Ştiri:

Vă rugăm să citiţi Regulamentul de utilizare a forumului Scientia în secţiunea intitulată "Regulamentul de utilizare a forumului. CITEŞTE-L!".

Main Menu

Despre aether/ether

Creat de sandokhan, Martie 11, 2008, 09:21:52 PM

« precedentul - următorul »

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

mm

CitatCei care au o nevoie intuitiva de "eter" se pare ca nu pot concepe miscarea "fara spatiu", dar aceasta e o greseala fundamentala in intelegerea conceptelor folosite de fizica. Fizica defineste miscarea in asa fel incat sa fie posibil de detectat practic, si ca atare "miscarea fata de spatiu" e un nonsens fizic. Spatiul nu este ceva detectabil si nu poate fi folosit ca reper pentru miscare (in fizica). In trecut se spera ca exista ceva fata de care sa se poata defini miscara (in acest caz absoluta), concept cunosctut azi sub numele de "eter" si care a fost demonstrat experimental ca fiind indetectabil, deci irelevant pentru fizica. Fiind indetectabil, este automat complet neadecvat (inutil) pentru a defini "miscarea".

Foarte logica si frumoasa exprimare, d-le Electron! Dar dvs. va cantonati in "gandirea" stiintifica acceptata actualmente, sa zicem "oficial" , scolastica ea de felul ei, vrem-nuvrem. In felul acesta rationamentele se invart ca la batuta pe loc fara sa dea roade. Este mult prea evident ca notiunile clasice de spatiu, timp, masa, etc, nu mai corespund nivelului de dezvoltare a stiintelor actuale, fiind un fel de blocaj si persoane precum d-l Adrian au curajul sa incerce schimbarea lor, interpretarea lor, in fine, cauta niste iesiri din aceasta situatie. Acesta mi se pare a fi un merit deosebit caci este si o cale prin care se poate depasi blocajul.

De altfel nici logica dvs, aparent perfecta, din pasajul citat de mine nu rezista analizei, nu sta in picioare.  Eterul ca notiune sta si el la fel de bine in picioare ca si notiunile "axiomatice" (citeste presupuse) general acceptate ale fizicii actuale. Intr-adevar spatiul nu este ceva detectabil (spatiul fizic numit adeseori) deoarece el se confunda cu spatiul euclidian si care e doar matematic, imaginar. Noi nu facem decat sa lucram cu aceasta notiune despre care presupunem ca este "pe undeva prin realitatea in care stau obiectele" dar nu s-a putut dovedi nici existenta si nici inexistenta spatiului fizic. Pai ce facem aici? Pe langa faptul ca aceasta notiune e o extrem de "nesigura baza" pe care sta fizica, trebuie sa remarcam ca nu putem cu ajutorul ei sa contrazicem/negam/combatem o alta notiune identica cu ea, (eterul), care exact ca si spatiul poate fi tot atat de presupusa, demonstrata sau nedovedita ca si aceea de spatiu. Asta ca sa fim logici pana la capat.

Gaselnita d-lui Adrian, evident o ipoteza, "durata fotonului', mi se pare demna de luat in seama, demna sa i se acorde sansa unei analize corecte, chiar daca asta inseamna sa "iesim putin din oala scolastica" in care se invart de obicei rationamentele noastre stiintifice.

Subscriu, da, la efortul/invitatie pentru noi/ al d-lui Adrian Gheorghe de a iesi din "canoane". Si imi permit sa cred ca dvs, cu pregatirea dvs. puteti face mult mai mult decat mine ptr. teoria d-ui Adrian.

Electron

Citat din: gheorghe adrian din Octombrie 28, 2008, 10:36:00 AM
Un corp ajuns (aflat) in camp gravific (al unei planete de masa  mp) se misca uniform accelerat.
Fals. Acceleratia depinde de distanta fata de masa mp, ea nu este uniforma.

CitatFaptul acesta nu inseamna ca a capatat aceasta miscare de la campul gravific?
Nu. De ce ar insemna acest lucru? Energia cinetica castigata de corp se face pe baza energiei potentiale gravitationale, nu "primeste miscare" de la campul gravific. Miscarea si energia nu sunt echivalente.

CitatSi nu inseamna ca de fapt campul gravific contine in structura lui acea miscare?.
Nu. Fraza "campul gravific contine in structura lui o miscare" e un nonsens fizic.

CitatSi putem spune ca in structura campului exista acceleratie  a  (in m/s²) , dar nu exista nimic real (fizic sau material) care sa se miste accelerat, care sa fie purtatorul miscarii, care sa fie suportul material al miscarii?
Tocmai, ca nu putem vorbi de "structura campului" atata timp cat nu e nimic fizic "acolo". Fiecare punct din campul gravific e caracterizat de vectorul acceleratie gravitationala si de scalarul potential gravitational. In orice caz, campul nu are nimic de-a face cu vreun "suport material al miscarii". Campul nu este "material".

CitatSi acest suport real al miscarii nu umple el tot universul?. Exista  vre-un colt din univers unde nu ajunge campul gravitational?
Campul gravitational pare sa aiba raza infinita, dar cum nu are nimic de-a face cu vreun "suport material al miscarii", asocierea dumenavoastra e nejustificata si un nonsens fizic.

CitatAm pus si eu sase intrebari la care nu am primit nici-un raspuns exact pe intrebare.
Serios? Va referiti la astea 6?
Nu ati vazut raspunsurile aici? (e exact mesajul urmator!)

Daca aveti nelamuriri, si intrebari care credeti ca nu s-au raspuns suficient de clar, va rog sa le reluati. In caz ca raspunsurile mele nu va satisfac, poate or fi altii dispusi sa incerce. :)

Si inca ceva: sunt raspunsuri din fizica pe care nici eu nu le am, pentru ca nu le stiu pe toate. In schimb, eu va intreb si va cer explicatii pe ceea ce inventati dumneavoastra, lucruri care ar trebui sa fiti in stare (si dispus) sa le clarificati. Daca veti refuza sa-mi raspundeti la clarificarile cerute, nu va faceti griji, ca nu voi mai insista. Eu aveam impresia ca va intereseaza dialogul acesta. Pot foarte bine sa va ignor speculatiile cu atat mai mult cu cat sunt incomprehensibile.

e-
Don't believe everything you think.

