportarea universului din momentul când trecuseră 1/10^35s de la intrarea sa în existenţă. Mai mult chiar, în momentul acesta el reconsideră că a avut loc Big Bang-ul. Un colectiv de teoreticieni, au revizuit modelul lui Guth, numindu-şi teoria "noul univers inflaţionar". Pe baza unor calcule de presupunere, ei preconizează că universul observabil este doar o mică fracţiune a domeniului spaţiu-timp în care a apărut. Astfel idealul hotar spaţio-temporal s-ar afla la 1030 ani lumină de noi. Noua teorie nu scapă nici ea de problemele celeilalte teorii mai vechi (ca de exemplu uniformismul).

Studiind spaţiul actual cu radiotelescoape de puteri din ce în ce mai mari, astronomii descoperă că până la cele mai îndepărtate galaxii, se mai află nenumărate alte galaxii mult mai apropiate nouă, mai slabe în luminozitate, dar aşezate destul de uniform şi izotrop. De aceea se pune problema uniformismului (împestriţării) materiei în spaţiu: de ce se află în cantităţi aproximativ egale pe fiecare sută de milioane de ani lumină?

Căutând să dea o explicaţie ştiinţifică apariţiei masei-energie de la început, unii teoreticieni au emis o serie de idei speculative, cum ar fi: ideea de univers ciclic, ideea de buchet de universuri, ideea stării staţionare (steady state), etc.

Se concluzionează că în infinitatea timpului trecut, materia expulzată după Big Bang, s-ar fi îndepărtat tinzând la infinit în nelimitatul vid, dacă forţa gravitaţională nu ar fi învins în cele din urmă forţa de inerţie în expansiune a universului. Astfel oricare două stele nu s-ar mai fi "văzut " una cu alta, ba chiar toate stelele s-ar fi răcit în timp, ajungând bulgări de gheaţă în necunoscut.

Viteza actuală de "expansiune" a universului creşte pe direcţia de observare cu o rată de cca 14 Km/s pentru fiecare alt milion de ani lumină. Valoarea este dedusă din numeroasele "calcule" făcute pe observarea cu Hubble a deplasării spre spectrul roşu a radiaţiei venite de la stele. Altfel spus, lumina are o intensitate constantă dacă sursa nu se îndepărtează de observator, însă în cazul în care viteza de îndepărtare atinge un procent important din viteza luminii, atunci lumina observată de la sursă, scade în intensitate, lucru tradus empiric prin coborârea ei spre un spectru de radiaţie inferior (roşu)

neica_nimeni

Universul nostru e clar că nu a ieşit din nimic, toată lumea ştie că nimicul nu putea naşte decât tot nimic (Ex nihilo nihil...) Chiar şi doi din cei care au generat această teorie, recunosc că au redus universul la mărimea unei particule pentru că, după Guth: "Eşti ispitit atunci să faci un pas mai departe şi să speculezi că întreg universul a evoluat literalmente din nimic" şi Tryon afirmă chiar: "...că universul nostru a avut ca origine fizică o fluctuaţie cuantică (?!?) a unui adevărat vid preexistent, sau a stării de nefiinţă". Deci am recurs la ideea că am ieşit din alt bob de univers abia contractat. Dar problema se permută în acesta: acel preunivers din ce a ieşit? Dacă a ieşit din altul de din-naintea lui atunci problema se mută la infinit şi e tot nerezolvată. Ba, în plus, se iveşte o altă anomalie mai aberantă: dacă universurile au fost ciclice dintotdeauna, atunci implicit materia ar trebui să fie infinit cantitativă pentru a nu se consuma în cicluri. Dar acest fapt nu ar mai fi permis ciclicitatea universului!

Observaţiile au convins pe astronomi că Big Bang-ul nu a avut posibilitatea să fabrice suficientă materie pentru a conduce universul spre un colaps gravitaţional. Se presupune că materia din univers contribuie cu o zecime-două la densitatea necesară pentru a opri expansiunea universului. De aceea, susţinătorii modelului de univers închis, căutând să explice cum colapsul, "marea prăbuşire", ar putea avea loc, au început să caute celelalte nouă zecimi lipsă din masa universului , adică ~9•10^55 kilograme ca să arate că se poate opri expansinea!

Se poate pune întrebarea: cui îi foloseşte o falsă demonstraţie? Astfel s-a presupus existenţa unor "particule", numite neutrini, neutri din punct de vedere electric. Numărul lor estimându-se la 500 milioane/m3 (pe oricare metru cub!). Neutrinii trebuie: să se mişte liber prin univers, scăldându-l şi penetrând orice corp; să aibă toţi viteza luminii; să aibă potrivit teoriei relativităţii lui Einstein masă când stau pe loc (dacă i-ai putea opri), şi masă zero când se mişcă cu viteză relativistă (a luminii). Vă amintim că acestea sunt particule ipotetice! Cu toată silinţa care şi-au dat-o astronomii, nu au reuşit să descopere nici un neutrin! Nici să creeze vreunul pe cale experimentală în 5 acceleratoarele de particule. Dar totuşi le presupun cu încăpăţânare existenţa.

Din multiplele întrebări fundamentale pe care şi le pun azi cercetătorii în căutarea unui răspuns la problematica formării şi evoluţiei Universului le vom menţiona pe cele mai importante:

1) De ce trăim într-o lume asimetrică şi anume într-o lume unde nu există antimaterie, deşi legile fizicii permit formarea de materie şi antimaterie. Se fac cercetări intense pentru a se înţelege mecanismul prin care s-a format materia în Univers prin explozia iniţială (Big Bang). Ar fi trebuit să se formeze în egală măsură alături de materie şi antimaterie;
2) De ce doar 4% din materia existentă în Univers este ceea ce putem vedea -azi- cu mijloacele instrumentale existente? Restul de 23% reprezintă aşa numita materie întunecată (dark matter) şi 73% energie întunecată (dark energy) despre care nu se ştie în ce constau;
3) Care este rolul neutrinilor în formarea şi evoluţia Universului? Neutrinii sunt considerati a fi particule componente iniţiale ale materiei, rezultate ca urmare a "Big Bang-ului". Valoarea absolută a masei lor este încă o necunoscută şi interacţia acestora cu alte componente ale materiei este foarte slabă, de unde şi greutatea de a putea fi detectate. Prin corpul omenesc se "considera" ca trec cca. 100 bilioane de neutrini într-o secundă, pe care noi nu îi simţim?

tavy

Citat din: neica_nimeni din Noiembrie 16, 2011, 10:28:54 PM
Universul nostru e clar că nu a ieşit din nimic, toată lumea ştie că nimicul nu putea naşte decât tot nimic (Ex nihilo nihil...)
Eu nu știu. Eu nu fac parte din toată lumea?

neica_nimeni

#14
Citat din: tavy din Noiembrie 16, 2011, 10:41:10 PM
Eu nu știu. Eu nu fac parte din toată lumea?

Faptul ca nu "stii" daca faci parte sau nu din "toata lumea", ne indica ca nici nu poti aprecia daca cei care "stiu" si "fac parte" au sau nu dreptate.
Ce relevanta are faptul ca tu faci sau nu parte din "toata lumea" care crede ca experimental din nimic nu se poate "face" absolut nimic ?
Sugerezi cumva ca stiinta este doar un act de credinta si ca nu se mai bazeaza pe experiment, interpretare rezultate si deductii logice ?

Pentru mine este curios ca dupa ce ai citit cele de mai sus ai reusit sa te agati de acest amanunt "filosofic" uitand sau ignorand fondul problemei: Teoria Big-Bang, expansiunea universului, deplasarea spre rosu