Electron

Multumesc pentru comentariu, mm. Dati-mi voie sa va raspund pe indelete.

Citat din: mm din Octombrie 28, 2008, 11:18:21 AM
Dar dvs. va cantonati in "gandirea" stiintifica acceptata actualmente, sa zicem "oficial" , scolastica ea de felul ei, vrem-nuvrem.
In felul acesta rationamentele se invart ca la batuta pe loc fara sa dea roade.
Nu cred ca incercarea mea de a explica notiunile din stiinta actuala (un scop declarat al acestui forum), este echivalenta cu "cantonarea" intr-un anume fel de gandire, scolastica sau nu. Unul din punctele pe care incerc sa le subliniez aici este ca pana nu se intelege sensul conceptelor actuale, in versiune "oficiala", orice intentie de "ameliorare" e inutila. E ca si cum am vrea sa vindecam pe cineva de o boala pe care nu o intelegem. Incercarile acestea nu pot fi decat "oarbe" si orice succes eventual (pur fortuit) nu va sta in picioare fara o baza reala, deci nu va fi un candidat la o "noua" stiinta. Nu putem reface bazele fizicii incepand de la "varful piramidei", si fara a cunoaste/intelege acele baze.

CitatEste mult prea evident ca notiunile clasice de spatiu, timp, masa, etc, nu mai corespund nivelului de dezvoltare a stiintelor actuale, fiind un fel de blocaj
Eu nu pot sa contest acest lucru, deoarece notiunea de "mult prea evident" e relativa. Cand cineva cu o cunostinta si intelegere profunda a fizicii spune asta, iau aminte. Cand cineva care nu intelege bazele fizicii spune asa ceva, ma lasa rece. (Nu individualizez aici, o spun in general).

Citatsi persoane precum d-l Adrian au curajul sa incerce schimbarea lor, interpretarea lor, in fine, cauta niste iesiri din aceasta situatie. Acesta mi se pare a fi un merit deosebit caci este si o cale prin care se poate depasi blocajul.
Si eu apreciez "curajul" domnului "georghe adrian", motiv pentru care inca il tot "bat la cap" sa vad ce are de spus valoros (adica relevant pentru fizica. Si spun aici "fizica" nu doar ca "stiinta oficiala" ci mai ales ca demers epistemologic). Eu nu vreau sa-i "distrug" teoria, ci vreau in primul rand sa o inteleg, pentru a putea preciza, atat cat pot, ce puncte slabe ii gasesc.

CitatDe altfel nici logica dvs, aparent perfecta, din pasajul citat de mine nu rezista analizei, nu sta in picioare.  Eterul ca notiune sta si el la fel de bine in picioare ca si notiunile "axiomatice" (citeste presupuse) general acceptate ale fizicii actuale.
Eu nu contest axiome ca atare, ci vorbesc despre relevanta lor pentru fizica. Am precizat-o si o voi repeta de cate ori e necesar: postularea conceptelor indetectabile e irelevanta in fizica.

CitatIntr-adevar spatiul nu este ceva detectabil (spatiul fizic numit adeseori) deoarece el se confunda cu spatiul euclidian si care e doar matematic, imaginar.
Dati o definitie pe care as fi inclinat sa o accept, dar trebuie tinut cont ca "spatiul fizic" real, la scara mare nu este euclidian. Matematica ne pune la dispozitie si alte spatii, cu proprietati (matematice) mult mai apropiate de cele observate prin experimentele fizice (in special efectul de "lentila gravitationala" a aratat ca "spatiul fizic" e riemannian.)

CitatNoi nu facem decat sa lucram cu aceasta notiune despre care presupunem ca este "pe undeva prin realitatea in care stau obiectele" dar nu s-a putut dovedi nici existenta si nici inexistenta spatiului fizic.
In fizica e simplu: ceva ce nu e detectat (sau detectabil) este considerat "inexistent". Ca atare, "spatiul" ramane pur si simplu un concept matematic. Matematica e utila pentru descrierea fenomenelor, dar ea nu "obliga" natura in vreun fel.

CitatPai ce facem aici? Pe langa faptul ca aceasta notiune e o extrem de "nesigura baza" pe care sta fizica, trebuie sa remarcam ca nu putem cu ajutorul ei sa contrazicem/negam/combatem o alta notiune identica cu ea, (eterul), care exact ca si spatiul poate fi tot atat de presupusa, demonstrata sau nedovedita ca si aceea de spatiu. Asta ca sa fim logici pana la capat.
Nu inteleg de ce afirmati ca "spatiul" (versiunea identificabila cu "eterul") e o baza (nesigura au ba) pe care sta fizica. Va intreb cu aceasta ocazie: aveti idee cum se defineste "spatiul" in fizica?
Repet: atat eterul cat si spatiul geometric (evit sa-i spun "fizic" in acest context) sunt concepte cu o anumita relevanta in fizica. In special eterul are o relevanta nula.

CitatGaselnita d-lui Adrian, evident o ipoteza, "durata fotonului', mi se pare demna de luat in seama, demna sa i se acorde sansa unei analize corecte, chiar daca asta inseamna sa "iesim putin din oala scolastica" in care se invart de obicei rationamentele noastre stiintifice.
Eh, de analiza corecta sper si eu sa avem parte! De aceea am intrebat ce intelege dumnealui prin conceptul de "durata a fotonului" si sa ne explice ce relevanta ii acorda. Fiind o inventie de-a dumnealui, el trebuie sa o explice comprehensibil, nu?

CitatSubscriu, da, la efortul/invitatie pentru noi/ al d-lui Adrian Gheorghe de a iesi din "canoane". Si imi permit sa cred ca dvs, cu pregatirea dvs. puteti face mult mai mult decat mine ptr. teoria d-ui Adrian.
Si eu sunt interesat de ce are de spus domnul "gheorghe adrian", ca doar de aceea ma obosesc s-ai pun intrebari. Legat de "canoane", nu stiu ce sa zic. A darama canoanele existente doar de dragul schimbarii, fara sa stim ce semnificatie au ele, si pentru a le inlocui cu ceva incomprehensibil si irelevant pentru realitatea fizica, mi se pare o activitate pur destructiva (si nociva). Ironia sortii este ca eu am fost deja acuzat de atitudine "destructiva" pe aici, de parca a cere consistenta si coerenta in orice teorie e un lucru negativ.

Repet: orice dialog presupune cel putin doua "tabere". Daca eu voi incepe sa vorbesc singur (adica mi se vor ignora intrebarile) sau domnul "gheorghe adrian" doreste sa vorbeasca singur (sa nu mai fie deranjat de intrebarile mele), atunci voi renunta la acest topic si la speranta sa iasa ceva constructiv de aici. :)

e-
Don't believe everything you think.

mm

Imi pare rau, d-le Electron, pentru timpul dvs. risipit in raspunsul mult prea amanuntit pe care mi l-ati dat deoarece interventia mea nu merita atata atentie. Si iata de ce: in respectiva interventie eu nu am promovat decat o singura idee - era vorba de "iesirea din canoane". Atat. Acesta fiind primul pas.
Raspunsul "de acord, hai sa iesim un pic, pe "parcursul" a doi-trei pasi (citeste etape/rationamente)" ar fi insemnat ca va/ne/ angajati/angajam la al doilea pas. Raspunsul negativ, (se pare ca al dvs. desi f. lung inseamna un NU clar) insemna stop.

Parerea mea, simpla, fara pretentii dar eficienta este in favoarea adaugirilor constructive (din partea celui care comenteaza "gaselnitele" altuia) urmand neabatut acesti pasi (exact ca in cazul unui program de calculator) si numai prin adaugiri.
Cel putin dintr-un motiv, analiza e esentialmente distructiva. Folosind-o intr-un dialog, ea distruge acel dialog. Din putina mea experienta am constatat o "lege" nescrisa care spune ca atunci cand analizezi excesiv un subiect (asa cum ati facut dvs. cu teoria d-lui Adrian), acel subiect efectiv dispare. Daca imi permiteti, indraznesc sa dau ca definitie a analizei echivalentul sau matematic impartirea, diviziunea, cam abrupt dar fara pretentii excesive. Ca exemplu clasic avem divizarea excesiva a materiei, propusa de Democrit, care pana la urma i-a dus pe fizicieni sa descopere particule materiale din ce in ce mai mici pana n-a mai ramas din ele decat "energia" , adica ceva "nematerial". Exemplul e grosolan dar ne serveste didactic.

Este evident ca d-l Adrian nu are toate raspunsurile, poate are si el o sensibilitate, de aceea pretentia ca el sa dea raspunsuri clare la toate celea este absurd. In schimb poate fi ajutat prin adaugirile de care vorbeam, ceea ce presupune insa ca si noi "sa iesim din canoane", pe un teren miscator, intrand in "joaca"sa stiintifica. De altfel, sunt convins de bunele dvs. intentii, pe care le-ati afirmat anterior, tocmai de aceea am intervenit in sensul aratat.

La intrebarea dvs. daca am idee cum se defineste spatiul in fizica va raspund, da, stiu cum a aparut. Mai intai fizica l-a imprumutat de la mecanica newtoniana iar Newton l-a luat de la Euclid. Daca ne gandim astfel, intelegem ca de fapt nu s-a definit in fizica asa ceva ci s-a imprumutat. Ca la ora actuala exista un concept care proclama campul drept spatiu, asta e o treaba exact echivalenta cu aceleasi drepturi pe care le are si d-l Adrian de a da definitii si concepte (pe baza cercetarilor). Chiar ii putem controla pe fizicieni? Nu cred ca o putem face si atunci nu ne ramane decat sa mergem si noi pe baza de elemente verificate de noi insine, cu cunostintele noastre proprii, pe baza intelegentei proprii, punand la indoiala toate notiunile si conceptele, verificand absolut toate informatiile, evident pe un segment mai redus de fizica sau de fenomen sau de problema. Dintr-o colaborare a doua-trei persoane, prin adaugiri constructive, chiar interdisciplinar, pot iesi si "roadele" de care vorbeam anterior.

Adi

Mm, gandirea "out of the box" pe care o predici tu este desigur utila si toti suntem de acord cu tine. Imaginatia unor modele teoretice complet noi e foarta utila. Dar fiecare din aceste teorii trebuie sa fie verificata experimental si trebuie sa aduca preziceri noi. Vezi discutia despre metoda stiintifica. S-a gandit out of the box prima data, cand oamenii s-au gandit "bai, ne-am inselat, de fapt nu e nevoie de nici un eter pentru deplasarea luminii si eternul nu exista". Aceasta ideea a fost confirmata experimental, a dus la teorii noi si preziceri noi, care au fost verificate si ele experimemntal. Ideea unui eter nu explica datele experimentale prezente, dimpotriva. Out of the box, out of the box, dar regina adevarnului este experimentarea, nimeni si nimic nu trece peste ea. Din pacate pentru bietul eter si oameni de genul lui Adrian ...
Pagina personala: http://adrianbuzatu.ro

Electron

Citat din: mm din Octombrie 28, 2008, 07:30:17 PM
in respectiva interventie eu nu am promovat decat o singura idee - era vorba de "iesirea din canoane". Atat. Acesta fiind primul pas.
Raspunsul "de acord, hai sa iesim un pic, pe "parcursul" a doi-trei pasi (citeste etape/rationamente)" ar fi insemnat ca va/ne/ angajati/angajam la al doilea pas. Raspunsul negativ, (se pare ca al dvs. desi f. lung inseamna un NU clar) insemna stop.

Parerea mea, simpla, fara pretentii dar eficienta este in favoarea adaugirilor constructive (din partea celui care comenteaza "gaselnitele" altuia) urmand neabatut acesti pasi (exact ca in cazul unui program de calculator) si numai prin adaugiri.
Imi cereti sa fac "doi-trei" pasi, considerand primul ca fiind "iesirea din canoane". Imi pare rau, dar atata timp cat sunt interesat de stiinta (ca demers constructiv), pentru mine primul pas este analiza epistemologica. Este (pentru mine) o "baza" fara de care nu merg mai departe in nici o teorie, cu atat mai mult cand teoria respectiva se vrea "relevanta" la vreun nivel oarecare fizic.

Teoria despre eter (conceptul din fizica clasica), nu mai aduce nimic nou in discutie sau stiinta oficiala (decat ca exemplu de cunonstinta de baza care lipseste la cei care il folosesc in mod abuziv). Necesitatea "logica" a existentei unei inventii indetectabile in teoria prezentata aici de domnul "gheorghe adrian" (pe care el o numeste abuziv "eter") dovedeste ca teoriei ii lipseste o baza necesara pentru a fi relevanta fizic. La un moment dat autorul chiar afirma ca teoria se vrea doar un exercitiu de logica formala. Acest exercitiu in particular pe mine nu ma atrage, si las pe oricine doreste sa-l discute, atata timp cat nu se emit pretentii de relevanta fizica. Dar la fiecare abuz de limbaj si de pretentii, voi atrage atentia ca nu se poate face fizica prin speculatii despre concepte indetectabile. Repet: aceasta obiectie a mea nu afecteaza la nivel "logic" teoria ulterioara (nici nu are cum), ci doar precizeaza irelevanta teoriei pentru fizica (aici spun fizica ca demers epistemologic de cunoastere a Universului, lucru pe care "stiinta oficiala de azi" il face la un nivel perfectibil).


CitatEste evident ca d-l Adrian nu are toate raspunsurile, poate are si el o sensibilitate, de aceea pretentia ca el sa dea raspunsuri clare la toate celea este absurd.
Pana nu are toate raspunsurile legate de semnificatiile propriilor inventii, poate nu ar trebui sa declare ca are "o teorie". Asa, speculatii fara consistenta si fara vreo baza poate face oricine.

CitatIn schimb poate fi ajutat prin adaugirile de care vorbeam, ceea ce presupune insa ca si noi "sa iesim din canoane", pe un teren miscator, intrand in "joaca"sa stiintifica.
Mda, dar tocmai aici intervine epistemologia. "Jocul" de-a stiinta are niste reguli (epostemologice) si daca nu suntem dispusi sa le urmam, facem orice, dar nu stiinta. Cu asta sper sa-l ajut pe "gheorge adrian" aici, ca prim pas.


CitatLa intrebarea dvs. daca am idee cum se defineste spatiul in fizica va raspund, da, stiu cum a aparut. Mai intai fizica l-a imprumutat de la mecanica newtoniana iar Newton l-a luat de la Euclid. Daca ne gandim astfel, intelegem ca de fapt nu s-a definit in fizica asa ceva ci s-a imprumutat.
O fi imprumutat Newton spatiul de la Euclid, dar fizica de azi, cel putin de cand a trecut Einstein prin lume, nu mai este atat de "intuitiva". Cu asta ma refer la faptul ca fizica nu are nici o utilitate pentru "spatiul fizic intuitiv", mai ales pentru a defini miscarea (sa nu uitam de unde a aparut aceasta notiune in discutia de fata). Spatiul euclidian, ca aproximatie la scara mica, sau riemannian la scara mare, sunt unelte in fizica teoretica, dar asa cum se pare ca suntem de acord, nu sunt "detectabile" in vreun fel in practica.

In practica "spatiul" e relativ la obiectele de referinta (nu sisteme de referinta, care la limita pot fi simple repere teoretice geometrice, cum e cel cartezian). Fara vreun obiect de referinta, "spatiul (fizic)" nu are nici o reprezentare "absoluta" relevanta. Apropo, "spatiul" se defineste ca "posibilitatea de a alatura un obiect altuia (cu sau fara contact), sau de a introduce un obiect intre altele doua, care nu sunt in contact". Aceasta definitie "fenomenologica" are capacitatea de a descrie complexitatea potentiala a "formei" spatiului, oricum ar fi el: euclidian, riemannian, sau de orice alt fel.

CitatCa la ora actuala exista un concept care proclama campul drept spatiu,
Da-mi voie sa ma indoiesc de faptul ca se proclama campul drept spatiu... Ai vreo sursa pentru afirmatia asta ?

Citatasta e o treaba exact echivalenta cu aceleasi drepturi pe care le are si d-l Adrian de a da definitii si concepte (pe baza cercetarilor).
Chiar daca ai dreptate despre camp (nici eu nu le stiu pe toate), nu sunt de acord ca situatia e echivalenta cu inventia indetectabila a lui "gheorghe adrian". Si asta pentru ca oricum campul e detectabil, pe cand inventia din poveste nu prea.

CitatDintr-o colaborare a doua-trei persoane, prin adaugiri constructive, chiar interdisciplinar, pot iesi si "roadele" de care vorbeam anterior.
Eu sunt dispus sa facem adaugiri constructive, dar nu fara o baza relevanta pentru subiectul in discutie. Daca vorbim de fizica, teoria lui "gheorghe adrian" nu are (in forma actuala) baza respectiva. Daca vorbim doar de "logica formala", atunci e altceva. Totul e sa nu se emita pretentii nejustificate nici la inceput, nici mai apoi. ;)


e-
Don't believe everything you think.

AlexandruLazar

Fac o paranteză, ca nu cumva demersurile forumistice ca cele ale lui Electron (sau ale mele -- din păcate mai puține şi nu la fel de cuprinzătoare ca ale sale) să fie înțelese în mod greşit. Eu unul apreciez foarte mult intervențiile sale din acest topic, nu pentru demontarea ipotezelor emise de dl. gheorghe adrian, ci pentru critica e mie mi se pare constructivă.

Corect ar fi ca cineva care emite o ipoteză, odată confruntat cu întrebări ca cele puse de Electron, să-şi revizuiască ideile şi să răspundă la acele întrebări, îmbunătățindu-şi astfel ipoteza de lucru. Sigur, presupun că e o concepție idealistă, eu nu ştiu atâta fizică încât să îmi permit să emit vreo ipoteză care să nu se găsească deja prin cărțile existente ;D dar orişicât.

În cazul de față, de exemplu, eu (şi cred că şi Electron) nu înțeleg:

a) Cum anume se poate constata existența eterului, de vreme ce el nu e detectabil. Fizica, prin însăşi numele care i se dă, n-are nicio treabă cu lucrurile nedetectabile, de asta se ocupă religia.

b) Ce anume impune existența eterului. Mie nu mi se pare că existența unui mediu special, nedetectabil cum este eterul, ar fi necesară pentru mişcarea corpurilor.

Discuția e cu atât mai dificilă însă cu cât baza de pe care discutăm e total diferită. Normal că cineva cu o oareşice cunoaştere a fizicii face ochii mari când vede o idee ca cea legată de energia cedată de câmpul gravific.

HarapAlb

Citat din: AlexandruLazar din Octombrie 28, 2008, 10:35:52 PM
Corect ar fi ca cineva care emite o ipoteză, odată confruntat cu întrebări ca cele puse de Electron, să-şi revizuiască ideile şi să răspundă la acele întrebări, îmbunătățindu-şi astfel ipoteza de lucru. Sigur, presupun că e o concepție idealistă, eu nu ştiu atâta fizică încât să îmi permit să emit vreo ipoteză care să nu se găsească deja prin cărțile existente ;D dar orişicât.

Asta era ideea, ceea ce iese pana la urma poti vedea uitandu-te la discutiile purtate pe marginea celor cateva (deja avem vreo 4-5 !!) propuneri de "teorii alternative".

mm

Din nou ma simt jenat , d-le Electron, ca acordati prea mult timp din timpul dvs. pentru a raspunde la postarea mea. Nu merita, repet. Acolo sunt doar doua, poate trei, idei principale, restul fiind aspecte cu totul secundare ce apar inerent in timpul exprimarii verbale. Aceste aspecte secundare v-au deturnat atentia si atunci ma simt si eu dator sa va raspund cumva desi nu intentionam sa dezvolt astfel discutia.
Citato "baza" fara de care nu merg mai departe in nici o teorie, cu atat ma
Inteleg de aici autolimitarea dvs. voluntara, autoimpusa, de care faceam si eu uz candva. Aceasta limitare, de inteles in cazul rezolvarii la servici a unor probleme si unde e obligatorie, nu numai ca nu este obligatorie in cazul de fata sau in cazul unei colaborari (sa-i spunem stiintifice , cu specific de cercetare) ci e chiar daunatoare! Daunatoare acelei colaborari (propuse, presupuse, intentionla, etc) si chiar celui care se autocenzureaza in mod inutil, de data asta. Orice fel de autocenzura creaza tensiuni psihice in sistemul propriu, cu efecte nefaste precum enervarea, irascibilitatea, tendinte centrifuge, etc. De asemenea, sunt sigur ca intelegeti perfect ideea ca pentru a "descoperi ceva nou" intr-un "spatiu tehnico-stiintific conceptual rigid, canonic am zis" ,e absolut necesar sa "se treaca gardul" autoimpus. Altfel, sansele de a descoperi "noul" sunt aproape nule.

Prin urmare vorbim aici de productivitatea descoperirii noului, daca doriti sa detaliem. D-l Adrian are o "productivitate maxima" in descoperirea noului tocmai din pricina (atitudinii subantelese a) situarii sale in permanenta in afara canoanelor".
Fara indoiala ca apar nenumarate riscuri la capitolul rezultate dar e suficient ca o singura formula, o singura idee, o singura premiza din toata teoria d-lui Adrian ,desi aflata in contradictie cu stiinta canonica, sa fie adevarata si nu mai conteaza "intregul" teoriei ci doar acea izolata idee sau formula sau premiza care prin dezvoltari ulterioare sa straluceasca. Evident ca acea noutate are regim de inventie, si evident e si faptul ca cineva ar trebui (de ex. Electronul examinator) sa o reveleze, sa o certifice cumva, datorita priceperii proprii, a spiritului sau de observatie si nu in ultimul rand datorita acceptarii si a "propriei sarituri peste canoane". Macar cu titlul de exercitiu, de experiment, de curiozitate. "Cui i-e frica de apa nu mananca peste", zicea un cunoscut de-al meu, desi  cand era cazul sa-i judece pe altii, nici el nu mai "manca peste" devenind un rigid al tehnicii.
Citat"Jocul" de-a stiinta are niste reguli (epostemologice) si daca nu suntem dispusi sa le urmam, facem orice, dar nu stiinta.
spuneti dvs.Nu este tocmai exact. Dupa parerea mea, d-l Adrian pur si simplu face o munca de cercetare atunci cand, cu toate limitarile sale, indrazneste sa elaboreze o intreaga teorie. Iar munca de cercetare are niste legi proprii, scrise sau (majoritatea) nescrise; una dintre ele, usor paradoxala, este tocmai "suspendarea regulilor" si cred ca stiti la ce ma refer. Evident nu e o suspendare perpetua ci doar limitata la imprejurari anume, un timp anume, etc. Da, se poate spune corect si asa, nu facem stiinta, dar facem cercetare, sau inventica dupa cum o numesc altii.
CitatIn practica "spatiul" e relativ la obiectele de referinta (nu sisteme de referinta, care la limita pot fi simple repere teoretice geometrice, cum e cel cartezian). Fara vreun obiect de referinta, "spatiul (fizic)" nu are nici o reprezentare "absoluta" relevanta.
Intr-adevar aici suntem de aceeasi parere, ba chiar in acest sens am citat candva din Onicescu care a ajuns la "o definitie" proprie a spatiului in urma studierii unui sistem mecanic de "n" corpuri.
CitatEu sunt dispus sa facem adaugiri constructive, dar nu fara o baza relevanta pentru subiectul in discutie. Daca vorbim de fizica, teoria lui "gheorghe adrian" nu are (in for
Tocmai aici e si ideea mea, pe care m-am caznit sa o promovez, si anume ca nu trebuie sa existe neaparat, aprioric, acea baza de care vorbiti/vorbim. Este absolut suficient "un singur element", din teoria d-lui Adrian, de ex, luat chiar izolat, de la care se poate porni un studiu/analiza/ constructiv, prin adaugiri am zis, cel mai important este ca "elementul" respectiv sa fie in contradictie cu canoanele (si studiul d-lui Adrian asigura cu prisosinta aceasta conditie) dar "sa stea in picioare" sau sa poata fi facut sa stea in picioare atat el cat si "constructia in colaborare colectiva' a unei alte eventuale teorii. Se tine cont ca mai multe teorii care se "bat cap in cap" reciproc pot sa fie totusi perfect valabile fiecare in parte sau altfel spus nu se exclud neaparat una pe alta. Stiu ca aceasta idee, precum ca pot exista pareri contrare, opuse, contradictorii si totusi simultan valabile (adica nu se exclud automat una pe alta) NU ESTE PE PLACUL ROMANILOR care considera totdeauna , sau le place sa adopte numai aceasta varianta, ca daca "el are alta parere decat altul atunci acel altul e facut de rusine, exclus, pentru prostia lui, ceea ce ii confera lui el, adica eului sau, un inalt grad de superioritate teoretica" dar eficace din punct de vedere al imaginii. Imi pare rau daca si de data asta sunt in contracurent, dar , asa precum am spus, cred ca sunt valabile si contracurentele concomitent cu curentul principal (vezi minivartejurile marginale de pe cursul unui rau).

mm

Mi-a placut interventia d-lui AlexandruL care intreaba cum se poate constata existenta eterului daca acesta e nedetectabil?
Exact ca si existenta spatiului din fizica actuala; As raspunde eu. Motiv pentru care d-l Adrian e egal indreptatit sa foloseasca notiunea de eter precum fizicienii notiunea de spatiu.

Urmatoarea intrebare, referitoare la "necesitatea discutabila" a eterului.
As raspunde ca "necesitatea" introducerii notiunii de eter, la vremea respectiva, s-a datorat probabil existentei "unei documentatii tehnice antice" pe undeva prin biblioteci milenare pe Pamant, in care se vorbeste despre acest eter (are mai multe denumiri sau forme de exprimare, sa zicem) ca despre un element de baza al acestei lumi iar oamenii de stiinta ai diferitelor etape istorice au tinut cont de informatiile respective, chiar daca nu le mai puteau intelege. Intrucat stravechile informatii se dovedesc, odata cu dezvoltarea stiintifica actuala, din ce in ce mai adevarate (cu toate ca pana acum 100 de ani erau catalogate ca povesti) este firesc sa luam in considerare si acele "informatii stravechi" (ce nu au fost inca dovedite de stiintele actuale aflate in impetuoasa dezvoltare).
In acest sens am dat chiar niste exemple, neluate in seama pe aicea, si ma refer deocamdata la aparatul de zburat GARUDA antic, in conexiune cu platforma zburatoare a lui GREBENNIKOV.

gheorghe adrian






Va dau acum citate in legatura cu constanta de actiune.

-1)  Din " Lumina unda sau corpuscul?" de  Emanuel Vasiliu. Editura Albatros 1976, pag 85.   "Din relatia lui Planck   E=n·h·υ putem sa obtinem o marime care prezinta aceleasi valori cuantificate in toate cazurile. Intr-adevar, daca impartim aceasta relatie cu frecventa   υ  se obtine  E/υ =  n·h.  Marimea  E/υ  poate sa fie numai un multiplu intreg al constantei lui Planck. Ce semnificatie fizica are marimea   E/υ?. Pentru aceasta este necesar sa determinam care sunt dimensiunile ei fizice. Avand in vedere ca  E  reprezinta energie si ca  υ  reprezinta frecventa adica timp la -1 , se obtine ca   E/υ are dimensiunile energie x timp = masa x acceleratie x lungime x timp = masa x lungime la a 2-a x timp la -1. Daca consideram de exemplu, o particula, atunci aceasta marime reprezinta pentru acest caz particular, produsul dintre masa sa, viteza cu care se deplaseaza si distanta parcursa. Aceasta este o marime bine cunoscuta din mecanica si anume actiunea.
...
Cuantificarea energiei atrage dupa sine si cuantificarea actiunii, cuanta de actiune fiind constanta lui Planck."
-2) In  "Dela optica clasica la optica moderna "  de Gheorghe Hutanu, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1984 pag 144.  "Produsul dintre energie si timp este numit de Planck actiune. De aceea  h  a fost numita de catre Planck, cuanta de actiune."

Incerc acum cateva raspunsuri la observatiile anterioare.
-1) Aici am scapat intr-adevar o gresala pe care mi-o asum. Intr-adevar acceleratia gravitatiei nu este constanta de-a lungul unei raze (a corpului cosmic). Ea se micsoreaza cu cresterea distantei fata de centrul corpului. Am avut in vedere distante scurte accesibile experientei, cand se considera ca acceleratia gravitationala ar fi cu destul de buna precizie constanta.
-2) Fals .Orice corp accelerat in camp (in orice camp fizic) capata energia (primeste miscarea)  din energia potentiala (din miscarea) campului accelerator. Campul accelerator pierde energia (miscarea) pe care o transfera corpului ce sufera accelerarea  (ce capata miscarea). Pe durata transferului miscarii de la camp la corp (sistem, particula) apare forta fizica respectiva. Forta fizica este chiar acest transfer la nivelul potentialelor. Forta este data chiar de produsul potentialelor. Fiecare particula componenta a corpului (a sistemului) are campul ei are potentialul ei. Din interferenta campurilor apare forta. Interferenta campurilor este chiar interactiunea specifica.
-3) Energia este masura specifica a miscarii. Energia cinetica este chiar energia de translatie, de miscare, este legata direct de miscare. Din moment ce miscarea (acceleratia) apare in camp este  logic (clar) ca acea miscare este in camp. Miscarea nu apare (nu se naste) din nimic, este un dat al universului. Ea doar se transfera de la un sistem la altul. De acolo unde este mai mare acolo unde este mai mica. Ca sa se produca transferul de miscare este necesar sa existe diferenta (deosebirea) de miscare. Numai atunci apare forta. Nu exista deosebirea de miscare, nu exista transfer de miscare nu exista forta.
- 4) Am aratat ca existenta eterului care materializeaza spatiul fizic este logic necesar pentru existenta miscarii fizice. In lipsa eterului miscarea nu este posibila. Or misacrea fizica este o realitate fizica foarte evidenta, foarte detectabila. Pina acum fizica nu a  identificat micsare fizica fara suport fizic (adica miscare fizica, fara ca ceva fizic sa se miste)       
-5) Cele sase intrebari pe care le-am posat anterior se refereau la cum explica TR masa, sarcina, campul fizic, forta, actiunea si energia. Cred ca aceste notiuni merita sa fie tratate, sa fie prinse in efortul declarat de a lamurii (de a explica) intelesul fizic al conceptelor fizice de baza.

Electron

Citat din: mm din Octombrie 29, 2008, 10:26:31 AM
Inteleg de aici autolimitarea dvs. voluntara, autoimpusa, [...]
Daca ati inteles "autolimitarea" mea, ma bucur. Si eu am inteles ca nu toata lumea isi (auto)impune aceasta ... "limitare". Urez mult succes in discutii tuturor, dar eu nu acord valoare prea mare teoriilor care nu raspund unor minime cerinte epistemologice. Imi pot pierde vremea cu succes si in alta parte. ;)

CitatPrin urmare vorbim aici de productivitatea descoperirii noului, daca doriti sa detaliem. D-l Adrian are o "productivitate maxima" in descoperirea noului tocmai din pricina (atitudinii subantelese a) situarii sale in permanenta in afara canoanelor".
Eu v-am spus ce "canoane/limite/baze minime" pretind. Fara asta, "productivitatea" are pentru mine un interes practic egal cu zero. Si asta cu atat mai mult cu cat, nerespectand minimele cerinte epistemologice, orice concluzii scoase din acel loc privilegiat ("situat in permanenta in afara canoanelor") raman fara valoare cognitiva reala.

E ca si cum am face o teorie cu premisa "viteza luminii in vid nu este o viteza limita in Univers, nici nu este constanta pentru toti observatorii", ignorand intentionat "canonul" care afirma contrariul (si in plus verificat si confirmat experimental cu succes pana acum). Orice "concluzie" scoasa din aceasta teorie este fara valoare cognitiva reala, dat fiind ca teoria nu e conforma inca din start cu Univesul fizic cunoscut. Una e sa speculam despre ce nu stim inca (vezi "energia intunecata" si altele asemenea) si alta e sa speculam despre ceea ce s-a stabilit deja (vezi "eterul").

Personal m-am saturat de fabulatii de dragul fabulatiilor.


CitatDa, se poate spune corect si asa, nu facem stiinta, dar facem cercetare, sau inventica dupa cum o numesc altii.
Urez tuturor celor interesati mult succes si avant in "inventica". Pe mine ma intereseaza demersurile stiintifice.


CitatEste absolut suficient "un singur element", din teoria d-lui Adrian, de ex, luat chiar izolat, de la care se poate porni un studiu/analiza/ constructiv, prin adaugiri am zis, cel mai important este ca "elementul" respectiv sa fie in contradictie cu canoanele (si studiul d-lui Adrian asigura cu prisosinta aceasta conditie) dar "sa stea in picioare" sau sa poata fi facut sa stea in picioare atat el cat si "constructia in colaborare colectiva' a unei alte eventuale teorii.
Tocmai legat de asta este obiectia mea: nici un "element" din teoria propusa de "gh.a." care se "sprijina" pe inventii indetectabile (numite in mod abuziv "eter") nu poate sa "stea in picioare" in fizica, nici nu "lamureste" nimic. Ori schimba baza, ori accepta ca elementele obtinute nu mai sunt relevante fizic, si cu atat mai putin "lamuresc" ceva mai mult decat stiinta oficiala (care nu foloseste deloc "eterul").


CitatSe tine cont ca mai multe teorii care se "bat cap in cap" reciproc pot sa fie totusi perfect valabile fiecare in parte sau altfel spus nu se exclud neaparat una pe alta. Stiu ca aceasta idee, precum ca pot exista pareri contrare, opuse, contradictorii si totusi simultan valabile (adica nu se exclud automat una pe alta) NU ESTE PE PLACUL ROMANILOR care considera totdeauna , sau le place sa adopte numai aceasta varianta, ca daca "el are alta parere decat altul atunci acel altul e facut de rusine, exclus, pentru prostia lui, ceea ce ii confera lui el, adica eului sau, un inalt grad de superioritate teoretica" dar eficace din punct de vedere al imaginii. Imi pare rau daca si de data asta sunt in contracurent, dar , asa precum am spus, cred ca sunt valabile si contracurentele concomitent cu curentul principal (vezi minivartejurile marginale de pe cursul unui rau).
Analogia cu vartejurile pe mine nu ma convinge, deoarece nu-i vad relevanta epistemologica. Ce-ar fi sa dati niste exemple de teorii, facute pentru acelasi domeniu al realitatii, care "se bat cap in cap" si totusi sunt perfect valabile fiecare in parte. :)


Citat din: mm din Octombrie 29, 2008, 11:06:18 AM
Mi-a placut interventia d-lui AlexandruL care intreaba cum se poate constata existenta eterului daca acesta e nedetectabil?
Exact ca si existenta spatiului din fizica actuala; As raspunde eu. Motiv pentru care d-l Adrian e egal indreptatit sa foloseasca notiunea de eter precum fizicienii notiunea de spatiu.
Aici ajungeti sa nu mai vedeti copacii de padure. Problema nu este postularea a ceva indetectabil (numit abuziv "eter" de "gh. a") in sine, ci pretentia dumnealui ca astfel poate "lamuri" ceva mai mult din conceptele fizice, decat o face stiinta actuala. Pe baza a ceva irelevant in fizica (in cazul acesta inventiile indetectabile) nu se poate lamuri nimic in fizica. Daca se putea, religia devenea de mult parte din stiinta, si nu mai cerceta nimeni nimic.

Sa nu uitam ca teoria propusa nici macar nu are corespondent/consecinte experimentale verificabile practic, deci ramane complet sterila la nivel de relevanta fizica. Asta tot spun, si asta sper sa se inteleaga. Daca se vrea fabularea de dragul fabularii cu concepte indetectabile in realitate, atunci sa nu se mai emita pretentii de genul "eu lamuresc mai multe ca stiinta oficiala".

CitatUrmatoarea intrebare, referitoare la "necesitatea discutabila" a eterului.
As raspunde ca "necesitatea" introducerii notiunii de eter, la vremea respectiva, s-a datorat probabil existentei "unei documentatii tehnice antice" pe undeva prin biblioteci milenare pe Pamant, in care se vorbeste despre acest eter (are mai multe denumiri sau forme de exprimare, sa zicem) ca despre un element de baza al acestei lumi iar oamenii de stiinta ai diferitelor etape istorice au tinut cont de informatiile respective, chiar daca nu le mai puteau intelege. Intrucat stravechile informatii se dovedesc, odata cu dezvoltarea stiintifica actuala, din ce in ce mai adevarate (cu toate ca pana acum 100 de ani erau catalogate ca povesti) este firesc sa luam in considerare si acele "informatii stravechi" (ce nu au fost inca dovedite de stiintele actuale aflate in impetuoasa dezvoltare).
Aici intrati pe un teritoriu cam ... bizar. Cu ce argumente sustineti afirmatia subliniata de mine cu albastru, din final ?

CitatIn acest sens am dat chiar niste exemple, neluate in seama pe aicea, si ma refer deocamdata la aparatul de zburat GARUDA antic, in conexiune cu platforma zburatoare a lui GREBENNIKOV.
Daca dumneavoastra sunteti dispus sa luati drept "valide" aceste lucruri, fara posibilitatea de verificare, inseamna ca faceti parte din tagma de credinciosi cu credinta oarba, si e treaba dumneavoastra personala. Ce nu inteleg eu e de ce se mai obosesc respectivii cu stiinta, care e grea, ca cere dovezi, confirmari peste confirmari, consistenta si coerenta, cand credinta oarba e atat de frumoasa si libera de constrangeri ...  Puteti sa ma luminati?


e-
Don't believe everything you think.

HarapAlb

Citat din: mm din Octombrie 29, 2008, 11:06:18 AM
In acest sens am dat chiar niste exemple, neluate in seama pe aicea, si ma refer deocamdata la aparatul de zburat GARUDA antic, in conexiune cu platforma zburatoare a lui GREBENNIKOV.

Grebennikov sustinea ca a atins viteza de 25Km/minut cu platforma lui, stiti cat inseamna asta ? Inseamna 416 m/s, adica o data si un pic viteza sunetului  :o

Cand s-a trezit cu viteza asta cred ca a ajuns cu putin noroc pe capota vreunui Boeing  ;D

Partea si mai interesanta este ca nu-l deranja deloc curentul de aer  :D

Electron

Citat din: gheorghe adrian din Octombrie 29, 2008, 11:51:07 AM
Va dau acum citate in legatura cu constanta de actiune.

-1)  Din " Lumina unda sau corpuscul?" de  Emanuel Vasiliu. Editura Albatros 1976, pag 85.   "Din relatia lui Planck   E=n·h·υ putem sa obtinem o marime care prezinta aceleasi valori cuantificate in toate cazurile. Intr-adevar, daca impartim aceasta relatie cu frecventa   υ  se obtine  E/υ =  n·h.  Marimea  E/υ  poate sa fie numai un multiplu intreg al constantei lui Planck. Ce semnificatie fizica are marimea   E/υ?. Pentru aceasta este necesar sa determinam care sunt dimensiunile ei fizice. Avand in vedere ca  E  reprezinta energie si ca  υ  reprezinta frecventa adica timp la -1 , se obtine ca   E/υ are dimensiunile energie x timp = masa x acceleratie x lungime x timp = masa x lungime la a 2-a x timp la -1. Daca consideram de exemplu, o particula, atunci aceasta marime reprezinta pentru acest caz particular, produsul dintre masa sa, viteza cu care se deplaseaza si distanta parcursa. Aceasta este o marime bine cunoscuta din mecanica si anume actiunea.
...
Cuantificarea energiei atrage dupa sine si cuantificarea actiunii, cuanta de actiune fiind constanta lui Planck."
-2) In  "Dela optica clasica la optica moderna "  de Gheorghe Hutanu, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1984 pag 144.  "Produsul dintre energie si timp este numit de Planck actiune. De aceea  h  a fost numita de catre Planck, cuanta de actiune."
Ok, asta "legitimizeaza" daca vreti, numele de "cuanta de actiune", pentru constanta lui Planck, h (daca insusi Planck i-a spus asa, cine sunt eu sa stiu mai bine? Atentie insa: conceptele de "constanta" si de "cuanta" nu sunt echivalente!).
Sa nu uitam totusi ca mecanica cuantica nu este totuna cu mecanica, si ca asocierea conceptului de "actiune" cu h trebuie facuta ... cu grija, tinand cont de contextul unde se vrea aplicata. A numi "cal" un elefant, nu va face pachidermul sa necheze asa, din senin.

Ce nu sunt eu convins este ca o consecinta a dimensiunii sale fizice (joules*secunda) este faptul ca ea, constanta h, "are o structura" si cu atat mai putin de faptul ca masa, viteza si distanta parcursa de o particula ar face parte din acea structura. O curiozitate care survine de aici ar fi: ce "distanta parcursa" luam in considerare? ???

Iata contra-argumentul meu, pentru a respinge notiunea de "structura a unei constante" (oricare ar fi ea):

Constantele din fizica, spre deosebire de cele din matematica, au in general o dimensiune (unitate de masura), dar au acelasi rol: sa reprezinte matematic relatii de dependenta intre alte marimi (fizice), marimi care sunt masurabile. Asa cum intre lungimea circumferintei unui cerc si diametrul sau exista un factor constant (faimosul "pi"), asa si intre energia unui foton si frecventa sa exista un factor constant (dragul de h). Si tot asa cum "pi" nu este alcautit din circumferinta, sau din diametru, sau din orice combinatie a lor, tot asa nici "h" nu este alcautit din marimile intre care face legatura intr-o formula sau alta.

A afirma ca "h" are o structura mi se pare un abuz de limbaj complet nejustificat (si sursa de grave confuzii). Daca prin astfel de consideratii si formulari aveti impresia ca "lamuriti" ceva din fizica, eu cel putin nu sunt impresionat (nu pozitiv, in orice caz).


e-
Don't believe everything you think.

Electron

Domnule "gheorghe adrian", discursul dumneavoastra imi face impresia ca va lasa rece notiunile si definitiile din fizica (or fi tocmai ele "canoanele" care ne limiteaza, despre care vorbeste mm?), si ca ati redefinit implicit toate notiunile dupa bunul plac al teoriei dumneavoastra. Asa ca va rog, daca vreti sa ne intelegem, sa o luati cu binisorul de la inceput si sa definiti notiunile de baza cu care lucrati, si apoi pe celelalte. Vocabularul si exprimarile dumneavoastra sunt atat de confuze, incat fara definitiile de rigoare nu are rost sa ne pierdem vremea pe aici.

De exemplu, ati scris:
Citat-3) Energia este masura specifica a miscarii.
Aceasta definitie/afirmatie nu lamureste absolut nimic (despre "energie") pana nu clarificati ce e aceea "miscare" in vocabularul dumneavoastra.

Asa ca prima intrebare este: Cum definiti "miscarea" ? (Ce intelegeti prin "miscare"?)

Pana nu veti clarifica acest "detaliu", orice mai adaugati e irelevant pentru mine.


e-
Don't believe everything you think.